Sunteți pe pagina 1din 9

STATELE UNITEALE AMERICII SI NOUA ORDINE MONDIALA

Statele Unite nu au fost niciodata asa de puternice


Acest subcapitol evidentiaza faptul ca SUA au iesit mereu invingatoare de-a lungul istoriei
spre exemplu: la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial SUA erau puternice si dominante
pe scena internationala mai ales prin economia lor, care asigurau aproape 50% din PIB-ul
mondial; la sfarsitul Razboiului Rece s-au consemnat 107 luni de crestere economica
neintrerupta. De-a lungul acestei jumatati de secol unele puteri au urcat pe roata istoriei, iar
aletele au coborat. SUA s-au mentinut in frunte de fiecare data si parca intr-un fel si-au
consolidat pozitia. SUA au incheiat secolul trecut ca singura superputere a lumii, clar detasata
de celelalte state sau grupuri de state. De aceea putem numi secolul pe care l-am incheiat
recent un secol american.
Statele Unite ale Americii nu ocupa teritorii, ci doar le cumpara
Istoria SUA poate fi vazuta ca un proces continuu de expansiune. Expansiunea a fost
alimentata de diverse ideologii in virtutea careia americanii ar avea o adevarata datorie de a
raspandi idealurile si institutiile democratice pe intreg continentul american si, din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, chiar in intreaga lume.
Dupa castigarea independentei, SUA cunoaste o adevarata dezvoltare din toate punctele de
vedere: economic, militar si cultural, fapt ce determina impunerea sa ca putere in teritoriile
alaturate. Astfel sunt cedate, respectiv cumparate numeroase teritorii semnificative de la
Marea Britanie ( Oregon), Louisana (Franta), Rusia( Alaska), Spania( Florida)
Este la fel de sigur ca vom controla marea, precum ca rasare soarele
Dupa intrarea in posesie a numeroase teritorii, SUA isi indreapta interesul catre potentialul
strategic al marii, astfel marea va reprezenta sursa de putere a unui imperiu.

Ţară maritimă sau continentală?


Adeseori, ne întrebăm ce tip de ţară sunt Statele Unite: o ţară maritimă sau o ţară
continentală? Există o serie de argumente şi analize ce ar putea susţine ambele cazuri, dintre
care interpretarea lui Saul Cohen a evoluţiei geopolitice a SUA este cea mai relevantă. Astfel,
autorul vorbeşte despre 4 etape de dezvoltare geopolitică a SUA, în funcţie de importanţa şi
ponderea care se acordă continentului sau coastei(oceanului). O primă etapă este perioada
maritimă, unde comerţul era bazat pe exportul de produse din agricultură, iar principala
preocupare a coloniilor era asigurarea controlului asupra coastei. Cea de-a doua etapă este
reprezentată de perioada continentală, începutul acestei etape fiind marcat de cumpărarea

1
Louisianei de la francezi(1803). Dezvoltarea din această perioadă se bazează pe 2 piloni: cel
agricol şi cel industrial( ca exemplu avem construcţia de căi ferate în ascensiune, Chicago
stabiling legături cu celelalte colţuri ale ţării), piloni interdependenţi şi stimulându-se unul pe
celălalt. Perioada continental-maritimă începe cu războiul Americano-spaniol din 1898, care
permite SUA să-şi extindă influenţa în Pacific şi Caraibe. În această etapă, se observă faptul
că puterea este proiectată dincolo de graniţe, însă centrul de greutate al dezvoltării rămâne pe
continent; de asemenea, faptul că se pune accentul mai mult pe valorificarea potenţialului
continental, dar nu lipsesc preocupările maritime: deschiderea canalului Panama, invadarea
insulei Haiti etc. Ultima etapă, şi anume perioada maritim-continentală, se concentrează pe
importanţa zonei de coastă, pe care Cohen o numeşte “Statele Unite ale celor patru mări”:
Atlanticul, Golful Mexic, Pacific, Marile Lacuri. Coasta este axată, în special, pe industria
manufacturieră, servicii, turism şi comerţ internaţional. Dintre argumentele care susţin că, în
momentul de faţă, partea continentală este dominată de coastă, vom aminti următoarele:
populaţia din cele 30 de state care ocupă coasta reprezintă 80% din populaţia Americii; 60%
dintre emigranţi se îndreaptă către cele patru state mai importante din inelul
aritime(California, Texas, New York, Florida); industria producătoare de automobile se
concentrează în special în California şi sudul SUA; 63% din producţia agrară a SUA provine
din statele aflate în inelul maritim etc.
Este important de menţionat faptul că atunci când ţara a traversat o perioadă
continentală, politica externă a fost marcată de izolaţionism, iar atunci când SUA s-au orientat
spre ocean, politica lor externă a devenit mai deschisă.
Schiţă pentru un tablou al Statelor Unite ale Americii, astăzi
Societatea americană este analizată prin prisma mai multor factori, astfel un prim lucru
asupra căruia ne putem îndrepta atenţia este populaţia. Datorită diverselor etnii ce trăiesc pe
teritoriul American, pot apărea probleme pe termen lung, în special datorită populaţiei
hispanice ce reprezintă minoritatea cea mai importantă la momentul actual.
Se mai aduce în discuţie şi calitatea procesului educaţional american, despre care se
afirmă că nu ar fi atât de performant şi competitiv. Acest lucru s-ar putea explica prin faptul
că americanii preţuiesc şi valorifică talentul ieşit din comun, omul care propulsează un
domeniu, spre deosebire de europeni care pun accent pe nivelul de cunoştinţe şi pregătire.
Din punct de vedere al ratei de creştere demografică, al procentului tinerilor,
populaţiei active şi vârstnicilor, societatea americană deţine un atu faţă de Europa şi Japonia.
Procentul tinerilor sub 18 ani a mai scăzut, însă este suficient de mare pentru a asigura
vitalitatea societăţii americane de mâine.

2
Economia americană se îngrijeşte de inovaţie
Este cunoscut faptul că o superputere trebuie să deţină poziţii dominante în domeniile
economic, militar şi cultural, ultimele două fiind dependente şi strâns legate de puterea
economică, deoarece ar fi practica imposibilă existenţa puterii militare în absenţa puterii
economice.
Economia SUA este una dintre cele mai competitive din lume, devenind pe deplin
evidentă din timpul celui De-al Doilea Război Mondial şi după încheierea acestuia, drept
exemple avem planul Marshall de reconstrucţie a Europei de Vest şi planul Dodge de refacere
a Japoniei. Forţa economiei americane este demonstrată şi de faptul că SUA au susţinut
majoritatea cheltuielilor presupuse de existenţa şi funcţionarea NATO; biotehnologiile,
înaltele tehnologii, produsele tipice ale industriei moderne(computerul, laserele, satelitul) sunt
asociate cu industria americană.
Succesul economiei americane se datorează existenţei spiritului inovaţiei,
comercializării descoperirilor tehnologice(alături de valorificare) şi capacităţii SUA de a
observa din timp tendinţa nouă, tendinţa care începe să fie dominantă, nefiind aici vorba
despre “modă”, ci despre competitivitate. De asemenea, SUA acordă o importanţă deosebită
domeniului cercetării. Un alt factor care contribuie la dinamismul economiei americane este
spiritual antreprenorial stimulat, SUA fiind considerate o Meccă pentru oricine este interesat
să testeze idei noi, să inoveze sau să cerceteze lucruri ieşite din comun.
Dominaţia economică şi tehnologică a SUA este considerabilă, însă nu mai este netă,
datorită apariţiei unor economii ce se apropie de performanţa lor: un exemplu este economia
Uniunii Europene, al cărei PIB se apropie de cel al SUA( 13, 08 mii mld. dolari faţă de PIB-ul
SUA de 13, 06 mii mld.).

Istoria nu a mai cunoscut o dominatie militarã atât de netã


Expresia cea mai directã si cea mai palpabilã a puterii este forta militarã. Forta
economicã asigurã substanta si baza puterii, cea culturalã, prestigiul si puterea ei de
penetratie. Forta militarã exprimã capacitatea puterii de a-si impune vointa, de a-si apãra si
promova interesele, de a apela la mijloace coercitive si violente în acest scop. La limitã, forta
militarã exprimã mãsura puterii. De aceea, de-a lungul istoriei, fiecare imperiu sau stat cu
capacitate de dominatie a cãutat sã edifice o putere militarã cât mai de temut.
La sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX, sfaturile lui Mahan privind
construirea unei flote au fost ascultate, iar la 1914 SUA detineau trei flote de luptã; dupã
1922, când a intrat în vigoare Tratatul de dezarmare navalã, flota navalã a SUA se situa deja

3
pe primul loc în lume. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, SUA s-au impus ca
putere aerianã dominantã. Armata de uscat s-a distins si ea într-un timp foarte scurt, mai ales
datoritã performantelor industriei care o sustinea. Cert este cã, la sfârsitul rãzboiului, SUA
dominau din punct de vedere strategic aerul si apa si dispuneau de o fortã militarã terestrã
foarte modernã.
Se preconiza ca o data cu incheierea Razboiului Rece va inceta si cursa inarmarilor iar situatia
mondiala va cunoaste o evolutie pasnica, insa lucrurile nu au stat asa. Incepand cu 1998 au
crescut simtitor cheltuielile militare desi nu exista niciun pericol, iar dupa 2001 cheltuielile in
domeniu cresc si mai mult deoarece apare in scena un nou inamic ce pune in pericol pacea
mondiala si anume terorismul. Astfel SUA reuseste sa detina un cvasimonopol in ceea ce
priveste armele de mare precizie si avioane cu raza lunga de actiune.
Mai impresionantã, în termeni de performanþã, este noua generaþie americanã de sateliti de
spionaj lansati pe orbitã începând cu 2005. Ei au capacitatea de a urmãri obiecte de mãrimea
unei mingi de baseball în orice moment din zi si din noapte, în orice punct de pe glob, si de a
transmite aproape în timp real informatia la unitãtile operationale. În plus, sateliii dispun de o
asemenea dotare, încât sunt în mãsurã nu numai sã intercepteze orice convorbire
intercontinentalã ci si orice convorbire care are loc în orice colt al lumii. În felul acesta, din
punct de vedere tehnic, America va avea capacitatea sã vadã orice individ, oriunde, sã asculte
convorbirile sale telefonice si sã punã în miscare un avion cu „bombe inteligente“, ghidat de
la sol, sã-l urmãreascã si sã-l distrugã. Cu alte cuvinte este un control la scarã globalã.
Aparitia terorismului ca principal dusman a dus la cearea unei noi doctrine care se bazeaza pe
infruntarea dusmanului inainte ca el sa-si poata desfasura fortele, inainte ca el sa poata
actiona. Acest tip de doctrina promoveaza actiunea preventiva. Problema grava este ca
doctrina suprematiei si atacului preventiv ridicata la rang de doctrina internationala poate
declansa o reactie in lant. Daca SUA ar actiona asa de ce nu si alte state?
Actiunea preventiva inseamna o incalcare flagranta a prevederilor Cartei ONU, care considera
ilegala “amenintarea ori folosirea fortei impotriva integritatii teritoriale sau independentei
politice a unui stat”. Suveranitatea nationala este un principiu fundamental al relatiilor
internationale; o data nesocotit, el bulverseaza intreg sistemul international si noua ordine
mondiala poate usor deveni un haos.
Puterea culturala: putere de completare sau incoronare a puterii
De-a lungul istoriei, pentru un stat puternic, pentru o mare putere (cum e in cazul SUA)
erau importante puterea militara si cea economica. Insa, in ceea ce priveste cultura, statele se

4
definesc diferit si original. Cultura reprezinta forma publica de existenta a puterii si este totodata
decisiva pentru prestigiul si atractivitatea puterii.
Se face o distinctie intre puterea culturala si puterea opiniei publice. Puterea opiniei
publice se defineste prin forta de constrangere la care celelalte puteri nu pot aspira, prin
standardele pe care le fixeaza, prin presiunea difuza pe care o exercita, spre deosebire de cea
culturala care reprezinta forma cotidiana sub care se prezinta o superputere, interfata publica a
acesteia.
Cultura americana nu implica doar ceea ce se intelege in mod traditional prin cultura.
Exista o diversitate de forme prin care se prezinta cultura americana, de la pictura, literatura,
scoli, universitati pana la productiile de film, televiziune, muzica etc. Ceea ce este important de
remarcat este faptul ca pentru societatea de masa a SUA s-a creat o cultura de masa, adaptata la
stilul de viata al oamenilor. Acest lucru a dus la performanta SUA in domeniul cultural, deoarece
au stiut sa ofere produse pentru o gama larga de cerinte, pretentii.
Puterea culturala se poate asemana cu puterea soft, care nu presupune constrangere ci
convingere, promovand valori culturale, atitudini, moduri de organizare, ‚, atitudini de urmat”.
SUA detine o suprematie in fiecare din cele trei domenii fundamentale ale puterii:
economic, militar si cultural, ceea ce face din ea singura superputere mondiala multilaterala. Un
dezavantaj al acestui stat ar fi faptul ca se afla la un nivel foarte modest din punct de vedere al
prestigiului politic, fapt ce reiese din perioada de sfarsit a Razboiului Rece.
Unilateralism versus multilateralism?
Exista doua pozitii, dezbateri in centrul carora se situeaza SUA: este aceasta o putere
unilaterala sau multilaterala?
J. Nye transpune parerea ,,triumfalistilor” (precum Robert Kagan si William Krristol),
conform carora sistemul international este construit in jurul hegemoniei americane, in baza unei
balante de putere. Acestia se folosesec, utilizeaza institutiile financiare internationale, servind
propriilor interese.
Se face o distinctie intre viziunea unilateralistilor si cea a multilateralistilor.
Unilateralistii sustin pozitia hegemonica a SUA, nu doresc sa cedeze din atributiile care decurg
din statutul lor, dar in acelasi timp sunt preocupati sa nu fie facute vinovate de tot ceea ce se
intampla in lume. O alta problema a unilateralistilor o constituie costurile pozitiei lor pe termen
lung, pozitie care poate parea avantajoasa pe termen scurt, dar costisitoare pe termen lung. In
contrast, pozitia multilaterala pare dezavantajoasa pe termen scurt, dar beneficiile pe termen lung
sunt evidente.

5
Robert Kagan, in lucrarea sa evidentiaza relatiile SUA cu celelalte state ale lumii,
indeosebi a dezcordului vizibil permanent dintre ele.
Putem defini unilateralismul american ca o expresie a puterii, a sigurantei, iar
multilateralismul a slabiciunii. (institutiile internationale sunt folosite pentru a-i constrange pe
americani sa actioneze in baza unor intelegeri multilaterale; ex: Consiliul de Securitate al ONU).
O alta idee de remarcat este faptul ca lumea de azi nu poate fi condusa de un singur
centru, de o singura putere centrala, chiar daca aceasta este foarte puternica. J. Nye considera ca
presupusa putere centrala, in cazul de fata SUA, daca este obligata sa conduca, este in acelasi
timp constransa si sa coopereze. Dorinta SUA de a conduce singura ii va slabi puterile si
imaginea, deoarece nu se poate confrunta de una singura cu probleme actuale ca traficul de
droguri, crime organizate, terorism etc. Astfel, SUA este silita sa coopereze.
Globalizarea reprezinta o noua particularitate pentru fundamentarea noului rol al SUA.
Puterea este definita in acest caz de pozitia centrala in retea: cine controleaza nodul central,
controleaza ramificatiile. Conform opiniei lui J. Nye, SUA detine o pozitie centrala in toate cele
patru forme ale globalizarii: militara, economica, culturala si de mediu.
Puterea hard si puterea soft reprezinta alte forme de a ,,masura” puterea unui stat.
Puterea militara sau puterea economica este puterea hard, sprijinindu-se pe elemente masurabile
(populatie, resurse naturale). Aceasta putere care presupune constrangere este tipica pentru
politica tarilor lumii de-a lungul istoriei.
Puterea soft este capacitatea de a-i face pe altii sa faca ceea ce vrei tu sa faci, sa isi
doreasca sa faca ceea ce vrei tu sa faci, antrenandu-i pe oameni. Un element important al puterii
soft il reprezinta forta exercitata cu inteligenta, cu exactitate. Puterea hard este o sursa foarte
importanta a puterii soft, exemplificand: tendinta generala este de a nu urma o tara care este
ramasa in urma din punct de vedere economic.
In centrul puterii soft se afla indicele de afectivitate al unei actiuni, al unei masuri sau a
unui stat, reprezentat de o agenda cu stabilirea problemelor grave, presante, prioritare.
Una dintre concluziile semnalate de multilateralisti (ex Huntington) este ca
unilateralismul poate fi eficient, dar nu atractiv.

De la exercitarea leadershipu-lui la exercitarea puterii


Dupa sfarsitului celui de-al Doilea Razboi Mondial, SUA a urmat doua mari strategii:
strategia ingradirii (institutii si parteneriate, cum ar fi NATO) si strategia multilateralismului
( transupsa in jurul unor institutii precum GATT, FMI, Banca Mondiala).

6
Aparitia doctrinei de securitate este strans legata de terorismul cu consecinte catastrofale
si puterea unilaterala a SUA.
Aceasta doctrina poate ridica o serie de probleme precum: dreptul la prima lovitura si
recurgerea la forta ( daca SUA le utilizeaza alte state pot face acelasi lucru), incurajarea statelor
ostile de a accelera programe de inarmare, pentru a contracara puterea SUA si nu in ultimul rand
doctrina Bush ,, nu poate genera cooperare”, deoarece se refera la un rol autoatribuit de ,,
protectorat in problemele de securitate globala”.
Problema consta in faptul ca SUA risca sa nu mai fie doar o putere, ci are tendinta de a
trece de la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii.

SUA-Sistemul uni-multipolar
SUA- sunt considerate ca detinand monopolul din punct de vedere economic,militar si cultural.dupa
cum remarca Joseph Nye Jr,pe plan militar SUA sunt atotputernice insa din punct de vedere
economic sunt concurate indeosebi incepand cu secolul 21 tot mai mult de UE Japonia si China.
Avand in vedere aceasta realitate sa trecut de la formula “lume unipolara” la cea de “lume
multipolara”.
In perioada prabusirii URSS, SUA erau incontestabil considerate liderul mondial, fapt destul de
incurajat de conducerea oficiala a tarii. Treptat a putut fi observata contracararea SUA de catre
trilaterala alcatuita din Rusia China si India.
In cazul dezvoltarii unei coalitii anti-Americane,aceste state pentru a se dezvolta ar avea nevoie
vitala de tehnologia Americana care este indiscutabil o forta mondiala.
Avand in vedere ultimul aspect mentionat SUA sunt avantajate atat din punct de vedere geographic
cat si istoric.
Astfel, SUA continua pana in zilele noastre sa isi exercite un anumit tip de comportament,care
vizeaza o ascensiune in planul dreptatii,dezvoltarii si democratiei, acest fapt este sever examinat de
media si literature de analiza Americana.
Tipul de comportament politic are toate sansele sa faca istorie,aceasta idée fiind intarita si de
Zbigniew Brzezinski care afirma ca SUA vor fi “prima ultima si singura superputere globala.
Nafta- North American Free trade Agreement
1989-SUA semneaza Acordul de Liber Schimb cu Canada .
1994-SUA completeaza acest accord de Liber Schimb cu Mexicul.

7
NAFTA- este cea mai puternica forma de integrare economica dupa cea Europeana, aparitia noii
entitatii economice a fost ca raspuns la provocarea integrarii Europene,NAFTA si UE desi se
aseamana intre ele la elemente precum economie si populatie sunt de asemea foarte diferite,
NAFTA a ramas un accord comercial care stimuleaza schimbul de produse, nu dispune de institutii
supranationale ,nu are Parlament sau Consiliu de Ministri ci doar o comisie de atbitraj pentru
solutionarea disputelor comerciale, nu participa la activitatea unor forumuri internationale,nu
semneaza tratate de comert internationale.
NAFTA a cauzat dispute in cadrul societatii Americane, considerand ca acordul economic va duce
la pierderea de locuri de munca Americane.
NAFTA-este considerata prima integrare regionala ale SUA.
Integrarea regionala a fost interpretata in moduri diverse, cei care sunt pro integrarii regionale
sustineau ca este:
• Inlocuitor al multilateralismului pe cale de disparitie;
• Factor de accelerare a globalizarii;
Sustinatorii strategiei sustin ca blocurile regionale constituie adevarate pietre de temelie-
Building blocks-o poarta de acces catre economia globala.
Criticii regionalismului considera ca aceasta unitate regionala impiedica liberalizarea schimburilor
la nivel global, in perioada actuala –“noul regionalism ”are urmatoarele trasaturi:
• Una sau mai multe tari mici se alatura unei tari mari;
• Tarile mici recurg la masuri de reforma in mod unilateral;
• Gradul de liberalizare intre membrii fiind modest.
Interesele de securitate si cele economice ale SUA a determinat succesul abordarii multilaterale a
sistemul de comert mondial bazat pe 4 piloni institutionali:
• GATT (General Agreement on Tariffs and Trade)-cadrul formal pentru comertul liber;
• Fondul Monetar International-cadru care pune in ordine schimburile monetare la nivel
mondial.
• Banca Mondiala-asigura mobilizarea surselor pentru dezvoltare.
Importanta Geopolitica a acrodului NAFTA sintetizata de analistul Paul Krugman:
• NAFTA nu va avea efecte asupra numarului de locuri de munca din SUA;
• Nu va afecta si nici nu va ajuta mediul inconjurator;
• Va produce un mic castig in venitul general al SUA;
• Va provoca o usoara scadere printre muncitorii necalificati din America;

8
In conlcuzie NAFTA nu reprezinta inceputul unui proces de integrare American,similar
continentului Europe