ANALELE ACADEMIE] ROMANE Analele Societitii Academice Romaue. — Seria I: Tom. I—XI, — Sesiunile anilor 1867—1878 ; procesele verbale ale sedinfelor, “ comunicari, notife i remoril. Analele Academiei Romane. — Seria. I: : Tom. I. — Sesiunea’ extraordiuara din anu) 187. 0. oe cree T~Desbaterile Academie! in 187980. Bay “Notifa onomasticd topicé macedo-romand, comunicatd.de G. Mar- . garit. Tom. I. Sect. IL—Discursuri, memorit gi notite. 6. 0. ve ns _ (Stirsit,) Discurs de Tecepfiune de Zon Ghiea, despre Ioan Campinénu,—ca Réspuns de #. P. Has Semintiile, soiurile gi eet de Ton Ghica. Serisor! c&tre Vasilie Alecsandri, de Zon Géitea Tom. III. Sect. [.-~Desbaterile Academiei in 1880-81. 0 60. 2 Tom, UI. Sect. IL. -— Memorii si notite.. . . Tom. IV. Sect. I- Desbaterile Academiei in 1881 — Memorit despre Tetravanghelul Jui Stefan-col-Mare de la Homor 2 si Tetravanghelul -Mitropolitulul Grigorie de la Voronet, ambele manuscript, de. Zpiscopul Melehisedee. : Rete - Sfirgit) Tom. IV. See}. H.— Memorit 3% notite Puin, legenda de Carmen. Sy Biografia Prea. Sfinjitulul Diowisic Romano, Episcop do Buz’i, de Episcopul Melehisedec. Inseripfiunile bisericélor armenesci. din Moldova, de Episcopul Melehisedee 0a ae EE a ee ee Chromatica poporului roman. ~Discurs de’ recépfiune de 8, Fi. Marian,—-ta Respuns de B. P. Hasdew se eS Memoritt despre migcarea literaturii istorice’ in Romania si in straindtate, urmata in decursul anilor 1880 si 1881, de V. Maniu, Notiie biografice asupra vietel si activitatil decedatuluit membru J Academiet Romaue Andreiii Mocioni (Mocsonyi), de V. Babes. 2--83 Tom. ¥. Seep LeiDesbaterie. Acadeuniel in 8S Tom. V. Sect. 1. a Memorii gi notife. © oe. ee ee + (Stirgit,) M. Marteneseu,— eu Raspuns de V. 4. Urechia..—. 3 Descantece adunate de G. Saulescu. Raport de S. Fi. Marian: -- Din manutchinl manuseriptelor jui G. Sdulescu. Raport de NV. Joneseu. — Raport relativ Ja scrierile lui G. Sdulescu,. de Jacob Negra toreseu Despre icénele. miraculése de la Athon de proveninga romana, de Episcopul Melehisedee. . . ee e partes Tom. VI. See. I.—Desbaterile Academiei in 1883-84... . 0.0... Tom. Vi. Bs F.--Memorit $i notife:. . » Birt irgit.) ta si scrierile lui Grigorie ‘Tamblac. de Hp. Melchisedec. . » Tom. VIL. Neon L.—Desbaterile ‘Academict in 1884-85... : Programa pentru adunarea datelor privitore la liniba roman, de : B. P. Hasdeit. Dare de séma asupra Marelui Etimologie at Rowhaniei, de B. P. Hasdeit Tom, VIL Sef, 1.—Memorit gi no Tnscriptiunea dela mndnistirea Rasboenil, judetul Némiului, co- mentatd de Lpiscopul Meichisedee oe ee © visita 1a cdte-va manistiri si biserfel antice din Bueovina, de Episcopul Melehisedec. f. HL. Viéta si-operele lui Petru Maior. — Discurs de recepjiune.de Az. ——Raport relativ a scrierile lui G. Saulescu, de T. Ma- ; ~.50 —40CINE SUNT ALBANESII? DE B. P. HASDEU Membra al Academiel Romine. Sedinfa din 25 Mati 1901. Bibliogvafia: Hasdeit, Cuvente den batrani, I--IT; Etymologicum magnum Roma- niae, T--IIT; Columna lui Traian, 1883, p. 193-212. — Ascoli, Studii critici I, Gorizia 1861, p. 85 sqq.; Una lettera glottologica, Torino 1881, p. 18 sqq.— Benloew, La Gréce avant les Grees, Paris 1877; Analyse de la langue albanaise, Paris 1879. Biondelli Studii linguistici, Milano 1856, p. 77 sqq. — Blau, Das Albanesische, in Zeitschrift a. deutsch. morgenlind. Gesellschaft, t. XVIT (1863), p. 649 sqq.— Camarda, Grammatolo- gia comparata sulla lingua albanese, Livorno 1864: Appendice, Prato 1866, — Diefen- bach, Die alten Vilker Europas, Frankfurt, 1861, p.69; Die Volkstiimme der Euro- pilischen Tiirkej, Frankf. 4877; Vilkerkunde Osteuropas, Darmstadt, 1880, T, p. 25—-90.— Dozon, Manuel de la langue chkipe ou albanaise, Paris 1879.— Hah, Albanesische Studien, Jena 1854. — Jarnii, Zur albanisehen Sprachenkunde, Leipzig 1881. — Ka- tanesich, Istri adcolarum geographia vetus, Budae 1827, t. II, p. 287.—Kaduriotis, Pak aa vigma, Athen 1882,—G. Meyer, Etymologisches Wérterbuch der albanesischen Sprache, Strassburg 1891. — Miklosich, Albanische Forschungen, Wien, I—ITI, 1870— 1871; Die slavischen Elemente im Rumunischen, Wien 1861, p. 6-10. — Moradti, Studii sulle antiche lingue italiche, Firenze 1887, p. 52 sqq.— Nikokles, De Albanensium sive Sehkipitar origine, Gottingae 1955. -- Gir, de Rada, Rapsodie d’un poema albanese, Firenze 1866. — Gius. de Rada, Grammatica della lingua albanese, Firenze 1871. — Reinhold, Noctes pelasgicae, Athen 1855.— Réihy, Daco-Roumains ou Italo-Roumains ? Budapest 1897. — H. Schuchardt, Albanisches und Romanisehes, in Kuln’s Zeitschr. vergl. Sprachforschung, t. XX (1872), p. 241 sqq. — Spata, Studi etnologici di Nicola Chetta, Palermo 1870. — Stier, Die albanesischen Thiernamen, ibid, t. 11 (1862), p. 132 sqq., 208 sqq. — Strangford, Original letters and papers, London 41878, p. 137 sqq. — Tomaschek, Zur Kunde der Hiimus-Halbinsel, Wien, 1882, p. 44 sqyq.; Ueber Brumalia und Rosalia, in Sitzungsberichte der Wiener Akad. d. Wissenschaften, XCIX; Die alten Thraker, ibid. CXXVIII si CXXX.— Vretos, Anchoyis, Constantinopole 1878, — Aylander, Die Sprache der Albanesen, Frankfurt 1835,—- Zeuss, Die Deutschen und die Nachbarstiimme, Miinchen 1837, p. 696 sqq. Analele A, R,— Ton. XXII. — Memoriite See. Litevare. 1104 Sunt dece anf de cAnd ett incepusem a studii gi nu incetez de a tot urmari marea problema a gencalogiei popérelor balcanice. in studiul met «Strat gi substrat», ett am obfinut doud solutiuni ca- pitale: 1°. In secolul VIT maf existaii inci la Sud de Dunare douéd elemente latine compacte: Meso-romani in Bulgaria actuala, si Iliro- romani in Serbia, mai ales in Dalmatia, pe cari insé iat slavisat apoi eu tncetul Bulgarii de o parte si Serbift de cea-lalt&; 2°. Aga numifit Macedo-romani si Istriano-romanii de astadi sunt Daco-romani, gonifi in secolul IX din Pannonia de citrd Maghiari, de unde tot atunci alti Daco-romani s’att adapostit in Moravia gi-s’ati slavisat acolo. Aceste doué solutiuny, peremptorie dupa mine, vor mai fi completate si demon- strate definitiv in conferinte ulteriore succesive de ’naintea Academiei Romane; dintaii: «Cine sunt Bulgarii si Serbii?>, al doilea: «Cine sunt, Daco-romanil gi Pannono-romanii?» Acuma ins& mé preocupa o alta solufiune, pe care n’am desba- tut-o de loc pana aci in trecut, si care e tocmal cea mal importanta, cacti este punctul de plecare pentru téte cele-lalte. Cine sunt Albanesii? Unil istorici si filology, intre cari gi Tomaschek if crede posteritatea vechilor Illiri, rémagi nestramutafi din epoce imme- moriale. Alfii, intre cari Benléw, ii ured pani la ante-istoricii Pelasgi; si Reinhold nu se sfiesce de a intitula «Noctes pelasgicse» 0 carticic&é despre limba albanes&. Blau se incérc& a descifra prin Albanesi in- seripfiunile lykice din Asia-mici, pe cand Moratti recurge tot la din- sil pentru inscriptiunile cele mesapice din Italia. Girolamo de Rada, Albanes el-insusi, nu se las4 catusi de putin mai jos, asigurandu-ne ca: «Gli Albanesi, popolo semitico disperso pel 1900 a. C. all’epoca degli «Hyckshos, che andd in Grecia, in Italia, ed in altri luoghi del Medi- ‘terraneo.» Despre pireri de felul acesta, ilustrul met amie Ascoli vov- besce serios, dar nu le iea la serios, si bine face. S4 ne intreb’m dara inc& odati: Cine sunt Albanesii? Care sa fie adevérata lor provenint& si raporturile lor ma cu séma catra’ Romani? Cand si de unde venit-ait ef si se ageze in Epir? Iaté singura cesti- une, care imY maj lipsia mie pentru a putédemonstra pana la ultima certitudine persistenta elementului romanesc in Dacia luY Traian. Daca Albanesii ar fi in adevér autoctoni acolo, unde locuese ei astadi, atuncl vrénd-nevrénd am fi silifi a recunésce cd nationalitatea romana s’a format anume in Illiria, iar nici de cum la Nord de Dundre. Numai printr’o comunitate de origine, si printr’o intima voche conlocuire tot- odata, se péte explick natura cea organied primordial a legaturilor intre limbile romana gi albanesd. Si dicénd acésta, ei am in vedere