Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indelungata istorie a Romei are trei mari perioade: epoca regalitatii (753-
509), epoca republicana (509-27) si epoca imperiala (27 a.C.- 476 p.C.).
Epoca republicii are, la randul sau, trei perioade: republica aristocratica, pana
in jurul anului 300 a.C.; republica democratica, pana catre sfarsitul sec.II a.C.
si perioada razboaielor civile pana la sfarsitul republicii (27 a.C.). Epoca
imperiala are doua mari perioade: Principatul, sau Imperiul roman
timpuriu (27 a.C.- 284 p.C.), si Dominatul, sau Imperiul roman tarziu
(dupa 284 p.C.). La moartea imparatului Teodosius cel Mare (395), Imperiul
roman se imparte definitiv in doua parti: Imperiul roman de apus, care va
dura pana in anul 476, cand ultimul imparat roman, Romulus Augustulus, a
fost inlaturat de la tron de populatiile germanice care se instalasera in
imperiu, si Imperiul roman de rasarit, care va supravietui pana in anul
1453, cand turcii au ocupat Constantinopolul. Partea de rasarit a fostului
Imperiu roman se va greciza treptat din punct de vedere lingvistic, mai ales
dupa dinastia Iustiniana, devenind Imperiul grec bizantin.
Izvoarele istoriei Romei sunt foarte numeroase si diverse. Izvoarele scrise sunt
deopotriva in limba latina si in limba greaca. Primele scrieri care povestesc
despre trecutul indepartat al Romei nu au fost scrise de romani, ci de greci.
Ei au legat inceputurile Romei de legenda razboiului troian. Printre cele mai
vechi izvoare ale istoriei Romei sunt listele anuale ale demnitarilor
romani numite fasti. Dintre acestea, cele mai insemnate sunt fasti
consulares. Aceste fasti au inceput sa fie alcatuite sistematic din secolul IV a.C.
De asemenea, romanii au intocmit de timpuriu annales, adica insemnari
anuale despre cele mai importante evenimente. Aceste annales erau intocmite
in colegiile pontifilor. in secolul III a.C., marele pontif (pontifex maximus)
Publius Mucius Scaevola a editat optzeci de volume, constituind asa-
numitele Annales Maximi. Fasti si Annales nu au ajuns pana la noi, insa ele
au fost folosite de istoricii romani de mai tarziu. Traditia romana spune
ca de timpuriu barbatii de stat si generalii romani care s-au remarcat in mod
deosebit erau elogiati. Aceste elogia erau adeseori scrise la baza statuilor
care reprezentau pe acesti barbati.
Cnd mplinea apte ani biatul i urma tatl (iar fetele, mama) n activitile
zilnice ale casei. Ajuns la vrsta de 17 ani, n cadrul unei ceremonii, tnrul
era dus n For i nscris n listele cetenilor; mbrca acum toga viril, semn
c devenise un cetean roman, i i se da numele complet; de acum avea
drept de vot i era apt pentru serviciul militar.
Divorurile (nainte, numai soul i putea repudia oricnd soia, dup bunul
su plac) au devenit mai frecvente ncepnd cu secolul I .Hr. cnd i soiile i
puteau repudia soii. Bineneles c divorurile aveau loc aproape exclusiv n
familiile celor bogai i ale celor aparinnd clasei conductoare. Pompeius,
de pild, s-a cstorit de patru ori, dictatorul Sylla de 5 ori, iar Cicero a
divorat i s-a recstorit, cu o tnr foarte bogat, cnd el avea 57 de ani!
Octavianus Augustus a luat msuri pentru a mpiedica prea multele divoruri;
dar n urmtoarele dou secole, de obicei femeile bogate i repudiau soii,
tiind c i puteau apoi retrage zestrea.
O alt plag a societii romane era celibatul, cu toate c din secolul V .Hr.
celibatarii erau impui la un impozit special, iar trei secole mai trziu alte
msuri cutau s impun cstoria ca o obligaie general. Totui, n epoca
imperial, celibatul nu numai c s-a rspndit tot mai mult, ci era considerat
chiar un fapt de prestigiu social!
INVATAMANTUL ROMAN
Atat prin forma lui de organizare cat si prin continutul lui , invatamantul la Roma
avea un pronuntat character de clasa. Functia de educator era o ocupatie intelectuala
cu trecut indelungat chiard aca facem abstractie de educatia ce se dadea in familie sub
conducerea directa a mamei pana la varsta de 7 ani, apoi sub supravegherea tatalui.
Primele scoli, odata cu primatul in timp, ele reprezentau si cea mai elementara
forma de invatamant. Cunostintele erau predate de un litterator, adica `cel care invata
pe altii literele`. Mai tarziu a aparut denumirea de primus magister sau ludi magister.
Acest din urma termen dovedeste existenta unei scoli, deci a unei institutii colective de
invatamant elementar (ludus litterarius). Ea este frecventata aproape exclusiv de copiii
oamenilor saraci, caci cei bogati preferau sa dea acasa copiilor lor instructia elementara.
Aceste scoli de grad elementar erau frecventate deopotriva de fete si baieti, deci
erau mixte, cu toate ca fetele primeau de obicei primele cunostinte in familie. La
inceput, invatamantul se facea sub ceruli liber ; mai tarziu el avea loc intr-o incapere
modesta (pergula, taverna) din Forul Roman, dand sper potice, spre care era deschisa
si numai arareori despartita printr-o perdea (velum). Ca mobilier, scoala n-avea decat
un scaun inalt cu speteaza (cathedra), ridicat pe o estrada, pe care statea invatatorul ;
in jurul lui stateau scolarii pe niste scaunele simple, tinand pe genunchi tablitele cerate
si celelalte instrumente de scris cu ajutorul carora isi insemnau cele invatate.
Dupa ce isi insuseau cititul si scrisul, scolarii erau initiati in primele elemente de
calcul ; ei invatau mai intai terminologia sistemului de numarare, ajutandu-se uneori in
acest scop de pietricele (calculi). Dupa aceea treceau la invatarea terminologiei mult
mai complicate a fractiilor duodecimale, care constituiau bazele sistemului metric
roman.
Brutalitatea cu care era asigurata disciplina precum si variatele ei forme de
manifestare aveau de obicei urmari negative si daunatoare asupra formatiei elevilor,
familiarizandu-i cu ipocrizia si lasitatea.
In scoala de grad mediu invatamantul era mai complex, disciplinele de baza erau
limba si literatura, iar studiul lor sa facea mai ales pe textele operelor poetice, se mai
predau si notiuni de istorie, geografie , fizica, astronomie, dar nu cas cop in sine, ci
indeosebi pentru ca elevii sa poata intelege mai bine textele literare.
Cel dintai grammaticusa fost la Roma poetul Livius Andronicus, care este in acelasi
timp primul poet latin, in sensul ca a tradus Odiseea lui Homer in limba latina, folosind
pentru versurile sale vechiul metru autohton, saturninul ; textul acestei traduceri i-a
servit lui Andronicus ca manual pentru elevii sai.
In scoala condusa de grammaticus nu aveau acces decat copiii celor bogati ; cei
saraci nu-si puteau permite un astfel de lux, atat din cauza sumei ce trebuia sa o
plateasca profesorului, cat si din nevoia de brate de munca ale copiilor pentru
asigurarea existentei familiei ; deci ciclul acesta al scolii romane era frecventat
indeosebi de fiii claselor privilegiate. Copiii acestora, baieti si fete, urmau lectiile
impreuna, ca si in ludus litterarius.
In epoca imperiala, scolile de orice grad, indeosebi cele de grad superior, au fost
transformate treptat in scoli de stat cu misiunea de a pregati functionari devotati puterii
imperiale.