Fricosul, de Emil Garleanu

Data: 27 Jun 2008

Autor: AnideScoala.ro

Iarn. Noapte lucie pe o lume ca din poveti: copaci de zahr, cmp de cristal, iaz de
oglind. i-n cuprinsul larg, uriaul policandru al cerului i aprinde, una cte una,
luminile, ca ntr-o nemsurat sal de dans. Vieuitoarele pustietii sunt mbtate de
farmecul acesta: psrile zbor ca ziua; lupul poposete pe labe, n hiuri, i privete
nemicat; vulpea st lng vizuin i nu se-ndur s mearg la vnat; veveria pleac
creang lng creang i hoinrete, ca o deucheat, pdurea-ntreag.

Iar iepurele a zbughit-o la jucat. ncet, ascultnd, ispitind, a ieit tiptil-tiptil din curtur,
i cnd a ajuns la margine i-a vzut ntinderea lucie de zpad, a-nceput s sar de
bucurie:
Poate mai ntlnesc un prieten, i zise iepuraul.
i gndul i rspunse:
Poate mai ntlneti un prieten...
i iar upai-upai, iepurele sare vesel:
Poate dau i peste o prieten.
i gndul:
Poate dai i peste o prieten.
i mergnd aa, iepuraul cu gndul i vorbesc:
Ce lumin, i totui luna nc nu a rsrit.
...i totui luna nc nu a rsrit.
Dar o s rsar.
...O s rsar.

i cum mergea pe marginea unei vlcele, iepuraul se opri o clip s se odihneasc.

Atunci, de la spate, se ridic, alb i ea, ca de ghea, luna. Stelele plir; pdurea,
copacii, tufele i dezbrcar deodat umbra. Iar iepuraul mpietri de groaz: chiar de
lng el, se ntinse pe pmnt o artare cu dou coarne grozave. Dup clipa de spaim,
iepuraul se destinse ca o coard i o zbughi la goan, se prvli n vale, veni de-a dura
ca un bulgre, se scul i iar se rostogoli pn jos; apoi o lu de-a dreptul, tind cmpul.
Se opri tocmai n stuhria iazului.
Acolo, de-abia suflnd, se ghemui cu ochii nchii... S nu-i mai vaz umbra!