Sunteți pe pagina 1din 9

Sociologie, definitie

Definitie : sociologia este stiinta care studieaza societatea sub toate formele ei de organizare si
manifestare si comportamentul oamenilor in cadrul societatii.
Domeniul sociologiei apare in secolul al XIX-lea. Fondatorii principali fiind Auguste Compte,
Herbert Spencer, Karl Marx, Max Weber, Gustave Le Bon.

Sociologie-generalitati
Gustav Le Bon
Carte principala Psihologia multimilor. Este considerat intemeietorul psihologiei sociale. Cartile
sale abordeaza probleme legate de comportamentul, personalitatea multimilor inconstient colectiv cu
referire la evenimentele istorice mai ales revolutia franceza.

August Compte
Este primul care foloseste termenul de sociologie. Curs de filozofie pozitiva. Compte creeaza
sociologia dupa modelul fizicii numind-o chiar fizica sociala.
Elementul central este metoda pozitiva de elaborare a legilor universale pe baza culegerii datelor si
informatiilor. Datoria sociologiei este de a strange toate datele din care vor rezulta legile.
El ajunge la concluzia ca exista 3 stadii de evolutie a societatii:
Stadiul teologic (religios).
Stadiul metafizic (atitudine critica, dezorganizatoare) corespunde secolelor XII-XVIII.
Stadiul pozitiv (predomina ratiunea).
Dupa el sociologia este neutra axiologic si reprezinta analiza cu mijloace stiintifice a realitatii.
Axiologia teoria valorilor.

Max Weber
Etica protestanta si spiritul capitalismului. Weber pune baza sociologiei interpretative. Teoria sa
are ca element central actiunea sociala si intelegerea interpretativa. Cercetatorul nu este izolat. Prin
intelegere se poate ajunge la generalizari si predictii.

Herbert Spencer
Principii de sociologie. Sociologia sa are ca model biologia -> Darwinism social. Societatile pot fi
privite ca niste organisme cu evolutie fixa. Ele cresc, se dezvolta, imbatranesc si dispar. El considera ca
exista doua tipuri fundamentale de societati: militare din care se vor dezvolta cele industriale (detinatorii
puterii economice sunt conducatorii). Nu incearca sa explice ci cauta legi universale aplicabile oricarei
societati. Tari: proletari, capitalisti.
Relatiile de productie evolueaza mai greu decat fortele de productie=> decalaj=> revolutie (rezolva
contradictia prin schimbarea relatiilor de productie).

Metodologia cercetarii sociologice


Investigatia sociologica se desfasoara dupa un model stadial.
1. Formularea problemei. Apare in momentul in care exista un fenomen pentru care nu sunt
informatii sufieciente sau care contrazice teoria deja existenta.
2. Formularea ipotezelor. Ipotezele sunt variante de rezolvare. Acestea trebuie sa fie de forma:
daca X atunci Y si sa fie masurabile.
Alegerea metodei de cercetare si elaborarea instrumentelor de culegere
a datelor
Metodele : pot fi ancheta sociologica (chestionar/ interviu), observatia, experimentul, analiza documentelor
sociale.
Ancheta sociologica
Chestionarul - instrument in care sunt date atat intrebarile cat si raspunsurile. Intrebarile trebuie sa
fie inchise, trebuie intotdeauna oferita o varianta nu stiu.
Dezavantaj= pot fi pierdute anumite variante corecte de raspuns, avataj- este usor cunatificabil, pot
fi aplicate unui numar oricat de mare de subiecti.
Sondajul de opinie tip particular de chestionar considerat un fel de barometru. Se refera la o
problematica limitata, se incearca aflarea parerilor oamenilor cu privire la subiecte de interes larg si asupra
carora exista dezbatere publica.
Interviul - se face pe baza unei grile de interviu, adica un set de intrebari deschise. Avantaj:
raspunsurile fiind libere ele sunt mult mai exacte. Dezavantaj: mult mai greu cuantificabile, este necesara
implicarea cercetatorului.
Reguli de formulare a intrebarilor dintr-un iterviu sau cestionar: nu se folosesc negatiile; nu se
utilizeaza neologisme sau cuvinte putin cunoscute; se evita cuvinte tari (cu rezonante afective puternice);
se evita cuvintele care au mai multe intelesuri; se evita intrebarile ipotetice; se evita intrebarile generale,
lipsite de context; se evita intrebarile intime; se evita intrebarile care pot fi percepute drept test de
cunostinte; se evita intrebarile duble; se evita intrebarile foarte lungi si complicate.

Observatia
Definitie : analizeaza comportamentul oamenilor.
Clasificare:
In functie de modul in care se desfasoara:
- Observatia structurata adica o cuantificare a datelor pe baza unei grile de observatie. Se
aplica fenomenelor cunoscute.
- Observatia nestructurata (se aplica fenomenelor necunoscute).

Observatia poate fi clasificata in functie de modul in care se raporteaza cecetatorul la grup:

- Observatia participativa (obsevatorul participa la toate activitatile grupului).


- Observatia nonparticipativa ( observatorul nu participa ).

Prezenta cercetatorului influenteaza comportamentul oamenilor prin faptul ca sunt sau nu


constienti de prezenta sa; din acest punct de vedere vom avea: observatie distorsionata si observatie
nedistorsionata (implica probleme de moralitate; singurul mod in care se poate practica este in conditii de
laborator).

Experimentul
Efectul Hawthorne realizat de Elton Mayo, a accentuat faptul ca orice experiment sociologic poate
avea rezultatele falsificate datorita faptului ca oamenii reactioneaza diferit pentru ca se stiu observati.
Analiza documentelor sociale este o metoda prin care sunt studiate documente publice sau oficiale
in vederea obtinerii unor informatii despre prezent sau trecut. Acest lucru se realizeaza prin analiza de
continut adica indentificarea cantitativa a unor unitati de analiza cum ar fi spatiu, timp, cuvinte cheie, teme,
personaje etc.
Stratificarea sociala
Definitie : ordonarea pe verticala a indivizilor unui grup sau ai unei societati in functie de resurse si
influenta sociala (prestigiu si putere capacitatea de ati impune vointa in ciuda rezistentei).
Stratificarea sociala duce la inegalitate sociala. Inegalitatile sociale sunt un fenomen universal
care determina accesul diferit al indivizilor la resurse, pozitii si influente sociale.

Teorii cu privire la stratificarea sociala


Din moment ce stratificarea sociala este un fenomen social universal, diferiti sociologi au incercat
explicarea lui.
Carl Marx impreuna cu Engels elaboreaza in cadrul marxismului, un model unic dimensional
privind stratificarea sociala. Conform lor, singura cauza pentru care apare aceasta este proprietatea privata
asupra mijloacelor de productie.
Exista doua clase sociale:
- Clasa dominanta, exploatatoare numiti capitalisti adica minoritatea care detine controlul
asupra bunurilor si factorilor de productie.
- Proletarii care detin putine proprietati, clasa dominata, exploatata, cei care trebuie sa
munceasca pentru a trai.
Exista o contradictie fundamentala intre caracterul social al muncii si cel privat al societatii care
duce in mod inevitabil la conflict, la lupta de clasa.
Max Weber considera ca stratificarea sociala este un fenomen cu multiple dimensiuni. Factorii care
conduc la stratificarea sociala sunt:
Economia oamenii sunt grupati in clase sociale in functie de rolul jucat in procesul de productie.
Clasele sociale identificate de el ( clasa sociala = grupare cu sanse egale de a avansa in ierarhie):
muncitori; mica burghezie ;functionari - tehnicieni, intelectuali; proprietari si antreprenori.
Factori sociali care se refera la prestigiu si stima sociala si se coreleaza partial cu factorii
economici.
Factorii politici puterea detinuta de un individ in cadrul unui grup sau organizatii birocratice,
influenta pe care acesta o poare exercita in cadrul unei actiuni colective.
Teoria functionalista a stratificarii sociale. Functionalismul considera societatea ca un fel de
organism. Ea este compusa din nenumarate elemente care nu au sens de sine statator, dar care
satisfac anumite nevoi.
A explica oricare dintre elemente, inseamna a-i identifica rolul, functia si nevoia pe care o satisface.
Orice fenomen social corespunde unei nevoi, prin urmare toate indeletnicirile, calificarile si
competentele sunt necesare. Totusi ele nu sunt egale ca efort, grad de calificare, recompense si din
aceasta cauza apare stratificarea sociala.

Status si rol
Statusul este pozitia detinuta de un individ intr-o structura sociala. Ceea ce asteapta un individ de
la ceilalti pe baza pozitiei sale, rolul social este ansamblul comportamentului realizat de un individ pe baza
pozitiei sale (statusului detinut); ceea ce asteapta ceilalti de la noi.
Orice om detine o multitudine de statusuri pe care le realizeaza si selecteaza permanent. Alegerea
individului poate sa difere de asteptarile persoanelor cu care interactionam.
In asemenea cazuri, numite conflict de status pot sa apara probleme de comunicarea si tensiuni.
Conflictul de status apare cel mai des in situatiile in care se suprapun mai multe statusuri, iar alegerea celui
central nu este evidenta.
Statusurile pot fi:
Atribuite (obtinute prin nastere); exemplu: cetatenie, etnie.
Dobandite (cele pe care nu le obtinem prin nastere). Aceasta tipologie, distinctie, depinde de modul in
care este definit un status in societate. La limita, majoritatea statusurilor atribuite pot sa fie dobandite.
Indicatorii de status sunt elementele care pot ajuta la aflarea statusului unei persoane.
Obiectele respective au calitatea de indicatoare de status numai intr-un context social dat. Ele pot sa fie
purtate voluntar sau involuntar si indica statusul central al unei persoane.

Grupurile si relatiile sociale


Fiecare om apartine simultan unei multitudini de grupuri sociale. Ne formam si traim in grupuri. Ne
comportam diferit in grup, datorita sentimentului de securitate si presiunii de grup.

Grupul social reprezinta in sociologie orice agregare de doua sau mai multe persoane cu urmatoarele
caracteristici:

Sentimentul apartanentei la grup (membri se considera si sunt perceputi ca grup).

Exista interactiuni intre membrii grupului.

Exista caracteristci comune (exista valori, aspiratii, obisnuinte si interese comune).

Existenta unor interese comune sau a unui scop comun.

Grupurile nu se confunda cu: multimea (grupare intamplatoare si de scurta durata); echipa (un tip de grup in
care membri au roluri bine definite si exersate in vederea atingerii unui scop comun constientizat si asumat
de toti); categoria sociala (desemneaza mai multi oameni care au caracteristici similare la nivelul unei
populatii).

Clasificarea grupurilor

Grupurile din care facem parte pot fi extrem de diferite cu relatii si interactiuni mai slabe si mai
puternice.

Grupuri primare si secundare. Grupurile primare sunt grupuri mici in care comunicarile sunt
directe, fata in fata. Influente foarte puternice asupra individului, mare incarcatura afectiva.

Grupurile secundare se bazeaza nu atat pe interactiuni afective cat pe interese comune.


Implicare emotionala scazuta, scopuri precise interactiuni mijlocite.

Grupuri formale si informale. Grupurile formale au o forma prestabilta creata in general de o


structura organizationala. Pozitiile si relatiile sunt independente de subiectii care le ocupa, relatiile si
interactiunile au la baza o ierarhie si reguli clare.

Grupurile informale sau naturale apar in decursul interactiunilor dintre subiecti, nu au scopuri,
reguli si structura interna clara, au la baza simpatia si atractia.

La nivel de grup pot exista 3 tipuri de relatii: atractie, respingere, indiferenta. Analiza lor permite
trasarea unei sociograme adica a unei harti a relatiilor dintre indivizi, a subgrupurilor si canalelor de
comunicare.
Dinamica grupurilor

Este analiza proceselor care au loc in interiorul unui grup. Se considera ca majoritatea grupurilor
trec prin urmatoarele etape de formare:

Formarea

Etapa de inceput, relatiile sunt politicoase, protocolare, preocuparea principala este de a-i
cunoaste pe ceilalti si de a explora propriile sanse de afirmare.

Furtuna

Indivizii isi negocieaza pozitia in grup, relatiile de autoritate, sferele de influenta. In aceasta etapa
apar tensiuni, subgrupuri, aliante. Daca nu este depasita aceasta etapa va exista o stare permanenta de
neincredere, conflicte interne.

Normarea

Se ratifica normele si ierarhiile negociate in etapa anterioara. Incep sa apara statusuri si ordine
interna.

Functionarea

Etapa de roductivitate maxima in care grupul functioneaza pe baza regulilor agreate. Aceste
etape nu sunt intotdeuna la fel de intense sau pot sa nici nu apara, dar in orice grup, indivizii simt nevoia de
a-si defini pozitita, teritoriul si sfera de influenta. Nu exista grupuri simetrice, intotdeauna exista pozitii
periferice si centrale in grup.

Efecte de grup ce produc reactii contraintuitive

Efectul de asteptare, spectacol, indiferenta. Un comportament de ajutor reclamat de o anumita


situatie apare intr-un interval de timp incert proprotional cu numarul celor care il pot oferi. In acest caz se
vorbeste despre responsabilitatea scazuta, difuza, anesteziata a indivizilor la nivelul intregului grup. Fiecare
asteapta ca altul sa faca ceva.

Efectul pierderii de vreme oamnii depun un efort individual mai mic, atunci cand muncesc
inpreuna cu alte persoane, iar responsabilitatea, efortul individual nu poate fi foarte bine cunoscut.
Implicarea individuala este invers proportionala cu numarul membrilor. Acest lucru este foarte important
pentru manegement si explica de ce activitatile colective in care nu pot fi cunatificate efortul individual sunt
ineficiente. Exista o limita dincolo de care sunt prea multi oameni pentru a mai putea derula activitatea.

Gandirea de grup (groupethink). Desi grupurile au capacitatea de a genera mai multe idei decat
indivizii izolati (brainstorming).

Totusi intr-un grup ce are coeziune mare si un conducator puternic lucrurile stau pe dos (efectul
de turma). Se cauta acordul, membri au eficienta de a evita critica, prin urmare eficienta mentala scade,
perceptia asupra realitatii este deformata.

Apare iluzia invulnerabilitatii, supraincrederea, subaprecierea adversarului, apar stereotipuri in


aprecierea adversarului, exista tendinta asumarii unor riscuri exagerate. Oameni foarte bine pregatiti ajung
sa faca erori inexplicabile. Acest efect a fost studiat prima data in urma dezastrului din golful porcilor (pigs
bay). Cel mai mare dezastru american dupa Pearl Harbor.

In 1961 Kennedy a incercat sa debarce 1400 de imigranti cubanezi bine antrenati militar pentru
ca acestia sa provoace o revolutie populara impotriva lui Fidel Castro. Acest plan s-a dovedit un esec total
in urma caruia S.U.A. au avut pierderi umane, de armament si de imagine.
Educatie si socializare
Educatia: ansamblul actiunilor si proceselor sociale prin care societatea transmite noilor generatii
cunostintele, valorile aptitudinile si comportamanetele necesare integrarii sociale.
Atat socializarea cat si educatia inseamna promovarea a ceea ce societatea considera important,
valoros si util. Socializarea are un inteles mai larg incluzand toate influentele sociale care influenteaza
individul.

Rolul social un status implica roluri multiple in functie de cei cu care interactionezi. Tipurile
principale de roluri sociale: rolurile asteptate, rolurile performate. Diferentele dintre acestea pot fi motivate
de: incompatibilitati intre personalitate si cerintele comportamentale si atitudinile impuse de status; lipsa de
experienta sau invatarea insuficienta a rolului.

Institutiile sociale si tipologia lor


In limbaj comum prin institutie se intelege o organizatie delimitata in timp si spatiu: primaria, banca.
In sociologie conceptul este mult mai larg. Orice tip de practica instituita oriunde in societate poate
reprezenta o institutie sociala. Exemplu: biserica, familia, banii, adulterul.
Intregul univers social poate fi reprezentat ca sistem de institutii sociale. Institutiile sociale
reprezinta seturi de statusuri si roluri atasate lor, care contribuie la implinirea unei functii sau nevoi sociale.
Orice organizatie are la baza o institutie dar nu si invers.

Tipuri de educatie
1. Educatie informala procesul de invatare voluntara sau nu, realizat prin relatiile si interactiunile
noastre cu ceilalti (familie, prieteni, mass-media)
2. Educatie formala ansamblu proceselor de invatare derulate in cadrul sistemului de invatamant.
Acest tip de educatie este planificat, controlat, exista personal specializat, obiective clare, precise.
3. Educatia nou-formala se refera la activitatile de invatare derulate intr-un cadru formal, dar in
afara sistemului de invatamant (scoli de vara, cenacluri). Educatia formala are rolul cel mai important in
formarea si pregatirea individului pentru viata in societate intre 6 si 18 ani. Cei cu nivelul de instruire mai
ridicat au sanse mai bune de castig. Scoala are si functii de socializare, integrare sociala, control social,
mediere a prieteniilor, a casatoriilor.

Clasificarea institutiilor
Institutiile pot fi:
o Politice - se ocupa de conducerea comunitatilor si societatilor.
o Juridice - administrarea controlului social si asigurarea ordinii.
o Economice - producerea si consumul de bunuri si servicii.
o Religioase administreaza practicile si ideologiile religioase.
o Culturale producerea si difuzarea culturii.
Institutii ale vietii private care asigura desfasurarea vietii private a individului. Institutiile sociale nu
sunt neaparat acceptate de societate putand fi ilegale. Istoric vorbind noile institutii apar in primul rand prin
procesul de diferentiere institutionala, adica procesul prin care dintr-o institutie sociala care indeplineste mai
multe functii in societate apar institutii noi care preiau anumite functii.
Institutia totala este un tip special de institutie sociala care indeplineste mai multe functii in
societate, apar institutii noi care preiau anumite functii.
Institutia totala este un tip special de institutie care incearca sa-si controleze si influenteze membri
la nivel maxim. Diferite institutii pot juca rolul de institutie totala pentru anumiti membri in anumite conditii
(spitalul pentru bolnavi cronici).
Aceste institutii exclud de regula posibilitatea pastrarii altor statusuri decat cele oferite de ele si
restrictioneaza comunicarea cu exteriorul si posibilitatea parasirii lor

Familia ca institutie sociala


Definitie: un grup de oameni care interactioneaza datorita unor legaturi se sange, alianta prin
mariaj si adoptie.
Vorbim despre rude fictive atunci cand ne referim la relatii foarte apropiate, similare celor de
rudenie.
Functiile familiei:
o de status (cele mai importante statusuri ale unei persoane sunt cele oferite de familie);
o afective;
o protective;
o economice;
o de socializare;
o reproductive.

Tipologia familiei
o Extinsa.
o Nucleara (exista cel mult doua generatii); exemplu: familia conjugala, monoparentala.
Normele pe baza carora functioneaza familia:
Norme de casatorie: reglementeaza alegerea partenerilor. Exista doua tipuri de casatorie:
endogama; exogama.
Norme care reglementeaza numarul partenerilor.

Familia poate fi :
o monogama desi unii autori prefera termenul de monogamie seriala.
o poligama (cand exista mai mult de doi soti):
o pologamie poliginie mai multe femei, exemplu musulmani; poliandrie- mai multi barbati, apare
destul de rar in Polinezia, Nepal, India( comunitatile Nayar, Toda);
o casatorie de grup- societatea Oneida in S.U.A. secolul al XIC-lea 300 membri. Alte casatorii de
grup in anii 60-70 S.U.A. perioada hippie.
Norme de autoritate se refera la conducerea si exercitarea puterii in familie. Familiile pot fi
matriarhale, patriarhale, bazate pe exercitarea comuna a puterii.
Norme privind alegerea partenerului: factorii principali privind alegerea partenerilor sunt
proximitatea si homogamia.
Norme de locatie: familiile pot fi intemeiate in: neolocatie (casa noua); patrilocatie (casa barbatului);
matrilocatie (casa femeii).

Socializarea
Definitie : este procesul prin care individul uman isi formeaza personalitatea invatand comportamente,
abilitati, informatii care il fac fiinta sociala capabila sa traiasca si sa se dezvolte in societate.
Socializarea reprezinta asimilarea, adaptarea, interiorizarea regulilor si modelelor oferite de
institutiile si oamenii cu care intra in contact. Factorii care ne influenteaza comportamentul in societate sunt
numiti agenti de socializare. Agentii principali de socializare: Familia, scoala, grupurile de egali, mass-
media.
Factori care influenteaza procesul de socializare:
Factori biologici ( temperament, caracteristci afective).
Mediul fizic (geografie). Lucian Blaga vorbeste despre o structura a matricei stilistice
romaneasca ce cuprinde un orizont spatial infinit, ondulat, un orizont temporal de inaintare ondulata in timp,
impacare cu destinul, dragostea pentru pitoresc, simtul nuantei al masurii si discretiei, geometrism drept,
lineare, varsta adoptiva, copilaria.
Cultura profilul cultural al unei societati imprima caracteristici specifice procesului de
socializare.
Experienta de grup.
Experienta personala.

Tipuri de socializare
Exista 6 tipuri majore de procese de socializare clasificate dupa doua criterii:
a. Dupa momentul in care se realizeaza:
- Socializare primara 0-7 ani. Agent principal de socializare - familia. Sunt invatate limbajul,
norme si valori de baza.
- Socializare secundara de la 7 ani pana la adolescenta. Sunt asimilate toate rolurile
sociale, produsele culturale si normele care permit traiul in societate.
- Socializare continua, din adolescenta pana la moarte. Proces indelung dar nu foarte
intens. Se invata roluri precum cele de cetantean, sot , angajat, parinte.
b. Dupa scopul sau:
- Socializare anticipatorie, adica ne pregatim pentru roluri sociale pe care nu le avem inca.
- Socializare negativa tipul de socializare in cadrul careia sunt invatate modele
comportamentale, valori, norme opuse celor ale culturii dominante. Acest tip de socializare
tinde sa conduca la comportament deviant, delicventa, izolare.
- Resocializarea se refera la renuntarea la unele comportamente, norme, valori si
adoptarea altora. Apare intrecerea de la o etapa a vietii la alta. Un caz aparte este acela a
institutiilor de reeducare.

Agenti de socializare:
- Familia in etapa primara.
- Scoala - in etapa secundara.
- Grupurile de egali (pot fi mult mai importante decat familia din cadrul etapei secundare).
- Mass-media, persoanele, grupurile, organizatiile care intervin si influenteaza valorile,
compoartamentul convingerilor individului.

Divort si casatorie
Divort - desfacerea/ dizolvarea unei casatorii. Anularea casatoriei se considera ca n-a existat.
Orice societate are tendinta de a favoriza casatoriile si a evita pe cat posibil divortul.
Divortabilitatea o variabila prin care se masoara numarul de divorturi la mia de casatorie. Se
considera ca o societate este cu atat mai instabila cu cat numarul de divorturi este mai mare.
Factori care duc la instabilitatea familiilor
o Diferenta mare de varsta intre soti. De asemenea varstele mici ale partenerilor duc la instabilitate.
Cele mai stabile familii sunt cele in care sotul este cu 2 pana la 4 ani mai mare ca sotia, respectiv
cele in care partenerii au 22-24 ani.
o Socurile in familie. In masura in care exista pierderi grave materiale sau umane casatoriile tind sa
devina instabile.
o Nevoia unuia dintre soti de indepartare de familiile de provenienta in masura in care celalalt nu
doreste acest lucru.
o Diferente mari de orice natura (culturale, economice, de status) dintre soti duc la tensiuni si
conflicte.
o Regula celor 6 luni si a celor 3 ani de la prima intalnire.
o Instabilitatea familiilor de provenienta (este vorba de socializarea primara).
o Atunci cand femeia ramane insarcinata inainte de casatorie sau in primul an.

Alternative la familia clasica


Familia se afla intr-un continuu proces evolutiv. Nu putem spune incotro ne indreptam, dar
alternativele principale din prezent sunt: familie de tip poligam care au fost intotdeauna o tendinta
minoritara; casatoria de tip homosexual o tendinta minoritara la nivelul populatiei; celibatarea
consensuala concubinaj care apare din ce in ce mai frecvent si care poate fi premaritala sau
permanenta.