Grecia (n greaca ????da, transliterat Ellda, pronun?

are n greaca: [e'laa]),

oficial, Republica Elena (n greaca ???????? ?????at?a, transliterat Elliniki
Dimokrata [elini'ci imokra'ti.a])[7] ?i cunoscuta nca din antichitate ?i sub
denumirea de Elada, este o ?ara din Europa de Sud.[8] Conform recensamntului din
2011, popula?ia Greciei este de circa 11 milioane de locuitori. Cel mai mare ora? ?
i capitala ?arii este Atena.

Grecia se afla amplasata strategic la intersec?ia ntre Europa, Asia de Vest ?i

Africa,[9][10][11] ?i se nvecineaza la nord-vest cu Albania, la nord cu Republica
Macedonia ?i cu Bulgaria, ?i la nord-est cu Turcia. ?ara este formata din noua
regiuni istorico-geografice: Macedonia, Grecia Centrala, Pelopones, Tesalia, Epir,
Insulele din Marea Egee?(en) (inclusiv Dodecanezele ?i Cicladele), Tracia de Vest?
(en), Creta ?i Insulele din Marea Ionica?(en). Marea Egee se afla la est de partea
continentala, Marea Ionica se afla la vest, iar Marea Mediterana la sud. Grecia are
cea mai lunga coasta din bazinul Mediteranei ?i a 11-a ca lungime din lume, cu
13.676 km lungime, de?innd ?i un mare numar de insule (aproximativ 1.400, dintre
care 227 sunt locuite). Optzeci la suta din teritoriul grec este format din mun?i,
dintre care cel mai nalt este Muntele Olimp cu 2.917 m.

Grecia moderna ?i trage radacinile din civiliza?ia Greciei Antice, ncepnd cu

civiliza?iile egeene?(en) din Epoca Bronzului, ?i este considerata a fi leaganul
culturii occidentale. Ea este locul de na?tere al democra?iei ca forma de
guvernare,[12] al filosofiei occidentale?(en),[13] al Jocurilor Olimpice, al
literaturii occidentale?(en) ?i al istoriografiei, ?tiin?elor politice, al marilor
principii ?tiin?ifice ?i matematice,[14] ?i al dramaturgiei occidentale,[15]
incluznd genurile tragediei ?i comediei. Realizarile culturale ?i tehnologice ale
Greciei au influen?at mult ntreaga lume, multe aspecte ale civiliza?iei grece?ti
patrunznd n Orient prin campaniile lui Alexandru cel Mare, ?i n Occident prin
intermediul Imperiului Roman. Aceasta bogata mo?tenire este par?ial reflectata de
cele 18 situri din patrimoniul mondial UNESCO aflate n Grecia, ceea ce plaseaza ?
ara pe locul al ?aselea n Europa ?i al treisprezecelea n lume. Statul grec
modern, care cuprinde mare parte din miezul istoric al civiliza?iei grece?ti, a
fost nfiin?at n 1830 dupa Razboiul Grec de Independen?a fa?a de Imperiul Otoman.

Grecia este o ?ara democratica[16] ?i dezvoltata, cu o economie de venit mare

avansata, un nivel de trai ridicat[17][18] ?i un Indice al Dezvoltarii Umane foarte
ridicat.[19] Grecia este membru fondator al Organiza?iei Na?iunilor Unite, ?i
membru al Uniunii Europene de la aderarea la o structura precursoare a acesteia n
1981 (precum ?i mebra a zonei euro din 2001[20]), ?i este ?i membra a mai multor
institu?ii interna?ionale, inclusiv Consiliul Europei, NATO,[a] OECD, OSCE ?i OMC.
Economia Greciei este cea mai mare din Balcani, n care ?ara este un important
investitor regional.

Fresca minoica de la Akrotiri din Santorini.

Poarta Leilor?(en), Mycenae.

Teritorii ?i colonii grece?ti n Perioada Arhaica (750-550 .Hr.)

Cea mai veche urma de prezen?a umana n Balcani, datnd de circa 270.000 de ani, se
gase?te n pe?tera Petralona, din provincia greceasca actuala Macedonia.[21] A?
ezarile neolitice din Grecia, datnd din mileniul al VII-lea .Hr.,[21] sunt
printre cele mai vechi din Europa, ?ara aflndu-se pe ruta pe care s-a raspndit
revolu?ia agrara din Orientul Apropiat n Europa.[22]

Grecia este leaganul primelor civiliza?ii europene avansate ?i locul unde s-a
nascut civiliza?ia occidentala,[23][24][25][26][27] ncepnd cu civiliza?ia
cicladica din insulele din Marea Egee pe la 3200 .Hr.,[28] civiliza?ia minoica din
Creta (27001500 .Hr.),[27][29] ?i apoi civiliza?ia miceniana pe continent
(19001100 .Hr.).[29] Aceste civiliza?ii cuno?teau scrisul, forma indescifrabila
de scriere a civiliza?iei minoice fiind denumita Linear A?(en), iar cea a
micenienilor, Linear B?(en), o veche forma a limbii grece?ti. Micenienii i-au
asimilat ?i absorbit treptat pe minoici, dar ?i civiliza?ia lor s-a prabu?it
violent prin preajma lui 1200 .Hr., ntr-o vreme de agita?ie regionala denumita
Colapsul din Epoca Bronzului?(en).[30] Aceasta a adus o perioada denumita Epoca
ntunecata, din care lipsesc marturiile scrise.

Sfr?itul Epocii ntunecate este datat prin tradi?ie la anul 776 .Hr., anul
primelor Jocuri Olimpice.[31] Iliada ?i Odiseea, textele fundamentale ale
literaturii occidentale, sunt considerate a fi fost compuse de Homer n secolele al
VIII-leaal VII-lea .Hr..[32][33] Odata cu sfr?itul Epocii ntunecate, au aparut
diferite regate ?i ora?e-stat n toata peninsula greaca, care s-au raspndit pna
la ?armurile Marii Negre, Italia de Sud (n latina Magna Graecia, sau Grecia
Mare) ?i Asia Mica. Aceste state ?i coloniile lor au atins niveluri nalte de
prosperitate, care au avut ca efect o explozie culturala fara precedent, cea a
Greciei clasice, exprimata prin arhitectura?(en), teatru?(en), ?tiin?a?(en),
matematica ?i filosofie?(en). n 508 .Hr., Clistene a instituit primul sistem
democratic de guvernare n Atena.[34][35]

Pna n 500 .Hr., Imperiul Persan controla teritorii ce se ntindeau din zona lor
de origine din Iran pna n Grecia ?i Turcia actuale, ?i a devenit o amenin?are
pentru ora?ele-stat grece?ti. Tentativele ora?elor-stat din Asia Mica de a rasturna
domina?ia persana au e?uat, iar Persia a invadat statele Greciei continentale?(en)
n 492 .Hr., dar a fost obligata sa se retraga dupa o nfrngere n batalia de la
Maraton din 490 .Hr. O a doua invazie a urmat n 480 .Hr. n ciuda rezisten?ei
eroice din batalia de la Termopile, opusa de greci din mai multe ora?e, n frunte
cu spartanii, for?ele persane au pradat Atena. Dupa mai multe victorii grece?ti n
480 ?i 479 .Hr. la Salamina, Plateea ?i Mycale?(en), per?ii au fost obliga?i din
nou sa se retraga. Conflictele militare, denumite Razboaiele Medice, au fost
purtate mai ales de Atena ?i de Sparta. Faptul ca Grecia nu era o ?ara unificata a
facut ca adesea sa apara conflicte ntre diferitele ora?e-stat.

Partenonul de pe Acropola din Atena este unul dintre cele mai cunoscute simboluri
ale Greciei clasice.
Cel mai devastator razboi inter-grec din antichitatea clasica a fost Razboiul
Peloponesiac (431404 .Hr.), care a marcat decaderea Imperiului Atenian din
statutul de principala putere a Greciei Antice. Att Atena, ct ?i Sparta au fost
ulterior depa?ite de Teba ?i apoi de Macedonia, ultima unificnd lumea greaca n
Liga de la Corint, sub conducerea lui Filip al II-lea, care a fost ales conducator
al primului stat grec unificat din istorie.

Dupa asasinarea lui Filip al II-lea, fiul sau, Alexandru al III-lea cel Mare a
preluat conducerea Ligii de la Corint ?i a declan?at o invazie a Imperiului Persan
cu for?ele combinate ale tuturor ora?elor-stat grece?ti n 334 .Hr. Dupa
victoriile grecilor n bataliile de la Granicus, Issus?(en) ?i Gaugamela, grecii au
ocupat Susa ?i Persepolis, capitala ceremoniala a Persiei, n 330 .Hr. Imperiul
lui Alexandru cel Mare se ntindea din Grecia n vest pna n actualul Pakistan n
est, ?i pna n Egipt n sud.

nainte de moartea sa subita n 323 .Hr., Alexandru planuia ?i o invazie a

Arabiei. Moartea sa a cauzat prabu?irea vastului sau imperiu, care a fost divizat
n mai multe regate, cele mai cunoscute fiind Imperiul Seleucid ?i Egiptul
Ptolemaic?(en). Printre alte stat fondate de greci se numara Regatul Greco-Bactrian
?i Regatul Greco-Indian?(en) n India. Numero?i greci au migrat catre Alexandria,
Antiohia, Seleucia?(en) ?i n numeroase alte ora?e elenistice din Asia ?i din
Africa.[36] De?i unitatea politica a imperiului lui Alexandru nu a putut fi
conservata, ea a dus la o domina?ie a civiliza?iei elenistice ?i a limbii grece n
teritoriile cucerite de Alexandru, ce a durat cel pu?in doua secole, ?i, n cazul
unor par?i din ?armul estic al Mediteranei, considerabil mai mult.[37]

Perioadele elenistica ?i romana (323 .Hr.secolul al IV-lea d.Hr.)[modificare |

modificare sursa]
Articole principale: Grecia elenistica ?i Grecia romana.

Mecanismul de la Antikythera (c. 100 .Hr.) este considerat a fi cel mai vechi
calculator analog mecanic (Muzeul Na?ional de Arheologie de la Atena?(en)).

Detaliu din Mozaicul Alexandru?(en), ce l prezinta pe Alexandru cel Mare pe calul

sau, Bucephalus?(en).

Rotunda?(en) romana din Salonic.

Dupa o perioada de deruta ce a urmat mor?ii lui Alexandru, dinastia Antigonida?
(en), ini?iata de unul dintre generalii lui Alexandru, a preluat controlul asupra
Macedoniei pna n 276 .Hr., precum ?i hegemonia asupra majorita?ii ora?elor-stat
grece?ti.[38] ncepnd cu circa anul 200 .Hr., Republica Romana a devenit din ce
n ce mai implicata n chestiunile grece?ti ?i s-a implicat ntr-o serie de
razboaie cu Macedonia?(en).[39] nfrngerea Macedoniei n batalia de la Pydna?(en)
din 168 .e.n. a fost nceputul sfr?itului puterii Antigonizilor n Grecia.[40] n
146 .Hr., Macedonia a fost anexata ca provincie a Romei, restul Greciei devenind
protectorat roman.[39][41]

Cucerirea romana a fost deplina la 27 .Hr., cnd mparatul roman Augustus a anexat
restul Greciei ?i a organizat-o sub forma provinciei senatoriale?(en) Achaea.[41]
n ciuda superiorita?ii militare, romanii admirau realizarile culturii grece?ti ?i
s-au lasat puternic influen?a?i?(en) de ele, de unde ?i celebra afirma?ie a lui
Hora?iu: Graecia capta ferum victorem cepit (Grecia, de?i cucerita, ?i-a luat
cuceritorul prizonier).[42] ?tiin?a, tehnologia ?i matematica grece?ti sunt n
general considerate a fi ajuns la un apogeu n timpul perioadei elenistice.[43]

Comunita?ile vorbitoare de greaca din estul elenizat au contribuit la raspndirea

cre?tinismului timpuriu n secolele al II-lea ?i al III-lea,[44] ?i primii lideri ?
i autori cre?tini (cel mai cunoscut fiind apostolul Pavel) erau n general
vorbitori de greaca,[45] de?i niciunul nu era originar din Grecia. Grecia nsa?i
avea o tendin?a de a ramne la pagnism ?i nu a fost un centru influent al cre?
tinismului timpuriu: de fapt, unele practici religioase ale Greciei Antice au ramas
utilizate pna la sfr?itul secolului al IV-lea,[46] iar unele zone, cum ar fi
Peloponezul de sud-est, au ramas pagne pna n secolul al X-lea.[47]

Perioada medievala (secolul al IV-lea1453)[modificare | modificare sursa]

Articol principal: Imperiul Bizantin.

Imperiul Bizantin la maxima sa ntindere n timpul lui Iustinian I, n anul 555

Dupa caderea Imperiului Roman de Apus n secolul al V-lea, Imperiul Roman de
Rasarit este denumit prin conven?ie Imperiul Bizantin (de?i la acea vreme, era
denumit simplu Imperiul Roman) ?i a continuat sa existe pna n 1453. Cu capitala
la Constantinopol, limba ?i literatura sa erau grece?ti, iar religia predominant
cre?tina ortodoxa.[48]

ncepnd cu secolul al IV-lea, teritoriile balcanice ale imperiului, inclusiv

Grecia, au suferit de pe urma dislocarilor de popula?ie cauzate de Invaziile
Barbare. Raidurile ?i expedi?iile de jaf ale go?ilor ?i hunilor din secolele al IV-
leaal V-lea, mpreuna cu invazia slava a Greciei din secolul al VII-lea, au avut
ca rezultat o prabu?ire dramatica a autorita?ii imperiale n peninsula greaca.[49]
Dupa invazia slavilor, guvernul imperial mai pastra control doar asupra insulelor ?
i zonelor de coasta, anume asupra ora?elor Atena, Corint ?i Salonic, n timp ce
unele zone montane din interior rezistau invaziei ?i continuau sa recunoasca
autoritatea imperiala, fara nsa a fi ajutate.[49] n afara acestor zone, se
considera n general ca a avut loc ?i o a?ezare a slavilor, de?i pe o scara foarte
redusa.[50][51]

Palatul Marelui Maestru al Cavalerilor de Rodos?(en), rama?i?a a stapnirii Ordinul

Ospitalierilor de pe insula.

Palatul Mystras, rama?i?a a despotatului Moreei?(en).

Recuperarea provinciilor pierdute de bizantini a nceput catre sfr?itul secolului
al VIII-lea ?i o mare parte din peninsula greaca a revenit sub control imperial
treptat, de-a lungul secolului al IX-lea.[52][53] Acest proces a fost facilitat de
un mare influx de greci din Sicilia ?i din Asia Mica spre peninsula greaca, n timp
ce, simultan, numero?i slavi cadeau prizonieri sau se rea?ezau n Asia Mica, iar
cei care ramneau erau asimila?i.[50] n secolele al XI-lea ?i al XII-lea,
revenirea stabilita?ii a avut ca rezultat o puternica cre?tere economica mult mai
puternica dect n teritoriile anatoliene ale imperiului.[52]

Dupa cruciada a patra ?i caderea Constantinopolului n fa?a latinilor n 1204,

mare parte din Grecia a cazut rapid sub domina?ie franca[54] (perioada a fost
denumita Frankokratia?(en)) sau vene?iana n cazul unora dintre insule.[55]
Renfiin?area Imperiului Bizantin la Constantinopol n 1261 a fost nso?ita de
recuperarea a mare parte din teritoriul peninsulei grece?ti, de?i principatul franc
al Aheei?(en) din Peloponez a ramas o importanta putere regionala pna n secolul
al XIV-lea, n timp ce insulele au ramas n mare parte sub control genovez sau
vene?ian.[54]

n secolul al XIV-lea, mare parte din peninsula greaca a fost pierduta de Imperiu
dupa ce mai nti srbii ?i apoi otomanii au ocupat teritoriu imperial.[56] Pna la
nceputul secolului al XV-lea, naintarea otomana a dus la limitarea teritoriului
bizantin din Grecia n principal la Despotatul Moreei?(en) din Peloponez.[56] Dupa
caderea Constantinopolului n minile otomanilor n 1453, Morea a fost ultima rama?
i?a a Imperiului Bizantin care a rezistat n fa?a turcilor. Aceasta a cazut ?i ea
n minile lor n 1460, desavr?ind cucerirea otomana a Greciei continentale.[57]
Dupa cucerirea turceasca, numero?i carturari bizantini, care pna atunci
conservasera cunoa?terea antica greceasca, au fugit n Occident, lund cu ei
numeroase volume de literatura ?i contribuind astfel semnificativ la Rena?tere.[58]

Perioada otomana (secolul al XV-lea1821)[modificare | modificare sursa]

Vezi ?i: Fanario?i.

Castelul bizantin de la Anghelokastro?(en) a rezistat cu succes asediului otoman n

primul atac asupra Insulei Corfu din 1537, n asediul din 1571, ?i n marele asediu
din 1716 care i-a for?at pe turci sa renun?e la cucerirea insulei.[59]

Turnul Alb din Salonic, una dintre cele mai cunoscute structuri otomane ramase n
Grecia.
n timp ce mare parte a Greciei continentale ?i a insulelor din Marea Egee erau sub
control otoman pna la sfr?itul secolului al XV-lea, Ciprul ?i Creta ramasesera
teritoriu vene?ian ?i nu au cazut n minile otomanilor dect n 1571, respectiv n
1670. Singura parte a lumii vorbitoare de limba greaca ce a scapat de o ndelungata
stapnire otomana au fost Insulele Ionice, care au ramas vene?iene pna la
cucerirea lor de catre Prima Republica Franceza n 1797, dupa care au trecut n
minile Regatului Unit n 1809 pna la reunificarea cu Grecia n 1864.[60][necesita
pagina]

n timp ce grecii din Insulele Ionice ?i cei din Constantinopol traiau n

prosperitate, cei din urma ob?innd pozi?ii puternice n cadrul administra?iei
otomane,[60][necesita pagina] mare parte din popula?ia Greciei continentale a
suferit consecin?ele economice ale cuceririi turce?ti. S-au impus taxe grele, ?i n
ultimii ani ai Imperiului Otoman s-a aplicat o politica de creare a domeniilor
ereditare, care a dus la iobagirea popula?iei grece?ti.[61]

Biserica Ortodoxa Greaca ?i Patriarhia Ecumenica de Constantinopol erau considerate

de guvernele otomane ca autorita?i dominante asupra ntregii popula?ii ortodoxe din
Imperiul Otoman, indiferent daca era sau nu greceasca. De?i statul otoman nu a
obligat pe cei ce nu erau musulmani sa se converteasca la Islam, cre?tinii se
confruntau cu diferite tipuri de discriminari care le confereau statut de ceta?eni
de rang inferior ai Imperiului Otoman. Discriminarile mpotriva cre?tinilor, n
special cnd erau combinate cu rele tratamente aplicate de autorita?ile otomane
locale, au dus la unele convertiri de fa?ada la Islam. n secolul al XIX-lea,
numero?i cripto-cre?tini s-au ntors la vechea lor credin?a religioasa.[60]
[necesita pagina]

Natura administra?iei otomane a Greciei era nsa variata, ?i era aplicata

arbitrar ?i adesea dur.[60][necesita pagina] Unele ora?e aveau guvernatori numi?i
de sultan, n timp ce altele (cum ar fi Atena) se bucurau de o oarecare autonomie.
Regiunile muntoase din interior ?i numeroase insule au ramas practic autonome fa?a
de statul otoman timp de mai multe secole.[60][necesita pagina]

Cnd izbucneau conflicte militare ntre Imperiul Otoman ?i alte state, grecii se
rasculau de obicei mpotriva Imperiului, cu doar cteva excep?ii. nainte de
revolu?ia greaca, existasera cteva razboaie n care grecii au luptat mpotriva
otomanilor, notabile fiind participarea grecilor n batalia de la Lepanto din 1571,
Rascoalele ?arane?ti din Epir?(en) din 16001601, Razboiul din Moreea?(en) din
16841699, ?i Revolta lui Orlov instigata de ru?i n 1770, care avea ca scop
dezmembrarea Imperiului Otoman n folosul intereselor ruse?ti.[60][necesita pagina]
Aceste ridicari la lupta au fost nabu?ite de otomani cu mari varsari de snge.[62]
[63]

Secolele al XVI-lea ?i al XVII-lea sunt considerate ca un fel de epoca ntunecata

a istoriei grece?ti, perspectiva rasturnarii domina?ei otomane parnd foarte
ndepartate, doar Insulele Ionice ramnnd libere de turci. Corfu a rezistat la
trei mari asedii n 1537?(en), 1571 ?i 1716?(en), toate soldate cu respingerea
otomanilor. n secolul al XVIII-lea, nsa, a aparut o clasa nstarita ?i raspndita
de negustori greci. Ace?tia au ajuns sa domine comer?ul n interiorul Imperiului
Otoman, nfiin?nd comunita?i n bazinul Mediteranei, n Balcani ?i chiar n Europa
Occidentala. De?i cucerirea otomana taiase legaturile Greciei cu mi?carile
intelectuale europene ale vremii, cum ar fi Reforma Protestanta ?i iluminismul,
aceste idei, mpreuna cu idealurile Revolu?iei Franceze ?i ale na?ionalismului
romantic?(en) au nceput sa patrunda n lumea greaca prin intermediul diasporei
mercantile.[60][necesita pagina] Spre sfr?itul secolului al XVIII-lea, Rigas
Feraios, primul revolu?ionar care ?i-a nchipuit un stat grec independent, a
publicat o serie de documente legate de independen?a Greciei, inclusiv un imn na?
ional ?i, la Viena, prima harta detaliata a Greciei, dar a fost ucis de agen?i
otomani n 1798.[60][necesita pagina][64]

Razboiul Grec de Independen?a (18211832)[modificare | modificare sursa]

Articol principal: Razboiul de independen?a al Greciei.

Ruperea asediului de la Missolonghi, n timpul Razboiului Grec de Independen?a

(18211830), de Theodoros Vryzakis?(en).
n 1814, a fost nfiin?ata o societate secreta denumita Filiki Eteria (Societatea
Prietenilor) cu scopul eliberarii Greciei. Eteria a pus la cale, mpreuna cu
revolu?ionari din toate popoarele din Balcani, declan?area de revolu?ii simultane
n Pelopones, n Principatele Dunarene ?i la Constantinopol. Prima dintre aceste
revolu?ii a izbucnit la 4 februarie 1821 n ?ara Romneasca sub conducerea
localnicului Tudor Vladimirescu, sus?inuta de o revolu?ie declan?ata cu o luna mai
trziu de Alexandru Ipsilanti dar, dezavuata de ?arul rus pe al carui suport se
bizuiau, ac?iunea a fost rapid nabu?ita de otomani. Evenimentele au declan?at nsa
reac?ii n lan? ?i la 17 martie 1821 manio?ii?(en) din Pelopones au declarat razboi
otomanilor.[65]

Pna la sfr?itul lunii, ntregul Pelopones era n razboi deschis contra otomanilor
?i n octombrie 1821, grecii condu?i de Theodoros Kolokotronis cucerisera Tripoli?
a. Revolta peloponesiaca a fost rapid urmata de alte insurec?ii n Creta, Macedonia
?i n Grecia Centrala, care nsa aveau sa fie rapid nabu?ite. ntre timp nsa,
marina greceasca improvizata reu?ea sa nvinga flotele otomane din Marea Egee ?i sa
mpiedice sosirea pe mare a ntaririlor otomane. n 1822 ?i 1824, turcii ?i
egiptenii au devastat insulele, inclusiv Chiosul ?i Psara?(en), comi?nd masacre
nediscriminatorii ale popula?iei.[65] Aceste ac?iuni au avut ca efect galvanizarea
opiniei publice din Europa Occidentala n favoarea rebelilor greci.[60][necesita
pagina]

Au aparut nsa tensiuni ntre diferite fac?iuni grece?ti, care au dus la doua
razboaie civile consecutive. ntre timp, sultanul otoman a negociat cu Mehmet Ali
al Egiptului?(en), care a acceptat sa-l trimita pe fiul sau Ibrahim Pa?a?(en) ?i
Grecia cu o armata pentru a suprima revolta n schimbul unor teritorii. Ibrahim a
debarcat n Pelopones n februarie 1825 ?i a ob?inut rapid victorii: pna la sfr?
itul lui 1825, mare parte din Pelopones era sub control egiptean, iar ora?ul
Missolonghiasediat de turci din aprilie 1825a cazut n aprilie 1826. De?i Ibrahim
a fost nvins n Mani, el a reu?it sa nabu?e mare parte din revolta peloponesiaca
ca a recucerit Atena.

Dupa ani de negocieri, trei Mari Puteri, Rusia, Regatul Unit ?i Fran?a, au hotart
sa intervina n conflict. Fiecare ?ara a trimis cte o flota n Grecia. La vestea
ca flotele combinate otomano-egiptene se pregateau sa atace insula greceasca Hydra?
(en), flota aliata a interceptat-o pe cea otomano-egipteana la Navarino. Dupa o
saptamna de expectativa, au izbucnit luptele ce s-au soldat cu distrugerea flotei
turco-egiptene. O for?a expedi?ionara franceza?(en) a fost trimisa pentru a
supraveghea evacuarea armatei egiptene din Pelopones, n timp ce grecii au ocupat o
parte din Grecia Centrala pna n 1828. Ca urmare a anilor de negocieri, prin
Protocolul de la Londra?(en), n 1830, a fost recunoscuta independen?a unui stat
grecesc incipient.

Secolul al XIX-lea[modificare | modificare sursa]

Vezi ?i: Regatul Greciei.

Intrarea Regelui Otto n Atena, Peter von Hess, 1839.

n 1827, Ioannis Kapodistrias, din Corfu, a fost ales ca primul guvernator al noii
republici. n urma asasinarii lui n 1831, Marile Puteri au instaurat o monarhie
sub domnia lui Otto, din Casa de Wittelsbach originara din Bavaria. n 1843, o
revolta l-a facut pe rege sa accepte o constitu?ie ?i o adunare reprezentativa.

Din cauza domniei sale autoritare, el a fost n cele din urma detronat n 1862 ?i
dupa un an nlocuit cu prin?ul Wilhelm al Danemarcei, care a luat numele de George
I ?i a adus cu el Insulele Ionice ca dar de ncoronare din partea Regatului Unit.
n 1877, Charilaos Trikoupis?(en), creditat cu o imporanta mbunata?ire a
infrastructurii din ?ara, a limitat puterea monarhiei de a influen?a Adunarea Na?
ionala prin impunerea regulii votului de ncredere ce trebuie acordat oricarui
poten?ial ?ef al guvernului.

Corup?ia, combinata cu cheltuielile mari ale lui Trikoupis pe proiecte necesare de

infrastructura, cum ar fi Canalul Corintului?(en), au dus la impozitarea
exagerata ?i la slabirea economiei grece?ti, oblignd declararea insolven?ei
publice n 1893 ?i acceptarea impunerii Controlului Financiar Interna?ional pentru
plata datoriilor na?ionale. O alta problema politica n secolul al XIX-lea era una
unic greceasca: problema limbii oficiale. Grecii vorbeau o forma de greaca denumita
demotica. Mare parte din elite o considerau nsa pe aceasta un dialect ?aranesc ?
i erau hotar?i sa restaureze greaca veche.

Evolu?ia teritoriala a Regatului Greciei pna la 1947.

Ca urmare, documentele guvernamentale se publicau n greaca Katharevousa?(en)
(purificata), o forma pe care pu?ini greci obi?nui?i ?tiau sa o citeasca. Liberalii
favorizau recunoa?terea demoticii ca limba na?ionala, dar conservatorii ?i Biserica
Ortodoxa s-au opus oricarui efort n acest sens, pna ntr-acolo nct, atunci cnd
Noul Testament a fost tradus n demotica n 1901, au izbucnit revolte n Atena ?i
guvernul a cazut (Evangeliaka). Chestiunea avea sa continue sa otraveasca via?a
politica greceasca pna n anii 1970.

To?i grecii erau uni?i, nsa, n hotarrea de a elibera ?i restul provinciilor

vorbitoare de greaca de sub control otoman. Mai ales n Creta, o o revolta
prelungita n 18661869?(en) agitase spiritele. Cnd a izucnit razboiul ntre Rusia
?i Imperiul Otoman n 1877, sentimentul popular grec era n favoarea ru?ilor, dar
Grecia era prea ngrijorata de perspectiva unei interven?ii britanice pentru a
intra oficial n razboi. Cu toate acestea, n 1881, Tesalia ?i mici par?i din Epir
au fost transferate Greciei ca urmare a tratatului de la Berlin, de?i Creta a ramas
la otomani.

Grecii din Creta au continuat sa se rascoale ?i n 1897, guvernul grec al lui

Theodoros Deligiannis, cednd presiunii populare, a declarat razboi otomanilor. n
Razboiul Greco-Turc ce a urmat, slab pregatita ?i slab dotata armata greaca a fost
nvinsa de otomani. Prin interven?ia Marilor Puteri nsa, Grecia a pierdut doar pu?
in teritoriu de-a lungul grani?ei, iar Creta a devenit stat autonom?(en) condus de
prin?ul George al Greciei.

Din secolul al XX-lea pna n prezent[modificare | modificare sursa]

Solda?i germani ridicnd Reichskriegsflagge?(en) pe Acropola din Atena. Avea sa fie

dat jos ntr-una dintre primele ac?iuni ale rezisten?ei grece?ti.
La sfr?itul Razboaielor Balcanice, ntinderea teritoriala ?i demografica a Greciei
crescuse. n anii ce au urmat, lupta dintre Constantin I ?i charismaticul prim
ministru Eleftherios Venizelos pe tema politicii externe a ?arii n ajunul Primului
Razboi Mondial a dominat scena politica a ?arii, ?i a mpar?it ?ara n doua grupuri
antagonice. De-a lungul unei par?i din Primul Razboi Mondial, Grecia a avut doua
guverne, un guvern pro-german regalist la Atena ?i un guvern pro-britanic,
venizelist la Salonic. Cele doua guverne au fost unificate n 1917, cnd Grecia a
intrat oficial n razboi de partea Antantei.

Dupa Primul Razboi Mondial, Grecia a ncercat sa anexeze noi teritorii din Asia
Mica, o regiune care la acea vreme avea o numeroasa popula?ie greaca, dar a fost
nvinsa n Razboiul Greco-Turc din 19191922?(en), care a avut ca rezultat un masiv
schimb de popula?ii ntre cele doua ?ari?(en) conform Tratatului de la Lausanne.
[66] Conform diferitelor surse,[67] cteva sute de mii de greci pontici au murit n
aceasta perioada n ceea ce este uneori denumit genocidul grecilor pontici?(en).
[68]

Epoca ce a urmat a fost una marcata de instabilitate, umbrita de dificila misiune

de a introduce un milion ?i jumatate de refugia?i greci din Turcia n societatea
greceasca. Popula?ia greaca a Istanbulului a scazut de la 300.000 n 1900 la circa
3.000 n 2001.[69]

Dupa evenimentele dezastruoase din Asia Mica, monarhia a fost abolita dupa un
referendum ?inut n 1924 ?i s-a declarat a Doua Republica Elena?(en). Premierul
Georgios Kondylis?(en) a preluat puterea n 1935 ?i a abolit efectiv republica
reinstaurnd monarhia printr-un nou referendum n 1935. n anul urmator, a urmat o
lovitura de stat care l-a instaurat pe Ioannis Metaxas ca lider al unui regim
dictatorial denumit Regimul de la 4 August?(en). De?i stat totalitar, Grecia a
ramas n rela?ii bune cu Regatul Unit ?i nu s-a aliat cu Axa.

La 28 octombrie 1940, Italia fascista a cerut capitularea Greciei, dar administra?

ia greaca a refuzat ?i, n Razboiul Greco-Italian care a urmat, Grecia a respins
for?ele italiene n Albania, aducnd Alia?ilor prima victorie terestra mpotriva
Axei. ?ara avea n cele din urma sa cada n fa?a unor for?e germane trimise de
urgen?a n Batalia Greciei. Ocupan?ii germani s-au confruntat totu?i cu probleme
grave cauzate de rezisten?a greceasca. Peste 100.000 de civili au murit de foame n
iarna lui 19411942, ?i marea majoritate a evreilor au fost deporta?i ?i uci?i n
lagarele naziste de concentrare.[70]

Dupa eliberare, Grecia a trecut printr-un razboi civil ntre comuni?ti ?i

anticomuni?ti, care a dus la devastare economica ?i grave tensiuni sociale ntre
dreapta ?i stnga predominant comunista, tensiuni ce au durat treizeci de ani.[71]
Urmatoarele doua decenii au fost caracterizate prin marginalizarea stngii n
sferele politica ?i sociala, dar ?i printr-o rapida cre?tere economica par?ial
generata de Planul Marshall.

Demiterea guvernului centrist al lui Georgios Papandreou de catre regele Constantin

al II-lea n iulie 1965 a dus la o noua perioada de agita?ie politica, ce a
culminat cu lovitura de stat de la 21 aprilie 1967 ?i instaurarea Regimul
Coloneilor?(en). Suprimarea brutala a Revoltei de la Politehnica din Atena?(en) la
17 noiembrie 1973 a transmis unde de ?oc prin regimul dictatorial, ?i printr-o
contralovitura de stat a fost instaurat ca dictator generalul de brigada Dimitrios
Ioannidis ca dictator. La 20 iulie 1974, n urma invadarii insulei Cipru de catre
Turcia?(en), regimul s-a prabu?it.

Fostul prim ministru Konstantinos Karamanlis a fost invitat sa se ntoarca de la

Paris, unde traise n exil autoimpus din 1963, momentul marcnd nceputul epocii
Metapolitefsi?(en). Primele alegeri multipartid de dupa 1964 s-au ?inut la prima
aniversare a revoltei de la Politehnica. La 11 iunie 1975 a fost promulgata o
constitu?ie democrata ?i republicana dupa un referendum?(en) n care locuitorii au
ales sa nu restaureze monarhia.

ntre timp, Andreas Papandreou a nfiin?at Mi?carea Socialista Pan-elena?(en)

(PASOK) ca raspuns la partidul de orientare conservatoare Noua Democra?ie?(en) al
lui Karamanlis, cele doua forma?iuni politice alternnd la guvernare de atunci.
Grecia a aderat din nou la NATO n 1980.[72]

Grecia a devenit al zecelea membru al Comunita?ilor Europene (structura subsumata

ulterior de Uniunea Europeana) la 1 ianuarie 1981, aducnd o perioada de cre?tere
sus?inuta. Investi?ii pe scara larga n ntreprinderi industriale ?i n
infrastructura, precum ?i fondurile europene ?i veniturile crescnde provenite din
turism, naviga?ie comerciala ?i un sector al serviciilor n rapida cre?tere au
ridicat standardul de via?a la un nivel fara precedent. Rela?iile cu Turcia vecina,
ncordate prin tradi?ie, s-au ameliorat dupa ce ambele ?ari au fost lovite de
cutremure succesive n 1999, ceea ce a dus la ridicarea vetoului grecesc mpotriva
candidaturii Turciei la aderarea la Uniunea Europeana. ?ara a adoptat moneda euro
n 2001 ?i a gazduit Olimpiada de vara din 2004 la Atena.

Mai recent, Grecia a suferit mult de pe urma recesiunii de la sfr?itul anilor

2000?(en) ?i a jucat un rol central n criza datoriilor suverane din Europa?(en).
Criza datoriei publice grece?ti?(en), criza economica ?i protestele ce au urmat?
(en) au perturbat puternic politica interna ?i au amenin?at n mod repetat pie?ele
financiare europeana ?i globala de la nceputul crizei n 2010.
Geografia ?i clima[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Geografia Greciei.
000 Greqia harta.PNG
Flag of Albania.svgAlbaniaFlag of Macedonia.svgMacedoniaFlag of
Bulgaria.svgBulgariaFlag of Turkey.svgTurciaFlag of
Greece.svgGreciaATENASalonicKavalaThasosAlexandroupoliSamotraciaCorfuIgoumenitsaLar
issaVolosLamiaIoanninaChalcisPatrasCorintNafplionSpartaKalamataAreopoliPireuEleusin
aLauriumHeraklionMacedoniaTraciaEpirTesaliaEviaGrecia CentralaPeloponesMuntele
OlimpLefkadaKefaloniaZakynthosLemnosLesbosChiosSamosAndrosTinosMykonosIcariaPatmosN
axosMilosSantoriniKosRhodosKarpathosKassosKythiraGavdosMareaEgeeMarea
CreteiMareaMyrtoanaMareaIonicaMareaMediteranaCretaInsuleleEgeeneCicladeleDodecaneze
leInsuleleIonice
Grecia este formata dintr-o parte continentala muntoasa ?i peninsulara, ntinzndu-
se n mare n capatul sudic al Peninsulei Balcanice, terminndu-se cu peninsula
Pelopones (separata de restul continentului printr-un canal?(en) prin Istmul
Corintului?(en)). Datorita coastei deosebit de complexe ?i datorita numeroaselor
insule, Grecia are a unsprezecea cea mai lunga coasta din lume, cu 13.676 km;[73]
frontiera sa terestra este de doar 1.160 km. ?ara se afla aproximativ ntre
paralelele de 34 ?i 42 latitudine nordica, ?i ntre meridianele de 19 ?i 30
longitudine estica.

Grecia are un numar mare de insule, ntre 1.200 ?i 6.000, n func?ie de defini?ie,
[74] dintre care 227 sunt locuite. Creta este cea mai mare ?i mai populata; Euboea,
separata de continent prin Strmtoarea Euripus?(en) lata de 60 m, este a doua ca
marime, urmata de Rhodos ?i Lesbos.

Insulele grece?ti sunt grupate prin tradi?ie n urmatoarele arhipelaguri: Insulele

Argo-Saronice?(en) din Golful Saronic de lnga Atena, Cicladele, o colec?ie mare
dar densa ce ocupa partea centrala a Marii Egee, Insulele Egeene de Nord?(en), o
grupare aproximativa aflata n largul coastei vestice a Turciei, Dodecanezele, o
alta mul?ime vaga de insule din sud-est, aflate ntre Creta ?i Turcia, Sporadele?
(en), un grup mic ?i compact n largul coastei Euboeei de nord-est, Insulele
Ionice, aflate la vest de continent n Marea Ionica.

Optzeci la suta din teritoriul Greciei este format din mun?i ?i dealuri, ceea ce
face ?ara sa fie una dintre cele mai muntoase din Europa. Muntele Olimp, sala?ul
mitic al zeilor greci?(en), culmineaza cu vrful Mytikas 2.917 m, cel mai nalt din
?ara. Grecia vestica are mai multe lacuri ?i zone umede ?i este dominata de Mun?ii
Pindului. O continuare a Alpilor Dinarici, acest lan? atinge o altitudine maxima de
2.637 m n vrful Smolikas?(en) (al doilea din Grecia), ?i de-a lungul istoriei a
constituit o importanta bariera mpotriva transportului dintre est ?i vest.

Harta fizica a Greciei.

Mun?ii Pindului continua n Peloponesul central, trece insulele Kythera ?i
Antikythera ?i ajung pna n sud-vestul Egeei, n Insula Creta unde se termina.
Insulele din Egee sunt de fapt culmi ale unor mun?i submarini ce au constituit
odata o prelungire a continentului. Mun?ii Pindului sunt caracteriza?i de creste
nalte ?i abrupte, adesea ntretaiate de vai adnci ?i de alte peisaje carstice.
Spectaculoasele chei Vikos?(en), parte din Parcul Na?ional Vikos-Aoos?(en) din Mun?
ii Pindului, sunt trecute n Cartea Recordurilor Guinness ca cele mai adnci chei
din lume.[75] O alta forma?iune remarcabila sunt stlpii de piatra Meteora, n
vrful carora au fost construite manastiri ortodoxe medievale.

Golful Navagio (al Naufragiului), Zakynthos

Muntele Olimp
Nord-estul Greciei are al?i mun?i de altitudini mari, Rodopii, care se ntind n
regiunea Macedoniei de Est ?i Traciei; zona ese acoperita cu ntinse paduri
seculare, inclusiv celebra padure Dadia din unitatea regionala Evros?(en), din
nord-estul extrem al ?arii.

Cmpii ntinse sunt amplasate n principal n regiunile Tesalia, Macedonia Centrala

?i Tracia. Ele constituie regiuni economice-cheie, fiind printre pu?inele zone cu
terenuri arabile. Specii marine rare, cum ar fi focile ?i Broasca ?estoasa de mare?
(en) traiesc n marile din jurul Greciei continentale, n timp ce densele sale
paduri sunt habitat pentru ursul brun, rsul, caprioara ?i capra salbatica.

Clima Greciei este n principal mediteraneana cu ierni blnde ?i umede ?i cu veri

uscate ?i calduroase. Acest tip de clima este prezent n toate zonele de coasta,
inclusiv n Atena, n Ciclade, Dodocaneze, Creta ?i Pelopones, n Insulele Ionice ?
i n unele par?i din Grecia continentala centrala. Mun?ii Pindului afecteaza
puternic clima din ?ara, zonele de la vest de mun?i fiind considerabil mai umede n
medie (din cauza expunerii mai mari la vnturile de vest care aduc umezeala) dect
cele aflate la est de mun?i (din cauza unui efect de umbra pluviometrica?(en)).

Zonele montane din Grecia de nord-vest (par?i din Epir, Grecia Centrala, Tesalia,
Macedonia de Vest) ca ?i n zonele centrale muntoase ale Peloponesului inclusiv
par?i din regiunile Aheea, Arcadia ?i Laconia prezinta o clima alpina?(en) cu
zapezi abundente. Zonele interioare ale Greciei nordice, din Macedonia centrala ?i
din Macedonia de Est ?i Tracia prezinta o temperate climate?(en), cu ierni reci ?i
umede ?i cu veri calde ?i uscate marcate de furtuni frecvente. Zapada cade anual n
mun?i ?i n nordul ?arii, aparnd nsa uneori ?i n zonele mai joase, cum ar fi
Atena.

Fitogeografic, Grecia apar?ine regatului boreal?(en) ?i este mpar?ita ntre

provincia est-mediteraneana a regiunii mediteraneene?(en) ?i provincia ilirica a
regiunii circumboreale?(en). Conform World Wide Fund for Nature ?i Agen?iei
Europene de Mediu?(en), teritoriul Greciei poate fi mpar?it n ?ase ecoregiuni:
padurile de foioase ilire?(en), padurile de amestec ale Mun?ilor Pindului?(en),
padurile de amestec balcanice?(en), padurile de amestec din RodopiRhodope montane
mixed forests, padurile de amestec ?i de sclerofile ale Egeei ?i Turciei de Vest, ?
i padurile mediteraneene din Creta.