Aerul ca factor de promovare a sanatatii

Pentru a asigura starea de sanatate a organismului, fiecare celula a

corpului omenesc are nevoie de un aport continuu si proaspat de oxigen, care
este extras din aerul pe care il respiram si este trimis la nivelul tuturor
tesuturilor prin intermediul globulelor rosii din sange.

Compozitia normala a aerului cuprinde (in vol. % atmosfera uscata): azot

78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec
de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01%
este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen,
radon.

Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile in concentratie ale

oxigenului si bioxidului de carbon, substante cu rol deosebit in schimbul de
gaze de la nivelul plaminului.
Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin
scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii
partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2)
si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de
hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a
presiunii partiale.

Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce

tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului
din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De
fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din
aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o
crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din
aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste
concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma
sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza
intoxicatia exogena.
Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari
respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari
respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-
bazic.
Tot ceea ce impiedica accesul oxigenului la nivelul plamanilor sau eliberarea
lui spre celulele organismului prezinta consecinta grave asupra sanatatii.

In compozitia chimica a aerului, se remarca doua categorii de elemente:

unele care se afla in mod constant si altele care se gasesc numai in mod
accidental.
 Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon
(0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe, pe cand ozonul
(1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.),
amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile.
La acestea se adauga fumul si particulele fine de praf, care au efecte
iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putand oficia in acelasi
timp rolul de vehiculant al diversilor germeni patogeni.
Omul poate supravietui cateva saptamani fara hrana, cateva zile fara apa,
insa numai cateva minute fara aer.
Aerul este esential pentru viata. Cinci minute fara aer provoaca leziuni
ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii,
amenintand viata.
De ce aerul este atat de important ?
Pentru ca el contine oxigen.
Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii
ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului.
La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta
bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor
da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual.
Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer.
Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente
nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru.
Aerul, care patrunde pe caile respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii,
bronhiole), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului. In final, el
ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole, care sunt
tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare.
La nivelul acestor capilare se realizeaza schimbul de gaze - oxigen si
bioxid de carbon.
Acest schimb se realizeaza rapid; in aprox. un minut, tot sangele trece prin
plamani.
Aerul contine si praf, iar nasul poate filtra acest praf, de aceea este bine sa
respiram pe nas si sa-l ferim de infectii.
Este foarte importanta calitatea aerului pe care-l respiram.
Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor verzi, a padurilor, langa mari
si oceane. Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni negativi.
Oxigenul se poate obtine numai prin respiratie.
Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o postura (pozitia corpului) corecta:
umerii pe spate, pieptul in fata, spatele drept; prin imbracaminte lejera, prin
respiratie diafragmatica (sa punem la lucru diafragma, muschiul abdominal in
respiratie) si cat mai multa miscare fizica.
Dusmanul modern cel mai aprig al aerului din incaperi este fumul de tutun.
Este periculos atat fumatul activ, cat si contaminarea celor nefumatori din
jurul nostru.
 Ozonul, gaz albastrui cu miros intepator, exercita influente benefice asupra
organismului omenesc.
Concentratia acestui gaz in atmosfera variaza cu altitudinea, in zonele
muntoase gasindu-se mari cantitati de ozon, in comparatie cu zonele de ses.
Concentratia maxima a ozonului se afla la aproximativ 30-35 km, unde
alcatuieste ozonosfera, un adevarat filtru protector al pamantului.
Aerul bogat in ozon, din zona muntoasa, exercita un efect stimulant asupra
organismului, crescandu-i rezistenta la frig si la actiunea substantelor toxice, si
avand efecte oxidative si bactericide, argumente ce pledeaza pentru cura de aer
din zona alpina in tratarea diverselor afectiuni ale aparatului respirator, cardio-
vascular si nervos. In natura, aerul se ionizeaza sub actiunea radiatiilor cosmice,
a radioactivitatii din sol, a descarcarilor electrice din atmosfera, sub influenta
carora moleculele diferitelor substante din aer devin ioni negativi sau pozitivi.
Efectul benefic al ionilor negativi asupra organismului rezida in facilitarea
procesului de hematoza la nivelul membranei alveolo-capilare, in influenta
favorabila exercitata asupra metabolismului celulei nervoase facilitand somnul
si relaxarea, contribuind astfel la recuperarea si consolidarea sanatatii fizice si
psihice.
In contextul civilizatiei moderne de astazi, omul petrece mai mult de
jumatate din viata in spatii inchise, iar mijloacele si caile de acces ale aerului
spre aceste spatii altereaza mult din proprietatile terapeutice ale aerului
proaspat. In contextul vietii trepidante, goniti de criza de timp, uitam ca pentru
a ne pastra o sanatate viguroasa nu este suficient doar sa respiram, ci este
necesar sa afectam 10-15 minute de cateva ori pe zi unei gimnastice respiratorii
sistematice, ampla, profunda, intr-un mediu cat mai putin poluat.
Cura de aer se poate practica fie in repaus, stand intr-un mediu natural,
respirand profund, fie efectuand complexe de exercitii fizice simple destinate
atat tonifierii musculare implicate in respiratie, cat si a musculaturii corpului in
general.