Capitolul III APLICATII ALE TRIGONOMETRIEI

1 Aplicatii ale trigonometriei n topograe

Topograa se ocup a cu studiul formei suprafetei terestre, descris a prin harti . Acest studiu se
extinde si asupra unor detalii locale, prin determinarea unor distante, a n altimii copacilor, cl
adiri,
etc. Termenul de topograe provine din termenii din limba greac a topos=loc, graphia=scriere.
Se masoara direct unele distante (de exemplu: cu ruleta, cu telemetrul laser) si unghiuri formate
de razele vizuale (cu grafometrul, cu teodolitul) si se obtin datele necesare calculelor. Aplicnd
teorema sinusurilor si teorema cosinusului se calculeaz a distantele si unghiurile necunoscute. Apli-
catiile practice ale topograei sunt legate de realizarea hartilor, a planurilor de cadastru, de deter-
minarea unor distante necesare n constructii (de drumuri, de cl adiri).
Sa d
am si un exemplu legat de m asur
atori ale unor distante pe terenul de atletism, necesare
la aruncarea sulitei, discului sau ciocanului. n mod traditional se f aceau m asuratori directe cu
ruleta.
n zilele noastre, pentru a raspunde nevoilor de rapiditate si precizie, distanta de la arunc ator
la punctul de impact este determinat a indirect, pe baza unor distante si unghiuri m asurate cu un
instrument x (vezi gura). Aplicnd teorema cosinusului se obtine:
p
D= B2 + C 2 2BC cos r:

Bibliograe
Augustin Cota si col., Matematic a. Geometrie si trigonometrie, Manual pentru clasa a X-
a, EDP, Bucuresti, 1988, Capitolul II. Aplicatii ale trigonometriei n geometrie, subcapitolul 6.
Aplicatii practice
Cerchez Mihu, Theodor D anet-Probleme pentru aplicarea matematicii n practic
a, EDP, Bu-
curesti, 1982 (editia IV), VII.3. Aplicatii n topograe

Enumer am cteva probleme n care trigonometria se aplic a n geometrie, pentru a determina:

1. Distanta ntre 2 puncte accesibile, ntre care se aa un obstacol
2. Distanta dintre 2 puncte vizibile, dar inaccesibile din cauza unor obstacole
3. naltimea unui turn inaccesibil
4. Distanta la un punct vizibil, dar inaccesibil
5. Latimea unui ru si n
altimea unui arbore de pe malul opus celui pe care se aa observatorul
6. naltimea unui turn, cunoscnd unghiurile sub care se vede din 3 puncte coliniare
7. naltimea unui turn, cunoscnd unghiurile sub care se vede din 3 punct necoliniare (Cazul
particular al triunghiului echilateral)
8. n altimea unei cladiri, cunoscnd unghiul sub care se vede un paratr asnet de n altime
cunoscuta.

1
 Pentru enunturi complete si rezolv
ari-a se vedea notele de curs.

Abord am si unele probleme conexe, dup a cum urmeaz a:

Problema vizibilit atii optime (G. Polya, Matematica si rationamentele plauzibile, vol. 2):
S
a se determine pe o dreapt a un punct din care se vede sub un unghi maxim un segment coplanar
cu dreapta si care nu o intersecteaza.

Problema cercului lui Appolonius: S a se ae locul geometric al punctelor din plan avnd
raportul distantelor la dou
a puncte xe constant, diferit de 1.

2 Aplicatii ale numerelor complexe sub form

a trigonometric
a
2.1 Valori ale functiilor trigonometrice pentru unghiuri de m
asur
a n
2.1.1 Introducere
i
a a = e n ) an =
Pornim de la observatia c 1 ) an + 1 = 0:

2
 1. Este sucient s
a studiem cazul cnd n este impar.
q
p 1+cos
2p 1 m
Dac
an=2 m ( unde p 2 N si m 2 N impar): cos n = 2
:
r q
1
cos n = 2
+ 12 12 + cos 2p 2 m etc.

2. Fie n = 2k + 1 3; a2k+1 + 1 = (a + 1) a2k a2k 1

+ a2k 2
a2k 3
+ + a2 a+1 :
i
( ) a = e 2k+1 6= 1 ) a este solutie a ecuatiei.

z 2k z 2k 1
+ z 2k 2
z 2k 3
+ + z2 z+1=0 ( )
1
Ecuatia ( ) este ecuatie reciproc
a (dac
a admite solutia z1 , atunci admite solutia si z1
).
1
( ), zk
z 2k z 2k 1
+ + z2 z+1 =0,

1 1 1 1
zk + zk 1
+ + + ( 1)k 2
z2 + + ( 1)k 1
z+ + ( 1)k = 0: ( )
zk zk 1 z2 z

w = z + z1 ) z 2 + z12 = w2 2; z 3 + z13 = w (w2 3) ; : : : z k + 1

zk
= Pk (w) (Pk polinom,
grad Pk = k).
Ecuatia ( ) se transform
a ntr-o ecuatie de grad k:

Pk (w) Pk 1 (w) + + ( 1)k 1

w + ( 1)k = 0: ( )

p q
p
Exercitiu. Fie sirul xn = 2 + 2 + + 2 + x0 (n 1) ; unde am scris n radicali si
x0 2 [ 2; 2] : Determinati formula termenului general.
Solutie. Avnd 21 x0 2 [ 1; 1], exista t 2 [0; ] astfel nct 21 x0 = cos t. Avem 2 + x0 =
2 (1 + cos t) = 4 cos2 2t .
Atunci x1 = 2 cos 2t , dar 2t 2 0; 2 , deci x1 = 2 cos 2t . Inductiv se demonstreaz
a c
a xn =
2 cos 2tn , pentru orice n 2 N.

2.1.2 Cazul n = 12
Calcul
am functiile trigonometrice ale unghiului de 15 ( 12 radiani).

Exercitiu. S a se calculeze sin 15 ; cos 15 f

ar
a a folosi formulele care dau sin 2 ; cos 2 n functie
de cos :
Consider am triunghiul ABC dreptunghic n A, cu unghiul B de 15 . Fie D piciorul n altimii
BC
din A si M mijlocul ipotenuzei. Din sin 30 = 21 si AM = 21 BC rezult a AD = . Aplic am
4
teorema naltimii. Rezulta

BC 2 = 16DB DC ) (DB + DC)2 16DB DC = 0:

1 DB
DB 2 14DB DC + DC 2 = 0 2
; Not
am t = :
DC DC
3
 p
Ecuatia t2 14t + 1 = 0 are = 4 48 ) t1;2 = 7 4 3: p
Avem t > 1 (deoarece B < C) . Alegem r ad
q acina tq1 = 7 + 4 3: q

n ADB : sin 15 = AD AB
= 4pBDBC
BC
BC
= 14 BD = 14 1 + DBDC
= 14 1 + 1t :
p q p p p
Dar 7+41p3 = 7 41 3 : Atunci sin 15 = 14 4 2 3 = 21 2 3:

Formula radicalilor compusi

q r r
p a+c a c p
a+ b= + , unde c = a2 b:
2 2
q q p p
1 3 1 6 2
sin 15 = 2 2 2
= 4
:
p p
6 2
sin 15 = 4
:
p p p p
8 4 3 8+4 3 6+ 2
cos2 15 = 1 16
= 16
) cos 15 = 4
:

2.1.3 Cazul n = 5

am functiile trigonometrice ale unghiului de 36 ( 5 radiani).

Calcul
Metoda I (cos 5 + i sin 5 ) = (cos + i sin )5
(cos + i sin )5 = cos5 10 cos3 sin2 +5 cos sin4 +i 5 cos4 sin 10 cos2 sin3 + sin5
sin 5 = sin 5 cos4 h 10 cos2 sin2 + sin4 : i
2
sin = t ) sin 5 = t 5 (1 t2 ) 10t2 (1 t2 ) + t4 :

=) sin 5 = 0 ) t (16t4 20t2 + 5) = 0 ) 16t4 20t2 + 5 = 0:

5
t = sin 5 6= 0
am t2 = u : 16u2 20up+ 5 = 0;
Not p
= 400 20 16 = 80 = 16 5:
20 4 5 5 5
u1;2 = 2 16 = 8 :
p
2 2 1 4 5+ 5
5
< 4
) sin 5
< sin 4
= 2
= 8
< 8
:
p p p p
a: sin2
Rezult 5
= 5
8
5
= 10 2 5
16
; cos2 5
= 6+2 5
42
) cos 5
= 5+1
4
:

Metoda a II-a
Not am z = cos + i sin :
= 5 ) z 5 + 1 = 0:
z + 1 = (z + 1) (z 4 z 3 + z 2 z + 1) = 0:
5
i i
e 5 6= 1 ) z1 = e 5 este solutie a ecuatiei reciproce

z4 z3 + z2 z + 1 = 0:
2 1 1 1
z + z2
z+ z
+ 1 = 0: Not
am w = z + z
(w = 2 cos ).
p
(w2 2) w + 1 = 0 ) w2 w 1 = 0 ) w1;2 = 1 2 5 :
p
(Observatie:p' = 1+2 5 este num
p
arul de aur). Dar cos 5 > 0:
1+ 5 1+ 5
2 cos 5 = 2 ) cos 5 = 4 :

4
2.1.4 Constructia pentagonului regulat cu rigla si compasul

p p p
1+ 5 10 2 5
Cunoscnd cos = calcul
am l5 = R :
5 4 q p p2 p
10 2 5
(l5 = 2R sin 5 si sin 5 = 1 6+2 16
5
= 4
).
r q q p p
p p p p
10+2 5
Observatie. sin 10 = 12 1 1+4 5 = 3 2 4 5 = 54 1 , cos 10
= 5+ 5
24
= 4

Constructie cu rigla si compasul

ntr-un cerc C (O; R) se considera 2 diametri perpendiculari [AA0 ] si [BB 0 ]
Pornind de la expresia lui l5 "redescoperim" procedeul de constructie a pentagonului regulat.
p p 2
2 2 2 10 2 5 R ( 5 1)
Avem l5 R = R 4
1 = 2
:
p p q
R ( 5 1) R R 5 2
Dar 2
+ 2
= 2
= R2 + R2 :
p
Fie M mijlocul lui [OB]. Atunci AM = R 2 5 . Construim cercul C (M; AM ), care intersecteaz
a
p
R ( 5 1)
[OB 0 ] n N . Atunci ON = 2
, de unde AN = l5 .

Reciproc Folosind pentagonul regulat ABCDE si asem

an
ari de triunghiuri, deducem cos 5 :
[ =
m BAE 3 [ = m AEB
radiani (108 ). m ABE [ = (36 ) :
5 5

5
 Fie I 2 AD \ BE.
AB BE EA
ABE IEA ) IE
= EA
= AI
:
AE 2 = AI BE , AB 2 = BE IE : Dar AB = BI !
1
AB 2 = (AB + IE) IE , AB 2 AB IE IE 2 = 0:j IE 2
;
Not
am
AB
= t:
IE
p p
Obtinem t2 t 1 = 0 . Ecuatia precedent a are r
adacinile t1;2 = 1 2 5 , unde t1 = 1+2 5
>0
p
si t2 = 1 2 5 < 0. p
Observ am c arul de aur". Am obtinut AB
a t1 este "num IE
= 1+ 5
2
. De aici rezult
a
p ! p
BE=2 AB + IE 1 2 1 5 1 5+1
cos = = = 1+ p = 1+ = :
5 AB 2AB 2 1+ 5 2 2 4

k
2.1.5 Valori ale functiilor trigonometrice ale unor unghiuri de forma n
. Exercitii
1. S
a se arate c
a:

(a) cos 9 cos 29 cos 49 = 18 :

p
(b) tg 5 tg 25 = 5:

2. Numerele cos 7 ; cos 37 ; cos 57 sunt r

ad
acinile unei ecuatii algebrice cu coecientii rationali.

Solutie.
ei +e i
1. (a) Not
am = 9
si a = ei : cos = 2
) cos = 21 a + a1
cos 2 = 12 a2 + 1
a2
cos 4 = 12 a4 + 1
a4
(a2 +1)(a4 +1)(a8 +1)
8 cos cos 2 cos 4 = a7
:
9
Dar: a = 1: Folosim reducerea modulo 9 a exponentilor.
a8 a7 + a6 a5 + a4 a3 + a2 a + 1 = 0 ( ) :
(a2 + 1) (a4 + 1) (a8 + 1) = (a6 + a4 + a2 + 1) (a8 + 1) = a14 + a12 + a10 + a8 + a6 + a4 +
a2 + 1 = (a5 + a3 + a) + (a8 + a6 + a4 + a2 + 1) = a7

(conform ( )).
nlocuind n (1) ) 8 cos cos 2 cos 4 = 1:
(cos cos 2 cos 4 = 2sinsin2 cos 2 cos 4 = 2sin 4
2 sin cos 4 = 2sin 8
3 sin : Dar 8 + = ).
Generalizare:
sin (2n+1 )
cos cos 2 cos 2n = n+1 :
2 sin
2n+1 + = ) = 2n+1 +1 :

6
 1. b. Not
am = 5 ; (cos + i sin )5 = 1 ) sin 5 = sin5 10 cos2 sin3 +5 cos4 sin :
5 2 4
sin 5 = sin (1 10 ctg + 5 ctg ):
Pentru x 2 f ; 2 g avem:

5t4 10t2 +1=0

5 ctg4 x 10 ctg2 x + 1 = 0 =) solutii ( ctg ) ; ( ctg2 ) :
1
Produsul r
ad
acinilor ecuatiei este 5
a ctg2
si reprezint ctg2 2 :
(ctg ctg 2 )2 = 1
5
; dar ctg > 0 si ctg 2 > 0; de unde ctg ctg 2 = p1
5
(adic
a
p
tg tg 2 = 5).

Relatiile lui Vite

Not
8 am = 7 si e:
< S1 = cos + cos 3 + cos 5
S2 = cos cos 3 + cos 3 cos 5 + cos 5 cos
:
S3 = cos cos 3 cos 5 :
Not
am a = cos + i sin ) a7 + 1 = 0 ) (a + 1) a6 a5 + a4 a3 + a2 a+1 = 0 )
| {z }| {z }
6=0 b
b=0:
8
>
> 1 1 1 1 1 1
>
> S1 = a+ + a3 + + a5 +
>
> 2 a 2 a3 2 a5
>
>
>
>
< 1 1 1 1 1 1 1 1 1
S2 = a+ a3 + + a3 + a5 + + a5 + a+
>
> 4 a a3 4 a3 a5 4 a5 a
>
>
>
>
>
> 1 1 1 1
>
>
: S3 = a+ a3 + a5 + :
8 a a3 a5

Folosim reducerea modulo 7 a exponentilor.

0 1
1
n urma calculelor obtinem S1 = 5 @a|
6
+ a4 {z a10 + 1A :
+ a8 + a}2 + |{z}
a 3 = a = a

a7 = 1:
1 a2 + 1 a6 + 1 a10 + 1 1 a2 + 1 _ a1 + 1 a3 + 1
S1 = 2
+ + = 2
+ +
a a3 a5 a a3 a5
1 1
= 5
(a6 + a4 a + a2 a3 + 1) = 5 (b + a5 ) = 12 :
2a 2a
1 (a + 1) (a + 1) (a + 1) (a + 1) (a10 + 1) (a2 + 1)
2 6 6 10
S2 = + + :
4 a4 a8 a6
1 a + a6 + a2 + 1 a2 a3 + a6 + 1 a5 a3 + a2 + 1
= + +
4 a4 a a6
S2 = 4a16 (a8 + a4 a3 + a2 a11 + a8 a7 a5 a5 a3 + a2 + 1) etc.

7
 a + a1 = a a6 ; a3 + a13 = a3 a4 ; a5 + a15 = a5 a2 :
S1 = 12 (a a6 + a3 a4 + a5 a2 ) = 21 a6 + a5 a4 + a3 a2 + a
| {z }
=1
1
S1 = 2
:
4S2 = (a a6 ) (a3 a4 ) + (a3 a4 ) (a5 a2 ) + (a5 a2 ) (a a6 ) :
4S2 = (a4 a5 + a2 a3 ) + ( a a5 + a2 + a6 ) + (a6 + a4 a3 a) :
6
4S2 = 2a
| 2a5 + 2a4{z 2a3 + 2a2 2a} ) S2 = 12 :
2
8S3 = (a a6 ) (a3 a4 ) (a5 a2 )
8S3 = (a4 a5 + a2 a3 ) (a5 a2 ) = ( a2 a6 + a3 1 1 a4 + a + a5 )
8S3 = a6 + a5 a4 + a3 a2 + a 1 1 ) S3 = 1
8
.
| {z }
0
Ecuatia x3 S1 x2 + S2 x S3 = 0 , x3 12 x2 p2
1
x + 1
8
= 0 are ca r
ad
acini valorile date.
f 0 (x) = 3x2 x 12 ; = 1 + 6 = 7; x1;2 = 1 6
7
:
p p
x 1 x2 = 1 6
7
0 x1 = 1+6 7
+1
0
f (x) + 0 0 + +
1
f (x) 1 % & 8
% +1

2.2 Probleme n care intervin rotatii

2.2.1 Aarea m
asurii unui unghi al unui triunghi folosind axele vrfurilor

1) Fie A(zA ); B(zB ) si C(zC ). Se considera 2 ( ; ) m asura n radiani a unghiului orientat

]BAC (m asura unghiului cu care rotim semidreapta (AB pentru a se suprapune peste semidreapta
(AC). Aplic am o translatie care duce A n origine. Imaginile prin aceast a translatie ale punctelor
0 0
A, B si C sunt O(0), B (zB zA ), respectiv C (zC zA ). Consider am B 00 2 (OB 0 ) si C 00 2 (OC 0 )
cu distantele OB 00 = OC 00 = 1. Atunci B 00 jzzBB zzAA j si C 00 jzzCC zzAA j . Cum C 00 se obtine rotind B 00
cu unghiul n jurul originii, avem zC 00 = (cos + i sin ) zB 00 .
Folosim, pentru o notatie mai prescurtat a formula lui Euler: ei = cos + i sin . n concluzie,
avem:
zC zA zB zA
= ei
jzC zA j jzB zA j
zC zA zB zA
am ei =
De aici, exprim jzC zA j
: jzB zA j
. Considernd partea real
a si tinnd seama c
a 2( ; ),
aam
zC zA zB zA
= arccos Re : . (1)
jzC zA j jzB zA j
Vom folosi metoda de mai sus n rezolvarea unor probleme de geometrie sintetic
a.

2) Exemplu. Se consider a n planul (Oxy) punctele A(2; 3), B(1; 1) si C(4; 2). Aati m
asurile
unghiurilor triunghiului ABC.
Scriem axele vrfurilor zA = 2 + 3i, zB = 1 + i, zC = 4 + 2i. Not am = m(]BAC),
= m(]CBA) si = m(]ACB)
Calculam lungimile laturilor BC = jzC zB j, CA = jzA zC j si AB = jzB zA j.

8
 p p
Aicipavem zC zB = 3 + i, zA zC = 2 + i , zB zA = 1 2i. Atunci BC = 10, CA = 5,
AB = 5. Sintetic se observ a ca CA = AB si BC 2 = AB 2 + AC 2 , de unde = 2 si = = 4 .
n cazul unor date numerice mai complicate nu mai putem aa astfel m asurile unghiurilor tri-
unghiului ABC. Proced am analitic, folosim formula (1). Calcul zC zA
am jzC zA j : jzzBB zzAA j = 2p5i : 1p52i =
(2 i)( 1+2i) zA zB zC zB (1+2i)(3 i)
p p
2 i
1 2i
= 5
= i, jzA zB j
: jzC zB j
= 1+2i
p
5
: p3+i
10
= 10
2 = 1+i
2
2 si jzzBB zzCC j : jzzAA zzCC j =
(3+i)(2+i)
p p
p3 i : p 2+i
= = 1+i
2. Rezult a = arccos Re i = 0, = = arccos Re 1+i
2 =
10 p 5 5 2 2
2
arccos 2
= 4.

3) Problem a. Pe laturile AB; BC, CD si DA ale unui patrulater convex se construiesc spre
exterior p
atrate avnd centrele O1 ; O2 ; O3 , respectiv O4 . S a se arate c a O1 O3 ?O2 O4 .
Solutie. Fie a; b; c; d axele vrfurilor A; B; C; respectiv D:
Notam cu zk axul lui Ok ; k = 1; 4:
! !
Vectorul AO1 se obtine rotind AB cu 4
si nmultindu-l cu p12 :
i i
z1 a = p12 e 4 (b a) ; Dar e 4 = cos 4
i sin 4
= p1
2
(1 i) ) z1 a = 12 (1 i) (b a) )
z1 = 1+i
2
a + 1 2 i b:
Analog obtinem: z2 = 1+i
2
b + 1 2 i c:

1+i 1 i
z3 = 2
c + 2
d:

z4 = 1+i
2
d + 1 2 i a:
Num
arul complex care corespunde vectorului
! 1+i 1 i
O1 O3 : z3 z1 = 2
(c a) + 2
(d b) :
! 1+i 1 i
O2 O4 : z4 z2 = 2
(d b) + 2
(a c) :

Dar ( i) (1 + i) = 1 i: Rezult a c
a z4 z2 = i (z3 z1 ) ( ) :
! !
Atunci O1 O3 ? O2 O4 si O1 O3 = O2 O4 :
Fie E (z3 z1 ) si F (z4 z2 ) i
( ) i ) Din zF = e 2 zE deducem c
a F se obtine rotind E cu
Avem i = e 2
2
n jurul originii.

2.2.2 Conditia de asem

anare a dou
a triunghiuri

4) Fie triunghiurile ABC si A0 B 0 C 0 n acelasi plan, notat cu (Oxy). Not am cu z1 ; z2 ; z3 axele

vrfurilor A; B, respectiv C, iar cu z1 ; z2 ; z3 axele vrfurilor A ; B , respectiv C 0 . Determin
0 0 0 0 0
am o
0 0 0
conditie necesar
a si sucient
a pentru ca ABC ABC .
a) Presupunem c a triunghiurile date au aceeasi orientare. Am obtinut:

1 1 1
ABC A0 B 0 C 0 , z1 z2 z3 = 0:
z10 z20 z30

b) Presupunem ca triunghiurile date au orient ari opuse. Considernd simetricele vrfurilor

a de Ox obtinem A00 (z1 ), B 00 (z2 ) si C 00 (z3 ). Atunci A0 B 0 C 0
ABC fat A00 B 00 C 00 si cele dou
a

9
triunghiuri sunt orientate la fel. Conform punctului a),

1 1 1
0 0 0
ABC A B C , z1 z2 z3 = 0:
z10 z20 z30

Demonstratie. Folosim8 primul criteriu de asem anare (LUL):

> AB AC
>
> = 0 0 (1)
>
> A0 B 0 AC
>
<
0 0 0
4ABC 4A B C , m BAC [ = m B\ 0 A0 C 0 (2)
>
>
>
>
>
> (pentru unghiuri orientate, daca
: 0 0 0
4ABC si 4 A B C sunt orientate la fel)
Dar AB = jz2 z1 j ; etc.
jz2 z1 j jz3 z1 j
(1) , 0 0
= 0 (10 )
jz2 z1 j jz3 z10 j

z3 z1 z2 z1 z30 z10 z20 z10

(2) , : = 0 0
: 0 0
(20 )
jz3 z1 j jz2 z1 j jz3 z1 j jz2 z1 j
8
>
> z3 z1 z30 z10
>
> (1) , = ;
< z2 z1 z20 z10
( )
>
> z3 z1 z30 z10 z3 z1 z30 z10
>
>
: (2) , : 0 = : :
z2 z1 z2 z10 z2 z1 z20 z10

(10 ) ( ) z3 z1 z30 z10 z z1 z3 z1

0 () = , 20 =0,
(2 ) z2 z1 0
z2 z1 0 z2 z10 z30 z10
1 0 0 1 1 1
C2 +C1
z1 z2 z1 z3 z1 = 0 () z1 z2 z3 :
C3 +C1
z10 z20 z10 z30 z10 z10 z20 z30
1 1 1
Deci: 4ABC 4A0 B 0 C 0 si triunghiurile sunt orientate la fel , z1 z2 z3 = 0:
z10 z20 z30

2.2.3 Conditia ca 4 puncte s

a e vrfurile unui patrulater inscriptibil

5) Fie A(zA ); B(zB ), C(zC ) si D(zD ). Consider

am masurile unghiurilor orientate = m (]BAD)
si = m (]DCB). Se stie c a A; B; C; D sunt vrfuri consecutive ale unui patrulater inscriptibil
, + = . Dar + = , ei( + ) = 1 ( ei( + ) = ei , ei( + ) = 1 , 9k 2 Z a..
+ = 2k , dar + 2 ( ; ), deci k = 0).Conform formulei de aare a m asurii
unui unghi dintr-un triunghi (vezi 1.1), avem:

zD zA zB zA
ei = : si
jzD zA j jzB zA j
zB zC zD zC
ei = : ,
jzB zC j jzD zC j

10
de unde ei( + ) = zzDB zzAA : zzDB zzCC = zzDB zzAA : zzDB zzCC . Avem jzj
z
= 1 , z 2 R = ( 1; 0]. n
concluzie, A; B; C; D sunt vrfuri consecutive ale unui patrulater inscriptibil dac a si numai dac
a
zD zA zD zC
: 2 ( 1; 0).
zB zA zB zC
2.2.4 Poligoane regulate

Aarea axelor vrfurilor unui poligon regulat cu n laturi Presupunem cunoscute: a)

centrul poligonului regulat si un vrf sau
b) axele a doua vrfuri consecutive.
Presupunem c a poligonul are orientare pozitiva (vrfurile sunt numerotate n sens trigonomet-
ric).
Notam vrfurile poligonului regulat cu Ak (zk ); k = 1; 2; :::; n. Fie C(c) centrul poligonului.

6) a) Ak+1 se obtine rotind Ak n jurul centrului C, cu unghiul = 2n , pentru k = 1; 2; :::; n 1.

Atunci zk+1 c = ei (zk c), k = 1; 2; :::; n 1. Deci z1 c, z2 c, ..., zn c este o progresie
2
geometrica cu ratia q = ei n . Rezult
a zk c = q k 1 (z1 c) pentru k = 1; 2; :::; n. De aici se aa
axele vrfurilor poligonului cunoscnd c si z1 :

zk = c + q k 1 (z1 c), k = 1; 2; ::; n.

X
n X
n
qn 2
Observatie. zk = nc + (z1 c) qk 1
= nc + (z1 c) 11 q
= nc, deoarece q n = ei n n = 1.
k=1 k=1
Rezult
a
z1 + z2 + ::: + zn
c= ;
n
adic
a axul centrului unui poligon regulat este media aritmetica a axelor vrfurilor poligonului.

7). b) Ak+1 se obtine rotind Ak 1 n jurul vrfului Ak , cu unghiul = (n n2) , pentru k =

2; 3; :::; n 1. (Suma unghiurilor unui poligon convex cu n laturi este (n 2) . Orice poligon
regulat este poligon convex. Toate unghiurile unui poligon regulat au aceeasi m
asur
a).
Atunci zk+1 zk = ei (zk 1 zk ) pentru k = 2; 3; :::; n 1. Atunci

zk+1 = (1 ei )zk + ei zk 1 ; (2)

pentru k = 2; 3; :::; n 1.
Egalitatea (2) este o relatie de recurent
a de ordinul II pentru sirul nit z1 ; z2 ; :::; zn . Notnd
i i
a = (1 e ) si b = e , avem zk+1 = azk + bzk 1 , k = 2; n 1. C autam solutii ale recurentei
precedente de foma zk = rk , unde r 2 C . Se obtine ecuatia caracteristica

r2 ar b = 0.
Discriminantul ecuatiei caracteristice: = a2 + 4b = (1 ei )2 + 4ei = (1 + ei )2 . R
ad
acinile
ecuatiei caracteristice sunt:
1
r1;2 = (1 ei ) (1 + ei ) ;
2
de unde r1 = 1 si r2 = ei . Rezult a c a c1 ; c2 2 C a.. zk = c1 r1k
a exist 1
+ c2 r2k 1 , 8k. Cunoscnd
z1 si z2 , se aa parametrii c1 si c2 :

11
 c1 + c2 = z1 r2 z1 z2 z2 r1 z1
, c1 = , c2 = :
c1 r1 + c2 r2 = z2 r2 r 1 r 2 r1
Obtinem zk = r2r2z1 r1z2 r1k 1 + z2r2 r1r1z1 r2k 1 , de unde zk = 1
ei +1
(ei z1 + z2 ) + (z1 z2 )( 1)k 1 ei(k 1)
) ,
pentru k = 1; 2; ::; n.

Problem a. Fie Ak (zk ) ; k = 1; n. Atunci A1 A2 : : : An este poligon regulat , 9 a; b 2 C; 6= 0

a.. zk = a! k 1 + b; k = 1; n. Altfel spus, A1 A2 : : : An se obtine din poligonul regulat format cu
imaginile r
adacinilor de ordinul n ale unit
atii, c
aruia i aplic
am o rotatie si o omotetie, ambele de
centru O, apoi o translatie.
Am rezolvat aceast a problem a n Capitolul II.
Caracteriz ari ale triunghiurilor echilaterale 8. Fie A(z1 ), B(z2 ) si C(z2 ) vrfurile unui
triunghi. S a se arate c
a ABC este echilateral dac a z12 + z22 + z32 = z1 z2 + z2 z3 + z3 z1 .
a si numai dac
Solutie. z1 + z2 + z3 = z1 z2 + z2 z3 + z3 z1 , (z1 z2 ) + (z2 z3 )2 + (z3 z1 )2 = 0:
2 2 2 2

Not
am: z2 z1 = a; z3 z1 = b: Atunci z3 z2 = b a:
a: a2 +(b a)2 +b2 = 0 , a2 ab+b2 = 0 (a; b 2 C ) :
Relatia ( ) se scrie sub forma echivalent
2
mpartind prin a2 : ab b
a
+ 1 = 0:n o p
b 1 i 3
Not
am a
= t : t2 t+1=0,t2 2
:
n p o
z3 z1
Deci ( ) , z2 z1
2 1 2i 3 :
p p i
1+i 3
Dar 2
= cos 3 + i sin 3 ; 1 2i 3 = cos 3
+ i sin 3
=e 3:
i
( ) , z3 z1 = e 3 (z2 z1 ) , C se obtine rotind B n jurul lui A cu 3
, 4ABC este
echilateral.

9. Fie A(z1 ), B(z2 ) si C(z2 ) vrfurile unui triunghi nscris ntr-un cerc cu centrul n origine.
Atunci ABC este echilateral dac a si numai dac
a

z1 + z2 + z3 = 0:

Solutie. z1 + z2 + z3 = 0 , z1 +z32 +z3 = 0 , zG = zO , G = O , ABC echilateral. Am

notat cu G centrul de greutate al ABC.
! ! !
Metoda a II-a: ( z1 + z2 + z3 = 0 , z3 = (z1 + z2 ) , OC = OA + OB :
Not
am cu R raza cercului circumscris 4ABC:
Avem jz1 j = jz2 j = jz3 j = R (altfel spus, OA = OB = OC = R).
! ! N OT !
OA + OB = OD (dup a regula paralelogramului) ) OADB paralelogram.
Dar OA = OB; de unde ) OADB este romb ) (OD face unghiuri egale cu (OA si (OB
(diagonalele rombului sunt bisectoare ale unghiurilor rombului).
! ! \ \ [ \ (au acelasi suplement).
OC = OD si AOD BOD ) AOC BOC
Datorita simetriei problemei, rezult \ AOB
a analog BOC [ :
[
Din AOB \
BOC [ si faptul c
AOC a suma m
asurilor acestor unghiuri este 2 radiani )
2
ecare din aceste unghiuri are masura 3 ) 4ABC este echilateral.

Din problema punctului Fermat-Torricelli vom rezolva o parte referitoare la identicarea unui
triunghi echilateral.

12
 Problem a. Sa se arate ca centrele triunghiurilor echilaterale construite pe laturile unui
triunghi avnd unghiurile mai mici de 120 sunt vrfurile unui triunghi echilateral.
Solutie. Fie zA ,zB si zC axele vrfurilor A; B, respectiv C ale triunghiului dat. Not am cu
O1 , O2 si O3 centrele triunghiurilor echilaterale construite pe laturile [BC], [CA], respectiv [AB]
si e z1 ,z2 , respectiv z3 axele acestor puncte. Trebuie s a demonstram ca

z3 z1 = ei 3 (z2 z1 ) :

\1 =
Din m BCO si O1 C
= p1 rezult
a z1 zC = p1 ei 6 (zB zC ).
6 BC 3 3
p
p1 ei 6 . 3+i 3
Not
am k = 3
Avem k = 6
Rezult
a c
a
z1 = kzB + (1 k) zC :
Analog
z2 = kzC + (1 k) zA
si

z3 = kzA + (1 k) zB :
Atunci
z3 z1 kzA + (1 2k) zB + (k 1) zC
= :
z2 z1 (1 k) zA + ( k) zB + (2k 1) zC
k
p
3+ip3
p p p p
Dar 1 k p
= 3 i 3
= 1
12
6 + i6 3 = 1+i2 3 , 1( 2k
k)
= 2 k1 = 2 3 i 3
2
= 1+i 3
2
si k 1
2k 1
=
p p
3+i
p 3 z3 z1
2i 3
= 1+i2 3 . Rezult
a c
a z2 z1
= 1+i 3
2
= ei 3 , q.e.d.

3 Aplicatii diverse ale trigonometriei

3.1 Reprezentarea geometric

a a mediei armonice. Nomograme
Pentru a reprezenta geometric media armonica a dou a numere sunt utilizate anumite diagrame
numite nomograme (vezi Hugo Steinhaus, Caleidoscop matematic, p.93).
Reamintim ca media armonica a numerelor strict pozitive xk , k = 1; n este denit
a ca
n
H (x1 ; :::; xn ) = P
n :
1
xk
k=1

1
Altfel spus, H(x1 ;:::;xn)
este media aritmetic
a a inverselor numerelor xk , k = 1; n:
Modul de reprezentare geometric a a mediei armonice utilizat n nomograme se bazeaza pe
urmatoarea proprietate:
Lem a . Bisectoarea unui unghi de 120 dintr-un triunghi este jumatate din media armonica a
lungimilor laturilor care formeaza acel unghi.
Demonstratie. n ABC cu unghiul A b de 120 consideram bisectoarea [AD]. Cu notatiile
uzuale, avem
bc A
AD = 2 cos :
b+c 2
Dar cos A2 = cos 60 = 12 , de unde AD = bc
b+c
= 1
1
+ 1c
= 12 H (b; c).
b

13
 Astfel, putem construi H (b; c) = 2AD construind bisectoarea si apoi prelungind-o cu un seg-
ment congruent cu ea.

Inductiv putem construi R (x1 ; ::; xn ) := n1 H (x1 ; :::; xn ) folosind lema de mai sus. Observ
am c
a

1
R (x1 ; :::; xn ; xn+1 ) = 1 1 :
R(x1 ;:::;xn ;)
+ xn+1

Dac
a am construit R (x1 ; ::; xn ), consider \ cu m
am pe laturile unghiului XOY asura de 120 ,
punctele A si B a. . OA = R (x1 ; ::; xn ) si OB = xn+1 , iar conform lemei lungimea bisectoarei din
O a triunghiului OAB este R (x1 ; :::; xn ; xn+1 ).
Un alt mod de a construi geometric media armonic a a doua numere se bazeaz a pe faptul c
a
ntr-un trapez laturile neparalele determin a pe paralela dus
a la baze prin intersectia diagonalelor
un segment de lungime egal a cu media armonic a a lungimilor bazelor.

Amintim cteva probleme n care intervine media armonic a a dou a sau mai multe numere
H (x1 ; :::; xn ) sau submultiplul ntreg n1 H (x1 ; :::; xn ) al acesteia.
1. Se amestec a n lichide avnd mase egale, cu densit atile k , k = 1; n. Densitatea amestecului
este = H ( 1 ; :::; n ).
2. Un mobil parcurge n distante egale cu vitezele vk , k = 1; n. Viteza medie este v =
H (v1 ; :::; vn ).
3. La legarea n paralel a n rezistoare cu rezistentele Rk , k = 1; n, rezistenta echivalent a este
P
n
R, unde R1 = 1
Rk
.
k=1
4. Notnd cu o; i; f distantele de la o lentil
a la un obiect, imaginea obiectului lentilei, respectiv
la focarul lentilei , avem
1 1 1
+ = :
o i f
5. Timpul necesar pentru ca n persoane s a execute prin efort comun o munc a pentru care
P
n
persoana k ar avea nevoie de tk ore pentru a o termina, k = 1; n, este t, unde 1t = 1
tk
.
k=1

3.2 O constructie pur geometric

a a unei sinusoide
Dac a nf
asur
am o hrtie pe un cilindru, apoi taiem cilindrul cu un plan oblic fat
a de generatoare
si desf
asur
am hrtia, vom obtine o sinusoid a. (H.Steinhaus, Caleidoscop matematic, p.234).
Observatie Cilindrul este circular drept (raza R).
Coala de hrtie este dreptunghiular a si se nf
asoar
a pe cilindru a.. o margine a colii este pe o
generatoare.
Notam cu m asura unghiului dintre planul de sectiune si planul bazei cilindrului.
2R
Curba de sectiune este o elips
a E (cu lungimile axelor cos a
si 2R).
Pentru simplitate, vom face sectiunea astfel nct punctul cel mai de jos al elipsei, notat cu O,
sa se ae pe generatoarea continnd o margine a colii, pe care o consider am ca ax a Oz ntr-un
reper cartezian convenabil ales . Prin O construim planul perpendicular pe generatoare, n care
alegem ca ax a Ox tangenta n O la cercul de intersectie al cilindrului cu . Alegem sensul lui
Oy astfel nct centrul C al lui se aa pe (Oy.

14
 Fie M 2 E un punct oarecare si M 0 proiectia lui M pe planul bazei. Not am cu t m asura n
radiani a unghiului facut de (CM 0 cu (CO.
Fie desf
asurarea cilindrului, n care punctul M devine N (u; v), relativ la un reper cu originea
O, n care Oz devine Ov si desf asurata cercului este pe Ou.
Prin desf
asurarea elipsei se obtine o curb a cu E 0 . Vrem s
a notat a determinam ecuatia curbei
0
E n reperul Ouv considerat.
Avem

u = Rt
(E 0 ) :
v = zM
Dar
xM = xM 0 = R cos t 2
:
yM = yM 0 = R + R sin t 2

Ecuatia planului de sectiune

Consider
am normala la planul elipsei E :

~ = cos
N + ~j + sin + ~k
2 2

Atunci N~ = sin ~j + cos ~k: ( Observ am c ~ ? Ox ) N

aN ~ (yOz)).
Ecuatia planului de sectiune este ( ) : sin y + cos z = 0 ) z = y tg :
Rezulta zM = yM tg = R + R sin t 2 tg . Deci

zM = R tg (1 cos t) :
Am obtinut
u = Rt
(E 0 ) :
v = R tg (1 cos t)
Elimin am parametrul t din ecuatiile de mai sus. Rezult a ecuatia explicita (E 0 ) : v = R tg 1 cos Ru :
E sucient s a analiz am gracul functiei f (x) = 1 cos x, x 2 [0; 2 ] ntr-un plan generic (xOy).
Acesta se obtine din gracul functiei cosinus (o sinusoid a), aplicnd o simetrie fat a de Ox, apoi o
translatie n directia si sensul lui (Oy pe distanta 1, deci este o sinusoid a.

4 Reprezentarea complex
a a m
arimilor sinusoidale Metoda fazorial
a
Bibliograe : D. Homentcovschi Functii complexe cu aplicatii n stiint
a si tehnic
a, Ed.Tehnic
a,
1986.
Resurse web: http://en.wikipedia.org/wiki/Phasor_(sine_waves)

Studiem m arimi sinusoidale care depind de timp. M arimile sinusoidale intervin n descrierea
fenomenelor periodice, dintre care amintim oscilatiile armonice, functionarea circuitelor electrice
n curent alternativ si undele stationare (electromagnetice sau mecanice).

15
4.1 Functie sinusoidal
a
Marimile sinusoidale care depind de timp sunt reprezentate prin functii de forma y (t) = A sin (!t + '),
t 2 R. Reamintim semnicatia constantelor A > 0, ! > 0 si ' 2 [0; 2 ). A se numeste ampli-
tudine, ! pulsatie si ' faz
a initial arimii sinusoidale este T = 2! , iar frecventa sa
a. Perioada m
1 !
este = T = 2 . Se consider a de ! > 0 pentru a evita ambiguitatea, deoarece observ am ca
A sin (!t + ') = A sin ( !t + '), 8t 2 R.
Observam ca putem dezvolta A sin (!t + ') = A sin !t cos ' + A cos !t sin '. Notnd
a = A sin ' si b = A cos ' (3)
scriem A sin (!t + ') = a cos !t + b sin !t, t 2 R. Reciproc, a cos !t + b sin !t este o functie sinu-
soidala, pentru care amplitudinea si faza initial a se calculeaz
a din relatiile (3), ca ind coordonatele
polare ale punctului din plan de coodonate carteziene (b; a).
Unii autori reprezint a m arimile sinusoidale cu ajutorul cosinusului, avnd n vedere identitatea
sin = cos 2
. Astfel, A sin (!t + ') = A cos !t + ' 2 .
Observatie. O functie sinusoidal a poate identic nul a numai dac a are amplitudinea nul a.
Mai mult, o functie sinusoidal a poate constant a numai dac a are amplitudinea nul a. Deci functia
a cos !t + b sin !t este constant a pe R dac a si numai dac a a = b = 0.
Mai mult, dac a functia a cos !t + b sin !t este constant a pe un interval I R care nu se reduce
la un punct (nedegenerat), atunci a = b = 0. Demonstr am aceasta armatie cu ajutorul derivatei.
Presupunem c a f (t) = a cos !t + b sin !t este egal a cu c pentru orice t 2 I. Rezult a f 0 (t) = 0,
a c
8t 2 I, de unde a sin !t + b cos !t = 0, 8t 2 I. Dac a a 6= 0, deducem c a tg!t = ab , 8t 2 I,
imposibil (functia tangent a este neconstant a pe orice interval nedegenerat). Atunci a = 0. Dac a
b 6= 0, deducem c a avem cos !t = 0, 8t 2 I, fals. Atunci b = 0. Deci a = b = 0, q.e.d.
Avem urm atoarea proprietate de unicitate a reprezent arii unei marimi sinusoidale cu pulsatie
strict pozitiva.

Lema 1 Doua functii sinusoidale neidentic nule pot coincide pe R numai daca au pulsatii egale,
au aceeasi amplitudine si aceeasi faza initiala. Mai mult, doua functii sinusoidale neidentic nule
pot coincide pe un interval nedegenerat numai daca au pulsatii egale, au aceeasi amplitudine si
aceeasi faza initiala. Lucram n ipoteza ca toate pulsatiile sunt strict pozitive.

Demonstratie. Presupunem c a A1 sin (! 1 t + '1 ) = A2 sin (! 2 t + '2 ), 8t 2 I, unde I este un

interval nedegenerat, iar A1 > 0, A2 > 0:
Cazul I. I = R
A2
Din sin (! 1 t + '1 ) = A 1
sin (! 2 t + '2 ), 8t 2 R, lund t2 2 R a. . sin (! 2 t2 + '2 ) = 1, rezult a
A2 A1 A1
c
a A1 1. Analog, din sin (! 2 t + '2 ) = A2 sin (! 1 t + '1 ), 8t 2 R, deducem A2 1. Atunci
A1 = A2 = A. mp artind prin A egalitatea dat a rezulta sin (! 1 t + '1 ) = sin (! 2 t + '2 ), 8t 2 R.
Cele dou a functii din egalitatea precedent a au perioadele principale (perioadele nenule de modul
minim) !2 1 , respectiv !2 2 : Cum perioada principal a pozitiv a a unei functii este unic determinat a,
2 2
iar cele doua functii coincid, rezult a c
a !1 = !2 , de unde ! 1 = ! 2 .
Cazul II (general)
Notnd ak = Ak sin 'k si bk = Ak cos 'k scriem Ak sin (! k t + 'k ) = ak cos ! k t + bk sin ! k t,
pentru k 2 f1; 2g.
Avem a1 cos ! 1 t + b1 sin ! 1 t = a2 cos ! 2 t + b2 sin ! 2 t; 8t 2 I, iar a21 + b21 6= 0 si a22 + b22 6= 0.
Derivnd relatia de mai sus de 4 ori obtinem
! 41 (a1 cos ! 1 t + b1 sin ! 1 t) = ! 42 (a2 cos ! 2 t + b2 sin ! 2 t) ; 8t 2 I:

16
Considernd un punct t0 2 I n care functiile sinusoidale date nu se anuleaz a ! 41 = ! 42 ,
a, deducem c
dar ! 1 ; ! 2 > 0, de unde ! 1 = ! 2 . Notnd ! 1 = ! 2 = !, rezult
a (a1 a2 ) cos !t + (b1 b2 ) sin !t =
0, 8t 2 R, de unde (a1 a2 ) = (b1 b2 ) = 0. Atunci A1 = A2 si '1 = '2 si demonstratia este
ncheiat a.
P
n P
n
Observatie 2 Ak sin (!t + 'k ) = 0; 8t 2 R ) Ak cos (!t + 'k ) = 0; 8t 2 R.
k=1 k=1
Se foloseste observatia ca a cos !t + b sin !t = 0, t 2 R ) a = b = 0:
Pn Pn P
n
Dar Ak sin (!t + 'k ) = a cos !t+b sin !t, unde am notat a = Ak sin 'k si b = Ak cos 'k .
k=1 k=1 k=1
P
n P
n
Cu aceste notatii avem Ak cos (!t + 'k ) = b cos !t a sin !t. Daca Ak sin (!t + 'k ) =
k=1 k=1
P
n
0; 8t 2 R, atunci a = b = 0, de unde Ak cos (!t + 'k ) = 0; 8t 2 R.
k=1

4.2 Fazor complex

Fie functia sinusoidal a y (t) = A sin (!t + '), t 2 R. Vectorul y (t) ~j este proiectia pe Oy a
! ! !
vectorului v (t) = A cos (!t + ') i + A sin (!t + ') j , numit fazor. Cnd t variaz a, extremitatea
fazorului !v (t) aplicat n origine se roteste n jurul originii, uniform cu viteza unghiulara !. Aceasta
interpretare geometric a permite n zic a studiul miscarii oscilatorii armonice cu ajutorul miscarii
circulare uniforme.
Se asociaza fazorului ! v (t), deci si marimii sinusoidale date, functia complex a (numit a fazor
complex):
z (t) = Aei(!t+') ; t 2 R.
Se observa c
a amplitudinea m arimii sinusoidale este modulul fazorului complex.
Utilitatea acestei reprezentari se va vedea mai jos, din usurinta cu care se realizeaz
a inter-
pretarea geometrica a derivatei si integralei unui fazor complex.

Observatie 3 1. Multimea functiilor sinusoidale de pulsatie data este spatiu vectorial real (dar
nu este nchisa la nmultire). Multimea functiilor complexe de forma Aei(!t+') este, de asemenea,
spatiu vectorial real.
2. Corespondenta A sin (!t + ') 7 ! Aei(!t+') este izomorsm de spatii vectoriale.

1. Evident, produsul dintre un num ar real si un fazor complex este un fazor complex. Fie
i(!t+')
z (t) = Ae si k 2 R. Atunci scriem kz(t) = kAei(!t+') pentru k 0, kz(t) = jkj Aei(!t+'+ )
pentru k < 0.
Calculam suma a doi fazori complecsi avnd aceeasi pulsatie: A1 ei(!t+'1 ) + A2 ei(!t+'2 ) =
ei!t (A1 ei'1 + A2 ei'2 ) :Putem scrie forma trigonometric a A1 ei'1 + A2 ei'2 = Aei' , unde A > 0
i(!t+'1 ) i(!t+'2 ) i(!t+')
si ' 2 [0; 2 ). Atunci A1 e + A2 e = Ae , 8t 2 R.
i'1 i'2
Calculam A = jA1 e + A2 e j.
i'1 2
jAp
1e + A2 ei'2 j = (A1 ei'1 + A2 ei'2 ) (A1 e i'1 + A2 e i'2 ) = A21 + A22 + 2A1 A2 cos ('1 '2 ) )
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos ('1 '2 ): Acest rezultat putea obtinut usor cu teorema cosinusului
n triunghiul avnd ca vrfuri originea si imaginile n planul complex ale celor doi fazori.
Determin am faza initiala a sumei celor doi fazori. Scriem

A1 cos '1 +A2 cos '2 = A cos '

;
A1 sin '1 +A2 sin '2 = A sin '

17
 A1 sin '1 +A2 sin '2
unde A este determinat mai sus. Atunci tg ' = A1 cos '1 +A2 cos '2
si tinnd seama de cadranul n
A1 sin '1 +A2 sin '2
care se aa imaginea lui A1 ei'1 + A2 ei'2 luam ' = arctg A1 cos ' +A2 cos ' + k , unde k 2 f0; 1; 2g,
1 2
cu k = 0 pentru cadranul I, k = 1 pentru cadranele II si III, respectiv k = 2 pentru cadranul IV .
Am demonstrat c a multimea fazorilor complecsi de pulsatie dat
a este subspatiu vectorial n
spatiul vectorial real al functiilor complexe denite pe R. Analog se arat a c
a multimea functiilor
sinusoidale de pulsatie dat a este subspatiu vectorial n spatiul vectorial real al functiilor reale
denite pe R.

2. Not am cu S! si F! multimile formate cu functiile sinusoidale, respectiv cu fazorii complecsi,

de pulsatie !. Fie : S! ! F! , (A sin (!t + ')) = Aei(!t+') . Evident, este surjectiv a. Din
i(!t+'1 ) i(!t+'2 )
A1 e = A2 e , 8t 2 R rezult
a A1 = A2 (aplicnd modulul), iar n cazul cnd A1 6= 0
rezulta '1 = '2 , de unde deducem c a este injectiv
a. Din analogia ntre demonstratiile de la
punctul precedent deducem c a este liniar
a.
Observatie 4 Produsul a doua marimi sinusoidale Ak sin (! k t + 'k ), k = 1; 2 nu este o marime
sinusoidala, n timp ce produsul fazorilor complecsi corespunzatori este tot fazor complex.
P
n P
n
Observatie 5 Ak sin (!t + 'k ) = 0; 8t 2 R ) Ak cos (!t + 'k ) = 0; 8t 2 R.
k=1 k=1
Dam nca o metoda de demonstratie, utiliznd izomorsmul : S! ! F! . Consideram y (t) =
P
n
Ak sin (!t + 'k ), t 2 R. Atunci y 2 S! . Presupunem ca y este functie nula ( y = 0 pe R).
k=1
Tinnd seama ca este liniara si orice aplicatie liniara transforma elementul nul n element
P
n
nul, deducem ca (y) = 0 pe R, adica Ak ei(!t+'k ) = 0; 8t 2 R. Identicnd partile reale n
k=1
P
n
egalitatea precedenta obtinem Ak cos (!t + 'k ) = 0; 8t 2 R.
k=1

5 Derivarea si integrarea fazorilor complecsi

0
Fie z (t) = Aei(!t+') , t 2 R. Avem z 0 (t) = Aei(!t+') = i!Aei(!t+') = !Aei(!t+'+ 2 ) :
0
Aei(!t+') = i!Aei(!t+') = !Aei(!t+'+ 2 ) :
Dintre primitivele lui zR(t) = Aei(!t+') una singur
a este fazor complex (o vom numi primitiva
sinusoidal
a si o not
am cu z (t) dt):
Z
1 A
z (t) dt = Aei(!t+') = ei(!t+' 2 ) :
i! !

18
Observatie 6 Prin derivare si integrare fazorul complex se roteste cu + 2 ; respectiv 2
si se
nmulteste cu !; respectiv se mparte la !:
n general, z (t) = Aei(!t+') ) z (k) (t) = (i!)k Aei(!t+') :
Propriet atile fazorilor i fac utili n studiul sistemelor zice modelate prin ecuatii integro-
diferentiale cu coecienti constanti, cu functiile de intrare (termenii liberi ai ecuatiilor) de form
a
sinusoidala.
Observatie 7 Prin izomorsmul considerat : S! ! F! , derivata imaginii este imaginea derivatei
(analog pentru primitiva sinusoidala).
Este sucient s a observ a 1 (z 0 (t)) = !A sin !t + ' + 2 = !A cos (!t + ') = (A sin (!t + '))0 =
am c
0
( 1 (z (t))) R
Analog, 1
z (t) dt = A! sin !t + ' 2 = A! cos (!t + ') este primitiva sinusoidal aa
1
functiei A sin (!t + ') = (z (t)).
Observatiile de mai sus permit interpretarea geometric a simpl a a derivatei, respectiv primitivei
sinusoidale, pentru o m arime sinusoidala. Pentru a reprezenta derivata lui y (t) = A sin (!t + '),
rotim fazorul corespunz ator cu 2 (n sens trigonometric) si l nmultim cu !, apoi proiect am pe
1
Oy. La integrare, rotim fazorul cu 2
si l nmultim cu ! , apoi proiect
am pe Oy.

5.1 Aplicatii ale metodei fazoriale n studiul circuitelor electrice

Metoda fazorial a se utilizeaza n studiul regimului sinusoidal stationar (permanent) n circuite si
retele electrice.
Not am cu U (t) tensiunea aplicat a circuitului si cu I (t) intensitatea curentului n circuit, la
momentul t. n electrotehnic a se noteaz a n mod uzual intensitatea curentului cu i = i (t), dar n
acest caz unitatea imaginar a este notat a cu j, pentru a evita confuziile.
Se considera t = 0 momentul la care circuitul este conectat la sursa de alimentare.
Componentele standard utilizate n circuit sunt rezistorul (caracterizat prin rezistenta R m a-
surat a n ohmi ( )), bobina (caracterizat a prin inductanta L avnd ca unitate de m asur
a 1 henry
(H) ) si condensatorul (caracterizat prin capacitatea C m asurat
a n farazi (F )). n ceea ce urmeaza,
L; R; C sunt constante strict pozitive. Dac a una din aceste constante este nul a, aceasta nseamn a
c
a n circuit nu apare componenta corespunz atoare.
Not am intensitatile curentilor prin componentele circuitului (rezistor, bobin a, condensator) cu
IR ; IL ; respectiv IC , iar tensiunile la bornele acestora cu UR ; UL ; respectiv UC . Dac a sunt mai
multe componente de acelasi tip, le numerot am si folosim notatia cu indici.
Tensiunile la borne sunt date de:

UR = RI (legea lui Ohm)

dI
UL = L
dt
1
UC = qC ;
C
unde qC este sarcina electric a cu care este nc
arcat condensatorul.
Rt
a dqdtC = I (t). Atunci qC (t) = I (t) dt + qC (0), conform formulei Leibniz-Newton.
Stim c
0

19
5.1.1 Circuitul RLC serie

Consideram un circuit format cu un rezistor, o bobin a si un condensator legate n serie. Atunci

IR = IL = IC = I:
Legea lui Kirchhof referitoare la tensiuni arat
a n acest caz ca U = UR +UL +UC (suma c aderilor
de tensiune pe componentele care alc atuiesc o bucla nchisa ind nul
a n orice moment).
Aplicnd legea lui Kirchhof de mai sus si formulele tensiunilor la bornele ec arei componente
obtinem:
0 t 1
Z
dI 1
L + RI + @ I (t) dt + q0 A = U (t) :
dt C
0

Am notat cu q0 sarcina cu care era nc arcat condensatorul la momentul t = 0. Ecuatia de mai

sus are o innitate de solutii, pentru a individualiza o solutie ind necesar si sucient sa preciz
am
valoarea initial
a I (0).
Presupunem c a functiile U si I sunt derivabile, cu derivate continue pe [0; +1). n cazul L 6= 0
deducem de aici c a dI
dt
este derivabil a, cu derivata continu a C 2.
a, deci I este de clas
Ecuatia de mai sus este o ecuatie integro-diferential a cu necunoscuta I = I (t). Derivnd
obtinem ecuatia diferential a liniara de ordinul II cu coecienti constanti

d2 I dI 1 dU
L 2 +R + I = ;
dt dt C dt
n teoria ecuatiilor diferentiale se demonstreaz
a c
a:

n cazul U (t) = constant: ecuatia de mai sus este omogen a si orice solutie a sa IO (t) este
sinusoidal
a dac
a R = 0, respectiv satisface conditia lim I (t) = 0 dac a R 6= 0.
t!1

Daca R 6= 0 : dac a tensiunea U (t) este sinusoidal a (n curent alternativ), cu u (t) =

U0 sin (!t + '), o solutie particular
a a ecuatiei este de forma Ip (t) = I0 sin (!t + ), adic
ao
intensitate sinusoidal
a avnd aceeasi pulsatie ca si tensiunea.

Tinem seama ca orice solutie I (t) = Ip (t) + IO (t) este suma dintre Ip si o solutie a ecuatiei
omogene, iar n acest caz IO (t) tinde la zero cnd t ! 1. Atunci pentru valori foarte mari ale
lui t avem I (t) ' Ip (t), de aceea Ip (t) se numeste componenta stationar a a tensiunii. Pentru
simplitate, vom nota mai jos Ip cu I si o vom determina prin metoda fazorial a.
Not e e
am cu U (t) si I (t) fazorii complecsi corespunz atori lui U (t) ; respectiv I (t) :
Atunci: Z
dIe 1
L + RIe (t) + Ie (t) dt = Ue (t) :
dt C
Rezult
a:

20
 1 e
i!LIe (t) + RIe (t) + e (t) ;
I (t) = U
i!C
1
Notnd Z = R + i!L + i!C
, relatia de mai sus se scrie

e (t) = Z Ie (t) .
U
Relatia de mai sus este analog a legii lui Ohm. Rolul rezistentei este jucat de Z, care se numeste
impedanta complex a a circuitului RLC serie.
1
Scriem Z = R + i !L !C sub forma trigonometrica.
q 1
1 2 !L N OT
jZj = R + !L !C ; arg Z = arctg R !C = 's (dac a tinem seama ca R > 0 )
arg Z 2 ; ).
2 2
Atunci Ie (t) = jZj
U0 i(!t+' 's )
e , de unde g asim componenta

U0
I (t) = jZj
sin (!t + ' 's ) :

Acest rezultat poate g asit si cu ajutorul unei diagrame fazoriale. Reprezent am fazorul lui
UR (coliniar cu fazorul lui I), apoi aplicnd acestuia rotatii cu 2 , respectiv 2
si omotetiile
corespunz atoare obtinem fazorii pentru UL , respectiv UC . Prin adunarea acestor trei fazori se
obtine fazorul lui U .
Observatie. Se mai noteaz a impedantele pentru ecare component a folosit
a n circuit ZR =
1
R; ZL = i!L; ZC = i!C : Avem aici

Z = ZR + Z L + ZC :

Notnd fazorii complecsi corepunz eR , respectiv IeR . Analog se procedeaz

atori lui UR si IR cu U a
pentru bobin e e
a si condensator. Atunci putem scrie UR = ZR IR si analogele. Astfel, tehnica de
lucru de mai sus se va aplica si pentru circuite de alta natura dect circuitul RLC serie , care pot
contine mai multe (sau mai putine) componente, legate n diferite moduri .
5.1.2 Circuitul LC serie
De exemplu, pentru circuitul LC serie vom scrie U e=U eL + U eC = ZL IeL + ZC IeC , dar IeL = IeC = I,
e
de unde U e = (ZL + ZC ) Ie = i!L + 1 e Mai putem scrie U
I. e = iL
! 2 1 e Presupunem
I.
i!C ! LC
1
! 6= pLC . Atunci Ie = i L !2! 1 U e , de unde obtinem:
( LC )
a) Ip (t) = L !!U 0
1 sin !t + ' 2 dac a ! > pLC1
( 2 LC )
b) Ip (t) = L !U 1
0
sin !t + ' + 2 dac 1
a ! < pLC .
( LC !2 )
La aceast a solutie particular a se adaug a solutia sinusoidal a corespunz atoare unei tensiuni con-
1
stante IO (t) = c1 cos ! 0 t + c2 sin ! 0 t, unde am notat ! 0 = LC p
1
Marimea ! 0 = pLC este o pulsatie (cu unitatea de m asura s 1 ) si se numeste pulsatia proprie
a circuitului LC serie:
1
n cazul ! = pLC metoda fazorial a nu se mai aplica, n acest caz o solutie particulara sinusoidala
nu mai exist a. n schimb, se caut a o solutie particulara de forma

Ip (t) = t (a1 cos !t + a2 sin !t) + (b1 cos !t + b2 sin !t) ;

unde perechea (a1 ; a2 ) 6= (0; 0). Se observ

a c
a jIp (t)j ia valori orict de mari cnd t ! 1.

21
 Circuitul LC serie se numeste circuit oscilant, datorit a faptului c
a IO (t) este o m
arime sinu-
soidal
a. Acest circuit este analogul n electricitate al oscilatorului armonic din mecanica. n cazul
! = ! 0 (pulsatia tensiunii electromotoare coincide cu pulsatia proprie a circuitului) se produce
fenomenul de rezonant a.
5.1.3 Circuitul RLC paralel

Consider am un circuit format cu un rezistor, o bobin a si un condensator legate n paralel.

Atunci UR = UL = UC = U:
Legea lui Kirchhof referitoare la tensiuni arat a n acest caz c a I = IR + IL + IC (suma inten-
sit
atilor curentilor care se ntlnesc ntr-un acelati punct ind nul a n orice moment).
e e
Folosind fazorii complecsi asociati putem scrie UR = UL = UC = Ue e si Ie = IeR + IeL + IeC
Ca si la circuitul RLC serie, avem U eR = ZR IeR ; U
eL = ZL IeL si U
eC = Z IeC . nlocuind n relatia
dintre fazorii intensit atilor obtinem

e 1 1 1 e
U + + = I:
Z R ZL Z C
Constanta complexa Y := Z1R + Z1L + Z1C = R1 + i !C !L 1
se numeste admitant
a complex
a
a circuitului RLC paralel.
Determin am forma trigonometric
a a admitantei complexe, calculnd:
q
1 2
jY j = R12 + !C !L
1
N OT !C
arg Y = 'p = arctg 1
!L
:
R

Atunci I (t) = jY j U0 sin !t + ' + 'p :

Diagrama fazoriala prezinta n acest caz fazorii corespunz

atori intensit
atilor IR , IL , IC . Reprezen-
tam fazorul lui IR (coliniar cu fazorul lui U ), apoi aplicnd acestuia rotatii cu 2 , respectiv 2
si omotetiile corespunzatoare obtinem fazorii pentru IC , respectiv IL . Prin adunarea acestor trei
fazori se obtine fazorul lui I.

5.2 Interferenta undelor

Metoda fazorial
a este utilizat
a si n studiul propag
arii undelor electromagnetice, n particular n
studiul fenomenului de interferenta.

Problema 8 Cum trebuie sa e fazele initiale pentru trei unde sa se anuleze reciproc, stiind ca
undele au aceeasi amplitudine si aceeasi pulsatie ?

Fie yk (t) = A sin (!t + 'k ), k = 1; 2; 3. Cerem relatia dintre '1 , '2 , '3 care este conditie
necesar
a si sucient
a pentru ca y1 + y2 + y3 = 0 pe R.

22
 Apelnd eventual la o renumerotare, putem presupune c a '1 '2 '3 .
Dar y1 +y2 +y3 = 0 pe R , A ei(!t+'1 ) + ei(!t+'2 ) + ei(!t+'3 ) = 0, 8t 2 R, conform Observatiei
2.
A ei(!t+'1 ) + ei(!t+'2 ) + ei(!t+'3 ) = 0 , ei'1 + ei'2 + ei'3 = 0
Fie Ak (ei'k ) punctul din planul complex de ax ei'k , k = 1; 2; 3. Atunci ultima relatie de mai
sus arat
a ca originea este centrul de greutate al triunghiului A1 A2 A3 . Dar originea este centrul
cercului circumscris triunghiului A1 A2 A3 (cercul unitate). Relatia cerut
a este echivalent
a cu faptul
2 4
c
a A1 A2 A3 este echilateral, adic a ' 2 = ' 1 + 3 ; '3 = ' 1 + 3 .

Figuri Lissajous
Prin compunerea a dou a oscilatii armonice pe directii perpendiculare si avnd raportul pulsati-
ilor rational, se obtine o miscare periodica. Traiectoriile unor asemenea misc ari se numesc guri
Lissajous. Ele sunt date de ecuatii parametrice de forma

x (t) = A1 sin (m!t + 1 )

( ): ;
y (t) = A2 sin (n!t + 2 )

unde m; n sunt numere naturale nenule, A1 si A2 sunt numere reale strict pozitive, iar 1 , 2
2 [0; 2 ]. Daca m 1
n1
= m 2
n2
cele doua traiectorii coincid, deci traiectoria depinde efectiv de raportul
m
n
.
n practic
a, gurile Lissajous sunt generate cu ajutorul osciloscopului. Ele sunt utilizate pentru
a determina o frecvent a necunoscut a and raportul ei (rational) fata de o frecvent
a cunoscut
a
aleas
a astfel nct pe ecranul osciloscopului sa apara o gura Lissajous.
Cazuri particulare remarcabile:

m = n = 1. Se demonstreaz
a c
a n acest caz este o elips
a. Dac
a n plus A1 = A2 , atunci
elipsa este cerc.

m = 2n, 1 2 = 2 . Se demonstreaz
a c
a n acest caz este o parabol
a.

Putem presupune n! = 1 si 2 = 0(altfel, realiz am o schimbare de parametru). Elimin

am
parametrul t din relatiile care dau x (t) si y (t) :

x = A1 sin 2t + 2 :
y = A2 sin t
2
y
Obtinem x
A1
=1 2 A2
, de unde x = A1 2A1 2
A2
y . Rotind curba dat
a cu 2
obtinem curba de
2
A1 2
ecuatie y = A1 2A2 x (o parabol
a).
2

k 1
n = km, 1 2 = k 2 si A1 = A2 . Se demonstreaz
a c
a n acest caz curba este gracul
unui polinom Cebsev de gradul k.

Considernd mai jos cteva exemple concrete, reprezentnd guri Lissajous cu ajutorul Maple.
1) m = n = 1.
a) 1 = 2 + 2
(x (t) ; y (t)) = 2 sin t + 2 ; 3 sin t

23
 3
y
2

-2 -1 1 2
-1 x
-2

-3

b) (x (t) ; y (t)) = 4 sin 2t + 3

; 3 sin 2t

3
y
2
1

-4 -2 2 4
-1 x
-2
-3

2) (x (t) ; y (t)) = sin 2t + 2

; sin t

1.0
y
0.5

-1.0 -0.5 0.5 1.0

x
-0.5

-1.0

3)
4) a) (x (t) ; y (t)) = (sin 2t; sin 3t)

1.0
y
0.5

-1.0 -0.5 0.5 1.0

x
-0.5

-1.0

b) (x (t) ; y (t)) = 3 sin 2t + 3

; 4 sin 3t + 6

24
 4
y
2

-2 2
x
-2

-4

5) (x (t) ; y (t)) = (sin 5t; sin 4t)

1.0
y
0.5

-1.0 -0.5 0.5 1.0

x
-0.5

-1.0

6 Aplicatii ale trigonometriei sferice

6.1 Scurt istoric

Trigonometria sferic a se ocup a cu studiul triunghiurilor curbilinii situate pe sfer a, ale caror
laturi sunt arce de cercuri mari. Ca si n trigonometria plan a, relatiile dintre lungimile laturilor
si m asurile unghiurilor unui triunghi joac a un rol fundamental. Trigonometria plan a poate
considerat a un caz limita al trigonometriei sferice; astfel, teorema cosinusului si teorema sinusurilor
din trigonometria plan a se obtin pornind de la formulele similare pentru triunghiuri de pe o sfer a
de raz a R, f acnd R s a tinda la innit. Un triunghi sferic este descris de m asurile a 6 elemente
(3 laturi si 3 unghiuri), problema principal a a trigonometriei sferice ind aarea m asurilor a 3
elemente cnd se cunosc celelalte 3 m asuri.
Trigonometria sferic a a ap arut datorit a unor necesit ati practice, legate de navigatie si as-
tronomie. Aplicatii ale Trigonometria sferic a are aplicatii legate de navigatie maritim a, realizarea
h artilor stelare sau geograce, determinarea pozitiilor Soarelui la r asarit sau apus, navigatie aeri-
an a, navigatia satelitilor, sistemul de pozitionare global a (GPS).
Primele studii de trigonometrie sferic a au fost publicate de Menelaus din Alexandria ( 70-
140) n cartea sa Sphaerica, n care studiaz a geometria triunghiurilor pe sfer a, cu aplicatii n
m asur atori si calcule din astronomie. n secolul II Ptolemeu a aplicat rezultatele de trigonometrie
sferic a ale lui Menelaus n tratatul s au de astronomie Almagest (""The great compilation", "Marea
culegere"). Trigonometria sferic a s-a dezvoltat ntre secolele VIII si XIV, n califatele islamice din
Orientul Mijlociu, Africa de Nord si Spania. O problem a aparent simpl a c
areia matematicienii si
astronomii arabi i-au dedicat mult timp si energie, pn a la realizarea unor tabele trigonometrice, a
fost determinarea directiei spre Mecca dintr-un punct oarecare de pe glob. O alt a problem a studiat
a

25
din motive religioase calcularea datelor s arbatorilor islamice) era cea a determin
arii pozitiei Lunii si
stelelor . Matematicianul persan Muhammad ibn Musa al-Khwarizma scris n secolul IX un tratat
de trigonometrie sferic a. n secolul X, un alt matematician persan a descoperit formula sinusurilor
din trigonometria sferic a si a stabilit formula pentru sin (a + b). Alte tratate de trigonometrie
sferic
a aparute n secolele XI si XIII, apartinnd unor matematicieni islamici din Spania, respectiv
Persia, au avut o mare inuent a asupra matematicii europene.

7 Formule fundamentale n trigonometria sferic

a
7.1 Notatii
Consider am o sfer a S = S (O; R) cu centrul O si raza R. Reamintim c a se numeste cerc mare pe
sfera intersectia sferei cu un plan oarecare ce trece prin centrul sferei. Fiind date dou a puncte P
si Q pe sfer
a, arcul de lungime minim a care uneste P si Q pe sfer
a este cel mai scurt dintre arcele
determinate de P si Q pe cercul de sectiune al sferei cu planul (OP Q) ("drumul cel mai scurt
dintre dou a puncte pe sfer a este un arc de cerc mare"). Astfel, se demonstreaz a c
a cercurile mari
sunt geodezicele sferei.

Fie A; B; C 2 S: Consider am arcele de cerc mare (laturile triunghiului sferic) care unesc
punctele A; B; C dou
a cte dou
a.
Notam:
_
l BC = a; etc.

A^ = masura unghiului triunghiului sferic ABC (unghiul tangentelor n A la laturile respective

ale triunghiului sferic), etc.

= m \ etc. Observ
asura n radiani a unghiului la centru BOC; am c
a a = R si analogele.
~ A = o normal !
~ A = OB !
N a la planul (BOC). Avem N OC.
AT1 tangenta n A la arcul AB, AT2 tangenta n A la arcul AC (orientate c
atre B, respectiv
C)

Atunci A^ = m T\
1 AT2 ;

Avem AT1 (OAB), AT1 ? OA si analog, (AT2 ) (OAC) si AT2 ? OC: Rezult a A^ este
a c
m
asura unui unghi diedru al planelor (OAB) si (OAC).

26
 Astfel, A^ este m
asura unghiului normalelor la (OAB) si (OAC) , orientate corespunz
ator:
! ! ! !
A^ = m ] OB OA; OC OA : (4)

^ = m ] OA ! ! ! ! ! ! ! !
Analog: B OB; OC OB ; C^ = m ] OB OC; OA OC :
Pentru a demonstra formula cosinusului si formula sinusurilor din trigonometria sferic a vom
utiliza algebra vectorial
a, apelnd la produs scalar, produs vectorial, produs mixt si dublu produs
vectorial.

7.2 Formula cosinusului

! ! ! ! ! !
am cos A^ folosind produsul scalar: OB
Plecnd de la (4) calcul OA OC OA = OB OA
! ! ^
OC OA cos A:
! ! [ = R2 sin : Atunci
Dar OB OA = OB OA sin AOB
! ! ! !
OB OA OC OA
cos A^ = (5)
R2 sin R2 sin
Calculam num atorul ca produs mixt. Folosim notatia !
ar u (!
v !
w ) = (!
u ;!
v ;!
w ) si propri-
! ! ! ! ! !
etatea ( u ; v ; w ) = ( v ; w ; u )).

! ! ! ! ! ! ! !
OB OA OC OA = OB OA OC OA =
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
OB; OA; OC OA = OA; OC OA; OB = OA OC OA OB:

Dar
! ! ! !
! ! ! OC OA OC OA ! !
OA OC OA = ! ! ! ! = 2 2
= R2 OC cos OA :
OC OA OA OA R sin R
! ! ! !
OB OA OC OA = R2 (R2 cos R2 cos cos ) = R4 (cos cos cos ) :
nlocuind n (5)
R4 (cos cos cos )
cos A^ = 4
, de unde
R sin sin

cos = cos cos + sin sin cos A^

Relatia de mai sus este teorema cosinusului pentru laturi. Aceasta se mai scrie sub forma

cos a
R
= cos b
R
cos c
R
+ sin b
R
sin c
R
cos A^

n mod analog se demonstreaza

Teorema cosinusului pentru unghiurile sferice:

cos A^ = ^ cos C^ + sin B

cos B ^ sin C^ cos :

Observatie 9

27
 Ca si n geometria euclidiana, putem aa unghiurile triunghiului sferic cunoscnd lungimile
laturilor acestuia (teorema cosinusului pentru laturi).
Spre deosebire de geometria euclidiana, problema inversa are solutie: putem aa lungimile
laturilor triunghiului sferic cunoscnd unghiurile acestuia.
Exista analoge ale formulelor date n geometria hiperbolica:
cosh = cosh cosh sinh sinh cos A
cos A = cos B cos C + sin B sin A cosh A:

cos cos cos

Aplicam limita pentru R ! 1 n egalitatea cos A^ = , unde scriem = a
R
sin sin
si analogele. Avem
cos Ra cos Rb cos Rc 1 cos Ra 1
2
cos b+c
R
1
2
cos bRc
lim = lim 1 =
R!1 sin Rb sin Rc bc R!1 R2
1 cos at 12 cos (b + c) t 21 cos (b c) t
lim =
bc t!0 t2
1 a sin at + 12 (b + c) sin (b + c) t + 12 (b c) sin (b c) t
lim =
2bc t!0 t
2
1 1 1 1
a2 + (b + c)2 + (b c) = b2 + c 2 a2 :
2bc 2 2 2bc

Am regasit teorema cosinusului din trigonometria plana, sub forma: cos A^ = 1

2bc
(b2 + c2 a2 )

8 Formula sinusurilor
Teorema 10 (a sinusurilor) n orice triunghi sferic are loc relatia
sin sin sin
= = ;
sin A sin B sin C
adica sinusurile unghiurilor la centru sunt proportionale cu sinusurile unghiurilor triunghiului.

k~v1 ~v2 k
Demonstratie. Aplic
am formula sin (] (~v1 ; ~v2 )) = k~v1 k k~v2 k
:
! ! ! !
sin A = sin ] OB OA; OC OA :
! ! ! ! ! ! ! !
k(OB OA) (OC OA)k k(OB OA) (OC OA)k
sin A = ! ! ! ! ) sin A = R4 sin sin
:
kOB OAk kOC OAk
! !
! ! ! ! OC OA
OB OA OC OA = ! ! ! ! ! !
OC OB OA OA OB OA

! ! ! ! ! ! ! ! !
= OC; OB; OA OA = OA; OB; OC OA = 6V [OABC] OA:
6RV [OABC]
sin A = R4 sin sin
)
sin A 6V [OABC]
= 3
sin R sin sin sin

28
 Avnd n vedere simetria membrului drept din egalitatea de mai sus, rezult
a c
a analog obtinem
sin B
sin
= R3 6V [OABC]
sin sin sin
si sin C
sin
= 6V [OABC]
R3 sin sin sin
:
sin sin sin
Rezult
a ca sin A = sin B = sin C :

Observatie 11 Pentru R ! 1 din teorema sinusurilor pentru triunghiul sferic se obtine teorema
sinusurilor pentru un triunghi plan: sin1 A sin Ra = sin1 B sin Rb = sin1 C sin Rc implica sin1 A sin Ra = Ra
a
R
= sin1 B sin Rb = Rb Rb = sin1 C sin Rc = Rc Rc , de unde

1 h a ai 1 b b 1 h c ci
sin = a= sin = b= sin = c.
sin A R R sin B R R sin C R R

Aplicam limita pentru R ! 1 n egalitatile de mai sus, tinnd seama de limita fundamentala
lim sint t = 1 si obtinem sina A = sinb B = sinc C .
t!0

8.1 Formule directe pentru aarea unghiurilor triunghiului sferic cunoscnd

unghiurile la centru (si viceversa)
A+B+C + +
Se noteaz
a: s = 2
; = 2
:
cos cos cos
A 1 cos A A 1
Aplicnd formula tg2 2
= 1+cos A
si Teorema cosinusului pentru laturi obtinem tg2 2
= 1+ cos
sin sin
cos cos ,
sin sin
de unde :

2A cos + cos ( )
tg = :
2 cos cos ( + )
Dar
8 + +
< cos ( ) cos = 2 sin 2
sin 2
= 2 sin ( ) sin ( )
:
:
cos cos ( + ) = 2 sin +2 + sin +
2
= 2 sin sin ( )
Avem tg2 A2 = sin(sin sin(
) sin(
)
)
, de unde
s
A sin ( ) sin ( )
tg = : (6)
2 sin sin ( )

Analog: s
cos s cos (s A)
tg = :
2 cos (s B) cos (s C)

Observatie 12 Avem A + B + C = + E; unde E > 0 (se numeste excesul triughiului sferic).

Atunci s > 2 , deci cos s < 0.

Observatie 13 Considernd R ! 1 n egalitatea 6) , unde avem = Ra si analogele, obtinem

q q
(p b)(p c)
A
tg 2 = p(p a)
. n trigometria plana aceasta formula rezulta din sin 2 = (p b)(p
A
bc
c)
si cos A2 =
q
p(p a)
bc
:

29
8.2 Aria unui triunghi sferic
Vom nota aria unui triunghi sferic ABC cu Aria (ABC). Se consider
a excesul sferic E = A + B +
C . Vom demonstra c a

Aria (ABC) = R2 E
Altfel spus, Aria (ABC) = R2 (A + B + C ):
Utiliz
am notiunea de fus sferic (luna, diangle), care reprezint a regiunea de pe sfera
delimitata de dou
a semicercuri care fac parte din cercuri mari ale sferei. Punctele comune ale celor
doua semicercuri se numesc vrfurile fusului.

Observatie 14 Fusul sferic este suprafata de rotatie a unui semicerc n jurul diametrului, cnd
semicercul se roteste cu un unghi (notat aici cu u).

Fie u m
asura unghiului diedru format de semiplanele determinate n planele semicercurilor care
m
arginesc fusul, de diametrul comun care contine semicercurile.
u
Aria fusului = 4 R2 = 2R2 u:
2

8.2.1 Deducerea formulei ariei unui triunghi sferic

_ _
Prelungim laturile triunghiului sferic pn
a la cercuri mari. Prelungirile laturilor AB si AC se
0
intersecteaz
a n A (punct diametral opus A; antipodal).

Observatie 15 Triunghiurile A0 B 0 C 0 si ABC sunt congruente, ind simetrice fata de centrul

sferei.

Consider am fusurile sferice (6) cu vrfurile A si A0 , respectiv B si B 0 ; respectiv C si C 0 care

includ triunghiul ABC: Acestea acoper a sfera si au ca intersectie reuniunea triunghiurilor sferice
0 0 0
ABC si A B C : Fiecare din aceste triunghiuri este acoperit de trei fusuri sferice. nsum am ariile
celor sase fusuri sferice dou
a cte dou
a congruente:

2 2R2 A + 2R2 B + 2R2 C = 4 R2 + 2 Aria (ABC) + 2 Aria (A0 B 0 C 0 )

= 4 R2 + Aria (ABC)

30
 a Aria (ABC) = R2 (A + B + C
Rezult ), q.e.d.
Din formula Aria (ABC) = R2 E se observ a ca E reprezint
a m
asura unghiului solid cu vrful
O; subntins de triunghiul sferic ABC (dat
a n steradiani).

De aici deducem c
a suma m
asurilor unghiurilor unui triunghi sferic (n radiani) este
mai mare dect .

Se demonstreaz
a pentru excesul sferic formula LHuilier (analog
a formulei lui Heron):
r
E
tg = tg tg tg tg :
2 2 2 2 2
Reamintim c a = +2 + :
Exercitiu
Se consider a triunghiul sferic determinat de: Polul Nord, intersectia meridianului Greenwich
cu ecuatorul si punctul de pe ecuator aat la x longitudine estic a (sau vestic
a).
1. Calculati:
a) Excesul sferic.
b) Laturile triunghiului sferic
2. Vericati valabilitatea formulelor trigonometrice anterioare n acest caz particular.
x
Fie A Polul nord. Avem m asurile unghiurilor (n radiani) B = C = 2 si A = 180 . De
asemenea, observ am ca n acest caz = = 2 si = A.
1. a) Avem E = A + B + C = A, de unde Aria (ABC) = R2 A.
b) b = c = 2 R (sunt lungimile unor sferturi de cerc mare), iar a = R = RA (ind lungimea
unui arc de m asur
a A al Ecuatorului ).
sin A
2. Formula sinusurilor devine cazul dat: sin = sin1 b = sin1 c si este evident vericat
a, conform
R R R
1 b).
Teorema cosinusului pentru laturi: cos = cos cos + sin sin cos A devine cos = 0 0 +
1 1 cos A, adev
arat.
Teorema cosinusului pentru unghiuri: cos A = cos B cos C + sin B sin C cos devine cos A =
0 0 + 1 1 cos , adev
arat.

8.3 Distanta ntre dou

a puncte de pe glob Regulile cosinusului/sinusului
n ceea ce urmeaz a globul pamntesc este considerat a o sfer a, cu centrul notat cu O si raza R.
Vom considera dou a puncte diametral opuse numite poli, polul nord si polul sud. Se consider a
cercul mare al carui plan este perpendicular pe ON , numit Ecuator. Fix am pe sfer
a un semicerc cu
capetele n poli, numit meridian zero (Greenwich). n general, se numeste paralel a un cerc obtinut
ca sectiune a sferei cu un plan paralel cu planul Ecuatorului si se numeste meridian un semicerc
de pe sfera avnd capetele n poli.
Se pune problema determin arii distantei dintre doua puncte de pe glob, adica a lungimii celui
mai mic arc de cerc mare ce capetele n cele dou a puncte. Se cunosc coordonatele geograce ale
celor doua puncte, latitudinea si longitudinea.
Pentru ecare punct M latitudinea este m asura (n grade a) unghiului facut de vectorul de
!
pozitie OM cu planul ecuatorial, iar longitudinea este m asura (n grade a) unghiului f acut de
meridianul punctul M cu meridianul zero. Vom nota cu (M ) si L (M ) latitudinea, respectiv
longitudinea punctului M m asurate n radiani, respectiv cu (M ) si L (M ) latitudinea, respectiv
longitudinea punctului M m asurate n grade. Pentru punctele din emisfera nordic a lu
am (M ) 2

31
 0; 2 , iar pentru punctele din emisfera sudic a (M ) 2 2
; 0 . Pentru punctele din emisfera
estic
a L (M ) 2 (0; ], iar pentru punctele din emisfera vestic
a L (M ) 2 ( ; 0).
Consideram dou a puncte B si C pe glob. Fie A polul nord , iar B 0 si C 0 intersectiile cu
Ecuatorul ale meridianelor care trec prin B; respectiv C:
Marimi cunoscute : A^ = L (B) L (C) este diferenta de longitudine dintre punctele B si C,
b=R 2 (C) si c = R 2 (B) :
Aplicam teorema cosinusului pentru laturi: cos Ra = cos Rb cos Rc + sin Rb sin Rc cos A^
Avem cos Rb = sin (C), sin Rb = cos (C) si analog, cos Rc = sin (B), sin Rc =
cos (B). Rezult a
a
cos = sin (C) sin (B) + cos (C) cos (B) cos (L (B) L (C)) :
R
Distanta c
autat
a este a = R arccos (sin (C) sin (B) + cos (C) cos (B) cos (L (B) L (C))).

Exemplu 16

(B) = 51; 30 (N ) ; L (B) = 0:10 (V )

Fie B Londra si C Baghdadul. Avem
(C) = 33; 20 (N ) ; L (C) = +44; 26 (E)
A^ = jL (B) L (C)j = 44; 36 :
cos Ra = sin (33; 20 ) sin (51; 30 ) + cos (0; 10 ) cos (44; 26 ) cos (44; 36 ) :
a
cos = 0; 5476 0; 7804 + 0:8368 0:6252 0; 7150 = 0; 8014:
R
| {z }
36;74 36;74
= x ; Avem x = 36; 74 ; de unde = 180
rad, a = R 180
:
180
Circumferinta pamntului 40074 km.
Rezulta: a = 2 R 36;74
360
) a = 40074 36;74
360
= 4089 km.

Exemplu 17

(B) = 34; 40 (S) ; L (B) = 58; 30 (V )

Fie B Buenos Aires si C Atena
(C) = 38 (N ) ; L (C) = 23; 44 (E) :
a
cos R = ( sin 38 sin 34; 40 ) + cos 34; 40 cos 38 cos 81; 74 :
cos Ra = 0; 6157 0; 5650 + 0; 7880 0; 8251 0; 1437 = 0; 2544:
Rezulta 180 Ra = 104; 74 : Atunci a = 2 R 104;74
360
; a = 40074 104;74
360
(km), a = 11659 (km).
40074
Observatie 18 Rpamnt 2
km 6378 km.

8.4 Directia de deplasare ntre dou

a puncte pe glob (Heading/course)

Se masoara devierea fat

a de directia spre nord (azimut) a directiei de deplasare ntre doua
puncte de pe glob. Directia de deplasare de la B la C este unghiul f acut de arcul de cerc mare
determinat B si C cu meridianul care trece prin B, mai exact este unghiul dintre tangentele n B
la aceste arce, orientate c
atre B, resoectiv catre polul nord. Unghiul se m asoar
a n sensul acelor
de ceasornic, n grade. Deoarece am xat vrful A ca ind polul nord, directia de la B la C este
data de unghiul B^ din triunghiul sferic ABC.

32
 sin sin sin
Folosim teorema sinusurilor sin ^ = sin B ^ = sin C
^:
8 A
^
< A = jL (B) L (C)j
Cunoastem = 2 (C) ;
:
= 2 (B)
se determin
a ca mai nainte, folosind teorema cosinusului pentru laturi.

Exemplu 19

n ce directie fata de Jakarta este Mecca?

B (Jakarta): (B) = 6; 08 (S) ; L (B) = 106; 45 (E)
C (Mecca): (C) = 21; 26 (N ) ; L (C) = 39; 49 (E) :
cos = sin (B) sin (C) + cos (B) cos (C) cos jL (B) L (C)j :
cos = sin 6; 08 sin 21; 26 + cos 6; 08 cos 21; 26 cos 66; 96 :
cos = 0; 1059 0; 3626 + 0; 9944 0; 9319 0; 3913 = 0; 3244 (cos = cos 71; 07 = 0; 3244).
180
= 77; 07
a = R ,p de unde a = 6378 77;07 180
= 8579 (km).
sin = 0; 8410 = 0; 9170:
^ = sin ^
sin A ^ = cos (C) sinjL(B) L(C)j :
Rezulta sin B sin
) sin B sin
n cazul de fata: sin B^ = cos 21;26 sin 66;96 = 0;9319 0;9319 = 0; 8841:
sin 0;9170
^
Rezulta B = 62; 14 : (Privim spre nord si ne rotim n sens orar cu 62; 14 ).

Exemplu 20

Un avion zboara pe drumul cel mai scurt de la Cape Town la Beijing (B = Cape Town, C =
Beijing). n ce directie porneste avionul?
(B) = 33; 56 (S) ; L (B) = 18; 28 (E)
(C) = 39; 55 (N ) ; L (C) = 116; 26 (E) :
^ = sin sin A:
sin B ^
sin
sin = sin 2 (C) = cos (C) :
^
sin A = sin jL (B) L (C)j :
cos = sin (B) sin (C) + cos (B) cos (C) cos jL (B) L (C)j :
^ = 58; 31 (distanta 12933 km).
Rezulta B

8.5 Pozitia stelelor pe sfera cereasc

a (Astronomie)

Sfera cereasc a
Sfera cereasc a este o sfer a imaginara, de raza nedenit a, avnd centrul n punctul n care
se gaseste observatorul si este utilizat
a pentru reperarea obiectelor ceresti observabile. Se mai
numeste si bolta cereascasau rmament.
Denirea sferei ceresti pleac a de la observatia c
a pozitia aparent
a a unui corp ceresc, pentru
un observator, este dat a doar de unghiurile dintre dreapta de la el spre corpul respectiv si dreptele
spre diverse puncte de reper. Distanta pn a la corpul ceresc nu afecteaz
a pozitia aparent
a pe bolt
a
a acestuia, aceast a distant
a neind perceptibil a direct pentru om. Pentru distante foarte mari de
la corpul ceresc de la P amnt (distante mult mai mari dect diametrul P amntului), unghiurile
dintre directiile de la diferiti observatori de pe P amnt spre corpul respectiv sunt neglijabile.

33
n aceste conditii se poate considera o singur a sfera cereasca, iar Pamntul poate considerat
punctiform si aat n centrul sferei ceresti. De la un observator la altul difer a doar directia
verticala a observatorului.
Puncte de referint a cereasca
Punctul situat deasupra observatorului, la intersectia verticalei locului cu sfera cereasc a se
numeste ZENIT, iar punctul diametral opus zenitului se numeste NADIR. Ambii termeni sunt de
origine arab a.
Planul ce trece prin observator si este perpendicular pe verticala observatorului intersecteaz a
sfera cereasc a dupa un cerc mare; acesta se numeste orizontul observatorului.
Mention am mai jos alte notiuni utilizati n astronomie, n leg atur
a cu diverse sisteme de refer-
int
a.
Axa lumii = paralela la axa de rotatie a P amntului ce trece prin observator; ea intersecteaz a
sfera cereasc a n polii ceresti.
Ecuator ceresc = intersectia sferei ceresti cu un plan paralel cu ecuatorul terestru.
Cerc meridian al observatorului = cerc mare ce trece prin polii ceresti, zenit si nadir (acesta
este unic determinat cu exceptia cazului cnd observatorul este la un pol al P amntului)
Ecliptica = intersectia sferei ceresti cu planul orbitei p amntului.
Ecliptica intersecteaz a ecuatorul ceresc n dou a puncte diametral opuse (puncte echinoxiale:
vernal/autumnal).
Coordonate astronomice orizontale (au la baz a planul orizontal al observatorului)
n
altimea deasupra orizontului (sau, complementar distanta zenital a: 0 zenit, 180 nadir).
Azimutul unghi m asurat ntre directia spre nord si directia c
atre proiectia obiectului ceresc
pe planul orizontal m asurat n sens orar , de la nord spre est. Azimutul ia valori de la 0 la 360 .
Coordonate astronomice ecuatoriale (au la baz a planul ecuatorului terestru).
Ascensia dreapt a = unghi format de: semiplanul delimitat de paralela la axa P amntului prin
observator continnd punctul vernal) cu semiplanul delimitat de paralela la axa P amntului prin
observator (continnd punctul dat)
Declinatia= unghi format de directia de la observator spre punct si planul ecuatorului ceresc.
Notam: = declinatia, z = distanta zenital a, si = azimutul unei stele.
Fie latitudinea (punctului) observatorului .
Formula declinatiei: sin = sin cos z cos sin z cos :
Invers, cunoscnd declinatiile a dou a stele, plus distantele zenitale si azimuturile acestora, se
determin a latitudinea observatorului.
cos z1 sin sin z1 cos 1 cos = sin 1
cos z2 sin sin z2 cos 2 cos = sin 2 :
Aplicnd regula lui Cramer avem cos = 2 , unde
= (cos z1 sin z2 cos 2 sin z1 cos z2 cos 1 ) ; 2 = sin 1 cos z2 sin 2 cos z1 :
n practic
a se procedeaz
a astfel pentru c
a erorile de calcul sunt mai mici dect n cazul n care
rezolv
am ecuatia trigonometric
a liniar
a cu necunoscuta :

cos z sin sin z cos cos = sin

34