Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cantemir Dimitrie - Istoria Ieroglifica 2 PDF
Cantemir Dimitrie - Istoria Ieroglifica 2 PDF
CANTEMIR
ISTORIA IEROGLIFIC{
**
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ......................................................................................... 2
SCARA
A NUMERELOR +l CUVINTELOR IEROGLIFICE+TI
T~LCUITOARE
Volumul I ................................................................................................... 241
Volumul II .................................................................................................. 254
1
La ]nt`lnirea care are loc ]ntre Dimitrie =i Toma, acesta din urm[ se vede
silit s[ recunoasc[ situa\ia sa delicat[: pe de o parte, ]n calitate de executor al
poruncii lui Br`ncoveanu, ar fi trebuit s[ joace rolul de du=man al lui Dimitrie,
iar, pe de alta, conform`ndu-se spiritului de echitate, sose=te la ]nt`lnire ca
prieten, fapt ce ]l situeaz[ ]n rol de tr[d[tor al domnului s[u.
4 Dimitrie Cantemir
1
}n\eleg`nd disocierea antagonic[ dintre ordinea moral[ =i cea politic[
(cite=te absolutismul politic), Dimitrie Cantemir este silit s[ recunoasc[ faptul
c[ opt`nd pentru dreptate ]ncalci loialitatea fa\[ de st[p`nire, ]ndeplinirea
datoriei devenind astfel o simpl[ simulare (schimosire), un act formal.
2
Toma Cantacuzino se str[duie=te s[ ]mpace con=tiin\a datoriei cu teza,
formulat[ ad-hoc, c[ aleg`nd calea ]mp[c[rii ]ntre cei doi du=mani, Dimitrie
=i Br`ncoveanu, acest lucru va servi am`ndurora =i ca atare =i cauzei generale.
3
Sau Dialogul Inorogului cu +oimul este la cheie ]ncep[tura istoriii. Cu
aceasta ar fi trebuit s[ ]nceap[ Istoria Ieroglific[ ]ntr-o redactare obi=nuit[,
]ntruc`t ]n acest dialog sunt povestite cronologic momentele semnificative
ale conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu, acest conflict ]ncep`nd,
dup[ p[rerea scriitorului, o dat[ cu urcarea ]n scaun a domnului muntean
(1688). Dar Cantemir, urm`nd modelul compozi\ional al lui Heliodor, a mutat
acest moment la mijlocul povestirii, ]n timp ce perioada anului 1703, cu res-
pectiva adunare de la Arn[ut-chioi, a fost plasat[ la ]nceput, devenind, ]n lim-
bajul ieroglific, vorb[rea\a adunare a animalelor. Dialogul dintre Dimitrie Can-
temir =i Toma Cantacuzino este un moment important al Istoriei ieroglifice, ]n-
truc`t este o confruntare a pozi\iei scriitorului cu cea a opticii muntene privind
istoria conflictului amintit. Dar, cu toat[ importan\a lui de ordin istoric, din punct
de vedere literar trebuie considerat mai cur`nd un excurs ]n trecut, adev[ratul
con\inut al romanului constituindu-l prezentul limitat la etapa 1703-1705.
Istoria ieroglific[. Vol. II 5
1
Tema discu\iilor dintre cei doi este c[utarea cauzei prime (idee de tip
aristotelic, aplicat[ de Cantemir la via\a social[), adic[ a primului fapt care a
dus la intensificarea actual[ a conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu.
Primul care ia cuv`ntul ]n aceast[ chestiune, Dimitrie, ]=i ]ncepe interven\ia
printr-o introducere filozofic[, dup[ obiceiul s[u. Ideile filozofice expuse cu
acest prilej au o dubl[ importan\[: ]n primul r`nd, sunt ideile unui personaj
(Inorogul), autorul ]nsu=i, iar, ]n al doilea r`nd, ele reprezint[ cheia prin care
putem detecta, ca ale sale, =i alte idei, vehiculate de scriitor prin intermediul
altor personaje, de obicei, partizani de ai s[i sau exponen\i ai maselor.
6 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir reia ideea ]mp[r\irii lucrurilor ]n doua categorii: ordinea natu-
ral[ =i cea moral[. Ordinii naturale apar\in fenomenele naturale, care nu au
autonomie existen\ial[; ele nu pot fi concepute ca exist`nd =i manifest`ndu-se
f[r[ o cauz[ din afara lor, pricinitoriul cl[tirii, Dumnezeu. Ordinii morale,
diferit[ de cea natural[, apar\in faptele umane. Acestea sunt rezultatul
autonomiei voin\ei umane, a libert[\ii sale absolute de manifestare, omul
ac\ion`nd, sub raport moral, f[r[ a fi impulsionat =i dirijat din afar[, de=i
cauzele extramorale ale activit[\ii umane sunt numeroase, Cantemir imagin`nd
o mul\ime. Teza autonomiei voin\ei morale (monarhia carea ]n piepturile
muritorilor s[ cuprinde) apar\ine moralei cre=tine, din nevoia de a explica
orientarea omului spre bine sau spre r[u. Pentru a justifica sanc\iunea divin[,
cre=tinismul a negat at`t predestina\ionismul sub raportul binelui sau al r[ului
(Cantemir va dezbate pe larg aceast[ problem[ ]n Loca obscura, lucrarea sa
de maturitate ]n domeniul educa\iei =i moralei), c`t =i comiterea oric[rui act
moral sub impulsul unei for\e exterioare spirituale (]ngeri sau diavoli).
Autonomia voin\ei morale ]nseamn[ deci libertatea omului de a se decide
spre bine sau spre r[u ]n actele sale de voin\[. Acestea sunt ideile pe care le
sus\ine Cantemir ]n cuv`ntarea sa teoretic[.
Pentru o mai bun[ ]n\elegere a acestora, socotim necesar[ coroborarea lor
cu teza legit[\ii cauz[-efect din lumea faptelor umane ]n cadrul vie\ii sociale,
tez[ expus[ prin intermediul stolnicului. Din compararea celor dou[ concep\ii,
rezult[ c[ una este problema autonomiei voin\ei umane, v[zut[ din per-
spectiva binelui =i r[ului, =i alta apar\ine justi\iei imanente, care opereaz[ ca
factor punitiv cu puterea unei legit[\i naturale ]n cadrul vie\ii sociale =i
individuale. Ambele teze descind ]ns[ din concep\ia cre=tin[, ]n care divinitatea
este imaginat[ ca o entitate suprem[ justi\iar[ a faptelor omene=ti, fapte ce
integreaz[ omul ordinii morale.
2
}ntemeindu-se, desigur, pe experien\a sa de via\[, Cantemir sus\ine c[
vorbirea joac[ ]n realitate rolul de mistificatoare a adev[ratelor g`nduri =i
inten\ii ale omului.
Istoria ieroglific[. Vol. II 7
1
Consider`nd necesar[ uitarea tuturor gre=elilor =i conflictelor vechi,
Dimitrie roag[ pe Toma s[-i dezv[luie motivele pentru care Br`ncoveanu ]l ura
=i ]l urm[rea cu at`ta patim[.
2
Toma Cantacuzino va expune mai departe punctul de vedere muntean ]n
problema conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu.
3
Toma Cantacuzino afirm[ c[ actuala du=m[nie ]ntre Cantemire=ti =i
Br`ncoveanu s-ar urca ]n timp de-abia p`n[ ]n vremea primei domnii a lui
Constantin Duca (16931695), ajuns ]n scaunul Moldovei cu sprijinul =i
banii domnului muntean.
8 Dimitrie Cantemir
1
Lupta cu lupul: r[zboaiele carile au avut cu t[tari (D. C.) pasajul se
refer[ la o lupt[ a t`n[rului Cantemir cu un m`rzac t[tar, a=a cum sunt
prezentate mai t`rziu lucrurile ]n Via\a lui Constantin Cantemir.
2
Mutarea ]n lup: numele ce i s-au schimbat: Cantemir (D.C.) expresia ar
ar[ta c[ viteazul Constantin, care purta p`n[ acum alt nume de familie, ]n urma
omor`rii unui vestit m`rzac t[tar cu numele Cantemir (de care vorbesc izvoarele
istorice ale timpului), ]=i va lua de acum ]nainte numele de familie Cantemir.
3
}ncepe o a doua etap[ ]n via\a lui Constantin Cantemir, aceea de mercenar,
deci de militar ]n slujba unei \[ri str[ine c`nd, ]n mare m[sur[, el ]=i duce
existen\a ]n afara Moldovei. Pentru aceast[ epoc[, scriitorul afirm[ la cheie
doar un singur am[nunt: R`zle\ prin mun\i: capichehaie la |arigrad Constantin
Cantemir devine ]ntr-adev[r capichehaia la Poart[ a lui Gheorghe Duca ]n cea
de a treia domnie ]n Moldova (16781683). Dar scriitorul se refer[ ]n text =i
la alte am[nunte de via\[: el cutreier[ codrii (adic[ merge la Adrianopol),
mun\ii =i c`mpii (|ara C`mpilor: Polonia). Este vorba de perioada ]n care se
afla ca mercenar (16481660), ]n armata regelui polon Ioan II Cazimir
(16481668), =i apoi ]n armata domnului muntean Grigore Ghica (1660
1664), cu a c[rui nepoat[ se c[s[tore=te. Scriitorul nu aminte=te ]ns[ c[ tat[l
s[u revine ]n Moldova ]n vremea domniei lui Eustratie Dabija (16611665) =i
a lui Gheorghe Duca, ce domne=te de trei ori ]n Moldova.
12 Dimitrie Cantemir
1
Vidra, Constantin Duca, fiul lui Gheorghe Duca, ]n vremea c[ruia
Constantin Cantemir fusese capuchehaie la Istanbul.
2
O mahala din Istanbul situat[ pe malul Bosforului. Interesant am[nuntul:
Duca locuise ]n acela=i loc unde acum se aflau fra\ii Cantemir.
3
Constantin Duca, ]n calitate de fiu de domn, socotea =i el c[ ar avea
dreptul legitim de a mo=teni domnia Moldovei. Nu putuse beneficia de aceste
drepturi, datorit[ domniei lui Constantin Cantemir, care fusese pentru el o
]mpiedicare a poftii legitime. El scrie lui Constantin Br`ncoveanu du=manul
Cantemire=tilor s[-l ajute pentru a ocupa scaunul Moldovei, ce i se cuvenea
de drept Cantemire=tii fiind, dup[ el, ni=te uzurpatori =i-i promite
domnului muntean o bun[ parte din veniturile Moldovei (vita gras[ =i toat[
carnea s[oas[... =i tot singele cald).
4
L[comiia din fire: pofta =tiin\ei =i a cinstei numelui (D. C.) datorit[
l[comiei sale pentru prestigiu (cinstea numelui) =i, de asemenea, din du=-
m[nie pentru Cantemire=ti, Br`ncoveanu va ]mbr[\i=a cauza lui Constantin
Duca, sprijinind preten\iile acestuia la domnia Moldovei. Motivul real era,
desigur, necesitatea pe care o sim\ea domnul |[rii Rom`ne=ti de a avea ca
vecin un prieten =i un aliat.
Istoria ieroglific[. Vol. II 17
1
C`t timp domnise Constantin Cantemir, respectat de poloni =i cu trecere
la Poart[ spune cu m`ndrie scriitorul Br`ncoveanu nu avusese succes ]n
uneltirile sale du=m[noase fa\[ de Cantemir. Dar dup[ moartea b[tr`nului, el
d[ ordin capuchehaielor (dul[ii) =i agen\ilor s[i (coteii) s[ umble prin codri
(Adrianopol) =i mun\i (Istanbul) pentru a influen\a pe demnitarii otomani ]n
favoarea ridic[rii lui Constantin Duca (Vidra) pe scaunul Moldovei, ]mpotriva
drepturilor lui Dimitrie. Aceast[ ac\iune a agen\ilor munteni trebuia s[ ]nsemne
=i ]nfrico=area boierimii moldovene sus\in[toare a Cantemire=tilor.
2
Cantemir vorbe=te aici foarte vag, dar ]n realitate boierimea ostil[
Cantemire=tilor, refugiat[ peste hotare ]n vremea domniei lui Constantin
Cantemir, revine ]n \ar[ dup[ ce Duca sose=te ]n scaunul Moldovei. Printre
boierii ]ntor=i ]n \ar[ sunt =i fiii lui Miron Costin cronicarul.
3
La numirea lui Constantin Duca (1693), pribegesc peste hotare boierii
favorabili Cantemire=tilor. Cei mai de frunte, Lupu Bogdan hatmanul =i Iordache
Ruset, se refugiaz[ ]n Polonia, unde stau p`n[ la venirea ]n scaun a lui Antioh
Cantemir (1695).
Istoria ieroglific[. Vol. II 19
1
Lindini, p[duchi, lipitori, c`rcei (deci animale parazite) sunt la cheie streinii
=i carii nu s]nt de \ar[ (D. C.) expresia desemneaz[ pe greci, ]n mare parte
rude, pe care Duca ]i adusese cu sine ]n Moldova =i probabil c[ le ]ncredin\ase,
]n calitate desigur de creditori, o parte din veniturile \[rii.
2
Folosind ]n mare tain[ rela\iile =i banii, astfel ]nc`t Br`ncoveanu nu a
putut prinde deloc de veste, Antioh Cantemir ob\ine domnia Moldovei (1695),
Dimitrie, fratele s[u, devenind capuchehaia sa la Poart[ (strajea ]n mun\i).
Pus ]n fa\a unui fapt ]mplinit, Constantin Duca pleac[ la Istanbul (g`rlele
Grumadzii-Boului), ]mpreun[ cu so\ia sa (Mreana) =i cu grecii pe care ]i
adusese cu sine (lindini, p[duchi, lipitori =i c`rcei).
3
Cuiul b[tut: lucrul ispr[vit. Domniia lui Constantin vod[ Duca (D. C.).
Pentru ce Inorogul au scos cuiul pre carile eu l-am b[tut? strig[ cu furie
Br`ncoveanu, acuz`nd pe Dimitrie Cantemir c[ a scos pe Duca (cuiul b[tut
de el) din domnie. Dincolo de aceast[ revolt[ a domnului |[rii Rom`ne=ti, care
merge p`n[ la a amenin\a pe Cantemire=ti cu r[zbunarea, trebuie s[ ]n\elegem
c[ mazilirea lui Duca s-a f[cut ]n urma str[duin\elor lui Dimitrie, care nu re\ine
domnia pentru sine, ci o face cadou fratelui s[u.
Istoria ieroglific[. Vol. II 23
1
Paza B`tlanului la g`rle: capichehaial`cul lui Dimachi (D. C.) dup[ ce
Constantin Duca revine pentru a doua oar[ la domnia Moldovei (1700
1708), nume=te capuchehaie la Poart[ pe grecul Chiri\[ Dimachi, care fusese
mai ]nainte =i capuchehaia lui Br`ncoveanu. Se vede ]ns[ c[ juca rolul de agent
al domnului |[rii Rom`ne=ti pe l`ng[ curtea din Ia=i, din moment ce el tr[deaz[
pe Duca =i informeaz[ pe Br`ncoveanu de intrigile acestuia la Poart[, ]mpotriva
fostului socru, merg`nd p`n[ acolo ]nc`t urm[rea r[sturnarea lui din scaunul
muntean. De altfel, aceast[ conduit[ a lui Duca va constitui motivul principal al
m[surilor pe care Br`ncoveanu le va lua pentru ]nl[turarea definitiv[ a
nerecunosc[torului s[u protejat, ]nl[turare ce se va produce ]n 1703.
2
C`\iva boieri moldoveni intra\i ]n conflict cu Duca Lupu Bogdan
hatmanul, Vasile Costache, Ilie |ifescu, Maxut serdarul =i Mihai Racovi\[ se
refugiaz[ la curtea lui Br`ncoveanu, c[ruia ]i adreseaz[ o jalb[ scris[ con\in`nd
]nvinuiri la adresa domnului lor. Asemenea p`ri scrise constituiau dup[ obiceiul
vremii argumente ]n demersurile pe care le f[ceau nemul\umi\ii la Poart[ ]n
vederea mazilirii unui domn. Cu refugierea acestor boieri la curtea de la Bucure=ti,
faptele istorice sunt aduse ]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi.
26 Dimitrie Cantemir
1
Boierii cer lui Br`ncoveanu s[-i scape de un tiran =i str[in de \ar[ ca Duca
=i s[ cheme ]n locul s[u la domnie din nou pe st[p`nitorii mo=neni, adic[ pe
domnii de drept, adev[ra\ii mo=tenitori ai tronului moldovean. Ace=ti mo=tenitori
=i st[p`nitori legitimi erau spune scriitorul el =i fratele s[u Antioh. Nu =tim
din alt[ parte c[ boierii moldoveni refugia\i la curtea lui Br`ncoveanu ar fi cerut
]n mod expres revenirea ]n scaun a unuia dintre fra\ii Cantemir.
2
Numai respect`nd principiul domniei ereditare se poate ajunge la o
stabilitate politic[ ]n \ar[ =i mai ales la ]nl[turarea tulbur[rilor interne.
3
Duc`ndu-se la Adrianopol, ]n vara lui 1703, Br`ncoveanu ob\ine de la
marele vizir Rami reis-efendi mazilirea lui Constantin Duca. Izvoarele vremii
vorbesc de jalbele repetate ale boierilor moldoveni adresate Por\ii, pl`ngeri
ce precedaser[ desigur demersurile domnului |[rii Rom`ne=ti. Tot aici se face
precizarea c[ un obiectiv principal al primei adun[ri de la Adrianopol, adic[ al
adun[rii de la Arn[ut-chioi, fusese aprobarea unanim[ =i scris[ a participan\ilor
]n vederea scoaterii din domnie a lui Constantin Duca, pentru ca mai apoi s[ se
treac[ la cel de al doilea obiectiv, acela al vot[rii candidaturii lui Mihai Racovi\[
pentru func\ia de domn.
28 Dimitrie Cantemir
1
Din pizm[ veche, Br`ncoveanu nu vroia revenirea la domnie a
Cantemire=tilor =i din pizm[ noa[ ]l ]ndep[rtase din scaun pe Constantin
Duca, preferin\ele sale de acum ]ndrept`ndu-se spre un al triilea chip, adic[
spre Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila).
2
Cantemir d[ unele am[nunte de culise privind faza care a precedat
preg[tirile pentru alegerea candidaturii lui Mihai Racovi\[, subliniind c[
Br`ncoveanu, dup[ ce hot[r`se mazilirea lui Duca, ]=i d[ seama de situa\ia
delicat[ creat[, ]ntruc`t preferin\ele sale veneau ]n conflict cu cele ale boierimii
moldovene pentru revenirea fra\ilor Cantemir. A=a cel pu\in crede scriitorul.
Istoria ieroglific[. Vol. II 29
1
Pup[dza: Verga (D. C. ) n[scut ]n |ara Gem[n[rii adic[ |ara Furcii,
descifrat[ la cheie ca Ceatalgea, un sat de l`ng[ Istanbul. Verga sau Vergo este
un grec, n[scut ]ntr-adev[r ]n Ceatalgea, care a ocupat diverse dreg[torii at`t
sub +erban Cantacuzino c`t =i sub Constantin Br`ncoveanu. Lipsa de bun[-
credin\[ a domnului muntean este evident[: ]n timp ce pe fa\[ promova o
politic[ de ]mp[care cu Cantemire=tii, angaj`ndu-se chiar prin intermediul
unor ]n\elegeri scrise, ]n acela=i timp f[cea demersuri la Poart[ pentru
]nsc[unarea ]n Moldova a acestui Vergo, de numele c[ruia sunt legate ast[zi
=oseaua =i bariera Vergului din Bucure=ti. Se ]nt`mpl[ ]ns[ c[ Vergo moare
tocmai ]n timpul acestor demersuri (1703). Despre acela=i personaj, scriitorul
mai afirm[ c[ era crescut la satul Furc[i. La cheie, cur\ile funiii, satul Furc[i
]nseamn[ sp`nzur[torile. Expresia pare a semnifica Istanbulul, poate locul
m[rgina= din capitala otoman[, afectat pentru execu\iile prin sp`nzur[toare.
Scriitorul sugereaz[, prin aceste preciz[ri enigmatice, c[ dac[ n-ar fi murit,
Vergo ar fi ajuns probabil la sp`nzur[toare, ca mul\i dintre pretenden\ii =i
domnii mazili.
Istoria ieroglific[. Vol. II 31
1
Se revine la momentul adun[rii de la Arn[ut-chioi, ]n vara lui 1703.
Dimitrie crez`nd cu naivitate c[ Toma Cantacuzino, care avusese o ]ntrevedere
cu Antioh Cantemir, prezent =i el acolo, i se ar[tase binevoitor, d`ndu-i probabil
dreptate de cauz[. }n realitate, dup[ cum m[rturisesc =i izvoarele vremii, Toma
fusese trimis cu sarcini speciale de c[tre Br`ncoveanu, pe fa\[ urm`nd s[
am[geasc[ pe Antioh, iar ]n ascuns (c[ptu=it) trebuind s[ orienteze adu-
narea spre candidatura lui Racovi\[.
2
Constantin Br`ncoveanu este ar[tat drept singurul vinovat de du=m[nia
dintre el =i Cantemire=ti, datorit[ politicii sale de rea-credin\[ ]n ]n\elegerile ]ncheiate
=i din vina m[surilor de contracarare a ascensiunii acestora la puterea politic[.
3
Concluzia pe care o trage Cantemir din expunerea de p`n[ aici a faptelor
este c[ Br`ncoveanu apare cu eviden\[ ca ini\iatorul =i ]ntre\in[torul st[rii conflictuale
de la ]nceput p`n[ ]n prezent. Numai c[ scriitorul exagereaz[ c`nd vorbe=te de
r[zboaie, ele neav`nd ]n realitate loc. Dup[ cum va ar[ta desf[=urarea ulterioar[
a evenimentelor, conflictul are un caracter cu totul particular.
Istoria ieroglific[. Vol. II 33
1
Toma Cantacuzino, vorbind ca din partea sa, este de aceea=i p[rere cu
scriitorul =i propune ]n consecin\[ =tergerea ne]n\elegerilor trecutului =i trecerea
la o politic[ de pace. Pentru el orice conduit[ este bun[ dac[ promoveaz[
binele =i pacea.
1
La ]ntrebarea lui Cantemir dac[ are ]mputernicire din partea lui
Br`ncoveanu pentru o eventual[ ]mp[care, Toma r[spunde negativ, dar ]l
asigur[ c[ are at`ta trecere pe l`ng[ domnul |[rii Rom`ne=ti pentru a-l putea
convinge de utilitatea ]mp[c[rii cu fra\ii Cantemir.
2
Natura lucreaz[ dup[ norme fixe, orice deviere de la normele ei fiind
anihilat[ prin readucere la normal. Cantemir se dovede=te, ]n Istoria ieroglific[,
intens preocupat de legit[\ile proceselor naturale, acestea devenind pentru el
un model de explicare a naturii umane =i a vie\ii sociale.
3
Aplic`nd la domeniul biologic principiul aristotelic al ineficien\ei ac\iunii
]nt`mpl[rii asupra substan\ei, Cantemir enun\[ teza fixit[\ii speciilor, orice
]nt`mplare survenit[ asupra unor indivizi neput`nd duce la vreo transformare
a lor; prin extensie, el enun\[ =i teza psihopedagogic[ a imutabilit[\ii naturii
umane, neg`nd posibilitatea transform[rii unui om r[u ]n altul bun sub ac\iunea
diverselor condi\ii.
Istoria ieroglific[. Vol. II 35
1
Cantemir subliniaz[ c[ ]n condi\iile absolutismului, adic[ ]n condi\iile
manifest[rii voin\ei aberante a monarhului, nu sunt posibile nici adev[rul =i
nici consilierea cea mai bun[ cerut[ de ]mprejur[ri.
2
Cantemir continua s[ r[m`n[ sceptic privitor la posibilitatea ca Br`n-
coveanu s[ mearg[ cu adev[rat pe calea p[cii.
3
Cantemir formuleaz[ o tez[ senzualisto-ra\ionalist[ privind posibilit[\ile
=i limitele cunoa=terii: dup[ el cunoa=terea este posibil[ cu ajutorul a dou[ c[i,
inseparabile una fa\[ de alta: treapta sim\urilor (sim\irea), care joac[ rolul
primar ]n procesul cunoa=terii (]nainte m[rg[toarea sim\ire), =i g`ndirea
Istoria ieroglific[. Vol. II 37
1
Toma cere lui Cantemir s[-=i expun[ condi\iile =i preten\iile pe care le are
fa\[ de Br`ncoveanu ]n eventualitatea ]ncheierii unei ]n\elegeri ]ntre ei.
2
Condi\iile drepte, expuse de Dimitrie, sunt:
a) Antioh Cantemir s[ poat[ reveni la domnia Moldovei, ca la un drept de
mo=tenire, iar Br`ncoveanu s[-=i retrag[ protec\ia asupra lui Mihai Racovi\[,
l[s`nd toat[ libertatea fra\ilor Cantemir de a-=i ap[ra drepturile lor politice;
b) s[ ]nceteze toat[ ac\iunea de urm[rire =i persecutare ]mpotriva lui
Dimitrie Cantemir, astfel ]nc`t s[-=i poat[ rec[p[ta ]ntreaga libertate de ac\iune.
De ]ndeplinirea celei de a doua condi\ii pe care Dimitrie o socote=te funda-
mental[ depindea o real[ ]mp[care ]ntre el =i domnul |[rii Rom`ne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. II 39
(c[ sufletul carile pre lesne din ur[ ]n dragoste a s[ muta =tie,
acela urmadz[ ca ]nc[ mai pre lesne =i din foarte mic[ pricin[
din dragoste ]n ur[ a s[ schimba s[ poat[). De care lucru (pier-
derea vremii cinstit[ ieste c`nd ]ntru alegerea priietinilor =i pen-
tru nepierderea priietinilor s[ cheltuie=te). Iar[ pentru vremea
d[rii =i lu[rii r[spunsului, dup[ a locului dep[rtare, socotesc c[
1.500 de minute1 nu numai de agiuns, ce ]nc[ =i de prisosit sint.
Deci orice =tii =i po\i, f[r[ z[bav[ f[, ca nice priete=ugul, nici
nepriete=ugul prin mult[ vreme ]n prepus s[ r[m`ie.
1
1500 minute (neexplicate la cheie) trebuie s[ ]nsemne 15 zile, timpul
necesar pentru ca Toma s[ trimit[ la curtea din Bucure=ti condi\iile puse de
Dimitrie =i s[ primeasc[ r[spunsul de la Br`ncoveanu.
PARTEA A +EPTEA
CUPRINS
cum mai cur`nd alearg[, cearc[ =i unde oa[le =erpelui 1 vii afla,
nez[ticnit le bea, c[ci dup[ m`ncare ca aceasta, b[utur[ ca aceia
trebuie, c[ numai acelea doar[ v[paia carea ]n droburile tale
s-au a\i\at a st`nge vor putea. Hameleonul, de leac ca acesta de
la sulimendri\[ ]n\eleg`nd, macar c[ nu f[r[ mari sl[biciuni =i
le=in[turi, ]ns[ ]ndat[ prin toate malurile a cerca, to\i c`mpii =i
dealurile a cutreiera =i toate bortele copacilor, gaurile \[rmurilor
=i cr[p[turile p[m`ntului a scocior] ]ncepu (c[ la cel bolnav
s[n[tatea de mare pre\ ieste, pentru carea toate ]n cump[n[
puind, mai iu=oare a fi le socote=te). Deci dup[ mult[ =i cu multe
dureri, trud[ =i ostenin\[, oa[le =erpelui, carile ohendra s[
cheam[, ]ntr-un loc a afla i s[ t`mpl[, pre carile, de mare arsura
ma\elor2, ]ndat[ =i f[r[ de nici o ]ng[imal[ le sorbi. A=edar[, de
cu grab[ dac[ oa[le b[u, precum arsura ma\elor ce avea i s-au
potolit i sa p[ru. }ns[ dup[ fire doftorul, dup[ doftor leacul =i
dup[ leac ca acela t[m[duirea carea i s[ cuviniia ]i vini, de vreme
ce nu chipul boalei ]n chipul s[n[t[\ii, ce forma r[ului ]ntr-alt[
form[ mai rea =i mai cumplit[ s-au mutat. C[ci oa[le ohendrii ]n
c[lduros p`ntecele Hameleonului cobor`ndu-s[, nu spre mistuire,
ce spre z[mislire cl[tire a face ]ncepur[ =i acmu embriona\i puii
ohendrei dup[ a lor fire p`ntecele ]i f[r`ma =i, pentru ca ]n lu-
min[ s[ ias[, vintrele ]i spinteca (c[ cine cu l[comie acul
cos[toriului ]nghite, acela cu mare mi=[lie fierul ar[toriului
bore=te), =i a=e, s[racul Hameleonul iar[=i spre moarte s[ b[tea,
iar[=i munci =i dureri de na=tere ]l cuprindea, ]n locul leacului
otrava =i ]n locul s[n[t[\ii moartea cuno=tea, dar[ ce s[ fac[ =i
de ce s[ s[ apuce nici =tiia, nici s[ pricepea. Puii ohendrii din
p`ntece-i ie=ind 3, peste trup i s[ ]mpleteciia, de grumadzi i s[
1
Oa[ de =erpe: minciunile scornite (D.C.).
2
Arsura ma\elor: pedeapsa a =tiin\ei rele ]ntr-ascunsul inimii (D.C.).
3
Ie=irea puilor prin p`ntece: viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine
(D.C.) Cantemir subliniaz[ c[ rezultatul minciunilor =i intrigilor lui Scarlat
44 Dimitrie Cantemir
step[na hiri=iii sale sosesc, pre tot ochiul viclean =i tot piciorul
str`mb socotesc, =i, ]n toate =i pentru toate, pentru cel =ie iubit,
neg`ndite prepusuri =i zelotipii ]=i scorne=te. +i pentru ca dra-
gostele s[-=i poftoreasc[ =i iubostele s[-=i ]nnoiasc[, tot prepusul
fantastic ]n locul adev[rului apuc`nd, o hul[ dr[g[stoas[ =i o
m`nie m`ng`ioas[ scorne=te, dzic`nd: Bine cunosc =i din multe
]mpotriv[ semne adeverit sint1 c[ r[ul mieu noroc cu curat[ ini-
ma mea r[u s[ sluje=te =i de nesuferit rane ]n toate dzilele prin
m`na ta ]ntr-]nem[ ]mi trimete. De vreme ce tu acmu pre altul
sau pre cutarile (anume dzic`nd) a iubi ai ]nceput, iar[ pre mine,
tic[losul, din dr[g[sto=ii t[i ochi dep[rt`ndu-m[, cu toat[ inima
din adev[rata dragoste m-ai lep[dat =i m-ai urgisit. Bine ]nc[ din-
ceput inima ]mi spunea c[ dragostea, cu carea ]n z[dar ardeam,
adev[rul a cunoa=te m[ opriia, c[ dragostelor zugr[vitoare =i ini-
mii mele am[gitoare e=ti, de vreme ce acmu, iat[, aievea =i la
ar[tare au ie=it, c[ a=e=i dint`i c[tr[ mine numai cu gura =i cu
cuv`ntul erai, iar[ c[tr[ ciuda lumii2 acela cu toat[ inima =i cu
tot sufletul te dai. Ce bun[ nedejde am c[ ]n cur`nd[ vreme de
lancea carea eu m-am r[nit =i de veninul cu carile eu m-am otr[vit
=i el ner[nit =i neotr[vit s[ nu scape, =i peste pu\ine dzile, pre-
cum eu acmu, a=e el atuncea deplin va cunoa=te c[ nici od`-
n[oar[ cu cineva dreptatea a \inea =i cur[\iia inimii nebetejit[ =i
scriitorul pune fa\[ ]n fa\[ defectele iubitului p[r[sit cu frumuse\ea celui care
i-a luat locul ]n inima iubitei. Totul formeaz[ o excelent[ pagin[ ]nchinat[
dragostei. Pe de alt[ parte, Cantemir sugereaz[ c[, prin folosirea incorect[ a
analogiei, Scarlat comisese, de fapt, o abera\ie logic[, ]ntruc`t nu se poate
stabili o rela\ie de asem[nare ]ntre sentimentul amici\iei =i cel al dragostei
afrodisiace. }n felul acesta, scriitorul face o demonstra\ie indirect[ a modului
]n care logica retoric[ promoveaz[ sofisticarea adev[rului.
1
De aici ]ncep repro=urile de dragoste specifice st[rii de gelozie, subliniin-
du-se infidelitatea =i nestatornicia fiin\ei iubite. Este de remarcat precizarea
f[cut[ de Scarlat c[ hula, calomnia la adresa iubitei este, de fapt, o hul[
dr[g[stoas[ =i o m`nie m`ng`ioas[, pornite dintr-o pasiune profund[.
2 Adic[ uimirea, minunea lumii, cu sensul de ur`tul, monstrul lumii. Astfel
numea gelosul pe rivalul s[u =i noul preferat al iubitei.
58 Dimitrie Cantemir
1
Portretul admirativ, f[cut de ast[ dat[ de Scarlat lui Dimitrie, neag[ cu totul
pe cel anterior. Sunt de re\inut calit[\ile invocate, pentru a cunoa=te p[rerea
deosebit de bun[ pe care scriitorul o avea despre sine, ele constituind un adev[rat
autoportret sub raport moral, al voin\ei =i al virtu\ilor mintale: statornic ]n
promisiuni =i angajamente (,,la cuv`nt st[t[toriu), perseverent ]n activitate (la
lucruri st[ruitoriu), echilibrat mintal (la minte necl[titoriu), iubitor al
adev[rului =i ne]ng[duitor cu minciuna, preocupat de a nu flec[ri (despre
voroavele de=erte poste=te), fiind, de asemenea, vestit pentru virtu\ile lui (]n
toat[ vredniciia str[luminat). Portretul consun[, cu unele complet[ri, cu cel
f[cut mai ]nainte de Toma Cantacuzino, constituind un model al vie\ii sociale.
2
Cantemir dezvolt[, ]n Istoria ieroglific[, o ]ntreag[ teorie a cauzalit[\ii,
cauza ini\ial[ av`nd un rol metodologic deosebit ]n desprinderea adev[rului
din lan\ul complex al rela\iei cauz[-efect, ]n lumea fenomenelor sociale =i mai
ales ]n rela\iile interindividuale. Scarlat este silit s[ recunoasc[ faptul c[ ]n
lan\ul de conflicte dintre cei doi, Dimitrie Cantemir joac[ rolul de cauz[ prim[
]n sensul c[ acest lan\ al rela\iilor dintre ei a ]nceput printr-o binefacere fa\[ de
Scarlat, care, ]ns[, a uitat-o.
3
Este vorba de credin\a popular[, p[truns[ prin fizioloage, dup[ care
cornul inorogului ar con\ine o substan\[ ce ar neutraliza otr[vurile.
4
Prin urmare, Cantemir l-ar fi sc[pat pe Scarlat de o datorie mare, pentru
care acesta fusese probabil ]nchis =i pus ]n situa\ia de a fi ucis la cererea
creditorilor, practic[ obi=nuit[ ]n acea vreme. Aceast[ achitare de datorii vine
Istoria ieroglific[. Vol. II 63
nop\ii, de nu fra\i, iar[ veri primari ]=i sint. Cela din minciuni
adev[rul, cesta din fantazie chipul a scoate sile=te). 1
Dup[ acestea Hameleonul de la +oim ie=ind =i cum v`natul
au pierdut =i Inorogul au sc[pat, cu mare jele =i a inimii durere
g`ndind, de mare n[caz budzele ]=i mu=ca =i m`nule ]=i fr`ngea.
+i a=e, cum mai degrab[ la dul[i =i la ogari alerg`nd, cu fa\a
posomor`t[ =i cu inima ]nfr`nt[, ]n trist chip =i jelnic[ ]nchipuire
li s[ ar[t[ 2 (c[ a am[geilor cea mai de frunte ]nv[\[tur[ =i mai
de treab[ schimositur[ ieste ca ]n inim[ pe cacodemonul, iar[
]n fa\[ evdemonul s[ poarte)3, pre carile ei, ]ntr-aceasta form[ =i
ar[tare v[dzindu-l: Ce poate fi aceasta, o, priietine, dzis[r[, c[
chipul urgie =i fa\a bezcisnicie ]\i arat[ =i lucru peste voie s[ \i
s[ fie t`mplat, m`hnite c[ut[turile =i fierbin\i oft[lurile ]\i m[rtu-
risesc? Au spre chedzi r[i vr[jile ceva \-au menit? Au spre pofta
inimii noastre de ceva ]mpotriv[ =i neagr[ veste ai sim\it? Sau
de nu \ie ceva r[u \-au vinit, altuia vreun bine a s[ face ai cunoscut
(c[ zavistnicul m`hnirea ]ndoit[ poart[, una c`nd lui ceva r[u,
alta c`nd altuia ceva bine s[ nu cumva vie s[ teme). Noi p`n[
acmu ]ntr-at`t t[cere ]nfundat a te videa nu ni s-au t`mplat. Lim-
ba cea ca clopotul cine \-au legat? Gura cea ca doba ce \-au as-
tupat? Voroava cea ca pohoaiele ploilor cine \-au ]nghe\at? Gla-
sul cel ca tunul fulgerului ce \-au amor\it? Mul\imea cuvintelor
cele ca p[cura izvor`toare =i ca n[boiul pe toate =esurile clevete-
lor n[bu=itoare cine \-au oprit? F[r[ nici o z[bav[ =i cum mai
cur`nd spune-ne, ca, sau m`hnirii ]mpreun[ p[rta=i, sau, de va fi
1
Fa\[ de visul povestit =i interpretat de Scarlat, Toma adopt[ atitudinea
cea mai potrivit[: va a=tepta s[ vad[ cum se vor desf[=ura evenimentele.
Atitudinea lui Toma coincidea cu cea a lui Dimitrie, care nu credea nici ]n vr[ji,
nici ]n visuri (vezi paranteza).
2
Nemul\umit =i m`hnit de e=ecul demersurilor sale pentru capturarea lui
Dimitrie, Scarlat se duce s[ comunice toate acestea agen\ilor munteni.
3
Evdemonul ]n fa\[, cacodemonul ]n inim[: tu ar[tare priietin, iar ]ntr-as-
cuns nepriietin (D. C.) caracteristica ipocri\ilor =i ]n=el[torilor, dup[ p[rerea
scriitorului.
1
Folosind =i datele visului s[u, Scarlat caut[ s[ demonstreze ]n fa\a agen\ilor
vinov[\ia lui Toma Cantacuzino: acesta nu numai c[ a dejucat cu bun[ =tiin\[
planul de prindere a lui Dimitrie, dar nu ]nceteaz[ s[-l laude, dovad[ c[ Toma
=i-a tr[dat domnul =i st[p`nul, coaliz`ndu-se cu Dimitrie ]mpotriva acestuia.
2
Scarlat, b[nuind pe Toma mai demult de neloialitate fa\[ de Br`ncoveanu,
avertizase despre aceasta pe agen\i, ceea ce ]nseamn[ c[ domnul |arii
Rom`ne=ti folosea un personal de supraveghere =i control asupra re\elei sale
de spionaj =i chiar asupra trimi=ilor s[i speciali. De altfel, cronica lui Radu
Istoria ieroglific[. Vol. II 73
prin mun\i =i prin g`rlele apelor s[ fie =i nu =tim ]nc[ pentru alt
oarecine (a c[ruia nume l-am uitat) aminte s[ le fie le-au porun-
cit, ca doar[ a-l prinde put`nd, nu =tim ce r[utate mare s[-i fac[
s[ g[tesc. }ns[ ce vor putea ispr[vi nu putem =ti, de vreme ce,
precum ]n\elegem, nu pre iu=or acesta lucru a ispr[vi nedej-
duiesc.1 Iar[ penele +oimului dzis[r[: Voi, puturoaselor, c`te
cuvinte a\i gr[it, pre toate cu nu =tim, nu =tim, le-a\i amestecat.
Ce noi =tim c[ st[p`nul nostru nici nebun, nici luat de minte
ieste, ca organ r[ut[\ii =i cle=tele faurului s[ s[ fac[ =i =tim c[
tot sfatul din r[u spre bine =i din minciunos spre adev[rat l-au
mutat (c[ precum atocmirea m[dularelor la frumse\ea trupului,
a=e atocmirea sfaturilor la podoaba ]n\elepciunii sluje=te). Adec[
de str`mb[ v`narea Inorogului p[r[sindu-s[, ei pre cela ce i-au
trimis s[ v`nedze =i pre noi din pestri\e s[ ne fac[ negre, iar[
pre voi din negre s[ v[ fac[ pestri\e, care lucru acmu, cu mijlocul
celor ce =tiu v[psi acestea, ieste gata =i precum dup[ fulger ]ndat[
tunul urmadz[, a=e dup[ sfat, cuv`ntul ]n lucrul s[ va plini 2."
Acestea, o fra\ilor, de la lighioaia carea afar[ din toat[ pati-
ma noastr[ ieste am audzit =i, precum pentru ]ncep[turi, a=e pen-
tru sf`r=ituri, vreo =tire s[ aib[ ]n ceva a prepune nu ieste. De
care lucru, aievea ieste c[ prob[ziturile carile ]n obraz mi le arun-
ca =i laudele cu carile pre Inorog preste nu[ri r`dica cu a Moliii
1
Agen\ii lui Dimachi, vorbind oarecum voalat, dest[inuiesc c[ =eful lor,
]mpreun[ cu Toma, au primit sarcin[ de la Br`ncoveanu s[ urm[reasc[ =i s[
captureze pe cineva aflat ]n Istanbul (mun\ii =i g`rlele apelor), desigur pe
Dimitrie Cantemir; ei ]=i exprim[ ]ns[ opinia c[ o astfel de sarcin[ p[rea irealizabil[.
2
V[psitorii penelor: schimb[torii stepenelor (D. C.) adic[ ai rangurilor
sociale =i ai func\iilor. Agen\ii lui Toma spun lucrurilor pe nume, afirm`nd
c[ Toma nu admite s[ se fac[ unealta ac\iunii nedrepte dus[ de Br`ncoveanu
contra lui Dimitrie. Dimpotriv[, Toma se va ]ntoarce ]mpotriva domnului
|[rii Rom`ne=ti =i va schimba rolurile agen\ilor s[i =i ai lui Dimachi, toate
aceste lucruri urm`nd s[ se petreac[ cur`nd. O astfel de conversa\ie ]ntre
cele dou[ grupuri de agen\i demonstreaz[ c[ ]nc[ de la ]nceput se ajunsese
la o colaborare ]ntre Toma =i Dimachi.
78 Dimitrie Cantemir
1
}n ]ncheierea denun\ului, agen\ii propun lui Br`ncoveanu s[ recheme ]n \ar[
at`t pe Toma c`t =i pe Dimachi ca s[ dea socoteal[ de faptele lor =i s[-=i ia pedeapsa.
Br`ncoveanu va da curs acestei propuneri, rechem`nd ]n \ar[ pe Toma, dar, cum
o va dovedi desf[=urarea ulterioar[ a evenimentelor, nu-l va pedepsi.
2
Denun\ul con\inea o mul\ime de calomnii la adresa lui Toma Cantacuzino
=i Dimachi.
3
F[r[ s[ =tie de denun\ul trimis de agen\ii din subordine ]mpotriva sa,
Toma expediaz[, la r`ndul s[u, o scrisoare c[tre Br`coveanu, ]n care ]l
informeaz[ despre stadiul ]ndeplinirii misiunii ]ncredin\ate.
Istoria ieroglific[. Vol. II 83
1
}n scrisoarea trimis[ c[tre Br`ncoveanu, Toma ]i relateaz[ c[ la ]nt`lnirea
cu Dimitrie Cantemir a putut afla c[ acesta este ]n mod sincer ]nclinat spre o
]mp[care cu domnul |[rii Rom`ne=ti, dar Br`ncoveanu d[duse p`n[ aici dovad[
de rea-credin\[, pentru care el posed[ dovezi scrise. Aluzia se refer[ probabil
la conven\ia ]ncheiat[ cu Lupu Bogdan hatmanul =i ]nc[lcat[ de Br`ncoveanu.
2
Subliniind sinceritatea =i calit[\ile lui Dimitrie Cantemir, Toma pledeaz[
pentru o real[ ]mp[care cu acesta =i cere aprobarea de a realiza o ]nvoial[ de
pace. El a acordat lui Dimitrie un armisti\iu de 15 zile (,,1500 minute), timp
]n care dore=te un r[spuns ]n aceast[ privin\[ de la domnul s[u.
84 Dimitrie Cantemir
cu doi ochi, doa[ c[r\i citiia, =i cu doa[ urechi, doa[ pove=ti ]m-
potriv[ audziia. Ce ochiul cel drept cu urechea dreapt[ pe cartea
dul[ilor fu =i minciunoas[ cuvintele =i clevetele lor ascult[. Iar[
ochiul st`ng =i urechea st`ng[ pe slovele curate =i cuvintele
adev[rate ]ntorc`nd, toate dzisele ]nd[r[pt =i tot adev[rul ]n min-
ciun[ lu[ (c[ci minciuna dup[ voie dec`t adev[rul ]mpotriv[ la
cei st[p`nitori mai mare ]nc[pere are). Deci dul[ilor r[spuns dede,
precum pre +oim =i B`tlan de acolo r`dic`nd, ceia ce li s[ cade
]=i vor lua plat[, iar[ ei, ]n tot chipul silind, lucrul ]n slab s[ nu
las[ =i ori ]n ce fel s-ar putea, numai la m`n[ nepriietinul s[ vie,
s[ nevoiasc[, pentru carea mare mul\emit[ =i de aceia slujb[
vrednice daruri vor lua. Iar[ din pricina lenivirii lor, lucrul ]ntr-alt
chip de va fi, f[r[ grea [grea] certare =i f[r[ a cinstei sc[dere s[
scape nu vor putea1.
Iar[ +oimului ]ntr-acesta chip r[spuns trimas[: Cartea ta am
luat =i ]ntr-]nsa cuvintele inimii Inorogului am citit. Deci iat[ c[-\i
dzic: nu s[ poate, nu s[ face, nu s[ afl[, c[tr[ mine alt[ dat[ a
scrie te p[r[se=te. Iar[ Inorogului cuv`nt de pace supt giur[m`nt
c`t de tare d[, =i numele cerescului Vultur la mijloc puind, pre
nepriietin a am[gi nu te sii (c[ci la noi doftori sint carii, daruri
bune v[dzind, boala p[catelor c`t de grea a t[m[dui pot), (v,
ze cai qeo muritorii a nemuritorilor voie a am[gi cum pot
ispiti?). Ce ori ]n ce chip ar fi, ]nc[ o dat[ la locul prundi=ului a-l
cobor] sile=te, de unde alt[ dat[ ca de alt[, s[ nu cumva mai
scape, nici frica giur[m`ntului de la ]ndr[zneala izb`ndii a te opri
pricin[ s[ pui (c[ pre nepriietin a-l birui numai voia noastr[
cearc[, iar[ tot feliul de me=ter=uguri =i de vicle=uguri a face
pravila locului nostru sloboade). C[ ]n monarhiia noastr[ ves-
1
Primind ambele scrisori =i d`nd curs urii sale ]mpotriva lui Cantemir,
Br`ncoveanu acord[ credit agen\ilor, c[rora le face cunoscut c[ va rechema ]n
\ar[ pe Toma =i pe Dimachi. }n consecin\[, le acord[ ]n exclusivitate ]ntreaga
responsabilitate =i libertate de ac\iune ]n ceea ce prive=te prinderea lui Dimitrie,
promi\`ndu-le r[splata cuvenit[ pentru o astfel de important[ sarcin[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 85
1
Br`ncoveanu r[spunde lui Toma c[ nu accept[ ]nvoiala f[cut[ cu Dimitrie
Cantemir. Ca atare trebuie s[-l atrag[ pe acesta la o nou[ ]nt`lnire sub pretextul
]mp[c[rii, ]n realitate, o nou[ curs[ de capturare. }n aceast[ privin\[ s[ nu-=i
fac[ probleme de con=tiin\[, din cauza folosirii jur[mintelor mincinoase, ]ntruc`t
pravila locului, adic[ regula politicii lui Br`ncoveanu, se conducea dup[
principiul scopul scuz[ mijloacele, precum =i dup[ deviza , c[ este mai u=or
s[ te judeci cu mortul =i este mai bine s[ te cure\i de du=man dec`t de p[cate.
2
Chiar dac[ Toma nu ajunge s[-=i ]ndeplineasc[ misiunea ]ncredin\at[,
domnul |[rii Rom`ne=ti ]i ordon[ s[ ia cu el =i pe Dimachi, =i s[ se re]ntoarc[
ne]nt`rziat ]n \ar[, unde va primi alte ]ns[rcin[ri. }ntr-adev[r, Br`ncoveanu,
dup[ cum m[rturise=te cronicarul Radu Greceanu, ]l face pe Toma mare postelnic,
dup[ ]ntoarcerea lui ]n \ar[, cu toate zvonurile =i inform[rile primite despre
neloialitatea acestuia. Domnul |[rii Rom`ne=ti nu putea, desigur, trece peste
puternica =i influenta familie a Cantacuzinilor, al c[rei membru era =i Toma.
3
}n locul lui Toma rechemat ]n \ar[, Br`ncoveanu trimite ca =ef al agen\ilor
=i spionilor s[i pe paharnicul +tefan Cantacuzino (Uliul), fiul stolnicului. El
este numit fratele fratelui, v[rul v[rului =i nepotul nepotului, ]ntruc`t era
frate cu R[ducanu Cantacuzino (Coruiul), cel[lalt fiu al stolnicului, era primar
cu Constantin Br`ncoveanu, acesta fiind, la r`ndul s[u, v[r primar cu to\i
Cantacuzinii din genera\ia t`n[r[ =i, nepotul m[tu=ii Stanca, mama lui
Br`ncoveanu, =i al lui Matei Cantacuzino, tat[l lui Toma.
PARTEA A OPTA
CUPRINS
1
Agen\ii lui Br`ncoveanu la Poart[ comunic[ =i lui Scarlat r[spunsul primit
de la Br`ncoveanu, privind planul acestuia de continuare a urm[ririi, rug`n-
du-l s[ fie mai cu b[gare de seam[ la cea de a doua ]nt`lnire. Aceast[ colaborare
a agen\ilor munteni cu Scarlat se f[cea conform conven\iei de ]ntr-ajutorare
amintit[ ]ntre Ia=i =i Bucure=ti.
2
Toma se contureaz[ drept un personaj de factur[ cavalereasc[: primind
de la Br`ncoveanu ordinul de a folosi cea de a doua ]nt`lnire pentru a-l captura
pe Dimitrie, el hot[r[=te s[ nu dea curs acestei dispozi\ii care ar fi ]nsemnat
transformarea sa ]ntr-o mizerabil[ unealt[ a vicleniei =i necinstei domnului,
ci dimpotriv[, prefer`nd c`=tigarea =i respectarea unei prietenii adev[rate,
se g`nde=te s[-=i previn[ prietenul de soarta ce i se preg[tea. P`n[ la sosirea
Istoria ieroglific[. Vol. II 87
1
Urmeaz[ ritualul magic pentru provocarea sentimentului de dragoste al
Victoriei c[tre Scarlat.
2
Ur`\enia Hameleonului este transfigurat[ sub puterea sentimentului de
dragoste de care era cuprins[ Victoria. Scriitorul ]mbin[ aici efectul produs ]n
mod real de dragoste cu credin\a popular[ dup[ care dragostea, provocat[ prin
magie, poate transforma ur`tul ]n frumos. Putem afirma, a=adar, despre Cantemir
scriitorul c[ =tie s[ foloseasc[ nu numai valorile culturii sale livre=ti =i ]n special
valorile culturii antice greco-romane, ci =i bogatele resurse ale credin\elor =i
crea\iei populare rom`ne=ti, al[turi de influen\a, de asemenea, cople=itoare, a
culturii turco-arabe, cu splendoarea climatului s[u exotic =i basmic.
3
Sub influen\a magiei, Victoria se transform[ p`n[ la urm[ din Diana
(fecioar[) ]n Afrodita (femeie), adic[ devine so\ia lui Scarlat.
4
Invita\ia, pe care o face b[tr`nul Ruset de a folosi virtu\ile Inorogului, se
Istoria ieroglific[. Vol. II 95
mai ales din partea lui Toma, poate veni f[r[ grij[ la ]nt`lnire, refuzul s[u
put`nd fi interpretat fie ca la=itate (micropsihie), fie ca dispre\ (apsifisie) fa\[
de Toma, situa\ie ce ar putea duce la r[cirea amici\iei dintre cei doi =i tot at`t la
du=m[nia =efului agen\ilor munteni.
1
}n Istoria Imperiului Otoman, Cantemir m[rturise=te c[ cel care l-a prevenit
de primejdie a fost un turc, bun prieten al s[u, defterdarul Firari Hasan-pa=a.
2
Dup[ ce ob\ine adeziunea lui Dimitrie pentru cea de a doua ]nt`lnire cu
Toma, Scarlat anun\[ =i pe agen\ii munteni =i pe bostangii c[ victima le poate
c[dea ]n m`n[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 103
tot ]n palatul prin\ului de pe Bosfor. Primul care ia cuv`ntul este Toma, care ]=i
ia obliga\ia s[ fie obiectiv, adic[ s[ respecte dreptatea, adev[rul =i spiritul de
loialitate (credin\[). Aceste trei virtu\i configureaz[ ]nc[ o dat[ portretul de
cavaler pe care scriitorul ]l face lui Toma.
Istoria ieroglific[. Vol. II 105
1
Din nou Toma se vede pus ]n situa\ia delicat[: sau de a face act de
loialitate fa\[ de domnul s[u, sau de a respecta dreptatea =i prietenia. Hot[r`t
s[ mearg[ pe calea drept[\ii, el dezv[luie lui Dimitrie c[ nu trebuie s[ spere
nimic bun din partea lui Br`ncoveanu, care urm[re=te s[-l piard[. }n aceste
condi\ii, el, Toma, nu vrea s[ devin[ nici unealta vicle=ugurilor =i necinstei, la
care este silit prin func\ia pe care o ocup[ ]n politica domnului |[rii Rom`ne=ti,
dar nici s[ tr[deze, s[ vicleneasc[ pe domn; de aceea, prevenindu-l de primejdia
care i se preg[te=te, el consiliaz[ pe Dimitrie de a lua toate m[surile pentru a
nu se l[sa prad[ du=manilor s[i. Prin aceast[ situa\ie, scriitorul subliniaz[ din
106 Dimitrie Cantemir
nou contradic\ia de principiu care are loc ]ntre regulile vie\ii politice =i etica
religioas[ a vremii, adic[ ]ntre ordinea politic[ =i cea moral[. Pe de alt[ parte,
op\iunea lui Cantemir pentru ordinea moral[ (vezi textul: voia dumn[dz[iasc[
dec`t porunca st[p`neasc[ cu multul mai stra=nic[ a fi trebuie s[ cunoa=tem)
ne oblig[ s[ consider[m c[ modelul cavalerului, ]ntruchipat aici =i de Toma, =i
de scriitor, apar\ine acesteia.
1
La cea de a doua ]nt`lnire cu Toma, Dimitrie Cantemir spune ]n fa\a
acestuia o povestioar[ cu t`lc, pe care o putem intitula Povestea porcariului,
subiectul fiind luat din via\a de toate zilele a \[ranului rom`n. M`ndru de
cultura sa, scriitorul expune, prin intermediul acestei nara\iuni, ideile sale
social-politice privind criteriul fundamental ]n alegerea domnului cultura, o
serioas[ preg[tire intelectual[. Dezvolt`ndu-=i punctul de vedere, marele
g`nditor vroia s[ demonstreze interlocutorului s[u cum un om necultivat va
folosi puterea politic[ nu ]n folosul general, ci pentru a-=i da fr`u liber pornirilor
sale animalice. De=i aceste idei se ]ntemeiau, desigur, pe destule exemple
concrete de acest fel din istoria \[rii noastre din trecut, povestea expus[ avea
=i o adres[ direct[. Prin porcar Cantemir ]n\elege, ]n realitate, pe Constantin
Br`ncoveanu, care nu prin merite personale, ci printr-o ]nt`mplare, printr-un
concurs de ]mprejur[ri ar fi ajuns domnul |[rii Rom`ne=ti. St[p`nit de prea
mult[ ur[, Cantemir comitea de fapt o mare nedreptate; istoria, dreapta
judec[toare a faptelor =i a oamenilor, ne-a transmis, ]n persoana lui Br`nco-
veanu, imaginea unui domn de mare relief politic =i cultural.
Istoria ieroglific[. Vol. II 107
1
Este o aluzie la boierimea moldovean[, despre care izvoarele timpului
m[rturisesc c[ alerga cu pl[cere dup[ puterea politic[, displ[c`ndu-i, ]n schimb,
ideea supunerii fa\[ de autoritatea domneasc[.
108 Dimitrie Cantemir
izb`nditoriu ]=i va fi. Iar[ c`nd =i cum aceasta s-ar t`mpla (iz-
vodul norocului, ochiul muritoriului vreodat[ a-l citi nu poate 1).
A=edar[, Inorogul =i +oimul, prin c`t[va vreme a nop\ii pil-
duind =i vorovind, s[ scular[ =i, am`ndoi fr[\e=te ]mbr[\i=`ndu-
s[ =i s[rut`ndu-s[, iar[=i pre numele cerescului Vultur s[ giurar[,
ca p`n[ la moarte priietini nedesp[r\i\i =i ]n toate primejdiile
unul altuia popreaoa r[zim[rii =i m`n[ sprejenirii s[-=i fie =i dra-
gostea vecinic[ =i neimat[ s[ \ie. 2
+i a=e, desp[r\indu-s[, +oimul, ie=ind, la locul s[u s[ dus[,
iar[ Inorogul, =tiind c[ dup[ cobor`rea lui poticele mun\ilor s-au
]nchis (c[ cei ce ]n mun\i l[cuia nop\ile poticele p`n[ ]n r[v[rsatul
zorilor ]ncuiate a le \inea obiciu\i era) =i precum ]napoi a s[
]ntoarce cu putin<\[> a nu fi socotind, peste ap[ cu ]notatul a
trece ]n credin\a valurilor s[ l[s[. 3 O, lucru jelnic =i de socoteala
muritorilor neagiuns, cum pronia cereasc[ pe dreptul de la vi-
clean a s[ dosedi las[ =i cel curat ]n la\ul spurcatului a c[dea
sufere? Adev[rat dar[ c[ la acesta lucru dovedele a c[derilor vechi
aporiia de n-ar dezlega, nu cu pu\in[ ]n[du=ala a tot sufletul
filosofiia atomistilor socotelele muritorilor =i cu d`nsele ]mpreun[
lucrurile lume=ti ar st[p`ni. Ce prepusul tvn automctwn r`di-
c`nd, necunoscut[ a necunoscutului chivernisal[ pre toate din
cap[t p`n[ la sf`r=it ating`nd, =i pre fietecare c[dere, la vremea
=i or`nduiala sa, tare a=edzind, r[m`ne ca tot prostul din cele
1
O prezicere sumbr[ a sf`r=itului dramatic al lui Br`ncoveanu, previziune
f[cut[, a=adar, cu zece ani ]nainte de decapitarea lui la Istanbul (15 august
1714) din ordinul sultanului Ahmed III.
2
O m[rturisire deschis[ a faptului c[ cea de a doua ]nt`lnire se ]ncheie cu
un leg[m`nt de prietenie =i ajutor reciproc ]ntre Dimitrie =i Toma, situa\ie ce
explic[ tr[darea acestuia din urm[ fa\[ de Br`ncoveanu ]n timpul evenimentelor
de la 1711.
3
Poticile p`n[ ]n dzu[ ]nchise: por\ile cet[\ii nop\ile ]ncuiate (D. C.) noaptea,
t`rziu, c`nd por\ile cet[\ii Istanbulului erau ]nchise, Dimitrie Cantemir caut[ s[ se
]ntoarc[ cu barca pe ap[ la casa demnitarului otoman, unde g[sise refugiu.
110 Dimitrie Cantemir
1
Rezult[ c[ amestecul lui Br`ncoveanu ]n capturarea lui Cantemir nu era
cunoscut de =eful bostangiilor (crocodilul), Scarlat necomunic`ndu-i acest im-
portant am[nunt.
112 Dimitrie Cantemir
am, c[ ]n cur`nd[ vreme (c[ la cel ce =tie suferi toat[ vremea scurt[
ieste) ceia ce li s[ cuvine plat[ s[-=i ia. Iar[ de nu, me=ter=ugul
fortunii a sup[ra, iar[ al mieu cu bun[ inim[ toate a r[bda ieste.1
Ce tu acmu, o, jiganie (de ieste la neamul crocodililor pomenirea
binelui), adu-\i aminte c[ od`n[oar[ ]n marginea a trii ape, la ce-
tatea carea cheia a doa[ monarhii ieste, ne aflam. Unde tu foamea
cu ce s[-\i domole=ti neav`nd, eu cu hran[ de biv te-am agiutorit
=i din gura mor\ii (carea dec`t tine mai rea =i mai vr[jma=[ jiganie
ieste) te-am m`ntuit. Deci, sau pentru de binefacerea trecut[, sau
pentru nedejdea viitoare (c[ piatra din zidire cu vreme iar[ la zi-
dire s[ pune), ]ndemn[rilor neprietine=ti nu te uita, ce p`n[ m`ni
de aicea slobod m[ las[, c[ p`n[ ]n dzu[ veri binele, veri r[ul carile
mi s-a t`mpla supt titulul numelui t[u va r[m`nea. Iar[ de m`ine
]ncolea, nici r[ul s[-mi faci vrednic vii fi, nici bine a-mi face de vii
vrea prin m`n[ ]\i va vini. C[ci sau dul[ii gona=i chipul fortunii
]mi vor muta, sau eu a lor nevoin\[ voi str[muta (c[ de multe ori
noaptea fat[ =i dzua \ine ]n bra\[ 2.
Crocodilul, aceste a Inorogului v`rtoase cuvinte audzind, nici
ce voroviia de tot ]n\elegea, nici ce ar face =i de carea ]nt`i s-ar
1
Dup[ re\eta retoric[, scriitorul \ine un discurs filozofic ]n fa\a hasechiului
turc, despre destinul uman =i despre conduita pe care trebuie s-o aib[ omul ]n
fa\a ]nt`mpl[rilor =i ]ncerc[rilor vie\ii. }n esen\[, el ]mplete=te principii de
via\[ de tip stoic cu cele cre=tine ]mbinare realizat[ de altfel ]nc[ din
antichitate de filozofia cre=tin[ =i-=i exprim[ speran\a, ]ntruc`t se socote=te
nevinovat, c[ Dumnezeu ]l va ajuta s[ ias[ cu bine din aceast[ situa\ie critic[.
Este de remarcat aici cum ]n\eleptul ]ntrune=te ]n sine conduita stoic[ =i speran\a
cre=tin[ ]n pedepsirea r[ului.
2
Cheia a doa[ monarhii: cetatea Beligradul (D. C.) Belgradul era ]ntr-adev[r
o fortifica\ie-cheie, loc de disput[ ]ntre cele dou[ imperii aflate ]n conflict: cel
otoman =i cel habsburgic; cetatea se afl[ ]ntr-adev[r ]n marginea a trii ape:
Dun[rea, Sava =i Tisa. Cantemir aduce aminte hasechiului c[ odinioar[, la
Belgrad (este vorba de retragerea armatelor turce=ti dup[ dezastrul de la
Zenta din 1697), ]i f[cuse un mare bine =i ]l roag[, ca recuno=tin\[, s[-i dea
drumul din ]nchisoarea bostangiilor chiar ]n seara aceea.
aicea slobod vii ie=i =i f[r[ nici o primejdie, ]ncotro vii pofti, vii
merge. 1"
Inorogul cuvintele de la crocodil trimise ]n tot chipul m[sur`nd
=i ]n cump[na socotelii tr[g`ndu-le, ]n vreme ce m`na din fa\[ a
merge nu d[, din dos a s[ apropiia mai bine a fi afl[, ca cu
r[spunderea pl[cut[ firea jiganiii lacom[ =i sireap[ s[ domoleas-
c[. De care lucru, c[tr[ trimis ]ntr-acesta chip r[spuns[: Eu pre-
cum fortuna spre aceasta m-au aruncat foarte bine cunosc =i de
la ]ndr[ptnicul noroc aceasta dosad[ ]mi pricep. Iar[ ]mp[ratul
vostru cu mine omenie de va face, binele de la d`nsul voi
cunoa=te. Pentru care bine, ]n ceast[ dat[ alt[ r[spl[tire s[-i fac
nu pociu, f[r[ numai =tiind c[ firea lui pururea ]n ap[ de sete s[
frige, pu\in prav de pre cornul mieu ras ]i voi da, carile spre po-
tolirea arsurii lui nu pu\in[ putere are.2
Aceasta crocodilul audzind, ]napoi s[ ]ntoars[, de carea
]mp[ratului s[u spuind, foarte cu dragoste darul priimi (c[ sula
de aur zidiurile p[trunde). Aceasta giuruind Inorogul =i acmu =i
d`nd, unul din crocodili p`r[ dreapt[ ca aceasta asupra lui f[c`nd,
adec[ precum el o dat[ pre Hameleon v`n`nd =i s[-l ]nghi\[
vr`nd, dup[ mult[ rug[minte cu mari chiz[=ii s[ s[ fie slobodzit,
]ns[ cu aceast[ tocmal[ ca alt mai mare v`nat s[-i aduc[, sau
1000 de dramuri de panzehr3 s[-i dea. Deci ieri noapte Hame-
1
Nedepinz`nd de voin\a lui Br`ncoveanu =i urm`nd vocea intereselor sale
personale, mai-marele bostangiilor ofer[ lui Dimitrie libertatea, chiar ]n aceea=i
zi, ]n schimbul unei sume de bani.
2
Dimitrie ]n\elege argumentarea =efului bostangiilor: trebuia pl[tit[
neap[rat suma pentru ca s[ scape c`t mai repede din ]nchisoare =i anume
p`n[ c`nd Br`ncoveanu nu prindea de veste, presiunile sale b[ne=ti put`nd
determina lichidarea fizic[ a captivului. Neav`nd la el bani, roag[ pe bostangiu
s[ primeasc[ deocamdat[ un mic avans (a=a ar trebui s[ ]n\elegem expresia;
pu\in prav de pre cornul mieu ras ]i voi da, sens ]nt[rit =i de proverbul de mai
jos: sula de aur zidiurile p[trunde), urm`nd s[ acopere toat[ suma dup[
eliberarea din ]nchisoare.
3
Panzehr: bani pentru datoriie dreapt[ (D. C.) termenul ]nseamn[, ]n
116 Dimitrie Cantemir
leonul spre v`nare aceast[ fiar[ mi-au adus, pre carea nu cu pu\in[
osteneal[, trud[ =i privighere am prins-o. +i a=e pre\ul Hameleonu-
lui fiind, p`n[ pre\ul Hameleonului nu-mi va pl[ti, a s[ slobodzi
nu priim[sc.1" }mp[ratul crocodililor de aceasta poveste ]n\eleg`nd,
de p`ra carea asupr[-i i s[ face =i de pl[tirea pre\ului Hameleonu-
lui =tire ]i trimas[, dzic`nd c[ amintrilea a-l slobodzi nicicum nu
poate. Inorogul, acestea audzind, atuncea tot vicle=ugul Hame-
leonului cunoscu, carile =i ]ntr-alte chitele mai ad`nci ]l b[gar[,
adec[ precum singur Hameleonul spre at`ta r[utate macar c[ ar fi
]ndr[znit, ]ns[ f[r[ agiutoriul =i ]ndemnarea altora, p`n[ ]ntr-at`ta
lucrul a aduce n-ar fi putut.2 De care lucru, socoti c[ mai mult ceva
z[bav[ la opreal[ de va face, poate =i mai aspru ceva fortuna s[-i
arete, =i a=e, precum pre\ul Hameleonului va pl[ti dede cuv`nt
=i, cu cuv`ntul deodat[ =i lucrul ispr[vind, preste nedejde a tuturor
nepriietinilor, cu sup\ire me=ter=ug, din g[tate sil\ele ]mpotrivni-
cilor slobod =i nebetejit sc[p[.3
arab[, o piatr[ nestemat[ fabuloas[, apar\in`nd credin\elor =i basmelor
orientale. (A se vedea =i explica\ia dat[ de Cantemir la scar[).
1
Dar lucrurile se complic[: unul din hasechi roag[ pe =eful s[u suprem s[
nu elibereze pe Dimitrie p`n[ c`nd nu-i pl[te=te =i lui suma de bani cu care
Scarlat Ruset ]i era dator de pe vremea c`nd acesta fusese ]nchis. Afl[m astfel
c[ ]n timp ce era ]n ]nchisoare, Scarlat promisese, ]n vederea eliber[rii, s[ dea
fie bani (pentru care acum era dator), fie s[ le aduc[ ]n m`n[ pe Dimitrie (ceea
ce se =i f[cuse deja). Se ]n\elege deci de ce hasechiul cerea de la Dimitrie
aceast[ datorie a lui Scarlat, dac[ vroia s[ fie eliberat. Mai trebuie subliniat c[
eliberarea lui Scarlat de la ]nchisoare datorit[ ajutorului dat de Cantemir, prin
pl[tirea datoriilor, este cu totul alt[ ]nt`mplare dec`t cea la care se refer[
evenimentele descrise aci.
2
Bostangi-ba=i ]ncuno=tin\eaza pe Cantemir de preten\iile b[ne=ti ale
hasechiului s[u, din care de-abia acum captivul ]n\elege c[ principalul vinovat era
Scarlat, care lucra pentru Br`ncoveanu (nu f[r[ agiutoriul =i ]ndemnarea altora).
3
V[z`ndu-se ]ncol\it din toate p[r\ile, Dimitrie ]n\elese c[ =ansa ce i se
oferea era unic[ =i ca atare accept[ prompt s[ pl[teasc[ ambele sume dup[
eliberarea sa, care trebuia s[ aib[ loc ]nainte ca banii lui Br`ncoveanu s[ ]nceap[
s[ influen\eze pe demnitarii otomani.
Istoria ieroglific[. Vol. II 117
1
Constela\ie =i semn zodiacal ]n acela=i timp, cu steaua Regulus.
2
Idem, cu steaua Aldebaran (Ochiul Taurului).
3
Sau Berbecul, constela\ie =i semn zodiacal.
4 5 6
, , Idem.
7
Constela\ie =i semn zodiacal, cu frumoasele stele Castor =i Pollux.
8
Idem, cu steaua Spica.
9
Sau Scorpionul, constela\ie =i semn zodiacal, cu steaua Antares.
10
Sau S[get[torul, constela\ie =i semn zodiacal.
11
Sau Balan\a, constela\ie =i semn zodiacal, cu steaua Arcturus.
12
Sau V[rs[torul de ap[, constela\ie =i semn zodiacal.
13
Urmeaz[ enumerarea planetelor nu ]n ordinea astronomic[, ci ]n cea a
zilelor s[pt[m`nii: Marte, Mercur, Jupiter (Zefs), Venus (Vinerea), Saturn
(Cronos); se observ[ lipsa Lunii =i a Soarelui, trecute ]n alt loc printre planete,
ceea ce ]nseamn[ acum schimbarea unghiului de vedere astrologic.
14
Pas[rea Phoenix constela\ie. Cu aceasta se ]ncepe enumerarea con-
stela\iilor extrazodiacale, ]ntr-o ordine nesistematic[. Urmeaz[ Altarul (Ol-
tariul), Cupa (P[harul), Balena (Chitul), care se afl[ ]n apropiere de Eridan
(Aridanul), Iepurele, vecin cu C`inele Mare (numit de Cantemir Sirianul,
dup[ steaua Sirius), Musca (Musculi\a), Carul Mare =i Carul Mic (am`ndoi
Ur=ii), Cosi\ele Berenicei (Pletele Berenic[i), Coroana Boreal[ sau Hora (Co-
rona), ce se afl[ l`ng[ Cosi\ele Berenic[i, Pegasul (Pigasos), aflat l`ng[ An-
dromeda, Perseu (Perseos), vecin cu Casiopeea (Casiopa, numit[ de antici =i
Scaunul lui Cronos, iar popular Scaunul lui Dumnezeu), Dragonul (Zm[ul),
o uria=[ constela\ie boreal[, Corabia Argo (Chivotul lui Noe), Porumbelul
Istoria ieroglific[. Vol. II 121
1
V[z`ndu-se descoperit, Scarlat leap[d[ masca de nevinovat =i trece de
ast[ dat[ la acuzarea direct[ a lui Toma, care, ]n loc s[ contribuie la ]nchiderea
Inorogului, ]nc[lcase ]ndatoririle c[tre Br`ncoveanu.
2
Scarlat recunoa=te c[ din cauza lipsei de bani (diavolul s[r[ciii) =i de
teama ]nchisorii (cacodemonul robiii) fusese silit s[ ac\ioneze cu at`ta ardoare
pentru prinderea =i ]nchiderea lui Dimitrie. Explica\iile date sunt o repetare a
motivelor invocate mai ]nainte: datoriile contractate, pentru care fusese ]nchis
de bostangii, =i promisiunea f[cut[ de a le da pe m`n[, ]n locul s[u, un v`nat
gras, care nu era altcineva dec`t Cantemir. Judec`ndu-=i conduita, Scarlat
\ine s[ precizeze, ]n continuare, c[, de fapt, el a lucrat ]n folosul celor dou[ \[ri
(monarhii), Moldova =i |ara Rom`neasc[, a=a ]nc`t el nu =i-a f[cut dec`t
datoria fa\[ de domnii pe care ]i sluje=te cu credin\[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 127
1
Subliniindu-=i devotamentul fa\[ de Br`ncoveanu =i pentru interesele
celor dou[ \ari, Scarlat insinueaz[ c[ Toma Cantacuzino nu a procedat la fel,
tr[d`nd ]n realitate interesele st[p`nului de la Bucure=ti, pe care era dator
s[-l serveasc[.
2
Revenind la motivele personale ale conduitei sale, Scarlat sus\ine c[
Dimitrie nu merita s[-i fie prieten credincios, deoarece pentru toate serviciile
pe care i le-a adus, acesta s-a ar[tat nu numai nerecunosc[tor, ci =i du=m[nos,
]ntre actele lipsite de recuno=tin\[ el reaminte=te refuzul lui Dimitrie de a-i
z[misli pe Victoria, precum =i faptul c[ tot acesta a fost cel care l-a dat odinioar[
pe m`na poli\iei secrete otomane.
128 Dimitrie Cantemir
1
Dup[ ce precizeaz[ c[ prin ac\iunea sa nu a f[cut dec`t s[ serveasc[ ]n
mod cinstit pe Br`ncoveanu, Scarlat previne pe Toma Cantacuzino c[ dac[
Dimitrie Cantemir va sc[pa cu via\[ din ]nchisoarea bostangiilor, va pune ]n
primejdie via\a multora =i va tulbura lini=tea celor dou[ \[ri rom`ne=ti.
2
C[pu=ile de s`nge: pungi cu galbeni (D.C.) blestemul acesta ]nseamn[:
p`n[ ce, s[tur`ndu-te de aur, vei cr[pa; aluzia se refer[ la permanenta foame
de bani a personajului.
PARTEA A NOA
CUPRINS
1
R[sp`ntiia a patru c[i: Stavrodromis (drumul crucii n. ed. ) la Galata (D. C.)
localul ambasadei franceze, dup[ cum se afirm[ =i ]n Istoria Imperiului
Otoman, se afla ]n cartierul Galata din Istanbul. Descrierea lui Cantemir este
aceea a unei gr[dini paradisiace, ]n care accentul cade pe realizarea lini=tii
suflete=ti =i a sentimentului de securitate personal[.
132 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir trimite lui Frriol o scrisoare ]n care, ar[t`ndu-i c[ este ]ncol\it
de du=mani, ]i solicit[, ]n virtutea vechii prietenii, un ad[post p`n[ trece
primejdia. }n afar[ de acest apel la ajutor, scrisoarea este, ]n acela=i timp, =i un
mic discurs despre prietenie, tem[ amplu dezb[tut[ ]n antichitate, at`t ]n
stoicism c`t =i ]n epicureism, iar la romani de c[tre Cicero =i Seneca; umanismul
renascentist, admirator al valorilor antichit[\ii, o readuce ]n discu\ie.
Istoria ieroglific[. Vol. II 133
1
}n glasul Cuco=ului a c`nta: limba latineasc[ a =ti ( D.C.) scrisoarea c[tre
Frriol era, prin urmare, alc[tuit[ ]n latin[, limba de cultur[ a Apusului, lucru
ce a impresionat mult pe ambasadorul francez, care a admirat ]n plus frumosul
stil cantemirian.
2
Frriol d[ ascultare rug[min\ii lui Dimitrie =i trimite un cuco=, adic[ un
francez de al s[u ca s[-l aduc[ la ambasada francez[. }n Istoria Imperiului
Otoman, Cantemir d[ detalii at`t asupra acestei ]mprejur[ri, c`t =i asupra
personalit[\ii lui Frriol.
134 Dimitrie Cantemir
slobodzi =i ]n toat[ calea f[r[ cale mintea cea f[r[ minte ]=i ]ndrept[.
+i a=e, ]ndat[ scul`ndu-s[ =i duc`ndu-s[, pre dul[i =i pre cotei =i
pre alal\i breh[i, pre to\i la un loc afl[, c[tr[ carii cu spurcat glas
]ntr-acesta chip vorovi: Eu ]nc[ de demult asupra +oimului pre-
pus aveam, adec[ c[ nu cu dreapt[ inim[ ]n slujba st[p`nilor no=tri
s[ afl[, precum povestea Moliii v-am povestit. Iar[ acmu, iat[,
aievea s[ ar[t[, c[ ]mpreun[ cu B`tlanul sfaturi asupra epi-
tropii<i> Corbului au f[cut. Pentru prinderea Inorogului nu nu-
mai cu capul atocma au \inut, ce ]nc[ =i pentru sc[parea lui cu
m`na lui pe supt numele altora, pre c`t au putut s-au nevoit, =i
cu mijlocul lui, nepriietinul, carile prin a mele =i a voastre
nenum[rate ostenin\e ]n butucul mor\ii c[dzus[, de iznoav[ ]n
scaunul vie\ii s-au urcat (jigania viclean[, precum vicle=uguri a
scorni, a=e pre al\ii dup[ cuv`ntul ei a domiri ]nv[\at[ era). Ce
mai mult a=tepta\i? Ce m[rturie mai adev[rat[ cerca\i? +i ce mai
bun[ vreme asupra nepriietinului =i acmu =i so\iilor lui a=tepta\i?
Au dup[ ce ]n nedezlegate leg[turi v-or lega, atuncea s[ v[ de=tep-
ta\i? Nu =ti\i cuv`ntul carile prostimea dzice: (Apa doarme, iar[
nepriietinul nu doarme)? Au dup[ ce r[ul g`nd ]=i vor plini, atun-
cea s[ v[ scula\i? Dar[ atuncea, ce folos? Acmu, dar[, cuvintelor
mele a asculta de vi\i vrea, de lucrurile ce s-au lucrat =i de
vicle=ugurile +oimului cu ale B`tlanului aievea =i de-a m[runtul
Corbului s[ scrie\i, ca cu un ceas mai ]nainte pre aceste piiedece
dintre noi s[ r`dice (c[ci iscoada =i nepriietinul de cas[ cu gl[v[\ina
c`ntariului s[ asam[n[, carile, cu mic[ mic=orimea lui, mari mamini
de la p[m`nt ]n sus arunc[). +i sau pre altul credzut ]n locul lor
s[ trima\[, sau tot lucrul asupra voastr[ s[ las[ =i, a=e f[c`ndu-s[,
]nc[ o dat[ a lovi =i ]nc[ cu un mijloc de m[iestrii lucrul ]nceput a
ispiti am. Cu carile bun[ nedejde am c[ sf`r=itul dup[ pofta noa-
str[ vom videa.1
1
Afl`nd despre eliberarea lui Dimitrie din ]nchisoare, Scarlat convoac[ pe
agen\ii munteni, c[rora le repet[ b[nuielile sale mai vechi asupra neloialit[\ii
Istoria ieroglific[. Vol. II 135
lui Toma =i a lui Dimachi (B`tlanul). Eforturile sale =i ale agen\ilor de a-l captura
pe Dimitrie au fost z[d[rnicite de acest Toma, care a mijlocit sc[parea lui, =eful
agen\ilor munteni f[c`ndu-se vinovat =i de faptul c[ ]mpreun[ cu Dimachi au
complotat ]mpotriva lui Br`ncoveanu (sfaturi asupra epitropiii Corbului au
f[cut). }n consecin\[, ]i ]ndeamn[ Scarlat, este necesar[ o nou[ scrisoare
]mpotriva lui Toma =i Dimachi, care ar trebui rechema\i ]n \ar[ =i ]nlocui\i cu o
persoan[ de ]ncredere. Repetarea de c[tre Cantemir a afirma\iei c[ Toma =i
Dimachi complotau ]mpotriva lui Br`ncoveanu e o m[rturisire f[\i=[ a unui
fapt confirmat =i de alte izvoare.
1
}n scrisoarea c[tre Br`ncoveanu, agen\ii aduc ca dovad[ a tr[d[rii lui
Toma =i faptul c[ acesta i-a oc[r`t pentru capturarea lui Dimitrie.
136 Dimitrie Cantemir
1
Toma Cantacuzino nu aflase nici p`n[ acum c[ agen\ii s[i ]l p`r`ser[ la
Br`ncoveanu, dar rechemarea sa ]n \ar[, f[r[ un motiv ]ntemeiat, ]l ]ngrijoreaz[,
ceea ce ]l face s[ =ov[ie ]n hot[r`rea de a se re]ntoarce. +tiind de frica lui
Br`ncoveanu, el scrie despre temerile sale celor doi unchi de la Bucure=ti,
stolnicul Constantin (Brehnacea) =i sp[tarul Mihai Cantacuzino (Cucunozul),
iar ace=tia ]l lini=tesc, inform`ndu-l c[ nu vor admite ca domnul |arii Rom`ne=ti
(clon\ul Corbului) s[ fac[ ceva r[u unui membru al familiei Cantacuzino.
2
Odat[ sosit la Istanbul, +tefan Cantacuzino convoac[ at`t pe agen\ii
munteni, afla\i acum ]n subordinea sa, c`t =i pe cele dou[ capuchehaiele ale
Moldovei, fra\ii Mihalache (R`sul) =i Scarlat Ruset (Hameleonul) cu scopul de
a hot[r] strategia ]n vederea recaptur[rii lui Dimitrie. La aceast[ consf[tuire,
Scarlat propune tot me=ter=ugul mrejii, adic[ al v`n[rii prin ]n=el[ciune.
3
Insinu`nd iscusin\a sa ]n asemenea strategii, Scarlat afirm[ c[ a ]nv[\at
de la tat[l s[u, Constantin Cuparul, me=ter=ugul maghiii, adic[ al intrigilor
politice, am[nunt ce corespunde adev[rului, membrii familiei Cup[re=tilor, =i
]n special b[tr`nul Ruset, fiind cei mai mari intrigan\i ai vremii lor.
138 Dimitrie Cantemir
1
Calculul lui Cantemir este gre=it, deoarece numelui Mehmed Celebi ]i
revine num[rul 1129, potrivit corespondentelor numerice ale literelor slavone.
2
Scriitorul, ]nzestrat cu un deosebit sim\ vizual, =tie s[ foloseasc[ mijloacele
literare pentru realizarea a ceea ce putem numi o masc[ uman[.
3
Marele demnitar Mehmed Celebi se dovede=te un limbut, ]n cazul de fa\[
el nep[str`nd sau nevoind s[ p[streze secretele ]ncredin\ate lui de solicitan\ii
de favoruri =i servicii. Astfel, el m[rturise=te agen\ilor munteni cum de cur`nd
Toma Cantacuzino =i Chiri\[ Dimachi veniser[ tot la el s[ le mijloceasc[ mazilirea
lui Br`ncoveanu (o nou[ afirma\ie expres[ a scriitorului despre ac\iunea
complotist[ a celor doi), astfel ]nc`t informa\ia scoas[ de Scarlat de la Athanasie
140 Dimitrie Cantemir
Papazoulu se dovedise adev[rat[. Tot Mehmed Celebi fusese cel care mijlocise
mazilirea lui Antioh din prima domnie (16951700), pe temeiul c[ acesta nu-=i
pl[tise datoria b[neasc[ fa\[ de el, =i ]nlocuirea sa cu Constantin Duca ]n cea de
a doua domnie (17001703). Iar pentru c[ nici acesta nu se achitase de suma
promis[ pentru c[p[tarea domniei, tot el a mijlocit mazilirea lui Duca =i substituirea
lui cu Mihai Racovi\[ (]n 1703). Demnitarul le promite, ]n final, c[ le va aranja
prinderea lui Dimitrie, dac[ ei se oblig[ s[ achite datoriile nepl[tite ale lui
Constantin Duca =i ale lui Antioh Cantemir, ceea ce ace=tia primesc. Dup[ cum se
vede, misteriosul demnitar, cu o mare influen\[ la Poart[, ]=i fructific[, pe bani
grei, aceast[ putere, dar asupra sa Cantemir nu d[ alte am[nunte; ]n Istoria
Imperiului Otoman nu este men\ionat nimeni cu acest nume, astfel ]nc`t
identific[rile f[cute de N. Iorga =i P. P. Panaitescu sunt discutabile.
1
Scarlat =i Mihalachi, precum =i agen\ii munteni, se leag[ prin jur[m`nt s[
pl[teasc[ lui Mehmed sumele cerute, numai s[ le dea ]n m`n[ pe du=manul lui
Br`ncoveanu.
2
Este remarcabil[ aceast[ imagine ironic[ a execut[rii vr[jii.
3
Nu mult timp dup[ plecarea agen\ilor munteni =i a celor dou[ capu-
chehaiele moldovene, fra\ii Mihalache =i Scarlat Ruset, intr[ la Mehmed Celebi
=i Toma Cantacuzino, care nu =tia turce=te, ]mpreun[ cu Dimachi, capuchehaia
Istoria ieroglific[. Vol. II 141
1
Jigania lacom[, adic[ demnitarul la care apelase de ast[ dat[ Antioh,
atras[ de marile sume de bani promise de pretendent, se angajeaz[ s[-i satisfac[
dorin\ele, dar se pare c[ nu avea at`ta putere c`t se sperase =i de aceea ]l am`n[
sub diverse pretexte. }n mod insistent ]ns[ demnitarul, prieten al lui Br`ncoveanu,
pune condi\ia ca Antioh s[ se ]mpace cu domnul |[rii Rom`ne=ti =i s[ se lepede
de fratele s[u Dimitrie, ac\ion`nd de aici ]nainte pe cont propriu. Din aceste
condi\ii rezult[ c[ demnitarul voia ]nainte de toate s[ faciliteze capturarea lui
Dimitrie Cantemir, pentru aceasta fiind necesar[ desolidarizarea lui Antioh.
2
}n realitate cele dou[ p[r\i nu erau sincere una fa\[ de cealalt[, c[ci
144 Dimitrie Cantemir
demnitarul otoman urm[rea ca, prin prinderea lui Dimitrie, s[ ]ncaseze beneficii
=i din partea agen\ilor munteni, iar Antioh, care prime=te toate condi\iile din
l[comie pentru putere (nes[\ioasa pofta cinstei), se g`ndea ]n realitate s[
nu-=i sacrifice p`n[ la urm[ fratele.
1 Jiganie mare din ostroavele mediterane: Calaili (D. C.) Calaili Ahmed-
pa=a, fost amiral de Mediterana (capudan pa=a) ajunge mare vizir pe la mijlocul
lui septembrie 1704; era un om pe care Cantemir, ]n Istoria Imperiului Otoman,
]l caracterizeaz[ drept extravagant =i nebun; din acest motiv ]=i va pierde
repede func\ia.
2
Du=man al lui Br`ncoveanu =i prieten al Cantemire=tilor dup[ cum
las[ s[ se ]n\eleag[ scriitorul Calaili face inofensive toate intrigile =i m[surile
luate ]mpotriva lor, astfel ]nc`t Dimitrie poate p[r[si ambasada francez[,
]ntorc`ndu-se ]n siguran\[ la locuin\a sa de pe Bosfor.
Istoria ieroglific[. Vol. II 145
1
}n urma m[surilor luate de Calaili, capuchehaiele moldovene, fra\ii
Mihalache =i Scarlat Ruset, =i cele muntene (dul[ii) intr[ ]n panic[, g`ndin-
du-se la o nou[ strategie politic[. Este de remarcat, din punctul de vedere al
mijloacelor de expresie literar[, torentul de verbe =i expresii, dispuse ]n hain[
de vers, prin care scriitorul sugereaz[ starea de cumplit[ confuzie =i agita\ie ]n
care intraser[ reprezentan\ii la Poart[ a celor dou[ \[ri rom`ne=ti =i preocuparea
lor de a g[si solu\ii corespunz[toare la ]mprejur[ri noi.
2
Bocetul lor, alc[tuit tot ]n versuri =i ]n acela=i stil popular folosit =i p`n[
aici, reprezint[ de ast[ dat[ situa\ia-replic[ la jelania firii pentru nenorocirea
Inorogului, Cantemir suger`nd c[ a dat =i peste du=manii s[i nenorocirea pe care
o preg[tiser[ alt[dat[ pentru Inorog. }n acest bocet al confuziei =i disper[rii se
subliniaz[ c`teva tr[s[turi: ineficien\a tuturor eforturilor =i m[surilor luate de
ei =i ]nt[rirea pozi\iei politice a lui Dimitrie, neputin\a, neloialitatea =i
nestatornicia demnitarilor otomani cump[ra\i ]n vederea nimicirii lui (vr[jitorii
=i mrejitorii, sau neputincio=i, sau necredincio=i, ]n lucru nest[ruitori, la cuv`nt
nest[t[tori), necesitatea schimb[rii strategiei ]n sensul ]mbl`nzirii =i nu
urm[ririi Inorogului.
1
}n aceast[ nou[ strategie a urm[ritorilor lui Dimitrie figureaz[ un principiu
nou de politic[ de stat: necesitatea de a p[r[si obiectivele de interes individual
cum era acela rezultat din ura personal[ a lui Br`ncoveanu fa\[ de
Cantemire=ti =i de a avea ]n vedere numai probleme de interes general
(folosul a toat[ publica). Ideea este, evident, a lui Cantemir, iar valoarea ei
de o excep\ional[ importan\[ =i noutate, filozoful rom`n devans`ndu-=i =i prin
aceasta epoca. C[ci dac[ g`ndirea politic[ renascentist[ nu dep[=ise formula
binelui suprem sau a binelui suveran, no\iune ce, prin coloritul ei moral
tradi\ional, men\inea =i mai departe ideea unei ordini divine ]n lumea uman[
(chiar ]n cazul utopiilor lui Morus =i Campanella, mai apropiate de modelele
sociale moderne), Cantemir, prin ideea interesului general, pune ]n circula\ie
o tez[ de mare productivitate ]n revolu\iile burgheze viitoare. Astfel de
devans[ri de factur[ burghez[ am mai ]nt`lnit la Cantemir fie cu prilejul
descrierii r[scoalei mu=telor, adic[ a unei r[scoale \[r[ne=ti, =i, de asemenea,
cu ocazia descrierii marii r[scoale a ienicerilor =i ulemalelor din Istanbul ]n
1703 (horbura =i amestec[tura ]n mun\i).
2
Dul[ul cel b[tr`n: Caramanl] postelnic (D.C. ) postelnicul Dumitra=co
Caramanl[ul, grec de origine, numit de Br`ncoveanu ]n aprilie 1704 capu-
chehaie la Istanbul ]n locul lui +tefan Cantacuzino (Uliul), rechemat ]n \ar[
pentru alte sarcini. A=adar, sub capuchehaial`cul s[u au loc noile schimb[ri la
Poarta Otoman[, schimb[ri ce impun muntenilor o nou[ orientare ]n atitudinea
fa\[ de Cantemire=ti. Caramanl[ul consiliaz[ pe agen\ii s[i =i pe fra\ii Ruset la
aceast[ nou[ orientare.
Istoria ieroglific[. Vol. II 147
1
Caramanl[ul riposteaz[ cu violen\[, sco\`nd ]n eviden\[ faptul c[ Moldova,
cu toate nenorocirile c[zute peste ea, era victima politicii unei singure familii,
a Cup[re=tilor. Ace=tia sunt acuza\i, c[ timp de patruzeci de ani, adic[ de prin
1664, c`nd tr[ia Constantin Cuparul b[tr`nul, prin l[comia lor nem[surat[
de venituri =i prin intrigile puse la cale, au adus Moldova ]ntr-o stare de pl`ns,
ceea ce n-ar dori s[ p[\easc[ =i |ara Rom`neasc[. Discursul capuchehaiei
muntene exprim[ desigur opinia lui Cantemir. El acuz[ boierimea vremii sale
=i ]n special pe Rusete=ti, care, f[r[ nici o preocupare pentru binele \[rii,
puneau mai presus interesele personale, satisf[c`nd cu ajutorul intrigilor
nes[turata ei l[comie.
Istoria ieroglific[. Vol. II 149
CUPRINS
1
Potrivit ontologiei curente, de factur[ aristotelic[, fenomenele, adic[ tot
ce apar\ine ordinii naturale, ar avea patru cauze: material[, formal[, eficient[
=i final[. Dar, precizeaz[ Cantemir, desolidariz`ndu-se de concep\ia aristotelic[,
fenomenelor naturale le sunt proprii numai primele trei cauze (trii ]nainte
m[rg[toare pricini), ]n timp ce cauza final[ este specific[ doar eticii, adic[
ordinii morale, c[reia i se subsumeaz[ faptele umane. Este de remarcat
consecven\a lui Cantemir ]n ]mp[r\irea lumii fenomenelor ]n dou[: ordinea
natural[ =i ordinea moral[. Prin aceast[ distinc\ie ]n regimul cauzelor, Cantemir
face o ]nsemnat[ bre=[ ]n sistemul ontologic aristotelic, de ast[ dat[, din
perspectiva deismului, dup[ ce ]n Metafizica respinsese integral pe Aristotel
din perspectiva crea\ionismului helmontian.
2 Tez[ de ontologie specific deist[: ]n lumea fenomenelor naturale (lu-
crurile) ac\ioneaz[ ceea ce numim natura (firea), care le produce ca atare
=i le imprim[ specificul natural, supun`ndu-le ]n acela=i timp unei mi=c[ri,
adic[ unei schimb[ri permanente (neobosita cl[tire), ce nu poate fi modificat[
sau sistat[. Producerea fenomenelor, un privilegiu al naturii, are loc indepen-
158 Dimitrie Cantemir
ac\iona numai legile naturii, natura ar fi produs numai fiin\e de acela=i fel
(dobitocul numai dobitoc a na=te ar fi l[sat), =i ar fi cunoscut astfel mi=carea
din[untrul ei numai sub forma na=terii =i pieirii, dar din moment ce se mani-
fest[ ]n natur[ aceast[ cauz[ final[ str[in[ de ea, apare situa\ia c[ o specie se
hr[ne=te cu alt[ specie, cu alte cuvinte, o form[ de mi=care nejustificat[ natu-
ral. A=adar, Cantemir pune pe seama divinit[\ii, a planului divin, =i nu pe
seama legilor naturii lupta unor specii ]mpotriva altora. De=i este total
ne=tiin\ific[ aceast[ tez[, ea reprezent`nd un tribut deist pl[tit crea\ionismului,
trebuie totu=i subliniat[ ca interesant[ =i semnificativ[ rela\ia de contradic\ie
pe care Cantemir o stabile=te ]ntre natura manifest[rii divine =i natura
manifest[rii naturii. Aceast[ contradic\ie va fi mai bine surprins[ de Cantemir
]n discutarea formei mi=c[rii ]n natur[.
1
G`nditorii din epoca lui Cantemir nu au ajuns la ideea de dezvoltare ]n
conceperea mi=c[rii din natur[ =i societate, ci au considerat aceast[ mi=care ]n
cerc, mi=care ciclic[. Ca =i ace=tia, Cantemir g`nde=te mi=carea din natur[ de
factur[ ciclic[, prin na=tere =i pieire, orice lucru parcurg`nd o astfel de mi=care.
Tot ciclic[ va concepe Cantemir =i mi=carea istoriei omenirii, ]n lucrarea sa de
mai t`rziu Cercetarea fizic[ a monarhiilor.
2
Dup[ cum se vede, modelul mi=c[rii ciclice era, pentru Cantemir, mi=carea
aparent[ a astrelor pe bolta cereasc[ ]n decursul a 24 de ore, c`nd aceast[
mi=care revenea la punctul ini\ial, pentru a se relua apoi de la cap[t =i a se
repeta zilnic. De=i este provocat[ de impulsul divin, asemenea primului motor
Istoria ieroglific[. Vol. II 161
aristotelic, mi=carea ciclic[ din natur[, ]n\eleas[ la scar[ cosmic[, este ve=nic[,
]ntruc`t odat[ ]nceput[, ea se produce apoi la infinit conform legilor naturii.
Acestei nesf`r=ite migr[ri numai divinitatea, cl[titoriul firii, ar putea s[-i
pun[ cap[t dac[ ar voi acest lucru. Aici apare contradic\ia ]ntre voin\a divin[,
c[reia i-ar sta ]n putin\[ s[ ]nceteze mi=carea, =i ve=nicia mi=c[rii, tr[s[tur[
rezultat[ din specificul legilor naturii, de=i mi=carea din natur[, ]n\eleas[ ca
manifestare a legilor naturale, este, de fapt, o expresie a puterii divine, imanent[
naturii. Este de remarcat aceast[ ambiguitate a deismului cantemirian, ]n care
Dumnezeu ca prim motor vine ]n contradic\ie cu sine ]nsu=i ]n ipostaza de
permanent cl[titoriul firii, un fel de ra\iune divin[ ]n natur[, a=a cum o vom
]nt`lni mai t`rziu ]n ra\ionalismul iluminist.
1
Cantemir d[ ca model (paradigm[) a mi=c[rii ciclice din natur[ mi=carea
ciclic[ aparent[ anual[ a Soarelui prin trecerea sa periodic[ de la un tropic la altul,
fenomen ce mut[rile =i schimb[rile vremilor (anotimpurilor n. ed.) pricine=te.
2
Se repet[ teza cantemirian[ c[ dezagregarea atomilor ]nseamn[ numai
pieirea lucrurilor (fapta) dar nu =i pieirea prototipurilor, a speciilor lucrurilor.
3
Problema datei sf`r=itului lumii (\enchiul sf`r=itului) nu este de
competen\a g`ndirii umane (nu ]n socoteala fire=tilor), ci este o chestiune ce
prive=te exclusiv pe creatorul lumii (pricinitoriul firii), adic[ este un privilegiu
al pre=tiin\ei divine.
1
Deist convins, Cantemir consider[ c[ modelul divin al faptei umane este
un argument ]mpotriva orient[rii ateiste a vremii sale (dup[ c`te s-ar p[rea,
un reprezentant al ateismului ]n acea vreme era Alexandru Mavrocordat
Exaporitul). Pozi\ia din acest text ne oblig[ s[ consider[m c[, cel pu\in ]n
Istoria ieroglific[, Dimitrie Cantemir nu se va g`ndi s[ ]mbr[\i=eze ateismul =i
nici m[car s[ se apropie de el.
2
Text definitoriu pentru deismul cantemirian: Dup[ ce a creat lumea,
Dumnezeu se odihne=te, iar lumea creat[ (zidirea) se conduce prin sine
]ns[=i, ]n mod iner\ial, ordinea intern[ a acesteia fiind ]n realitate porunca
creatorului ei, dat[ o singur[ dat[, ]n faza crea\iei. Dup[ cum se vede, divinitatea
deist[ este un Dumnezeu cre=tin restructurat dup[ primul motor aristotelic,
a=a explic`ndu-se de ce divinitatea ]=i ]nceteaz[ amestecul efectiv ]n lumea o
dat[ creat[ de el.
3
Cantemir trece acum la condi\ia uman[ ]n dubla rela\ie cu divinitatea
creatoare =i cu lumea creat[. Situ`ndu-se pe pozi\ia ontologiei cre=tine, scriitorul
socote=te c[ ]n mare parte omul se aseam[n[ cu restul lumii create. Apar\in`nd
astfel ordinii naturale, asemenea tuturor celorlalte fenomene, omul are
obliga\ia, natural[, de a se supune poruncii divine, adic[ ordinii implantate
de Dumnezeu ]n natur[. Tot asemenea fenomenelor naturale, omul nu a fost
]nzestrat cu capacitatea de a ]n\elege lumea prin socoteala sf`r=itului, adic[
i-a fost interzis[ cunoa=terea planului divin al crea\iei. Pe de alt[ parte ]ns[, =i
]ntr-o anumit[ m[sur[, omul, spre deosebire de restul lumii create, con\ine o
latur[ prin care se aseam[n[ lui Dumnezeu, creatorul s[u. }n ce const[ aceast[
asem[nare? }n faptul c[ omul a fost ]nzestrat cu capacitatea de a cunoa=te
164 Dimitrie Cantemir
trebuie s[ se sileasc[ s[-=i ating[ modelul s[u divin de via\[, ]ntruc`t posed[
ceea ce nu au fenomenele: con=tiin\a =i capacitatea de discern[m`nt.
Dimpotriv[, lucrurile, fenomenele naturale, prin natura lor lipsite de aceast[
capacitate, se supun celor trei cauze care guverneaz[ natura, ordinea natu-
ral[: cauza formal[, material[ =i eficient[. Acestea nu se pot asem[na divinit[\ii,
dar sunt obligate s[ se supun[ f[r[ voia =i con=tiin\a de sine (preste sim\ire)
acelor legi, la origine porunca ziditoriului, adic[ ordinea divin[ implantat[ ]n
ordinea natural[.
1
Cantemir nu socote=te aceste idei ca exprim`nd o filozofie proprie. Se
vede c[ deismul p[trunsese =i circula ca o mod[ intelectual[ ]n mediul cultivat
al Istanbulului.
2
Lunga cuv`ntare filozofic[ avea scopul bine definit de a constitui baza
teoretic[ a ]nv[\[turilor =i a criticii pe care o va ]ntreprinde Toma Cantacuzino
la adresa lui Br`ncoveanu. Toma invit[ astfel pe domn s[-=i fac[ o introspec\ie
pentru a vedea dac[ faptele sale ]l apropie (step[na fiin\ii) mai mult de
natur[ (fire) sau de modelul divin (parte mai mult din fire), cu alte cuvinte,
pentru a observa ]n ce m[sur[ conduita sa ]l apropie de cea incon=tient[,
asemenea necuv`nt[toarelor, =i ]n ce m[sur[ comportamentul s[u deriv[ din
con=tiin\a moral[. Este foarte interesant[ opozi\ia pe care Cantemir o stabile=te
]ntre natur[ =i etic[, ]ntre zestrea natural[ a comportamentelor umane =i
conduita format[ ]n cadrul conceptului de educa\ie moral[. De altfel, Cantemir
era deja autorul unei ]nsemnate lucr[ri de educa\ie moral[, Divanul lumii. Mai
t`rziu el va elabora =i Loca obscura. Se mai cuvine subliniat c[ aceast[ parte de
]nv[\[turi =i de critic[ din cuv`ntarea lui Toma la adresa manifest[rilor nega-
tive reflect[ preocup[rile contemporane, la mod[, pentru literatura de
comportament, prezent[ mai ales ]n c[r\ile de ]n\elepciune ale vremii.
166 Dimitrie Cantemir
atributul ve=niciei. Faptul c[ aici atom nu are sensul de element constitutiv este
dovedit =i de metafora prin care se afirm[ despre om (atom) c[ apare din
nefiin\[ (nemic[) pentru ca s[ sf`r=easc[ ]n descompunere, dezagregare
(,,putregiune). Expresia de mai sus poate fi comparat[ cu aforismul biblic:
adu-\i aminte c[ \[r`n[ e=ti =i ]n \[r`n[ te vei ]ntoarce (Geneza, III, 19).
1
Dac[ omul este pieritor, singurul lucru ]nzestrat cu atributul permanen\ei
este fapta bun[, prin care acesta se apropie de Dumnezeu.
2
Vina care se repro=eaz[ ]n primul r`nd lui Br`ncoveanu este politica sa de
suprema\ie (lei ne-am numit), izvor`t[ din pasiunea pentru glorie (vulturi
ne-am \inut). M`ndria sa a fost ]ns[ batjocorit[ de cuv`nt[rile =i demersurile
pentru domnie ale pretendentului Marco-pseudobeizadea, iar l[comia de
putere a fost umilit[ de r[scoala \[ranilor. Iar dac[ nu a fost ]n stare s[ potoleasc[
mi=carea unor oameni simpli =i slabi, cum poate crede domnul |[rii Rom`ne=ti
c[ ar putea ]nvinge ni=te oameni puternici ca fra\ii Cantemir, pe care ]i v`neaz[
peste tot, pe Lupu Bogdan hatmanul, c[ruia i-a fixat domiciliu for\at, pe Maxut
serdarul, c[ruia ]i refuz[ dreptul de a se numi boier, sau pe Dumitra=co Caragea,
pe care nici nu-l socote=te om? Oare ace=tia nu au mai mult[ putere dec`t
Marco pseudobeizadea =i dec`t to\i \[ranii?
168 Dimitrie Cantemir
1
Toma atrage aten\ia lui Br`ncoveanu c[ cei patru fra\i Ruset, fiii Cuparului,
care conduc din umbr[ pe Mihai Racovi\[, sunt intrigan\i =i prieteni neloiali,
care de-abia a=teapt[ s[ fac[ r[u domnului |[rii Rom`ne=ti, prin intrigile lor la
Poart[, unde aveau o mare influen\[. De altfel, ]n Istoria ieroglific[ se simte
tendin\a scriitorului de a demasca r[utatea, neloialitatea =i politica de intrigi ce
caracterizau familia Ruset, care a adus at`tea ]ncurc[turi =i nenorociri celor
dou[ \[ri rom`ne=ti.
2
Toma supune unei analize critice severe =i sistematice pe principalii factori
ai vie\ii politice de atunci, r[spunz[tori de toate ]ncurc[turile, agita\ia =i
tensiunea vie\ii politice, care aduceau at`ta r[u celor dou[ \[ri rom`ne=ti.
Astfel, sunt demasca\i nu numai Rusete=tii, dar =i agen\ii =i spionii lui
Br`ncoveanu (neamul dul[ilor), al[turi de care trebuie amintite, bine]n\eles,
172 Dimitrie Cantemir
1
Posed`nd un mai ascu\it sim\ al realit[\ii =i intuind evolu\ia viitoare a
evenimentelor, Toma, cu mult ]nainte de ]mprietenirea cu Dimitrie, scrisese
deci lui Br`ncoveanu c[ n-ar fi trebuit ca adunarea de la Arn[ut-chioi =i
demersurile pentru ]nsc[unarea lui Mihai Racovi\[ s[ se fi facut sub patronajul
domnului |[rii Rom`ne=ti.
2
Exist[, a=adar, probabilitatea ca, ]n sus\inerea candidaturii lui Mihai
Racovi\[, Br`ncoveanu s[ fi fost influen\at de interesele =i calculele (socoteala)
unor boieri moldoveni (dobitoace). Mai jos se d[ =i alternativa str`mptoarea
vremii, adic[ situa\ia critic[ ]n care s-ar fi aflat Br`ncoveanu ]n 1703 ceea
ce este adev[rat situa\ie ce l-a determinat s[ gr[beasc[ numirea unui
candidat pe care ]l socotea docil.
3
}n esen\[, Toma repro=eaz[ lui Br`ncoveanu c[ nu a \inut seama de
avertismentele sale date la timpul potrivit.
Istoria ieroglific[. Vol. II 175
1
Subliniind c[ Dimitrie Cantemir era factorul cel mai important, de care
depindea ]ntors[tura pe care o puteau lua fr[m`nt[rile vie\ii politice de atunci,
Toma relateaz[ ]n fa\a lui Br`ncoveanu convorbirea sa cu Dimitrie la cea dint`i
]ntrevedere. Povestirea care urmeaz[ este, deci, o reluare a Dialogului Inorogului
cu +oimul, con\in`nd unele lucruri cunoscute =i ]n mare parte noi am[nunte
privind istoricul evenimentelor politice ]ncep`nd cu domnia lui Constantin
Cantemir (1685), dar cu accentul pe conflictul dintre Dimitrie =i Br`ncoveanu.
Rostul expunerii lui Toma este =i stabilirea celui vinovat, adic[ descoperirea celui
care a a\`tat primul acest dramatic conflict (cea d`nt`i a vr[jbii pricin[).
2
De remarcat nota ontologic[ a defini\iei cauzei: ]n stabilirea cauzei unui
lucru trebuie s[ \inem seama ca ea s[ nu fie pur ra\ional[ (s[ nu fie rezultatul
exclusiv al chitelii), ci s[ exprime esen\a (fiin\a lucrului) =i s[ fie proprie,
adic[ specific[ =i adecvat[. Aceast[ condi\ie a defini\iei cauzei este valabil[ =i
pentru cauzalitatea din natur[ (pentru lucrurile fizice=ti), =i pentru cea
social[ (pentru lucrurile ithice=ti). Fiind de neconceput f[r[ existen\a
lucrurilor, orice cauz[ se confund[ (este sinonim[) cu ]nceputul unui lucru
(]ncep[tura lucrului), orice fenomen con\in`nd deci ]n sine cauza care l-a
provocat. Din textul de mai jos, rezult[, de asemenea, c[ ]n dezv[luirea cauzei
prime ]n lan\ul cauzal din cadrul fenomenelor sociale este necesar s[ se mearg[
]napoi p`n[ la cauza ce nu mai presupune o alt[ cauz[.
176 Dimitrie Cantemir
1
Toma amintise lui Dimitrie, drept cauz[ prim[ a conflictului, hirograful,
adic[ memoriul scris c`ndva, o p`r[ ]mpotriva lui Br`ncoveanu, pe care o
]naintase vr[jitorilor asietice=ti, a=adar, demnitarilor otomani, p`r[ ce c[zuse
p`n[ la urm[ ]n m`na domnului |arii Rom`ne=ti, care justifica astfel ac\iunile
sale du=m[noase drept m[suri de ap[rare.
2
Cauza prim[ din lan\ul cauzal nu este precedat[ de alta, c[ci altfel ea
nu-=i poate ]ndrepta\i numele de cauz[ prim[ a unui lucru, ci de lucru produs
de o cauz[ (lucru pricinit).
Istoria ieroglific[. Vol. II 177
1
Cantemir recunoa=te c[ f[cuse nu numai p`ra aceasta ]mpotriva lui
Br`ncoveanu, ci =i altele, de care el nu avea cuno=tin\[.
2
}n lan\ul cauzal, ]n afar[ de cauza prim[ (pricina d`nt`i), Cantemir
distinge cauzele de serie sau secundare (pricina a doa) =i cauzele mediatoare
(pricini mijlocitoare). Aceste din urm[ categorii de cauze trebuie coroborate
cu speciile cauzale pe care le-am numit forme ale cauzei eficiente.
3 De=i Dimitrie recunoa=te c[ el este autorul p`rii amintite, precum =i al
altora ]ndreptate ]mpotriva lui Br`ncoveanu, atrage ]ns[ aten\ia c[ ura lui
Br`ncoveanu ]mpotriva Cantemire=tilor este mai veche, ea urc`nd p`n[ ]n
vremea lui Constantin Cantemir b[tr`nul (16851693), c[ruia, zice fiul,
domnul |arii Rom`ne=ti nu-i putea ierta c[ nu se putea amesteca ]n treburile
interne ale Moldovei.
4
Fa\a a triia ]nseamn[ persoana a treia gramatical[, Cantemir vr`nd s[
spun[ c[ va povesti lucrurile la persoana a treia, deta=at adic[ de subiectivitate.
1
Se repet[ afirma\ia c[, dup[ moartea tat[lui s[u, Dimitrie a fost ]nsc[unat
domn ca mo=tenitor legitim al tronului moldovean. Realitatea este c[, fiind
t`n[r, boierii Rusete=ti l-au ales domn socotind c[ ]l vor manevra dup[ voia lor.
2
Dup[ ce este ales domn (19 martie 1693), Dimitrie scrie lui Br`ncoveanu
c[ de=i ]ntre tat[l s[u =i domnul |[rii Rom`ne=ti au fost raporturi ]ncordate, el
personal consider[ necesar s[ se treac[ la rela\ii politice amicale. Br`ncoveanu,
ipocrit, ]i scrie c[ accept[ ]mp[carea, dar ]n realitate se g`ndea s[ continue
vechea du=m[nie.
Istoria ieroglific[. Vol. II 179
1
}n acest timp, Br`ncoveanu face interven\ii pe la demnitarii otomani,
p`n[ c`nd readuce pe Constantin Duca ]n scaunul Moldovei (1700).
2
}n cea de a doua domnie (17001703), Constantin Duca intensific[ =i
mai mult fiscalitatea =i abuzurile de tot felul, lovind chiar ]n clasa boiereasc[,
astfel ]nc`t mul\i boieri moldoveni (m[rturiile vremii vorbesc de vreo 50) se
refugiaz[ la curtea lui Br`ncoveanu. Pe cei mai de frunte dintre ace=tia ]i
cunoa=tem: Vasile Costache, Lupu Bogdan hatmanul, Ilie |ifescu, Mihai
Racovi\[, viitorul domn. Domnul |[rii Rom`ne=ti le promitea tot sprijinul.
3
}n aceea=i vreme, cele dou[ capuchehaie ale lui Duca la Poart[, Chiri\[
Dimachi =i Burnaz postelnicul, p[rta=i tainelor Vidrii, adic[ =tiau toate secretele
domnului lor, deconspir[ lui Br`ncoveanu c[ domnul Moldovei, st[p`nul lor,
f[cea p`ri =i demersuri pe la demnitarii otomani pentru r[sturnarea domnului
|[rii Rom`ne=ti, a fostului socru (doamna Maria murise de cium[ ]n 1697).
Istoria ieroglific[. Vol. II 181
1
Presat de situa\ie tr[darea =i mai ales demersurile du=m[noase ale
lui Duca ]nsemn`nd o schimbare primejdioas[ a lucrurilor Br`ncoveanu
promite boierimii refugiate la curtea sa c[ se g`nde=te serios la mazilirea
fostului s[u ginere, dar c[ nu ar vrea ca prin aceasta lucrurile s[ se schimbe
]n folosul fra\ilor Cantemir, de asemenea, du=manii s[i. Iar pentru c[ Br`n-
coveanu motiva c[ o ]mp[care cu ace=tia ar fi o imposibilitate, Lupu Bogdan
hatmanul, cumnatul celor doi fra\i, se angajeaz[ solemn s[ mijloceasc[ o
astfel de ]mp[care, d`nd ]n acela=i timp asigur[ri c[ =i ace=tia sunt ]n mod
sincer =i permanent interesa\i pentru ]ncetarea real[ a du=m[niei.
182 Dimitrie Cantemir
1
Scrisoarea este alarmant[: odat[ sosit la Adrianopol, unde se g[sea curtea
otoman[, Porfirita afl[ c[ ]n timp ce ei se str[duiau la Istanbul s[ perfecteze
tratatul de ]mp[care, Br`ncoveanu f[cuse demersuri (baier: carte de jalob[,
de rug[minte) la marii demnitari ai Por\ii, prin intermediul seraschierului de
Babadag (vr[jitorul despre criv[\: serascherul), propun`nd ca domn ]n
Moldova), ]n locul lui Duca nu pe unul din fra\ii Cantemir conform conven\iei
]n curs de perfectare ci pe jiganiia strein[ din |ara }ngem[nat[ (o alt[
form[ pentru |ara Gem[n[rii), adic[ pentru Vergo, de care am mai pomenit
=i care =tim c[ era un str[in, grec din Ceatalgea. V[z`nd aceast[ rea-credin\[ a
lui Br`ncoveanu, Porfirita ]i scrie o scrisoare de repro= =i ]n acela=i timp caut[
s[ conving[ pe demnitarii otomani s[ nu dea curs cererii domnului |[rii
Rom`ne=ti, am[nunt ce ar explica ]nt`rzierea maziliri lui Duca. }n orice caz,
prin ac\iunea de culise a lui Br`ncoveanu care este o dovad[ de reaua sa
credin\[ tratativele de ]mp[care sunt compromise =i ca atare abandonate.
184 Dimitrie Cantemir
1
Mustr`ndu-l pentru du=m[nia =i persecu\iile fa\[ de un om drept ca
Dimitrie, Toma atrage aten\ia lui Br`ncoveanu c[ norocul este schimb[tor =i c[
soarta potrivnic[ de acum a rivalului s[u poate fi m`ine a sa. Tema fortuna
labilis, frecvent[ ]n filozofia =i morala religioas[, este reluat[ =i revitalizat[,
dintr-o perspectiv[ mai apropiat[ de spiritul laic, de g`ndirea renascentist[.
Cantemir o va prelua =i o va folosi ]ndeosebi ]n Divanul, Istoria ieroglific[ =i
Hronicul.
Istoria ieroglific[. Vol. II 195
1
Subliniind ]nc[ o dat[ tr[s[tura de intrigant periculos a lui Scarlat Ruset,
care venise prin Bucure=ti cu acelea=i planuri de z[d[rnicire a politicii de
]mp[care, Toma invit[ pe Br`ncoveanu s[-=i schimbe conduita politic[ pentru
a evita o mare =i cumplit[ primejdie =i s[ recheme pe Dimachi ]n \ar[ pentru
a m[rturisi =i el adev[rul.
2
Sosit ]n \ar[, prin noiembrie 1704 (dup[ cum precizeaz[ unele izvoare
muntene contemporane), Dimachi confirm[ spusele lui Toma cu privire la
Dimitrie =i Scarlat.
196 Dimitrie Cantemir
1
Convins de necesitatea unei ]mp[c[ri, dar prea m`ndru =i ros de o ur[
veche, nu d[ o dispozi\ie categoric[ (cuv`nt apofasisticos) spionilor =i agen\ilor
s[i la Istanbul, ci ]i consiliaz[ c[ dac[ nu-l pot captura pe Dimitrie, s[ g[seasc[
o formul[ de ]mp[care cu el. Realitatea era c[ schimbarea de atitudine a lui
Br`ncoveanu oglindea prezen\a la demnitatea de mare vizir a lui Ahmed-
pa=a Calaili, protector al Cantemire=tilor.
PARTEA A 11-ECEA
CUPRINS
Pre aceia vreme ]ntre dul[ii carii ]n mun\i s[ afla, una din
pasiri (carea din cele supus[ step[na cea mai de sus \inea), foarte
credincioas[ Corbului =i a toat[ monarhiia p[sirilor dreapt[ slug[
era. Aceasta, porunca Corbului v[dzind, mai mult ]ntr-alte so-
cotele a sta nu s[ z[b[vi (c[ci pacea Inorogului tuturor dorit[
era), ce, ]ndat[ scul`ndu-s[, la un bun vr[jitoriu =i vechiu pri-
ietin al lor s[ dus[, pentru ca vrajea s[ ispiteasc[ de ieste cu
putin\[ de at`tea cumplite rane inima Inorogului a s[ vindeca =i
de s[ poate cu vreun chip spre priete=ug a s[ ]ntoarce? (Acesta
era vr[jitoriul carile la cetatea Deltii Filului spusese precum peste
doa[ dzile Inorogului o sam[ vor face. 1) Pre acesta, dar[, ]ntr-acesta
chip pasirea aceia (precum mi s[ pare, Leb[da2 era, c[ci aproape
de moarte c`ntecul cel mai frumos au c`ntat 3) ]ntreb`ndu-l,
1
Este vorba de acel masap-ba=i, care avertizase, ]n toamna anului 1702, pe
Cantemir =i la care Br`ncoveanu trimite acum pentru tatonarea posibilit[\ilor
de ]mp[care cu acesta. Reorientarea politicii domnului |arii Rom`ne=ti fa\[ de
Dimitrie are loc ]n condi\iile viziratului lui Ahmed-pa=a Calaili, a=adar, la o
dat[ cuprins[ ]ntre sf`r=itul lui septembrie mijlocul lui decembrie 1704,
c`nd acesta =i-a ]ndeplinit mandatul puterii supreme.
2
Leb[da: Cornescul banul (D.C.) marele ban Cornea Br[iloiu, pe care
Br`ncoveanu l-a trimis, ]n toamna anului 1704, la Poart[ cu scopul de a sonda
posibilit[\ile de ]mp[care cu Dimitrie Cantemir.
3
Aluzie la moartea lui Cornea Br[iloiu, ]nt`mplat[ nu ]n vremea acestor
demersuri, adic[ nu ]n toamna lui 1704, ci de abia prin decembrie 1705.
Pomenirea mor\ii acestui dreg[tor muntean ]n contextul evenimentelor din
1704 demonstreaz[ c[ redactarea p[r\ii din Istoria ieroglific[ cu privire la
evenimentele toamnei lui 1704 a avut loc de fapt c[tre sf`r=itul anului 1705
198 Dimitrie Cantemir
sau chiar la ]nceputul anului 1706. }n orice caz, trebuie s[ consider[m posibil[
terminarea Istoriei ieroglifice nu mai cur`nd de anul 1706. O epoc[ relativ
bun[, adic[ mai lini=tit[ pentru Dimitrie trebuie considerat[ cea care ]ncepe cu
februarie 1705, c`nd fratele s[u Antioh reocup[ scaunul Moldovei. Aceast[
epoc[, probabil, a constituit un bun prilej pentru terminarea cel pu\in a p[r\ii
finale a Istoriei ieroglifice, dac[ nu a celei mai mari p[r\i a acestei scrieri.
1
Cornea Br[iloiu are o ]ntrevedere cu masap-ba=i, care ]l informeaz[ c[ el
nu mai are nici o influen\[ =i c[ ]ntruc`t fra\ii Cantemir au o mare trecere la
Calaili, ar fi ]n\elept c[ Br`ncoveanu s[ pun[ cap[t luptei de intrigi =i s[ se
]mpace cu cei doi fra\i, altfel risca s[ se ]ntoarc[ asupra sa nenorocirea pe care
o preg[tea lor.
Istoria ieroglific[. Vol. II 199
1
Neput`ndu-se ajunge deocamdat[ la un consens, se hot[r[=te un armisti\iu
de dou[zeci =i cinci de zile, timp necesar primirii de noi instruc\iuni din partea
lui Br`ncoveanu.
2
A=adar, sose=te un timp c`nd influen\a lui masap-ba=i (vr[jitoriul
mijlocitoriu) scade cu totul, aceast[ etap[ ]ncep`nd cu data armisti\iului dintre
Cantemir =i partea muntean[. Scriitorul nu precizez[ c`nd anume s-au
]nt`mplat aceste lucruri.
3
Expunerea evenimentelor trebuia s[ ne duc[ la presupunerea c[ ne-am
afla spre sf`r=itul anului 1704, c`nd mai guverna Calaili. Precizarea c[ aceste
tratative, mijlocite de masap-ba=i, aveau loc ]n timpul marii r[scoale a ienicerilor
=i ulemalelor din vara anului 1703 are darul de a surprinde. Aceasta ne oblig[
fie s[ consider[m c[ partea a unsprezecea a Istoriei ieroglifice reia povestirea
evenimentelor ]ncep`nd cu prima jum[tate a anului 1703, dup[ omor`rea
marelui vizir Daltaban-pa=a (dar ar fi un nonsens, pentru c[ p`n[ dup[ r[scoal[
nu mai apare nici un mare vizir protector al Cantemire=tilor, care s[ oblige pe
Br`ncoveanu la tratative), fie s[ consider[m c[ scriitorul comite o neglijen\[
sau o confuzie voit[ (care ]ncurc[ lucrurile), situa\ie ce ne conduce, de asemenea,
la concluzia c[ redactarea acestor evenimente ]n ansamblul scrierii are loc spre
sf`r=itul lui 1704 sau ]nceputul lui 1705. }n orice caz, distan\a de un an fa\[ de
faptele descrise nu justific[ nicidecum o astfel de confuzie.
202 Dimitrie Cantemir
1
Aluzia de altfel prea ]n treac[t la un mare vizir ridicat pentru scurt[
durat[ ]n urma r[scoalei din anul 1703, pare a avea ]n vedere pe Damad
Hasan-pa=a (octombrie l703 septembrie 1704), predecesor al lui Calaili.
2
Ar p[rea c[ este vorba tot de acela=i (se vede c[ scriitorul nu =i-a confruntat
tot timpul manuscrisul scrierii cu notele din catalog sau cu propria sa
memorie), ]ns[ precizarea c[ agen\ii nu puteau ]ntreprinde nimic arat[ c[
referirea se face la succesorul lui Damad, Calaili. }n orice caz, aceast[ secven\[
este foarte neclar[.
3
Vrajitoriul ca ciup[rca din gunoi: Mehmed-pa=a (D. C.) Mehmed-pa=a
Baltagi, care ia locul lui Calaili, ]ndeplinind demnitatea de mare vizir din
decembrie 1704 p`n[ ]n mai 1706. Abil politician =i mare intrigant, el este
protectorul constant al Cantemire=tilor. A=a se face c[ ]n timpul primului s[u
vizirat urc[ ]n scaunul Moldovei pe Antioh, iar ]n vremea celui de al doilea
(august 1710 noiembrie 1711), acord[ domnia =i lui Dimitrie Cantemir. Cu
aceste noi date, Istoria ieroglific[ readuce la zi povestirea evenimentelor.
4
Pentru c[ =i Mehmed-pa=a Baltagi, succesorul lui Calaili, era protectorul
Cantemire=tilor, Br`ncoveanu se vede silit s[ trimit[ la Poart[ pe +tefan
Cantacuzino (Uliul), ca s[ reia tratativele de ]mp[care ]ncepute de Cornea
Br[iloiu =i ]ntrerupte c`tva timp.
Istoria ieroglific[. Vol. II 203
sosind, Leb[da, s[raca (acmu dzua cea mai de pre urm[ apropi-
indu-s[), la cuibu-=i s-au ]nturnat, unde nu preste multe dzile,
ver=urile ]ncheindu-=i, c`ntecul =-au s[v`r=it.1
}n dzilele acestui vr[jitoriu Filul =i Inorogul mare ]ntrare =i
ie=ire aflar[, de carea nepriietinii macar cum =tire a lua nu pu-
tur[. 2 Ce Filul, pu\in oarece l[comii <i> supus fiind, ]ntr-]mbe
m`nule a sigeta s[ ispitiia (c[ de-amintrilea =i Filul nu prost
siget[toriu era)3, de vreme ce ni asupra Corbului, ni asupra Stru-
tocamilii mreajea a ]mpleti s[ nevoia, iar[ Inorogul, una numai
=i aceia=i ]n g`nd av`nd, sau vreodat[ pe piatr[, sau vreodat[
supt piatr[ a fi socotiia, =i, precum s[ dzice cuv`ntul sau ferici-
rea pe cap, sau Corbul pe st`rv s[ i s[ puie a=tepta. De care
lucru, ]ntr-alte p[r\i nicicum ]ng[im`ndu-s[, vr[jea numai asu-
pra Corbului ispitiia =i acmu vrajea spre bine ]ncepus[ a i s[ sfiti,
de vreme ce =i mreajea ]ncepus[ a s[ ]mpleti. Ce, poate fi, toate
vremea lor au, sau, cum s[ dzice (pasa empodion dia calon),
toat[ ]mpiedecarea pentru bine, mreajea asupra Strutocamilii mai
pre iu=or fiind a s[ ]mpleti (macar c[ pre am`ndoa[ deodat[ vr[ji-
toriul le ]ncepus[), acmu gata Filului s[ o dea pre vr[jitoriu
1
Cornea Br[iloiu, care ]ncepuse tratativele cu Cantemire=tii, prin inter-
mediul lui masap-ba=i, se ]ntoarce ]n \ar[, l[s`nd ]n locul s[u pe +tefan
Cantacuzino. Precizarea c[ Br[iloiu este ]nlocuit prin +tefan Cantacuzino, ]n
condi\iile venirii la putere a lui Mehmed-pa=a Baltagi, reprezint[ un am[nunt
pre\ios ]n sprijinul tezei noastre c[ scriitorul comite o inexplicabil[ confuzie
atunci c`nd plaseaz[ aceste tratative ]n vremea marii r[scoale a ienicerilor =i
ulemalelor din 1703. Moartea lui Cornea Br[iloiu are loc cu probabilitate pe la
]nceputul lui decembrie 1705.
2
Afirma\ie expres[, cu valoare de document, privind trecerea pe care o
aveau fra\ii Cantemir la acest mare vizir, fapt ce nu poate fi neobservat de
Br`ncoveanu, care consider[ c[ trebuie s[ ia ]n serios demersurile pentru
]mp[care.
3
Aluzie la faptul c[ Antioh era un pasionat v`n[tor =i un excelent s[get[tor,
dup[ cum afirm[ Neculce.
4
Vr`nd s[ profite de aceste ]mprejur[ri at`t de favorabile, fra\ii Cantemir
204 Dimitrie Cantemir
Mavrocordat. Ne afl[m prin a doua jum[tate a lunii februarie sau ]nceputul lui
martie 1705, ]n orice caz, ]n vremea c`nd Antioh nu venise ]nc[ ]n \ar[ s[-=i ia
tronul ]n primire (plecarea lui va avea loc prin mai acela=i an).
1
Dup[ mazilire, Mihai Racovi\[ este adus la Istanbul, unde, dup[ cum
spune Neculce, este aruncat ]n ]nchisoare, fiind acuzat de boieri, la sugestia lui
Antioh, c[ jefuise \ara.
2
P`n[ la sosirea sa ]n \ar[ (21 mai 1705), Antioh Cantemir nume=te caimacami
(loc\iitori de domn) pe Lupu Bogdan hatmanul care nu fusese omor`t ]n prima
domnie a lui Racovi\[ =i pe Maxut serdarul. La rug[mintea acestora, boierii
fugi\i revin ]n \ar[, ]n afar[ de Dediul Codreanu =i de Scarlat Ruset.
3
Printre boierii ]ntor=i, care primiser[ asigur[ri din partea lui Lupu Bogdan,
se afla =i Iordache Ruset, care nu vroia s[ mai r[m`n[ la curtea din Bucure=ti
de teama descoperirii unor scrisori insult[toare la adresa lui Br`ncoveanu =i a
stolnicului.
Istoria ieroglific[. Vol. II 209
lui =i a Hameleonului, mai tare spre ura lor s[-l porneasc[, pre
Inorog pofti ca, chem`nd pre Uleu, s[ i le arete. C[tre carile Ino-
rogul dzis[: Nu ieste, frate, lucru de cinste a=e ]ndat[ s[ ne
ar[t[m, c[, c`nd m`na ne d[, macar ceva= r[ul a face nu pestim.
Ce mai cu cale socotesc a fi ]nt`i de la al\ii pentru acestea =tire
lu`nd =i ei ]nt`i rug`ndu-ne, apoi noi pofta s[ le facem.1 +i nu
mult, una din molii 2, la Uleu m[rg`nd, precum ni=te c[r\i ca ace-
lea la m`na Inorogului s[ afl[ ]i spus[. Uleul, de lucru ca acesta
=tire lu`nd, ]ndat[ cu mari lingu=ituri =i cu capul p`n[ la p[m`nt
plecat c[tr[ Inorog vini, i s[ ruga, dintr-ad`ncul inimii gemea =i
c[r\ile s[ vadz[ ]l poftiia. Inorogul ]nc[=ile, nu pu\in, ]ntrei =i
]mp[tri \eremoniile, ce p`n[ mai pre urm[, de multe rug[minte
biruit fiind, s[ le citeasc[ ]n m`n[ i le dede.3 Uleul, cartea de=chi-
dzind, o slov[ citiia =i de n[caz o dat[ pre n[ri pufniia, un r`nd
s[v`r=iia =i de mare r[u la p[m`nt piuind s[ tr`ntiia, ce s[ dzic[
de m`nie nu =tia, ce s[ r[spundz[, de dosad[ nu putea. Sughi\ul
pieptul ]i astupa, flegma ]n grumadzi ]l ]neca, ]n locul cuv`ntului,
oftare, =i ]n locul voroavii suspinare-i ie=iia. 4 Uleul, acestea
v[dzind, de prorociia +oimului, carea mai denainte vreme c[tr[
Corb dzisese, aminte ]=i adus[. }n scurt, s[ dzicem, dup[ multe
1
Av`nd ]n m`n[ scrisorile lui Iordache, insult[toare la adresa cur\ii de la
Bucure=ti, Antioh, pentru a ]nvenina =i mai r[u lucrurile, sf[tuie=te pe Dimitrie
s[ le arate lui +tefan Cantacuzino, aflat la Istanbul pentru tratative, dar acesta
refuz[. Lucrurile se petrec ]n 1705, ]nainte de mai, adic[ ]nainte de plecarea
lui Antioh ]n \ar[.
2
Una din molii: Zaharia ( D.C.) scriitorul nu d[ nici un alt am[nunt
asupra persoanei. Expresia av`nd sensul de parte dintr-un tot, ar urma ca
termenul molie s[ desemneze o categorie social[, probabil aceea a agen\ilor
sau spionilor particulari, spre deosebire de cei ai statului.
3
A=adar, un agent particular al lui +tefan Cantacuzino, sau chiar al lui
Antioh, afl[ de scrisori =i ]l anun\[ pe =eful agen\ilor munteni, care roag[, la
r`ndul s[u, pe Dimitrie s[ i le arate.
4
Este remarcabil[ aceast[ sugerare a st[rii de m`nie ce se consum[ numai
]n mimic[ =i gesturi neputincioase.
1
Se remarc[ torentul de epitete =i expresii cu ajutorul c[rora scriitorul
definitiveaz[ portretul moral al lui Scarlat Ruset.
2
La vestea mazilirii lui Mihai Racovi\[, Scarlat Ruset, de frica lui Antioh
Cantemir, fuge ]n Transilvania (|ara Mun\ilor: Ardealul, Cr[iia Ungureasc[)
=i, trec`nd prin |ara Rom`neasc[ (|ara Pasirilor), se ]ntoarce la locuin\a lui
din Istanbul (locul prundi=ului).
3
Ajuns aici, trimite un intermediar s[ roage pe Dimitrie de iertare, promi\`n-
du-i c[ va redeveni rob neschimbat =i slug[ f[r[ prihan[ =i rug`ndu-l, ]n acela=i
timp, s[ intervin[ pe l`ng[ hasechiu s[ nu-l mai urm[reasc[ pentru vechile lui
datorii.
212 Dimitrie Cantemir
1
Expresia: Inorogul, a firii, iar[ nu a pizmei, urme c[lc`nd, scoate ]n
eviden\[ opozi\ia ]ntre ra\iune, reflectarea modelului de conduit[ oferit de
natur[ omului, ]n care subiectivitatea este exclus[ =i st[rile afective (ura,
ranchiuna) generatoare de comportamente subiective, adeseori nedorite. Sensul
acestei expresii ar fi: Dimitrie Cantemir, urm`nd modelul naturii =i nu al urii...
(urma este luat aici ]n sensul termenului grecesc tipos, care ]nseamn[ =i
urm[, ]ntip[rire, dar =i model de urmat; de stabilit leg[tura de sens =i cu expresia
populara; a c[lca pe urmele cuiva, adic[ a accepta ca model de conduit[ pe
cineva).
2
Plotunul (cerbul): Scarlat Caragea (D. C.) un membru al familiei Caragea
este folosit de Scarlat ca intermediar pentru iertarea pe care i-o cerea lui Dimitrie.
3
Dovedind bun[voin\[, Dimitrie ]i r[spunde c[ iart[ =i uit[ toate r[ut[\ile
comise ]mpotriva lui, Scarlat urm`nd s[ devin[ r[zbun[torul (izb`nditoriul)
propriilor sale f[r[delegi, ]ntruc`t ochiul drept[\ii, Dumnezeu, va pedepsi
totul. }n ceea ce prive=te explicarea propriei sale conduite, scriitorul se prezint[
ca partizan al fatalismului: se impun de la sine astfel de rele, cineva trebuie s[
devin[ victima destinului.
Istoria ieroglific[. Vol. II 213
via\[, fiii r[ut[\ilor, pre carii preste fire =i ]mpotriva a tot binele
i-au pr[sit, spurcat ]l vor mo=teni, de vreme ce amintrilea firea
ca o ]n\eleapt[ st`lciu st[rp =i f[r de road[ a fi l-au ar[tat. 1
Pentru acestea dar[, acmu agiunge =i la cuv`ntul nostru s[ ne
]ntoarcem. Filul, dup[ ce mreajea dup[ voie ]=i lu[, dup[ c`teva
dzile din mun\i scul`ndu-s[, ]n monarhiia dobitoacelor, la locul
epitropiii sale s[ dus[, ]n strajea mun\ilor =i a g`rlelor pre numai
pre C[prioar[ l[sind 2 (fac[ cere=tii lucrul spre bine =i ]ncep[turile
proaste spre sf`r=it bun s[ le ]ntoarc[) (c[ dec`t un muritoriu
degetul ]n ap[ a-=i b[ga, cel nemuritoriu toat[ umedzala m[rii
]n clipala ochiului a usca mai pre lesne-i ieste). Ace=tea, a=e cu
to\ii, cine=i cum putur[, un chip mai ales lucrurilor sale pusar[ =i
cine=i la ale sale ]ntorn`ndu-s[, s[ a=edzar[.
Iar[ toat[ greutatea lucrului ]n Inorog =i ]n Corb r[mas[.
Am`ndoi, unul de altul, a s[ ]nfr`nge nu numai cu lucrul, ce ase=i
nici cu g`ndul nu priimia. Corbul ]n ]ntemeierea sa cea vecinic[
s[ bizuia, Inorogul ]n dreptatea sa cea necl[tit[ s[ sprijeniia =i
mai v`rtos ca acmu de at`ta vreme cu ispita =i deprinderea din
toate dzilele ]mpotriva a toate vr[jile =i farmecele Corbului lea-
curi ca acelea ]nv[\ase, c`t toate nevoin\ele ]n z[dar =i toate
ostenin\ele ]n darn ]i ]ntorcea. +i ]nc[ ]n vremea vr[jitoriului ace-
luia, nu pu\in[ nedejde avea c[ de nu va ]mpleti cumva mreajea
asupra Corbului, asupra lui a=e=i nicicum nu o va ]mpleti.3 De
1
Dup[ opinia lui Cantemir, visul Hameleonului era o prevestire c[ cel ce
sap[ groapa altuia cade singur ]n ea, deci Scarlat nu va sc[pa de ]nchisoarea
bostangiilor, iar Br`ncoveanu nu va izbuti s[ ]nfr`ng[ pe Inorog.
2
Plec`nd la Ia=i, s[-=i ia ]n primire tronul (sose=te la 21 mai 1705, dup[
cum afirm[ izvoarele), Antioh las[ drept capuchehaie a sa la Istanbul numai
pe Dumitra=co Caragea =i nu =i pe fratele s[u, Dimitrie, ca ]n prima domnie,
de=i domnii rom`ni obi=nuiau s[ aib[ c`te doi reprezentan\i la Poart[, ]nseamn[
c[ rela\iile dintre cei doi fra\i se ]n[spriser[ destul de mult.
3
Prin urcarea lui Antioh Cantemir ]n scaunul Moldovei nu se rezolvase =i
problema conflictului dintre Dimitrie =i Br`ncoveanu, fiecare socotind c[ nu
Istoria ieroglific[. Vol. II 215
1
Date semnificative cu privire la rolul nefast al acestui om ]n politica de
culise a celor dou[ \[ri rom`ne=ti: era foarte temut de domnii no=tri datorit[
func\iei sale importante la Poart[, care ]i permitea posibilitatea de a influen\a
pe demnitarii otomani ]n amestecul lor ]n schimbarea domniilor de la Ia=i =i
Bucure=ti (farmece: lucrurile Por\ii). Pentru a le fi favorabil, domnii no=tri
(]ntre care mai ales Br`ncoveanu) aveau de aceea grij[ s[-i acorde anual, ca un
fel de tain (obroc), daruri dintre cele mai costisitoare, care s[ satisfac[ l[comia
nem[surat[ a acestui demnitar (amistuirea diamantului: nespusa l[comie).
Av`nd grij[ ca s[ nu i se mic=oreze cumva asemenea venituri =i daruri,
Mavrocordat spune scriitorul cu mali\ie era preocupat ca \[rile rom`ne
s[ nu s[r[ceasc[ prea tare (datorit[, desigur, jafului nemilos al unor domni de
genul lui Constantin Duca sau al unor boieri de felul lui Iordache Ruset).
2
Pentru a ]n\elege datele pe care scriitorul le d[ cu privire la originea lui
Mavrocordat pe linie patern[, re\inem: Ostrovul carii na=te copaci ca carii
aiurea ]n lume nu s[ afl[: Hios; muntean: cet[\ean de |arigrad; poama
m`ncat[ =i ne]nghi\it[: Sachizul, un alt nume pentru insula Hios. }ntr-adev[r,
218 Dimitrie Cantemir
Alexandru Mavrocordat se tr[gea, dup[ tat[, din insula Hios, din Marea Egee,
insul[ numit[ de turci Sachiz. Mai este demn[ de consemnat =i observa\ia,
ironic[, a scriitorului, c[ marelui dragoman nu-i f[cea pl[cere s[ i se aminteasc[
originea sa umil[, hiot[, =i c[ prefera s[ se numeasc[ \arigr[dean. Fire orgolioas[
=i p[truns de con=tiin\a valorii proprii, Mavrocordat prefera ]ns[ titulatura
- tvn crusmgn (de la oracole), asem[n[toare, simbolic, cu xaporitvn
(de la secrete), pe care o purta cu adev[rat.
1
Unul din corbi: unul din domnii muntene=ti (D. C.).
Pornind de la faptul c[ emblema |[rii Rom`ne=ti era corbul, Cantemir
nume=te corbi pe domnii acestui principat. Corbul, adic[ domnul muntean
de care este vorba ]n povestea ce urmeaz[, nu este indicat nominal.
2
Ur`ndu-l pentru participarea la politica br`ncoveneasc[ fa\[ de sine =i
fratele s[u, scriitorul ]ngroa=[, cu scop ofensator, unele am[nunte privind
ascenden\a lui Alexandru Mavrocordat pe linie matern[. Astfel, mama sa,
munteanc[, ar fi fost repudiat[ de so\ul s[u, unul din domnii muntene=ti,
chiar a doua zi dup[ nunt[, c`nd descoperise c[ mireasa era lipsit[ de vedere,
infirmitate ce s-a transmis apoi copiilor lui Alexandru, Ioan =i Nicolaie. }n
realitate, lucrurile stau astfel: Ruxandra, mama lui Alexandru Mavrocordat,
fusese ]ntr-adev[r c[s[torit[ mai ]nt`i cu un domn muntean, Alexandru Coconul
(16231627), dar ]n urma repudierii sale de c[tre acesta, pe temeiul c[ era
sa=ie (nu oarb[!), se rec[s[tore=te, pentru a doua oar[, cu Nicolae Mavrocordat
din Hios, care este tat[l Exaporitului. Se vede ]ns[ c[ sl[biciunea vederii, de
care sufereau fiii lui la care face aluzie scriitorul era o mo=tenire ereditar[
din partea bunicii.
Istoria ieroglific[. Vol. II 219
mea s[ \ine, pre carile sau a-l da, sau a nu-l da, ]n singur[ socotea-
la mea r[m`ne. De care lucru, dzic, c[ orice Camilopardalul ]ntre
noi drept ar giudeca, spre aceia ]nvoitoriu =i priimitoriu sint. Dar[
voi ce dzice\i, o, priietinilor? Au iar[=i t[v[lituri de cuvinte a ispiti
=i dup[ vechiul vostru obiceiu cu =uv[ituri vremea a v`na pofti\i?
De ave\i ceva cu socoteal[ a gr[i =i cuv`nt vrednic de ascultare a
povesti, acmu ]n fa\a adun[rii ace=tiia, dzice\i.
Iar ei alt[ ceva a dzice nu putur[, f[r[ numai dzu[ s[ s[ puie
poftir[, pentru ca mintea Corbului cerc`nd, de le va da pozvole-
nie ca aceasta s[ ]ntrebe.1 De aceast[ poft[ a lor, firea Camilo-
pardalului oarecum s[ tulbur[ =i: Ce poate fi r[spunsul =i pofta
aceasta? dzis[. Au nu-mi scrie Corbul aievea c[ cu mijlocul
vostru orice vom alege, aceia s[ fie? +i precum toate a a=edza =i
a alc[tui ]n voia voastr[ au l[sat, prin c`teva c[r\i ne ]ns[m-
neadz[? Dar[ acmu ce cuvinte brudii sint acestea? +i ce r[spuns
dzice\i s[ mai ave\i =i ]nc[ de acmu ]nainte mintea Corbului s[-i
cerca\i? Noi ]n lucruri ca acestea am b[tr`nit, c[rora ce r`nd =i
ce or`nduial[ le-ar trebui foarte am ]nv[\at. Ce de pre cuvintele
voastre vechea dzic[toare s[ adevere=te (c[ cine nu va s[ fr[-
m`nte, toat[ dzua cerne), ce =i eu fire-a=i fi vrut ca b[tr`ne\ele
]n copil[rie s[ mi s[ ]ntoarc[, =i a=e, cuvinte copil[re=ti ca aces-
tea a asculta =i la lucruri brudie=ti a m[ uita s[ pociu. Iar[ acmu,
]n v`rsta carea m[ aflu, nu numai a grai, ce nici a asculta cu-
vinte bolb[itoare nu priim[sc.2
Acestea cuvinte ale Camilopardalului, macar c[ tare, nu nu-
mai urechile, ce =i inimile le p[trundea, ]ns[ ei, s[lt[toare =i
nest`mp[rat[ inima Corbului =tiind, c[tr[ chip ca acela cuv`nt
1
Dimitrie se arat[ bucuros pentru ]mp[care, dar agen\ii munteni cer o
am`nare p`n[ c`nd primesc un r[spuns categoric de la Br`ncoveanu ]n aceast[
privin\[.
2
Pe Mavrocordat ]l mir[ foarte mult atitudinea lipsit[ de ini\iativ[ a p[r\ii
muntene la tratative, din moment ce Br`ncoveanu ]l ruga pe el =i ]i acorda prin
scrisori toat[ libertatea de a rezolva problema ]mp[c[rii.
Istoria ieroglific[. Vol. II 221
1
Except`nd pe +tefan Cantacuzino, Cantemir d[ o explica\ie batjocoritoare
a conduitei lipsite de ini\iativ[ a corpului de agen\i =i spioni ai lui Br`ncoveanu:
fiind slugi ]n serviciul unui st[p`n, ei nu au dreptul la decizie, trebuind astfel
doar s[ execute ceea ce li se porunce=te.
2
M`nia lui Mavrocordat, la ]nceput sincer[, devine repede zugr[vit[,
adic[ ascunz`nd anumite interese, care ]l fac s[ accepte cu u=urin\[ o am`nare
de dou[zeci de zile a tratativelor, p`n[ c`nd agen\ii munteni vor primi un
r[spuns categoric de la domnul |[rii Rom`ne=ti.
PARTEA A 12-ECEA
CUPRINS
1
Agen\ii munteni de la Istanbul scriu lui Br`ncoveanu c[, pentru bunul mers
al tratativelor, Mavrocordat cere o dovad[ de ]mputernicire ca arbitru al situa\iei.
2
Biholul de Cina: patriarhul Ierusalimului (D.C.).
Patriarh al Ierusalimului era Dositei Nottara (16991707), unchiul lui
Hrisant. Br`ncoveanu r[spunde agen\ilor de la Istanbul c[ le trimite pe Dositei
ca ]mputernicit al s[u la tratativele de ]mp[care, acesta urm`nd s[-=i conjuge
misiunea cu aceea a lui Mavrocordat.
3
Trup negru: rasa, portul; picioare page: cu c[l\unii peste mestii; cap alb:
batr`n (D.C.).
Cantemir, care ]l ura pentru incorectitudinea acestuia fa\[ de tat[l s[u, ne
transmite, ]n Istoria ieroglific[, un portret caricatural al lui Dositei: ]mbr[cat ]n
Istoria ieroglific[. Vol. II 225
1
Mavrocordat ia primul cuv`ntul, \in`nd un discurs retoric, dup[ moda
vremii, despre rolul binef[c[tor al p[cii ]n rela\iile interumane, eviden\iind
ini\iativa =i sinceritatea lui Dimitrie la aceste tratative =i subliniind primejdiile
la care s-ar expune cei doi rivali prin continuarea politicii de intrig[ =i ]nvr[jbire.
Istoria ieroglific[. Vol. II 227
1
Adopt`nd o atitudine neangajant[, Dositei propune ca cei doi ]mputernici\i,
adic[ el =i Mavrocordat, s[ nu se amestece prea mult ]n acest conflict, urm`nd ca
]mp[carea s[ fie mai ales rezultatul efortului celor dou[ p[r\i venite la tratative.
228 Dimitrie Cantemir
1
Mavrocordat, ascult`nd interven\ia nesincer[ a lui Dositei =i dorind ca s[ fie
el singur arbitru ]n aceste tratative, se ]nfurie =i invit[ pe cele dou[ p[r\i s[-=i
continue convorbirile ]n alt[ parte, dac[ nu au ]ntr-adev[r nevoie de mediator.
Istoria ieroglific[. Vol. II 229
1
Preocupat ]n modul cel mai sincer s[ ]ncheie pace, Dimitrie consiliaz[ pe
participan\i s[ ofere daruri lui Mavrocordat pentru ostenin\[ =i propune s[
se continue tratativele f[r[ acesta ]n alt[ parte, urm`nd ca Exaporitul s[
arbitreze numai ]n chestiunile mai grele.
2
Miz`nd pe sup[rarea lui Mavrocordat ]mpotriva p[r\ii muntene, Dimitrie
spera ca acesta, sub impulsul furiei, s[-i fac[ lui dreptate, f[r[ s[ mai fie nevoie
de a-l r[spl[ti b[ne=te.
3
}n realitate, dup[ cum ]=i da seama =i scriitorul, sup[rarea Exaporitului
era simulat[, prilej pentru el de a i se m[ri obrocul, adic[ darurile periodice
din partea lui Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. II 231
1
Aluzie la faptul c[ sup[rarea lui Mavrocordat era simulat[, acesta a=tept`nd
s[ fie pl[tit pentru serviciul cerut. Comportarea ]naltului demnitar st`rnise =i
dezaprobarea lui +tefan Cantacuzino =i a lui Dimitrie Cantemir, nu numai a lui
Dositei.
2
Plecarea lui Alexandru Mavrocordat constituie prilejul ca Dositei s[-=i ia
asupra sa rolul de arbitru al tratativelor de ]mp[care, rol cu care =i fusese
]nvestit de Br`ncoveanu. Cunosc`nd bine dedesupturile acestui conflict, el
]ntreab[ pe Dimitrie care ]i erau preten\iile ca s[ se ajung[ la ]mp[care.
3
Este interesant[ preten\ia de principiu pe care o ridic[ Dimitrie: el nu
dorea ceva ce ar fi fost nedrept, ci numai ]nl[turarea abuzurilor comise asupra
sa de c[tre Br`ncoveanu.
232 Dimitrie Cantemir
1
}n timp ce primele trei puncte prevedeau posibilit[\ile de principiu pentru
evitarea unor noi conflicte, punctul al patrulea, cel mai important, cere ca
Br`ncoveanu s[ repare nedreptatea, adic[ s[ dea ]napoi ceea ce st[p`ne=te cu
silnicie, f[c`nd dreapt[ ]mp[r\eal[. Este vorba de re]mp[r\irea mo=tenirii lui
+erban Cantacuzino, fostul domn al |arii Rom`ne=ti (1678-1688).
2
Consider`nd domnia Moldovei ca un drept de mo=ie al familiei Cantemir,
Dimitrie cere ca Br`ncoveanu s[ nu se mai amestece ]n via\a politic[ a acestui
principat, numind sau mazilind pe domni dup[ bunul s[u plac.
3
Clon\ul Corbului: b`ntuiala, zavistiia lui (D. C.).
Aceast[ prevedere seam[n[ cu cea dint`i, Dimitrie mai f[c`nd ]n plus
precizarea de detaliu, ca ura domnului muntean (pliscul Corbului) s[ nu se
mai ]ndrepte ]mpotriva nici unui moldovean, fie el domn sau boier.
4
Corbul carile mai denainte de acesta epitrop pasirilor au fost: +erban Vod[,
adic[ +erban Cantacuzino, unchi al lui Br`ncoveanu =i socru al lui Dimitrie,
c[s[torit cu fiica sa, Casandra; cuiburile: satele, adic[ mo=iile acestui domn,
iar puii sunt ficiorii, n[scu\i, copiii lui +erban. Acest punct prevede deci ca
Istoria ieroglific[. Vol. II 235
1
Se ]ncheie astfel o conven\ie de pace, ferindu-se fiecare parte de jur[m`nt,
pace ce pune cap[t unui conflict de =aptesprezece ani (16881705) ]ntre
Br`ncoveanu =i Cantemire=ti.
2
Scriitorul rezum[ ]n c`teva cuvinte con\inutul =i ideile de baz[ ale Istoriei
ieroglifice.
3 Aluzie la r[scoala \[ranilor, care nu a avut loc.
4
Referire la mazilirea =i izgonirea lui Constantin Duca.
5
Aluzie la cuv`ntarea batjocoritoare a lui Marco pseudobeizadea la adresa
adun[rii de la Arn[ut-chioi.
6
Referire la dorin\a de ascensiune a lui Mihai Racovi\[ la puterea politic[,
soldat[ ]n final cu mazilirea =i aruncarea sa ]n ]nchisoare.
7
Ironie la adresa lui Br`ncoveanu, care, aspir`nd la st[p`nire =i peste
Moldova, a ajuns p`n[ la urm[ s[ pl[teasc[ bani unui principe mai slab, cum
era Dimitrie Cantemir.
8
Scriitorul ]=i ]nchipuia la acea dat[ c[, prin ]ncheierea p[cii cu Br`ncoveanu,
a ob\inut o mare victorie. Realitatea este c[, dup[ cum o va dovedi desf[=urarea
ulterioar[ a evenimentelor, aceast[ pace nu a fost dec`t un scurt armisti\iu,
pentru c[ atunci c`nd situa\ia se va schimba la Poart[ ]n favoarea sa,
Br`ncoveanu va relua politica de intrigi ]mpotriva fra\ilor Cantemir.
IAR{+I C{TR{ CITITORIU
CUPRINS
SCARA
A NUMERELOR +l CUVINTELOR IEROGLIFICE+TI
T~LCUITOARE
Volumul I
Zidirea Vavilonului }ncep[tura r[ut[\ilor ............................ 28
Semiramis Pofta izb`ndirii str`mbe ........................ 28
Raiul sp`ndzurat Fericirea nest[ruitoare. ......................... 28
Evfrathul Nesa\iul l[comiii ................................... 28
Leul Partea moldoveneasc[ ......................... 28
Vulturul Partea munteneasc[ ............................. 28
Jiganie Tot neamul moldovenesc ..................... 29
Pardosul 10.800.100.3.1.20.8.2.70.100.
50.20.400.30 (Iorgaki vornicul)l ....... 30
Ursul 2.1.200.8.30.10.5.2.70.100.50.
8.20.400.30 (Vasilie vornicul) .......... 30
Lupul 2.70.3.4.1.50.600.1.300.40.
1.50.400.30 (Bogdan hatmanul) ...... 30
Vulpea 10.30.10.5.200.300.2.30.
50.8.20.400.30. (Ilie stolnicul) ......... 30
Ciacalul 40.1.20.200.400.300.
400.200.5.100 (Maxut u=er) ............. 30
M`\a S[lbatec[ 10.30.10.5.20.1.300.1.20.400.
7.8.50.70 (Ilie Cantacuzino) ............. 30
Pasire Tot neamul muntenesc. ........................ 31
Brehnacea 20.800.200.300.1.50.300.8.
50.200.300.70.30.50.8.20.400.30
(Costantin stolnicul) ......................... 31
1
Cifrele numelor corespund literelor chirilice. }n dreapta se d[ nu pagina\ia
manuscrisului, ci cea a edi\iei de fa\[.
+oimul 9.70.40.1.80
70.200.300.5.30.50.8.20.
400.30 (Toma postelnicul) ............... 31
Uleul 200.300.5.500.1.50.80.1.600.
1.100.50.8.20.400.30
(+tefan paharnicul) .......................... 31
Cucunoz 40.8.600.1.8.200.80.1.
300.1.100 (Mihai spatar) .................. 31
Coruiul 100.1.4.400.20.1.50.400.30
(R[ducanul) .................................... 31
H`r[\ul 100.1.4.400.30.3.70.30.5.
200.20.400.30 (Radul Golescul) ..... 31
B[l[banul 200.5.100.2.1.50.20.1.300.1.20.
400.7.8.50.70 (+erban Catacuzino) .. 31
Blend[ul 200.5.100.2.1.50.30.70.3.
70.500.5.300.400.30
(+erban logofetul) ............................ 31
Monarhie |ar[, public[ ........................................ 32
C`nii 20.1.80.8.20.5.600.1.50.30.5.
(Capichehaile) ................................. 32
Ogari 20.1.30.1.100.1.200.8
(C[l[ra=i) ......................................... 32
Coteii 8.200.20.800.1.4.5. (Iscoade) .............. 32
Bursuc 30.400.80.400.30.2.70.100.50.
8.20 (Lupul vornic) ......................... 32
Nev[stuic[ 500.1.300.1.4.5.4.400.30.400.8
(Fata Dedului) ................................. 32
Guziul Orb 4.5.4.400.30 (Dedul) ........................... 32
+oarece 400.100.200.5.20.5.30
(Ursechel) ....................................... 32
Corbul 2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1
(Basaraba voda) .............................. 33
Alalte numere de pasiri sau de dobitoace carile s[ pomenesc sau nici
vreo s[mnare nu au, sau carea ieste s[ aib[ ]ns[mnare la locul s[u s[
va pomeni.
Istoria ieroglific[. Vol. II 243
GLOSAR 1
A acmu, adv. acum.
acmu=i-acmu=i, adv. chiar
abate, a s[ ~, vb. a se dep[rta acum, ]n acest moment, ]ndat[.
de linia obi=nuit[, a schimba dru- acolea=, acole=, acolo=, adv. tot
mul; 2 a ]nl[tura. aici, tot ]n acela=i loc.
abur, s.m. abur, cea\[, fum; 2 acolithos (el.), s.m. tovar[= de
adiere, v`nt slab; 3 t[rie, alcool; ac\iune: adj. care urmeaz[.
4 arom[; 5 suflare, respira\ie, su- acoperi, a s[ ~, vb. a se aco-
flet (sufletul animalelor). peri, a se ]nveli; 2 a se ascunde.
aburi, vb. a aburi; 2 a bate u=or acoperire, s.f. acoperire, ascun-
v`ntul, a adia. dere, t[inuire.
accidens (lat.), s.n. accident, acoperit, adj. ]nv[luit, ascuns,
]nt`mplare, (predicabil porfirian). t[inuit; 2 greu de p[truns cu min-
acesta=, pr. =i acesta, acela=i. tea; adv. ]n parabole, cu t`lc,
aciua, a s[ ~, vb. a-=i g[si re- pe ascuns.
fugiu, a se ad[posti. activitas (lat.), s. f. activitate,
manifestare.
1
Am ]nregistrat ]n special cuvintele arhaice, care ast[zi nu mai au circula\ie.
Al[turi de acestea am introdus =i termeni noi folosi\i de Cantemir fie prin
]mprumut, fie construi\i de el plec`nd de la fondul limbii rom`ne de atunci. }n
acest sens am acordat o aten\ie deosebit[ termenilor privind domeniul filozofic,
al =tiin\elor din acea vreme =i al rela\iilor sociale =i politice. Am notat, de asemenea,
=i unele forme care prezint[ interes pentru istoria limbii. }n glosarea cuvintelor
am c[utat s[ surprindem numeroasele sensuri pe care Cantemir a ]n\eles s[ le
acorde acestora din motive speciale. }n descifrarea termenilor sau locu\iunilor
filozofice, sarcin[ deosebit de dificil[, am cercetat coresponden\ele din
terminologia aristotelic[, ]n circula\ie ]n filozofia vremii ]n aceast[ parte a Europei,
iar acolo unde am ]nt`lnit sensuri speciale, am folosit =i citarea contextului.
262 Dimitrie Cantemir
c`t de cii, conj. a=a ]nc`t, astfel ceresc, adj. ceresc, spiritual, di-
c[. vin.
c`tin\[, s.f. cantitate, categorie cere=tii, s.m. pl. exponen\ii lu-
a logicii =i a ontologiei aristoteli- mii divine, Dumnezeu =i slujitorii
ce. s[i, ]ngerii =i sfin\ii (]n concep\ia
ceas, s.n. or[, vreme. cre=tin[); supt numele cere=tilor
ceat[, s.f. mic[ unitate militar[, (sub]n\eles) jur`nd pe numele
buluc. lui Dumnezeu =i al sfin\ilor.
ceau= (turc.), s.m. mic coman- cerni, a s[~ a ]mbr[ca haina de
dant de oaste la curtea domneas- doliu, a se ]mbr[ca ]n negru.
c[, de obicei comandant de v`- cernit, adj. funerar, de doliu,
n[tori; 2 agent al puterii execu- trist, de ]nmorm`ntare; cernite
tive. c`ntece bocete.
cehni, vb. a l[tra. cer=i, vb. a cere, a ruga.
cehnit, ~uri, s.n. chefnit, l[trat cescu\, s.n. (diminutiv de la
de c`ine de v`n[toare. ceas), moment, clip[, pu\in timp.
ceva=i, adv. foarte pu\in, c`t de
cein\a, s.f. esen\a, quidditatea
pu\in, c`t negru sub unghie; ne-
(quidditas), categoria substan\ei
mic[ ceva=i c`tu=i de pu\in.
]n logica aristotelic[ (de la lat.
cezluit, adj. legat, str`ns, ]nf[-
quid = ce); uneori ]nseamn[ =i =urat bine.
calitatea substan\ei. cfartana (lat.), s.f. frigurile
cerbice, s.f. ceaf[, grumaz. cvartane.
cerca, vb. a ]ncerca, a cerceta, cfidditas (quidditas), s.f. quid-
a pip[i; a tatona; 2 a pune la pro- ditatea, esen\a fenomenelor,
b[; 3 a c[uta, a analiza. substan\a, categorie a logicii =i a
cerc[tor, s.m. cercet[tor. ontologiei aristotelice (cein\a,
cerceta, vb. a cerceta; 2 a vizita. singur[ fiin\a lucrului, ceia ce
cercetare, s.f. studiu, luare ]n ieste).
discu\ie. chelariu, s.m. slujitor al piv-
cerdac (turc), s.n. mic pridvor, ni\elor =i c[m[rilor domne=ti.
deschis sau cu geaml`c, situat de chentru, s.n. centru, punct cen-
obicei la etaj, sau deasupra beci- tral; 2 \int[, obiectiv.
ului, la vechile case \[r[ne=ti; 2 chiar, adj. clar, limpede, l[murit,
balcon, cerdac de tip turcesc, ie=it simplu, u=or de ]n\eles; 2 curat;
]n afar[ deasupra str[zii; 3 foi=or, puterea sufletului chiar[ pu-
chio=c. terea limpede a sufletului.
276 Dimitrie Cantemir
didascal (el.), s.m. dasc[l, pro- div, ~ uri, s.n. chip, fel; ]n di-
fesor, preceptor. vuri, ]n chipuri ]n fel =i chip.
dihanie, s.f. animal, s[lb[ticiu- div[, s.f. mirare, uimire; 2 lucru
ne; 2 fiin\[, vie\uitoare; 3 repre- neobi=nuit, minune.
zentare animalier[ (]n art[). dob[, s.f. tob[.
dih[niesc, adj. animal, ce \ine dobitoc, s.n. animal; dobitoc
de latura biologic[. s[lbatec animal de p[dure,
dihoniie, s.f. ne]n\elegere, cear- s[lb[ticiune; 2 boier moldovean;
t[, dezbinare. dobitoc supus animal domes-
diiet[, s.f. diet[, regim alimen- tic; 2 \[ran iobag moldovean; do-
tar. bitoc ceresc constela\ie cu
dimocratie, s.f. democra\ie; 2 nume de animal.
anarhie; 3 republic[; 4 sfat boie- dobitocesc, adj. de animal, ani-
resc, sfatul \[rii; 5 adunarea po- malic.
pular[ pentru alegerea domnului. dobitocit, adj. transformat ]n
dimpotriv[, adj. potrivnic, con- animal.
trar; prepusuri dimpotriv[
dob`nd[, s.f. c`=tig, folos; 2
b[nuieli negativiste, incriminato-
prad[.
rii; adv. ]n fa\[, dinaintea, din
dob`ndi, vb. a dob`ndi, a c[-
sens contrar; cele dimpotriv[
cele potrivnice, contrariile. p[ta.
din[oarea, adv. adineauri. dodei, vb. a tulbura, a sup[ra.
dind[r[pt, adv. dinapoi, din dodeial[, s.f. tulburare, sup[-
urm[. rare.
(dint`i) a=esi dint`i, adv. chiar domesnic, adj. domestic, de
=i la ]nceput. cas[.
discolie (el.), s.f. dificultate. domiri, a s[ ~, vb. a-=i da sea-
disidemonesc, adj. supersti\ios, ma, a-i fi clar, a se l[muri.
de natura supersti\iei; ]nv[\[tur[ domirit, adj. l[murit, clarificat.
disidemoneasc[ =tiin\[ su- domn, s.m. st[p`n; 2 boier, no-
persti\ioas[. bil; =ef, conduc[tor, c[petenie;
disidemonie (el.), s.f. super- domnul diavolului Dumne-
sti\ie. zeul, =eful ierarhiei satanice.
distihie (dustuca el.), s.f. ne- domoli, vb. a potoli; 2 a b[ga
fericire, spaima, a ]ngrozi (cu sensul de a
distihie (distoicea el.), s.f. na- cumin\i, a potoli); 3 a umili, a
tur[ dubl[. pune ]n situa\ia de neputin\[.
286 Dimitrie Cantemir
f[r[ chip verb impersonal, grij[, s.f. team[, fric[; grij[ ]m-
(nici ]n gramatic[ graiul f[r[ chip potrivnic[ team[ de ceva r[u.
=i cuv`ntul agiunge au ]nv[\at); griji, a s[ ~, a se teme, a-i fi fric[.
2 no\iune. grijliv, adj. grijuliu, tem[tor,
gramatic, s.m. filolog, etimo- care poart[ grij[, ]ngrijorat.
log; 2 pisar, scriitor de cancelarie, gros, adj. gros; 2 necioplit,
gr[m[tic. primitiv, lipsit de fine\e.
gramatic[, s.f. gramatic[, =tiin- grosime, s.f. masivitate, volum;
\a gramaticii. 2 grosime, insensibilitate sufle-
gr[ini, vb. a gr[i, a vorbi, a teasc[.
cuv`nta. grozav, adj. ur`t, pocit, slut,
gr[m[gior, s.m. diminutivul de murdar; 2 r[u, nelegiuit; fapt[
la grumaz. grozav[ fapt[ rea, fapt[ ur`-
gr[uncean[, s.f. gr[unte mic, t[, crim[, nelegiuire.
bob de gr`u, semincioar[. groz[vi, a s[ ~, vb. a se ur`\i,
a se poci.
gr[un\, s.m. mic[ greutate eta-
groz[viie, s.f. ur`\enie,
lon de c`nt[rit aurul ]n evul me-
groznic, adj. groaznic, ]nfri-
diu rom`nesc; 2 gr[unte, s[m`n- co=[tor, cumplit, amenin\[tor; 2
\[; 3 gr[un\e m[nun\ele gra- ur`t, slut.
nule. groznicie, s.f. groz[vie, fapt[ cum-
greb[nos, adj. g`rbov, coco=at, plit[, crim[; 2 putere de ]nfrico=are,
ghebos. drept de via\[ =i de moarte.
gre=it, adj. vinovat (smintit =i grumadz, s.f. g`t, ceaf[.
gre=it v[dzindu-s[). grum[gior, diminutivul de la
greu, adj. dificil; 2 masiv, com- grumadz.
pact, voluminos; 3 cu autoritate, grundz[ros, adj. zgrun\uros, cu
]nsemnat; 4 temeinic; 5 important, asperit[\i.
fundamental; ]nv[\[turi grele gunoi sc`rnav baleg[
=tiin\e importante. (gur[) a fi numai cu gura =i cu
greuime, s.f. greutate, pondere; cuv`ntul (fa\[ de cineva): a se
greuimea fireasc[ greutatea manifesta formal, nesincer.
natural[, greutatea trupului; 2 di- gurgui, sn. sf`rcul s`nului.
ficultate. gu=[, s.f. zona antepectoral[ la
greutate, s.f. ap[s[ri, povar[, p[s[ri; 2 anex[, sub form[ de
sarcini grele; a trage greutatea pung[ a esofagului la p[s[ri.
a suporta povara, ap[s[rile, a guziu; guziul orb, s.m. c`rti\[;
duce tot greul. 2 orbete.
296 Dimitrie Cantemir
oblici, vb. a afla, a dibui, a de- ocar[, s.f. jignire, ru=inare, ne-
scoperi; 2 a ]n\elege, a-=i da sea- cinstire, umilire, batjocur[, insul-
ma; 3 a prinde de veste; 4 a ob- t[, desconsiderare; 2 ru=ine, opro-
serva, a cerceta (adev[rul =i so- briu public; 3 ]nfruntare, certare,
coteala ce ne va ar[ta s[ obli- repro=are; 4 fapt[ ru=inoas[,
cim). demn[ de tot dispre\ul; ocara
oblicit, adj. descoperit, aflat. numelui umilire, pierderea
obosi, vb. a obosi, a ]nfr`nge, a prestigiului.
bate. oc[r], vb. a critica; 2 a umili, a
obraz, s.n. chip, aspect, fa\[, ]n- jigni, a lovi ]n prestigiul cuiva; 3
f[\i=are; 2 persoan[; 3 ]ndr[z- a dispre\ui ]n public.
neal[; 4 om de condi\ie social[ ochean, s.n. ocean.
]nalt[, fa\[ boiereasc[. (ochi) ochiul ceriului (metaf.)-
obr[znicie, s.f. ]ndr[zneal[. soarele; a trupului ochi ochii
obrintitor, adj. care obrinte=te, fizici; ochiul lui Dumnedz[u
care ]nr[ut[\e=te o ran[. con=tiin\a moral[ (]n limbajul
ideologic al vremii).
obroc, ~oace, s.n. vas de lemn
ocol, s.n. ocol, curte, loc ]ngr[-
pentru m[surat cereale (]n epoca
dit, ]ngr[ditur[; 2 \arc; 3 mi=care
veche); 2 taler, strachin[; 3
circular[, orbital[.
por\ie, tain; 4 impozit, obliga\ie ocoli, vb. a ]nconjura, a da ocol.
periodic[ asumat[. odihn[, odihnire, s.f. odihn[,
ob=te, s.f. mul\ime, adunare, so- relaxare; 2 pace, lini=te; 3 ]n\e-
cietate, comunitate; de ob=te, adj. legere, ]nvoire; odihna sf`r=i-
general, comun, ob=tesc, al tu- tului nonmanifestarea final[,
turor. moartea lumilor (ontologie).
ob=ti, vb. a populariza, a da ]n odihni, a s[ ~, vb. a se calma,
vileag, a face cunoscut, a aduce a se potoli, a se lini=ti, a se ast`m-
la cuno=tin\[, a aduce la p[ra; 2 a se sim\i satisf[cut.
cuno=tin\a general[, a face pub- odrasl[, s.f. f[t, progenitur[,
lic; a s[ ~, vb. a deveni pub- copil.
lic, a se face cunoscut; 2 a se adu- odr[sli, vb. a na=te, a ivi; 2 a
na, a se str`nge; 3 a se pune de r[s[ri, a cre=te, a se ]n[l\a.
acord. odr[slitor, adj. procreator, pro-
oca, oc[, pl. ocale, s.f. unitate genitor.
tradi\ional[ de m[surat greut[\i oftic[, s.f. tuberculoz[ pulmo-
variind intre 1260 =i 1290 grame. nar[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 327
polog, s.n. r`nd cosit, por\iunea (Porfirie) cinci glasuri a lui Por-
cosit[ de la un cap la altul; 2 aco- firie (quinque voces Porphyrii):
per[m`nt, polat[, cerg[, ]nveli- neamul (genus), chipul (species),
toare (pentru ca pologul stidirii deos[birea (differentia), hiri=iia
s[ s[ r`dice). (proprium), t`mplarea (acci-
polos andartic polul sud. dens).
polos arctic polul nord. porumb, s.m. porumbel.
poman[, s.f. dar; 2 ajutor. porumbreriu, s.m. porumbar, o
pom[t, s.n. gr[din[, livad[ de
specie de arbust spinos din famil-
pomi ]nc[rca\i de fructe.
ia rozaceelor, cu fructe sferice as-
pomeni, vb. a aminti, a re\ine.
pomenire, s.f. apelare, che- tringente.
mare, men\ionarea oral[ a unui porunc[, s.f. porunc[, dispo-
nume; 2 amintire, memorie. zi\ie superioar[; 2 legea, or`n-
pominoc, s.n. dar, prinos. duirea, ordinea din lucruri, ca
pomp[, s.f. alai, parad[; 2 str[- manifestare a dispozi\iei divine.
lucire, fast. poslanie, s.f. mesaj, scrisoare,
ponegrit, ponegru, adj. foarte depe=[.
negru, foarte ]ntunecos, foarte post, s.n. abstinen\[.
trist; ponegrite stihuri versuri posti, vb. a se ab\ine, a nu da
triste, elegiace. curs.
pont, punt, ~uri, s.n. punct, potolit, adj. stins cu ajutorul
articol, stipula\ie ]ntr-o conven\ie apei (despre foc, c[rbune).
scris[, ]ntr-un tratat. potric[li, vb. a p[trunde, a pen-
popas, s.n. oprire pentru odih- etra, a g[uri (ac\iunea penetrant[
na de noapte. a apei).
poprea, popreal[, ~ele, s.f.
potric[lit, adj. g[urit.
proptea, sus\inere; 2 contrafort; 3
potrivi, a s[ ~, vb. a fi pe
sprijin, reazem.
popri, vb. a opri; 2 a re\ine, a m[sur[, a egala.
aresta; 3 a z[g[zui, a st[vili. potrivire, s.f. acomodare, armo-
por, s.m. por. nizare; 2 integrarea ]ntr-un anu-
porcie, s.f. comportament de mit tipar, ]ntr-o anumit[ schem[
porc; 2 josnicie, porc[rie. (logic[, de pild[), ordonare; po-
poreclitur[, s.f. porecl[. trivirea formii ]n\elegerii or-
porfir[, s.f. marmur[ policro- donarea schemei intelective, or-
m[; 2 ve=m`nt imperial ro=u. donarea ra\ionamentului.
336 Dimitrie Cantemir
s[os, seos, adj. gras, plin de seu. demnitate social[, rang, pozi\ie
s[pat, adj. incizat; 2 sculptat, social[, boierie da divan, loc de
lucrat cu dalta. conducere; dreg[torie, pozi\ie
s[r[cit, adj. lipsit. conduc[toare, putere politic[; 4
s[rdar, s.m. serdar, comandant loc, re=edin\[ (domneasc[); ]n
de cavalerie. scaun a s[ sui a se urca ]n
s[rit[, s.f. st[p`nire de sine, scaunul domnesc, a fi numit
cump[t, luciditate, autocontrol, domn sau ]mp[rat, a succede la
(toat[ s[rita ]=i pierdu); a-=i puterea politic[; scaunul
pierde s[rita a-=i pierde cum- obl[duirii scaunul domnesc.
p[tul, a-=i pierde firea. sc[dere, s.f. mic=orare; 2 c[dere
s[rut[tur[, s.f. s[rutare. din situa\ie; 3 lips[, defect; 4 nea-
(s[turare) ]n s[turare, adv. ]n juns; 5 pagub[; de sc[dere, adj.
stare de sa\ietate, satisf[cut, ]m- de ru=ine, ru=inos, umilitor;
buibat, ghiftuit. sc[derea cinstii mic=orarea
s[v`r=i, vb. a face, a lucra, a ex- prestigiului.
ecuta, a efectua, a sf`r=i, a reali- sc[mos, adj. cu scame, din
za, a termina; 2 a ]ncheia (un pro- scame; 2 prost, ]mb`csit, nelumi-
ces); 3 a ]nceta; 4 a ]ndeplini; a nat (sc[mos la minte).
s[ ~, a ]nceta, a se opri; 2 a sc[r[nd[vi, a s[ ~, vb. a se
se realiza, a se pune ]n valoare. sc`rbi.
s[v`r\ire, s.f. moarte. sc[r[nd[vicios, sc[r[nd[vos,
s[v`r=it, sf`r=it, ~uri, s.n. sf`r- adj. sc`rnav, gre\os, sc`rbos.
=it, cap[t, rezultat; 2 \el, scop, fi- sc[r[nd[vitur[, s.f. sc`rn[vie;
nalitate; adj. ]ndeplinit, termi- 2 ]ngre\o=are, grea\[; 3 deza-
nat; cel de apoi s[v`r=it probare.
moartea. schimat[, ~te (el.), s.f. \inut[,
s[v`r=itur[, s.f. sf`r=ire, ter- mimic[, schimbare a fe\ei; schi-
minare, ]ndeplinire, efectuare, ]n- mate filosofe=ti \inut[, mimi-
cheiere. c[ filozofic[ (ironic).
scandal[, s.n. nedrept[\ire, schimbarea fe\ii schimbarea
persecu\ie. unui lucru, transformarea unui
scar[, s.f. scar[; 2 ordine, ]n- fenomen, alterarea lui, metamor-
=iruire; 3 tabel f[cut ]ntr-o anu- foz[.
mit[ ordine. schimosi, a s[ ~, vb. a se
scaun, ~uri, s.f. scaun; 2 tron schimba, a se transforma, a se
domnesc; 3 situa\ie, loc de cinste, altera; 2 a se zb`rci, a se rida, a
Istoria ieroglific[. Vol. II 347
tate, st[p`nire de sine; din \ir- (una) a s[ face una (cu ceva),
c[lamul min\ii ]i izgoniia ]i loc. vb. a deveni asem[n[tor,
scotea din s[rite, ]i f[cea s[-=i pi- identic; 2 a se unifica, a se integra.
ard[ cump[tul. und[, s.f. ap[ ]n clocot; la pl.
\ircumstan\[, ~ii, s.f. ]mpre- valuri.
jurare, circumstan\[; 2 condi\ie. undelemnos, adj. unsuros, lu-
\irulic, s.m. vraci, chirurg em- nec[tor; 2 care se strecoar[, insi-
piric, medic de campanie. dios, perfid, =iret.
\istui, vb. a striga cuiva \ist unghi, ~uri, s.n. col\.
pentru a t[cea, pentru a cere li- ura din fire, ur[ciunea din fire
ni=te (cine \istuie=te, nu =ie, ce contradic\ia din natur[, anta-
altuia... a t[cea ]i porunce=te). gonismul din lucruri (ontologie).
\i\ii, vb. a c`nta (un greiere). (urca) a s[ urca ]n capul cuiva,
expr. vb. a se obr[znici, a spec-
ula, a profita de bun[tatea cuiva;
U ]n capul altora a s[ urca a
ucinic, s.m. ucenic, ]nv[\[cel, se a=eza ]n fruntea vie\ii sociale;
=colar; 2 student, audient (la Aca- ]n spatele cuiva a s[ urca a
demie). profita de munca cuiva, a se l[sa
uleu, s.m. uliu. hr[nit =i ]ngrijit de cineva, a pa-
ului, vb. a uimi, a z[p[ci, a bui- razita pe cineva.
m[ci, a n[uci; a s[ ~ a se urduros, adj. puchinos, nes-
uimi, a se mira, a r[m`ne perplex; p[lat la ochi, murdar, plin de ur-
2 a-=i pierde controlul, lucidita- dori.
tea, cump[tul; 3 a-=i pierde min- urdzal[, s.f. urzeal[; 2 urzire,
\ile, a-=i pierde ra\iunea; min\ile proiect, ]nceputul unei lucr[ri; 3
a s[ ului a-=i pierde contro- scheletul unei construc\ii (urdza-
lul, a-=i pierde cump[tul, a nu mai la casii).
=ti ce este de f[cut. urdzitur[, s.f. lumea ca produs
uluire, s.f. uimire, confuzie. al crea\iei divine; 2 proiect, plan,
umedzal[, s.f. umezeal[; 2 li- schi\[, schem[; 3 construc\ie,
chid. structur[ (de obicei arhitecto-
umilin\[, s.f. smerenie, atitu- nic[).
dine umila, plin[ de respect =i de (urechi) ]n urechi a s[ suna, loc.
sentimentul supunerii. vb. a-i veni la ureche, a auzi.
368 Dimitrie Cantemir
groap[ mare s[pat[ de ap[, r`p[, veri... veri, conj. ori... ori.
v[g[un[, ad`ncitur[; de v`r- vers, ver=, ~uri, s.n. vers, stih;
toap[ adj. r`pos, cu v[g[uni. 2 (la pl.) c`ntare ]n versuri.
v`rtos, adj. tare, solid, dur, pu- veseli, a s[ ~, vb. a se bucura.
ternic, rezistent; adv. cu pu- veselie, s.f. bucurie; deplina
tere; 2 f[r[ gre=, radical; mai veselie vestea cea bun[, ]mbu-
v`rtos, adv. mai ales, mai cu cur[toarea veste.
seam[, cu deosebire. veste, s.f. =tire, anun\, ]n=tiin-
v`rtute, s.f. t[rie, vigoare, pu- \are, prevenire; f[r[ veste, adv.
tere, for\[; 2 capacitate, for\[ pe neg`ndite, pe nea=teptate;
combativ[, energie; 3 via\[, for\[ 2 ]n grab[; adj. neb[nuit, nea=-
vital[; 4 calitate, ]nzestrare; teptat; nevoie f[r[ veste ne-
v`rtutea fireasc[ puterea, norocire nea=teptat[, neprev[zu-
for\a fizic[, for\a trupeasc[, natu- t[.
ral[ (]n opozi\ie cu for\a min\ii, vestit, adj. celebru.
capabil[ de for\a artificiului, a vi- ve=c[, s.f. sit[; 2 partea de lemn
a unui ciur, v[c[lie.
cleniei).
vetrel[, vetril[, ~ele, s.f. p`nz[
v`z`i, vb. a b`z`i, a scoate zgo-
de corabie; 2 (la pl.). velatur[.
mot din aripi.
(via\[) proast[ via\[ via\[
v`z`ial[, s.f. b`z`ial[, zgomot dus[ ]n lipsuri, cu venituri mate-
produs de aripile insectelor. riale la limit[; via\a a-=i pune,
vl[gos, adj. puternic, plin de loc. vb. a-=i risca via\a, a se ex-
vlag[. pune primejdiei de moarte; viata
vechi, a s[ ~, vb. a se ]nvechi, a-=i trage, loc. vb. a-=i duce
a se trece, a se ]mb[tr`ni. (din greu) via\a, a-=i duce zilele.
vechii, s.m. cei vechi, anticii; vicleni, vb. (]n accep\ie feudal[)
vechiu la minte experimen- a tr[da; 2 a ]n=ela.
tat, cu experien\[. viclenitoriu, adj. ]n=el[tor, min-
vecinic, adj. permanent, f[r[ cinos; priietin viclenitoriu
sf`r=it. prieten fals.
vecinie, s.f. starea de vecin, de vicle=ug, s.n. (]n accep\ie feu-
rum`n, iob[gie (a mu=telor prie- dal[) infidelitate, tr[dare; 2 am[-
te=ugul =i fr[\iia, iar[ nu vr[jm[- gire, capcan[; 3 fapt[ sau inten\ie
=ia =i vecinia s[ poftim). necinstit[, necinste; 4 ]n=el[torie,
veninat, adj. ]nveninat, veninos, demers incorect; 5 (la pl.) m[-
otr[vitor. =ina\ii, combina\ii; vicle=uguri a
Istoria ieroglific[. Vol. II 371
APRECIERI
Cel ]nt`i istoric a fost Cantemir, un cap genial, c[ruia niciodat[ nu i-a
lipsit puterea de a str[bate prin problemele cele ]ntunecoase ale trecutului.
}n Etymologicum Magnum Romaniae, tom IV, B., 1898, p. VIII.
vremea aceea a b[snui asupra istoriei, ]n care era ]nsu=i at`t de intim ames-
tecat, a vremii sale.
Cronicile vremii =i un grec ocrotit la curtea domnilor Moldovei ne arat[
pe un om care v[dit cauta s[-=i c`=tige prietenii bune pentru un scop mare,
pentru una din acele ]ncerc[ri ce hot[r[sc asupra vie\ii =i asupra unei \[ri
]ntregi. Ca un fiu pentru cei b[tr`ni, ca un frate pentru cei de-o seam[ cu
d`nsul, ca un p[rinte pentru cei tineri. Iubirea lui se ]ndreapt[ mai ales c[tre
acest tineret, care el ]nsu=i, =i de mult, alerg`nd sub toate steagurile cre=tine,
se lupt[, se cere la lucruri noi =i r`vne=te necontenit la ispr[vi extraordinare,
la mari vitejii, la lovituri de aventur[.
Nicolae IORGA, Sfaturi pe ]ntuneric. Conferin\e la radio, Editura Militar[,
Bucure=ti, 1976, p. 73-76.
nici leul, nici vulturul din lumea noastr[, ci o fiin\[ pe jum[tate real[, pe
jum[tate de poveste =i legend[: unicornul. Simbolul ar fi desigur cel mai po-
trivit s[ lege la un loc contururile p[m`nte=ti =i cele nep[m`nte=ti ale
apari\iei ce ne preocup[. Interesant e c[ ]n Istoria ieroglific[, oper[ ]n care
Cantemir poveste=te ]n form[ alegoric[ ]nt`mpl[rile printre care via\a p`n[
la o anume v`rst[, cu at`tea fund[turi =i ie=iri, l-a amestecat sau l-a ]ncur-
cat, boierii moldoveni =i munteni figureaz[ sub numiri, unii de dobitoace,
al\ii de p[s[ri, =i iar[=i al\ii sub numiri de corcituri mitologice. Ni se vorbe=te
aici despre corb =i vidr[, despre stru\oc[mil[, leopard =i elefant. Sub aceste
numiri se ascund personaje istorice precum Constantin Br`ncoveanu, cu-
tare Duca, cutare Racovi\[ }n fabulos deghizata Istorie ieroglific[, Dimit-
rie Cantemir ]nsu=i ]=i joac[ rolul sub ]nf[\i=area Inorogului, numele slav,
adoptat de cronicarii no=tri, al Unicornului. Inorogul, animal cu copite
nedespicate, av`nd un fantastic corn lung, ce izbucne=te drept ]nainte din
mijlocul frun\ii, reprezint[ una din pl[smuirile cele mai sugestive ale
imagina\iei mitologice. Inorogul, animal de o s[lb[ticie de nedomesticit, dar
sublimat totodat[, unealt[ a miraculosului adesea, era ]n literatura medi-
eval[ un simbol al castit[\ii, =i prin deriva\ie apoi =i un animal al puterii spir-
ituale.
Via\a lui D. Cantemir e o via\[ la r[scruce de vremuri =i rezum[, prin
profilul ei abrupt, prin peripe\iile ce o ]nal\[ =i o sf`=ie, un ansamblu de situa\ii
dintre cele mai dramatice ale istoriei noastre.
Lucian BLAGA, Izvoare, Editura Minerva, Bucure=ti, p. 141-147.
Istoria ieroglific[ poate fi asemuit[ unui roman social prin toat[ acea sub-
structur[, pe care se ]ntemeiaz[ fabula\ia =i care nu e alta dec`t ]ns[=i via\a
principatelor, moldovenesc =i muntenesc, ]n decurs de =aptesprezece ani, ]ntre
1688 =i 1705 cu alte cuvinte ]ntre ]nceputul domniei lui Br`ncoveanu =i
cea de a doua domnie a lui Antioh Cantemir, Elefantul sau Filul pe iero-
glifice=te, =i pe care mezinul nu-l cru\[ defel de s[ge\i din cele mai bune ,
via\a politic[ ]n primul r`nd, ale c[rei i\e r[sucite =i ]ncurcate de continue
rivalit[\i pentru domnie sunt trase cu brutalitate de la Poart[, din Cetatea
Epithimii sau a Poftei, cum ]i spune Cantemir ]n romanul s[u
+i toat[ aceast[ desf[=urare de ]nt`mpl[ri, toat[ aceast[ ]ncruci=are de
drumuri, tot acest r[zboi al r`vnelor =i dezam[girilor, toat[ aceast[ g`lceav[
a patimilor, tot acest machiavelism de Fanar, se desf[=oar[ ]ntr-un ritm at`t
de viu =i de sus\inut, ]nc`t impresia c[ deschizi, ]n m`n[ cu singurul fir ari-
Istoria ieroglific[. Vol. II 379
tizat cititorul contemporan cu el; a devenit mai grea pentru noi, mai ales
datorit[ faptului c[ nu mai practic[m acela=i gen de lectur[ ca cititorii din
vremea Inorogului: ]n locul lecturii intensive, care nu p[r[sea o pagin[ p`n[
nu-i descoperea toate straturile ]n\elesurilor =i felurimea frumuse\ilor, noi
practic[m lectura extensiv[, care acumuleaz[ c`t mai multe c[r\i. }n numele
acestei practici s-a vorbit despre faptul c[ scrierea principelui s-ar preta la
selec\ia soldat[ cu mutilarea ]n cele mai frumoase pagini. Ca =i Divina Come-
die, istoria lui Cantemir nu cuprinde pagini frumoase =i pagini ]ngropate de
timp; ea formeaz[ un tot. +i de aceea trebuie citit[ ]n clipele de r[gaz, even-
tual ]n paralel cu cine =tie ce povestire mai diluat[.
Dac[ ar fi fost tip[rit[ ]n timpul vie\ii scriitorului, cu siguran\[ c[ mul\i ar
fi citit-o pentru a r`de pe seama lui Racovi\[, a lui |ifescu, a Rusete=tilor;
dar, nu este mai pu\in sigur, c[ mul\i ar fi parcurs-o pe ]ndelete, relu`nd
pove=tile =i ]nv[\`nd pe dinafar[ sentin\ele.
Alexandru DU|U, Prefa\[ la Istoria ieroglific[, edi\ia a II-a B. P. T. , Edi-
tura Minerva, Bucure=ti, 1983, p. XIX.