Autor. Narator. Personaj FLORIN SCRIE UN ROMAN de Mircea Cartarescu Mircea CARTARESCU (n. 1956) Poet si prozator con- ‘temporan. © Volume de versuri: Faruri, vitrine, foto- ‘graf (1980), Poeme de amor (1982), Totul (1984), Levantul (1990), Dragostea (1994), Dublu CD (1998), Plurivers, vol. | sill (2003). * Volume de proza: Visul Gn editile urma- toare Nostalgia) (1989), Travesti (1994), Orbitor, vol. | (1996), Orbitor, vol. 1! (2002). up ce scapa si din aceasta primejdie, Florea haiducul D trase la hanul Anitei care, voioasa si zglobie, se si infi- int cu cofa! de vin. Florea scoase din chimir un zlor?, il didu frumoasei cragmarige gi grai cu amar: —Alei, Anito, cragmarito, ce bine e de unii pe hmea asta! La tine la han trag tori drumetii sA se-ntremeze gi sé se veseleasc’ Paralele curg, glumele si cantecele se tin lang, sa tot traiesti... Dar eu? Pentru mine a randuit soarta o viati de fugar, 0 viati pe dramuri, cu potera? trimisi de Voda vesnic pe urmele mele. Iarna bat satele gi plee urechea la necazul oamenilor. {mi fierbe sangele-n vine de-atatea samavolnicii! Insemn la raboj$ pe cutare si pe cutare boier ce-i obideste® pe yarani, Vara-i pandese in codru cu saneaya’ asta a mea si-i judec cum stiu eu. Unul nu scapa de pedeapsi. Der capitanul Gealatu’, bati-l Dumnezeu sfintul de fiard insetata de singe, e tot mai aproape, ma incolfeste ca pe o jivina din pdure! Parca-i spune diavolul unde imi am silagurile gi ascunzigurile de taina. fi simt risuflarea de gheata in ceafa. Visez si noaptea chipul lui had gi pe cei patruzeci de poterasi cu iatagane ascutite, trimisi s&-mi curme viata! Anita isi feri ochii de privirea voinicului si-i zise cam din varful buzelor: — Lasi, Florea, ci toata prigoana are un sférsit! Mai bine soarbe ici, din cofa asta, gi uita de necazuri. Bea o lulea de tutun si mai stai la povesti cu cesti calatori. $tii vorba ceca: dupa fur- tuna vine vreme buna "cof, sf. —vas de forma cilindsict cu o voart, facut din doage de brad, In care se tine la tari apa de but. 2 zlot, sam. — monedi folosité tn trecat. S potent, sf. — ceati, grup de oameni inarmagi, care aveau misiunea de a-i side ai prinde pe haiduci “ samavolnicie, s£.— fapnul de a actiona dupa bunul plac, nesocotind si Snedlednd voinga si dreptusilealtora. 5 yaboj, .n.—bucata de lemn pe care, jn trecut, seinsemnau, prin crestaturi, Aiferve caleule, socotel. * obidi, vb. (Invechit) —a asupri, a impila, a oprima ? saneaga, sf. — puscd primitiva cu cremene. § gealat, sm. (invechit) — caltu, gides (familiar) om voinic i violent 2Aga facu viteazul. Dar, curios, drumetii in straie prifuite erau morocinogi si-l priveau cu dusminie. Iar vinul fi aduse curand somaul fn vine. in vremea asta, Anita urea nigte scari si patrunse ‘intr-o odaie de tain’. Acolo era asezat la masi un ostas crunt la infatisare, cu o rand uratd, de la buze la ure- che, pe obrazul stang. Rana era veche si omul si-o pipaia din cind in cand cu necaz. Capitanul Gealatu, cici el era, o lua de mijloc pe Anita si-i grai cu un zam- bet unsuros: — Ei, ibovnica' mea frumoasa, ai facut cum fi-am zis? — Da, rispunse fata, de data asta nu mai are sci- pare. Poterasii imbracati in drumeti |-au inconjurat, si som- noroasa? din vin |-a molesit. Acum ¢ vremea si-i iei gitul nemernicului care mi-a respins dragostea! —$i care mie mi-a spintecat obrazul! adaugi Gealatu seras- nind din masele. fn odaia mare a hanului, poterasii il legara pe Florea cu funii groase ca mana gi patruzeci de iatagane erau atintite spre pieptul lat si paros al haiducului. Ajuns in fata lui, capitanul il insfaca de plete pe Florea si-i grii cu manie: —Ticalosule, in sfargit esti In mana mea! De-acuma nu mai ai scapare. Fi-qi rugiciunea din urmi si mori ca un cdine, Desi ametit de somnoroasa, flacaul tl fulgera cu privirea pe dusmanul sau: — Inca mu m- e dat unuia ca ripus, fiard salbatica! Nu: tine sa-mi ia viata. Ia vezi daca-ti place trebugoara asta! $i voinicul guiera o data cum stia el. Poteragii incremenira. Un cal alb, cu coama in vant, navali in odaie, scaparand di copite si nechezand infricosator. Era Balanul, armasarul haidu- cului, tovaras de nadejde in toate primejdiile. Cu o singura lovi cura de copita ii zdrobi capul lui Gealatu, care se prabusi i * tbovnica, sf. (popular) — iubit’, dragura 2 sommoroasé, sf. — planta erbacee care, pusi in diferite lichide, produce somaul, 73 TEAyarana. Incordandu-se, Florea rupse franghiile, smulse un iata~ gan de la un poteras i incepu si-l roteasca, facdndu-i pe cei pa- truzeci de ticalogi sa cada ca spicele. Cand nu mai fu nici unul in picioare, haiducul puse foc la han, lasand-o pe vicleana Anita sa jeleasea la marginea drumului. Siri apoi pe cal gi, cu pletele-n vant, se avanta prin vai si lunei spre alte ispravi vitejesti... «+» fara s banuiasca nici o clipa adevarul: c4 nu traieste in realitate, ci in niste pagini scrise cu pixul intr-un caiet facut fer- fenita si patat de dulccaya si margarina. Florin reciti ultimele pagini ale romanului siu haiducesc si zambi foarte satisfacut. Desi avea numai treisprezece ani, iati ci se dovedea in stare si imagineze aventuri palpitante, ce mai, ca un scriitor adevarat. »Marfa!, exclama el cand ajunse la pasajul cu navalirea calului Chestia asta o sa le placa, la pariu, si lui George Mare, si lui Ovidiu, care deja citisera aproape tot romanul. $i, in general, la voatd gasca lui. Acum, in vacant’, se vedeau in fiecare zi. leseau de obicei cu rolele la magazinul din col, faceau cateva ture, ‘Incercau figuri (mersul cu spatele, fluturele...) si apoi se asezau pe girdulequl verde si palavrageau. Atunci era momentul st le citeasca si din roman. Vreo doi se apucasera si ei de un S.., dar nu iegise nimic. Idiotii fi vopsisera pe extraterestri in toate culo- rile, le facusera coarne si antene, dar la mai mult nu-i dusese mintea. Pe cind Florea al lui stia sa lupte, avea mereu ceva haios de spus... Nu se compara! Se aseza la computer $i incepu s& joace ,Duke*. Era cel mai bun joc. Aveai in faxi o arma si puteai si mergi inainte, inapoi, la dreapta, la stanga, doar apa- sind pe sigetele. Trageai in ra- fale gi omorai la mongtri cu nemiluita, Gaseai chei si deschi- deai usi secrete. Ca-n realitate. Se-ntreba uneori dac&’ Duke, eroul, sau monstrii stiau ca nu sunt adevarati, ca towl e doar un joe, in care ei trebuie si fact tot ce le comand copilul care se joaca. Nu, sigur ci nu stiau. Cand se plictisi isi puse rolele si, cu caietul cel gros in buzunar, iegi la colqul strazii. ‘Nu mai aparuse, deocamdata, nimeni din gasca. Pe trotuarul celalalt trecu increzuta de Ana,cu celelalte capre, Florina si Elena. Baiatul isi ud vant, incerca fluturele, dar fetele nici nu se uitard la el. De parcd Ana gi el nu fusesera prieteni pana acum o luna, cand i-o suflase Caliul dintr-a opta. li ziceau aga, fiindea dadea la picioare la fotbal. ~Lasi, Ano, cd te aranjez ev“, isi spuse Florin in sine, regretind cain ultimele pagini n-o facuse decit sa planga la marginea dru- mului dupa un amarat de han. Lasa, cd romanul nu s-a terminat! Ca sa se racoreasca igi lua o inghetata pe bat si, rozand din ca cate putin, aluneca pe role, lejer, prin fata vitrinelor de maga- zine... ++. fara sé banuiasca nici un moment adevarul: ca, la randul ui, el nu traieste in realitate, ca si el doar un personaj din po- vestirea mea si cd eu, scriitorul, pot si-I fac sa mearga pe role mai departe, sa se opreasca, s4 dea colyul strazii, sa se impace cu Ana, si se duci la scoala, chiar daci-i vacanti, gi si ia mumai zece sau numai doi, si orice-mi mai trece mie prin minte. Pe ecranul computerului meu, in fata caruia lucrez de o or si jumitate, vad ultimele randuri ale povestirii pe care tocmai o citesti, chiar in clipa asta. Povestirea am s-o duc la editura ca sa fie inclusa in manualul tau. Abia acum, cand tu o citesti, ea incepe sa existe cu adevarat. Si... Dar stai o clipa, cA suna la usa. Ma ridic de la birou, stra- bat holul si deschid. E posta- rita. —Sunteti domnul Florescu? —Da. —V-am adus 0 telegrama. Semnagi aici. 75 <