Sunteți pe pagina 1din 8

ARTA ISLAMICA

Expansiunea si primele sinteze


(622-1000)

Prin arta islamica se intelege acel stil artistic dezvoltat in cultura generata de religia
islamica.
Arta islamica se caracterizeaza printr-o anumita unitate datorita deplasarii permanente
a artistilor, comerciantilor, comanditarilor si lucratorilor. Folosirea unei scrieri comune in
toata lumea islamica si dezvoltarea caligrafiei contribuie la intarirea acestei unitati.

Inceputurile artei islamice


Arta si cultura Arabiei se cunosc inca foarte putin in zorii aparitiei islamului. Singurul
monument religios pastrat este Kaba de la Mecca. Kaba este un monument unic, care nu a fost
niciodata copiat sau imitat. Este o lucrare foarte primitiva, monumentul fiind acoperit cu
tesaturi care se schimbau in fiecare an.

Aniconismul
Coranul nu contine nici un pasaj referitor la arte. Dar, desi nu exista o doctrina a
artelor in islamul Coranului, se gasesc aici anumite directive teologice si anumite obligatii
practice si sociale care vor forma si vor defini artele viitoare. Un prim exemplu este
monoteismul unitar absolut al islamului. Chiar daca nu exista o doctrina artistica clara, exista,
prin logica interna, nu un iconoclasm, ci un aniconism al islamului, adica respingerea insasi
ideii ca se pot reprezenta valorile spirituale ale doctrinei religioase prin intermediul formelor
vizuale.
Cu toate acestea, incepand din secolul al VIII-lea, anumite traditii, care dateaza poate
din timpul Profetului, indica unele ezitari cu privire la interdictia absoluta a imaginilor,
admitand ca unele reprezentari isi pot gasi locul in bai sau pe pardoseala.
Aniconismul sau refuzul reprezentarii umane si ideea de moschee sunt doua elemete
deosebit de importante ale aportului islamului la inceputurile sale. Revelatia, printr-o carte de
origine divina, va transforma scierea araba in scriere sfanta si va da nastere unei arte a
caligrafiei si folosirii Coranului pentru a decora monumentele.
Epoca omeiada (661-750)

Sub domnia lui Abd al-Milik (685-705) si a celor patru fii ai sai (Walid, Suleiman,
Iazid si Hicham), islamul atinge granitele pe care le va pastra timp de aproape 300 de ani si ia
nastere arta musulmana timpurie.

Domul de pe stanca

Planul domului este de o simplitate cu totul geometrica: doua patrate inscrise intr-un
cerc formeaza cele doua octogoane care servesc ca deambulatorii. Este vorba aici de un plan
pur antic si bizantin, ale carui modele imediate se gasesc in marile sanctuare imperiale de la
Ierusalim, Sfantul Mormant si biserica Inaltarii.
Este un monument de luare in stapanire care, intr-un oras evreiesc si mai cu seama
crestin, afirma prezenta islamului in limbajul artistic al sfarsitului Antichitatii.

Moscheiele imperiale
Cele mai vestite si mai importante sunt trei moschei imperiale, construite din ordinul califului
Walid la Damasc si la Ierusalim, centre religioase, si la Medina, capitala Imperiului. Datorita
unor studii s-a observat ca aici a avut loc dezvoltarea unei iconografii a arhitecturii religioase
islamice. Mihrabul, minaretul, nava axiala au fiecare o functiune liturgica. Un ultim aspect:
acestea au fost impodobite cu mozaicuri.

Monumente profane
In zonele agricole ale Palestinei, Iordaniei si Siriei, au fost identificate peste 20 de asezaminte
princiare omeiade. Acestea constituie exemple rare de arhitectura civila din Evul Mediu
timpuriu. Apar aici resedinte, bai luxoase, cel mai vechi caravanserai cunoscut si diverse
tipuri de sisteme hidraulice pentru irigatii; in aproape toate cazurile, este vorba de o
tehnologie de origine romana si de forme provenind din arta mediteraneana. La Mchatta
boltile din caramida si o sala de audiente care se deschide direct intr-o curte indica prezenta
unor elemente iraniene.
Baia de la Qusair Ara este in intregime acoperita de fresce. Khirbat al-Mafjar si Qasr
al-Hayr vest erau impodobite din belsug cu mozaicuri de paviment, picturi murale si sculpturi
In ghips; pe fatada de la Mchata, o friza enorma (40m lungime) de triunghiuri prelucrate
savant contrasteaza in chip ciudat cu liniile verticale ale compozitiei arhitecturale. Temele
figurative ale acestei decoratii sunt de o bogatiei nemaiintalnita: printi in glorie, muzicieni,
dansatoare, scene de vanatoare, personaje, animale, scene erotice, constelatii si numeroase
subiecte care nu au fost identificate. Una dintre caracteristicile ciudate ale acestei arte
figurative este faptul ca in ea gasim subiecte si forme rezultate din arta clasica a lumii
bizantine, din traditiile siriene si copte, din Iran din Asia Centrala si chiar din India.
Aspectele ornamentale constau din decoratiuni din ghips sau din piatra, pornind de la
motivele vegetale si geometrice ale Antichitatii.

Epoca abbasida (750-1000)

A fost o epoca de prestigiu pentru lumea musulmana.


Centrul activitatilor a fost orasul Bagdad. Aici intalnim Marea Moschee, lunga de 240
m pe 156m latime. Este un exemplu unic al unei arhitecturi ascetice care raspunde strict
functiuonarii sale de a-i primi pe toti credinciosii din oras.Numai minaretul in spirala, de
origine iraniana, apare ca o excentricitate in rigoarea simplista a edificiului. Interesant mai
este si marele palat cunoscut sub numele de Djawsaq al-Khaqani, un oras aproximativ patrat,
cu latura de aproape 2 km. Cadrul estetic al acestui mediu nu este cunoscut decat prin cateva
fragmente de picturi murale, de un interes mediocru.
In afara lumii califilor, Iraqul abbasid a fost si regiunea in care s-a constituit noua
burghezie musulmana a oraselor. Gasim aici mai multe stiluri, dintre care cel mai important
este numit ,, al treilea stil din Samaria. Cu toate ca deriva din ornamentele vegetale ale
perioadei precedente, nu se mai recunosc elementele vegetale, totul este doar pura decoratie si
se definesc decat prin termeni abstracti, ca simetria, ritmul, repetitia. Sub Abbasizi vechea
tehnica a olarilor a devenit deodata o forma de expresie artistica. Au fost inventate ferurite
metode pentru a transforma suprafata unor umile farfurii sau urcioare in suport al unor motive
de o remarcabila varietate.
Odata cu aparitia hartiei, in cursul sec. al IX-lea, a fost posibila si copierea ieftina a
manuscriselor, si in jurul acestui comert cu cartea s-a dezvoltat caligrafia araba.

(farfurie sec. XVII) (caligrafie Thuluth)

Centrele provinciale
Egiptul
Moscheea lui ibd Tulun: importanta acesteia este faptul ca atesta influenta centrului
abbasid si subtilitateadetaliului arhitectural. Inscriptiile savante sau o lunga banda de
ornamente abstracte inconjoara arcele si incadreaza peretii, fara sa invadeze vreodata marile
ansambluri arhitecturale.

Tunisia
In orasul Kairuan se afla o moschee hipostila clasica. Cupola, cu solide trompe de colt,
decorata cu o compozitie geometrica atat in interior cat si in exterior, denota o simplitate
aspra care aminteste de arta romanica.
Andaluzia
Moscheea din Cordoba ramane una dintre bijuteriile artei musulmane. Geniul
arhitectilor din sec. al VIII-lea a constat in a inventa un sistem de arce suprapuse care
permitea inaltarea suporturilor fara obligatia de a construi sute de noi coloane. Arcul in forma
de potcoava si alternanta dintre piatra si caramida pe axe au contribuit la aspectul aerat al
ansamblului, complicand totoata efectele vizuale din interiorul moscheii. Dar ceea ce face o
capodopera din aceasta moschee este mihrabul si cele tri cupole care il preced, decorate in
parte de catre mozaicari veniti din Bizant.

Iranul de nord-Est
Din aceasta epoca se pastreaza o singura capodopera arhitecturala: Mausoleul
Samanizilor de la Buhara. Construit pe la 943, este o bijuterie a unei noi arhitecturi din
caramida, in care elementele de constructie sunt, in egala masura, elemente decorative.
Celalalt fenomen din Iranul de Nord-Est este arta ceramicii. Bogatia decoratiei acestor
platouri pictate pe angoba sub glazura transparenta este uimitoare. Ele se caracterizeaza
indeosebi prin doua motive: proverbe arabe si formule de politete. Regasim pe obiecte din
ceramica animale chiar si personaje.

O sinteza a nasterii si a evolutiei artei mulsumane in timpul primelor trei secole ale
existentei ei este dificil de intocmit, de vreme ce monumentele ce ilustreaza acest curent se
afla atat in Spania cat si in Asia Centrala. Exemplul Moscheii lui ibn Tulan si al unor obiecte
ceramice cu inscriptii ilustreaza cu adevarat aceasta puritate vizuala a artei musulmane
timpurii. Dar fildesurile din Cordoba, palatele omeiade si mausoleul din Buhara dovedesc si
un interes pentru bogatie si eleganta, chiar pentru ostentatie. Aceasta tensiune intre lux si
ascetism va ramane multa vreme o caracteristica a artei musulmane.
Evul Mediu
(1000-1260)

Arhitectura
a) Moscheile
Inovatia principala a acestei epoci este aparitia celui de-al doilea mare tip de moschee,
moscheea cu iwan-uri, pe care o intalnim mai cu seama in Iran si ale carei origini raman
controversate. Iwanul qiblei este in general mai mare decat celelalte si poseda o mare sala cu
cupola in care se afla mihrabul; restul moscheii cuprinde fie bolti paralele sustinute de stalpi,
fie mici cupole pe travei patrate.
b) Madrasa si alte edificii parareligioase
Madrasa este o institutie in care indrumatorii alesi de puterea centrala ii formau pe
judecatorii si pe savantii care controlau viata publica dupa un program sistematic de educatie
religioasa si legala. Cu numeroase variante locale, ele cuprindeau o intrare maiestuoasa, o
curte, unul sau mai multe iwanuri pentru invatatura, o sala de rugaciune, spatii de locuit si
mormantul fondatorului.
Alaturi de predarea stiintelor religioase, alte institutii islamice s-au imbogatit in aceata
perioada cu forme monumentale: kankah, un fel de manastire pentru ordinele mistice, si ribat,
casa unde se retrageau soldatii credintei, erau ornate cu portaluri si iwanuri sau cu cupole
ridicate deasupra mormintelor fondatorilor.
c) Mausolee
In Iranul de Nord-Est, turnurile, ca de pilda Gumbad-i Qaabus, au facut oficiul dee mausoleu.
Exemplul cel mai remarcabil este oferit de Mausoleul sultanului Sandjar din Merv, unde o
cladire grandioasa cu cupola se afla in centrul unui intreg ansamblu astazi disparut.
d) Turnuri si minarete
La Gazni, Buhara, Damghan si in jurul Ispahanului, unele dintre aceste turnuri din
caramida sunt admirabil decorate cu motive geometrice diverse. La Djam, in Afganistam, ssi
la Delhi ele sunt acoperite cu inscriptii coranice.
e) Arhitectura civila
Cateva bai la Damasc, fragmente din palatele fatimide din Cairo, cateva case in Egipt sau
abbaside din Bagdad. Marele oras princiar LachKari Bazar din Afganistan care cuprinde
palate, cladiri de utilitate publica, precum cazarmile si probabil interprinderile agricolea sau
mestesugaresti. Palatul principal, construit din caramida, se organizeaza in jurul unei serii de
curti, de iwanuri si de sali cu cupola. El se distinge numai prin decoratia sa de picturi murale
reprezentand scene princiare.
f) Tehnici si decoratii
Tehnicile de constructie si temele decorative se definesc pe regiuni si nu prin termeni
panislamici.
Caramida cruda apare permanent la est de Eufrat, caramida arsa in Iranul de Vest si in
Iraq, piatra in Siria si in Anatolia, fiecare dintre aceste materiale oferind anumite posibilitati
si, de asemenea, anumite limite. In tinutul caramizii crude, ghipsul domina decoratia; in
tinutul pietrei, relieful sculptat.
Evul Mediu musulman este remarcat de evolutia tehnicilor de constructia boltilor si a
cupolelor. Si in acest domeniu, tot in Iran se elaboreaza, incepand din sec.al-XI-lea, bolta
cilindrica cu mai multe centre si formula domului iranian clasic.
g) Alte domenii ale activitatii artistice
Fara sa aiba aspectul spectaculos al monumentelor de arhitectura, artele decorative si
pictura au cunoscut si ele o explozie revolutionara, indeosebi incepand de la mijlocul sec. al-
XII-lea. Secolele de formare a artei musulmane respinsesera deja mostenirea clasica,
simplificand-o la maximum, renuntasera la reprezentarile de fiinte vii (cu exceptia artei
private din palate), dezvoltasera caligrafia si perfectionasera tehnici, in special in ceramica,
precum reflexele metalice care accentuau posibilitatile ornamentale ale obiectelor in uz
curent. A reaparut pictura pe sticla, dar in deosebi in arta metalului si a cartii s-au produs
schimbarile cele mai importante. Neasteptata penurie de bani i-a indemnat pe artizanii
musulmani sa transforme arta bronzului, reinventand tehnica bronzului incrustatcu argint, prin
care motivele decorative deveneau mult mai vizibile. In ceea ce priveste arta cartii, nu numai
caligrafia a evoluat o data cu formarea mai multor stiluri diferite, ci si aluminura; lucrari de
lux incep sa apara.
Ceramica:
In Egipt se realizeaza serii de platouri cu reflexe metalice, decorate cu reprezentari de
dansatoare, de muzicanti, de luptatori, de bautori de vin, de diverse animale.
In Iran temele pe care le ilustreaza aceste obiecte de ceramica sunt unele procesiunile
de animale sau constructiile geometrice cu flori cu plante, par a fi pur ornamentale, printi
glorificati, figuri si simboluri astrologice.
Arta metalului:
Acelasi fenomen apare in arta metalului, care pare a se fi dezvoltat in doua centre
principale: Iranul de Nord-Est si indeosebi Harat,, incepand din sec. al XIII-lea, si scoala siro-
mesopotaniana.
Motivele obiectelor din arama se preteaza mai usor la o definire tipologica decat cele
ale obiectelor ceramice.
Apar in primul rand scenele din viata princiara, apoi temele astrologice, mai rar scene din
viata cotidiana si scene crestine. Unele bronzuri iraniene sunt partial decorate in relief.
Miniaturile:
Totusi, aceasta epoca este vestita in deosebi prin aparitia unei arte a cartii ilustrate.
Ilustratiile cauta mai rar sa faciliteze lectura textului, cat sa-l interpreteze, luandu-l drept
pretext pentru o reprezentare a lumii arabe a epocii. Se vad aici tarani, burghezi, principi, in
decursul activitatilor lor de la nastere pana la moarte. Marile frontispicii, adesea ele insele
hieratice in compozitie, cuprind viniete din viata cotidiana. Gesturile sunt precise, expresiile
simplificate si totusi pline de viata. Adoua functiune a acestor imagini era de a spori valoarea
cartii, adica de a transforma anumite volume in obiecte de lux.

Nu imaginile occidentale sau chineze au influentat lumea musulmana: noua burghezie


araba, in contact cu realizarile din intreaga lume, a vrut sa inventeze o arta de lux, si datorita
calitatii artizanatului ei, a creat de fapt arta intregii Mediterane si a unei parti a Occidentului.
Arta Evului Mediu musulman intre anul 1000 si 1300 poate fi inteleasa in diferite
moduri. Putem vedea in ea mai intai o explozie de energii creatoare care transforma toate
provinciile si toate tehnicile lumii musulmane.