Despre BOALA MORTALA A FARISEISMULUI SI SIMPTOMELE EI MAI GRAVE: smintirea prefacuta,

osandirea, ravna vicleana (2)

S ne srguim a ne curai nu doar de patimile trupeti, ci i de cele sufleteti: de slava deart, de

necredin, de viclenie, de pizm, de ur, de iubirea de argint i de celelalte neputine asemntoare,
ce par a se mica i a lucra doar n suflet, fr mprtirea trupului, i ca atare se
numesc sufleteti. Am spus par fiindc ele inruresc i trupul, ns n chip subire, pe care puini l
bag de seam i l pricep...

Pcatul smintirii i osndirii pierde att de lesne pe oameni i este, ca atare, att de iubit de ctre
diavol, nct acesta nu se mulumete s strneasc n inimile noastre rvna viclean i strin de
nelegerea evanghelic,cu strnirea gndurilor trufae, ce totdeauna sunt unite cu njosirea i
dispreuirea aproapelui, ci ntinde i curse vdite pentru a-i mpinge la smintire i osndire pe cei fr
luare aminte.

Partea a doua

Domnul a rostit n Sfnta Sa Evanghelie multe porunci care sdesc n om gnduri i simminte cu
desvrire potrivnice fariseismului pierztor de suflet i urtor de oameni. Prin aceste porunci sunt
nimicite nsesi temeiurile pe care se ntemeiaza si se zideste fariseismul. Paziti-va, a spus
Domnul, ndeobste de aluatul fariseilor (Mt. 16, 6). Unul dintre Evanghelisti lamureste ca prin spusa
aluatul fariseilor Domnul a numitnvatatura fariseilor (Mt. 16, 12), iar alt Evanghelist ntelege prin acest
cuvnt fatarnicia lor(Lc. 12, 1). Este unul si acelasi lucru: din purtarea fatarnica apare felul de a gndi si
nvatatura fariseica; pe de alta parte, nvatatura si felul de a gndi fariseic educa un fatarnic, pentru
care nici un pacat nu este cumplit, nici o virtute nu merita cinstire; el nadajduieste sa si ascunda orice
pacat, sa-l dezvinovateasca, sa si-l ndreptateasca si sa nlocuiasca toate virtutile prin prefacatorie.

Domnul i-a deprins pe ucenicii Sai cu o purtare fara ocolisuri, nefatarnica, ntemeiata pe ntelepciune
sfnta, nu ndreptatindu-se pe sine cu viclenie purtarea din care trebuie sa lumineze virtutea curata si
sa atraga prin cereasca sa frumusete privirile si inimile oamenilor.

Asa sa lumineze lumina voastra naintea oamenilor, nct sa vada lucrurile voastre cele bune si sa
slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri (Mt. 5, 16).

Dimpotriva, fariseii, dorind numai sa para drepti, se ngrijeau doar cum sa faca pe slugile lui
Dumnezeu naintea societatii oamenilor, naintea unei mase ndeobste cu prea putin discernamnt. i
acum se poate vedea c fariseii se folosesc de toate ireteniile cu putin cu scopul ca faptele lor, avnd
nfiare bun, s strluceasc ct mai puternic naintea ochilor oamenilor, iar frdelegile lor s fie
dezvinovite prin necesitatea politic, prin masca justiiei i prevederii nelepte , prin dorina de
a preveni un ru mai mare prin ingaduirea unui ru mai mic i alte ndreptiri, ce se revars cu atta
imbelugare din inima plin de viclenie.

Domnul ne oprete de la o astfel de purtare n cuvinte foarte puternice.

Voi suntei, spune El, cei ce v facei pe voi drepi naintea oamenilor; darDumnezeu tie inimile voastre:
c ce este ntru oameni nlat urciune este naintea lui Dumnezeu (Lc. XVI, 15).

Fariseii s-au strduit s i ascund prin dezvinovirile lor patimile sufleteti, lucrarile acestora,
roadele lor. Patimile sufleteti, la umbra i rcoarea ndrepttirii de sine, de obicei nfig rdcini
adnci in suflet, devin un copac puternic, care cuprinde prin ramurile sale ntreaga lucrare a omului;
ptrunde, adic, n toate gndurile lui, n toate simmintele lui, n toate faptele lui.

Sfntul Pimen cel Mare a zis:

Dac voii pctoase a omului i ajut dezvinovirile, omul se stric i piere.

Cnd prin purtarea sa omul nu caut, fr egoism, s aib fapte bune naintea ochilor lui Dumnezeu, ci
caut slava faptelor bune naintea ochilor oamenilor, n parerea lor nimicnica, nestatornica,
schimbtoare, el nu este in stare s cunoasc credina crestina, s primeasc nvtura lui Hristos
lucru pentru care este nevoie de o inima ce recunoate c e pctoas, care marturiseste pacatul sau.

Cum putei voi s credei, griete Mntuitorul ctre farisei, cnd voi primii slav unul de la altul i
slava cea de la Singurul Dumnezeu nu o cutai? (In. V, 44).

Domnul le ia ucenicilor Si orice hran a slavei dearte. El vrea ca jertfelnicul inimii s fie curit de
idolul spurcat i tot ce ine de slujirea idoleasc. Domnul poruncete s svrim toate faptele bune n
tain. i milostenia, dup porunca Lui, trebuie s fie n taina! i postul s fie n tain ! i rugciunea n
cmara zvort! Faptele noastre bune trebuie s fie ascunse nu doar de oameni, ci i de noi nine,
aa nct nu numai oamenii s nu strice sufletele noastre prin laude, ci nici inima noastr s nu ne
lingueasc i s nu prea-curveasc, nclcnd sfntul legmnt cu sfnta smerenie. S nu tie stnga ta
ce face dreapta ta (Mt. VI, 3).

i nu numai att! Domnul a poruncit sa ne lepadam de noi nsine n aceasta scurta viata pamnteasca, sa
calcam n picioare toate dezvinovatirile, toata dreptatea noastra, pentru dreptatea evanghelica. Dar ce
alcatuieste dreptatea evanghelica? Patimirile, crucea!Aici l cheama pe ucenicul Sau Mntuitorul! Aici
face El deosebire ntre cei chemati! Aici desparte neghina de gru! Aici nsemneaza cu pecetea Sa pe cei
alesi!

Cel ce nu va lua crucea sa si nu va veni dupa Mine, nu este Mie vrednic. Cel ce si-a aflat sufletul sau l va
pierde pe el, iar cel ce si va pierde sufletul sau pentru Mine, l va afla pe el (Mt. 10, 38-39).

Fratilor! La picioarele crucii lui Hristos sa lepadam si sa ngropam tot ce gndeste lumea despre
onoare, despre jigniri, despre necazuri, despre pagube, despre nedreptate, despre legile omenesti si
despre dreapta judecata omeneasca. Sa devenim nebuni pentru Hristos! Sa dam obrajii nostri spre
scuipari, spre loviri! Onoarea noastra pamnteasca, veche, sa fie acoperita de praful njosirilor! Sa nu
privim cu mila averea noastra stricacioasa: las s-o rapeasca si s-o mprastie viforele, cnd li se va ngadui
sa se abata! Sa nu crutam trupul nostru n nevointele de bunavoie si n patimirile de nevoie! Sa
nvatam de la Domnul Iisus Hristos tacerea tainica a Lui, care este cea mai nalta Teologie si oratorie,
de care ngerii se minuneaza! Lui, Dumnezeului ntrupat, lumea nu I-a dat dreptate: cum sa o cautam
noi de la lume? Sa ne lepadam de ea la picioarele crucii lui Hristos! Sa nu fim ca fiarele ce zgrie i
rnesc pe vntori i pe celelalte fiare ce nvlesc asupra lor! S fim asemenea cu Mielul lui Dumnezeu
aici, pe pmnt, n vremea scurtei noastre pribegii pmnteti i El ne va face asemenea cu El n venicie,
unde fericirii noastre nu va fi sfrit i msur. i aici, n surghiunul pmntesc, la ucenicul credincios al
lui Iisus vine Duhul Sfant, Mngietorul, adie asupra sufletului sau negrita fericire a vieii viitoarei, ce
inlatura de la el simirea ptimirii, ce ii aduce ntr-o nevzut, sfnt desftare care nu tine de oameni
i de mprejurari. In faa acestei desftri toate desfatarile pmntesti, chiar cele legiuite, sunt
nimicnice.

Semnul de cpetenie ce l deosebete pe farnic, prima sgeat aruncat de el mpotriva aproapelui,

este smintirea de acesta i osndirea lui, care se nate din smintire. In rufctorii nveterai, smintirea
de aproapele este adesea prefcut, frit, ca un pretext pentru frdelege, ce pregtete din vreme
att frdelegea ct i ndreptirea ei; n cei bolnavi nc de nvechirea lui Adam, chiar dac acetia vor
numai binele i nzuiesc spre mntuire, este un semn al nvechirii i o boal foarte nsemnat, anevoie
de vindecat. Impotriva acestei boli lucreaz pocina, din care vine curirea..

Smintirea de aproapele este privirea bolnvicioas asupra neputinelor aproapelui, ce face ca aceste
neputine sa creasc pn la o mrime necuprins, monstruoasa. Smintirea de aproapele este odrasla
iubirii de sine ce se slluiete n sufletul strin iubirii de aproapele si iubirii nertcite fat de
sine. Domnul a asemnat aceast boal unei brne, fat de care orice greeala vdit a aproapelui e
ca un pai.

Nu judecai, a grit Domnul, ca s nu fii judecai: cci cu ce judecat vei judeca vei fi judecai, i cu ce
msur vei msura se va msura vou Farnice, scoate mai nti brna din ochiul tu, i atunci vei
vedea s scoi paiul din ochiul fratelui tu (Mt. VII, 1-2, 5).

Trebuie s ne silim a ne feri de osndirea aproapelui, ingradindu-ne de ea prin frica de Dumnezeu i

prin smerenie. Pentru a slabi si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a dezrdcina cu desvrre din inim
smintirea de aproapele, trebuie ca n lumina Evangheliei sa ne adncim in noi nine, s luam seama la
neputinele noastre, s cercetm pornirile, micrile i strile noastre pctoase. Atunci cnd pcatul
nostru ne va atrage privirile spre sine, nu vom mai avea cnd sa lum aminte la neajunsurile
aproapelui, s le bgm de seam. Atunci toi semenii ne vor prea minunai, sfinti; atunci fiecare din
noi se va socoti pe sine cel mai mare pctos din lume, singurul pctos din lume; atunci se vor
deschide larg naintea noastr uile, bratele pocaintei adevrate, lucratoare.

Pimen cel Mare a zis:

Noi si fratii nostri ca doua icoane suntem. Deci, n orice vreme va lua omul aminte de sine si se va
prihani, se afla fratele lui cinstit naintea lui; iar cnd i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau
naintea sa.

Cei mai mari bineplacuti ai lui Dumnezeu aveau deosebita grija sa se socoata pe sine pacatosi, si att
de pacatosi, nct greselile aproapelui, vadite si mari, li se pareau marunte si lesne dezvinovatite.
Preacuviosul Sisoe i-a zis Avvei Or: Spune-mi un cuvnt. Si i-a zis lui: Ai ncredere n mine? Da, am.
Apoi a urmat: Du-te si ce m-ai vazut pe mine ca fac, fa si tu. Si i-a zis lui: Ce sa vad, parinte, la tine? si
i-a raspuns batrnul: Cugetul meu este mai prejos dect al tuturor oamenilor.

Daca omul, a spus Pimen cel Mare, atinge starea despre care Apostolul a grait:Toate sunt curate celor
curati (Tit 1, 15), el vede ca este mai prejos dect toata faptura. Un frate l-a ntrebat pe batrn: Cum
pot eu sa gndesc despre mine ca sunt mai rau ca un ucigas? Pimen a raspuns: Daca omul va ajunge
la starea aratata de Apostol si va vedea pe cineva ca savrseste ucidere, va spune: Acesta o data a
savrsit ucidere, dar eu ucid n fiecare zi.

Fratele a povestit cuvintele lui Pimen unui alt batrn. Batrnul a zis:

Daca omul va ajunge la starea unei asemenea curatii si va vedea pe fratele pacatuind, dreptatea lui
va nghiti pacatul. Fratele a ntrebat: si care e dreptatea lui? Batrnul a raspuns: A se nvinui pe sine
totdeauna.

Iata adevaratii ascultatori si facatori ai Legii evanghelice! Izgonind din inimile lor smintirea de aproapele
i osandirea lui, ei s-au umplut de sfnt dragoste fat de semeni, revrsnd mil asupra tuturor si
prin mila tamaduindu-i pe pacatosi. ()

Pe ct ne trage Dumnezeu departe de prpastia smintirii i osndirii, pe ct se feresc adevraii robi ai lui
Dumnezeu de aceast, prpastie cumplit si pierztoare, pe att se silete diavolul s ne trag n ea,
acoperind-o prin felurite ndreptiri. Una din ndreptatirile satanice este rvna lipsit de dreapta
socotin, luata de catre multi drept rvn pentru cucernicie, drept ravn sfant.

Omul mnat de rvna fr dreapt socotin, griete Sfntul Isaac Sirul,niciodat nu va putea
ajunge la pacea gndurilor iar cel strin de aceast pace este strin de bucurie. Dac pacea
gndurilor este sntatea desvrit, iar rvna aceasta este potrivnic pcii, nseamn c cel ce are
rvn viclean bolete de boal grea. Omule! Socotind c te aprinzi de rvn dreapt impotriva
neajunsurilor straine, tu alungi sntatea sufletului tu. Ostenete-te, ostenete-te pentru sntatea
sufletului tu! Iar de voieti s vindeci pe cei bolnavi, trebuie s pricepi c bolnavii au mai mare nevoie
de luare aminte grijulie dect de cruzime. O asemenea rvn n om nu e semn al nelepciunii, ci boal
a sufletului, srcie a nelegerii duhovniceti, netiin mare. Inceputul nelepciunii dup Dumnezeu
este senintatea i blndeea nsuiri ale unui suflet mare i puternic, care apar n el dintr-un fel
ntemeiat de a gndi i poart neputinele omeneti.

Pcatul smintirii i osndirii pierde att de lesne pe oameni i este, ca atare, att de iubit de ctre
diavol, nct acesta nu se mulumete s strneasc n inimile noastre rvna viclean i strin de
nelegerea evanghelic, cu strnirea gndurilor trufae, ce totdeauna sunt unite cu njosirea i
dispreuirea aproapelui,ci ntinde i curse vdite pentru a-i mpinge la smintire i osndire pe cei fr
luare aminte.

Avva Pimen griete:

In Scriptur e scris: Cele ce au vzut ochii ti griete (Pilde XXV, 7): dar eu v sftuiesc s nu vorbii
nici mcar despre ceea ce ai pipit cu minile. Un frate a fost amgit n urmtorul chip: i s-a prut c
fratele lui pctuiete cu o femeie. Indelung s-a luptat cu sine; pn la urm, apropiindu-se, i-a mpins cu
piciorul, gndind c sunt ei, i a grit: V ajunge de acum, pn cnd? S-a artat, ns, c erau nite
snopi de gru. De aceea zic vou: s nu mustrai nici de vei pipi cu minile.

Pcatul osndirii este att de neplcut lui Dumnezeu c El Se mnie, i ntoarce faa chiar i de la
bineplcuii Si atunci cnd ei i ngduie s osndeasc pe aproapele: El ia de la dnii harul
Su,precum se vede din numeroasele pilde pstrate de scriitorii bisericeti spre folosul i zidirea
generaiilor cretine. Nici o dreptate nu d dreptul de a-l osndi pe fratele care greete, cruia
Domnul poate foarte uor s-i druiasc dreptatea cea adevrat, neasemuit mai mare dect cea pe
care socotim a o afla n noi nine.Putem fi drepi numai prin dreptatea dumnezeiasc, iar cnd l
osndim pe aproapele nlocuim aceast dreptate cu dreptatea noastrsau, mai bine zis, cu boala
fariseismului. Cel ce osndete pe aproapele rpete cinul lui Dumnezeu, Singurul Cruia se cuvine
judecata asupra fpturilor Sale, rpete cinul lui Hristos, Ce va s judece viii i morii n ziua cea de
apoi.

() Frailor! S fim cu luare aminte la noi nine! S ne srguim a ne curai nu doar de patimile trupeti,
ci i de cele sufleteti: de slava deart, de necredin, de viclenie, de pizm, de ur, de iubirea de
argint i de celelalte neputine asemntoare, ce par a se mica i a lucra doar n suflet, fr
mprtirea trupului, i ca atare se numesc sufleteti. Am spus par fiindc ele inruresc i trupul,
ns n chip subire, pe care puini l bag de seam i l pricep. Lund aminte la noi nine i curindu-
ne de aceste patimi, n noi rsare treptat iubirea de aproapele, ce face s slbeasc i nimicete
simmntul smintirii de aproapele i al osndirii lui.

Sa ne aducem aminte nencetat c nu este dreptate plcuta lui Dumnezeu afar desrcia cu duhul. S
dezvinovaim pe aproapele i s ne osndim pe noi nine, caDumnezeu s ne druiasc harul i mila Sa,
pe care El le druiete doar celor smerii i milostivi. Amin.

(Sfntul Ignatie Briancianinov, Experiente ascetice, Editura Sophia, 2008)

Legaturi:

UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII

OTRAVITOARE AVAND CHIPUL MARTURISIRII ADEVARULUI: Ce eti tu? Lupttor al lui
Hristos sau lupttor al diavolului? tii c exista si luptatori ai diavolului?

Cuviosul Paisie despre SMINTELI si SMINTIRE: Sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini

Omilia Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA FEMEII GARBOVE,despre fatarnicie si pacatul

judecarii aproapelui si a arhiereilor
 Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei care tulbura Biserica cu atitudini extreme, sub pretextele
dreptatii

PARINTELE SOFIAN SI MARTURISITORII CALOMNIEI: Pana cand va ridicati asupra omului?

Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat!

SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI
IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne
mai dam seama ca suntem in cele mai mai mari pacate

Sa ne temem de fatarnicie!

Despre pocainta, fatarnicie si indreptatirile legaliste

Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala:
lipsa pocaintei, a inimii infrante

Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda

Parintele Calciu cuvinte puternice, actuale si esentiale despre VORBIREA DE RAU IN

BISERICA, LIMBAJ VULGAR SI MNIE: Sa revenim la demnitatea limbajului!

Intre marturisire si razbunare

Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA

Sfantul Cosma Etolul: SA NU AFURISITI PE NIMENI!

Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului

CE SE INTELEGE PRIN ANTIHRIST?

VLADICA AVERCHIE TAUSHEV (34 de ani de la adormire) DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI
CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU ORTODOXIA ADEVARATA. BIRUINTA CEREASCA

Sf. Tihon din Zadonsk ne arata IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS

Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI

DESPRE SECTARISMUL ORTODOX SI INSELAREA DREPTILOR HIPERCRITICISTI

CUVIOSUL SERAPHIM ROSE IN JUNGLA ZELOTISMULUI

Din Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose: PAREREA DE SINE

Parintele Serafim Rose singuratate si indoieli pe calea cea stramta, imparateasca

Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate

 CATEVA FORME SUBTILE DE INSELARE SI DE PERVERTIRE A CREDINTEI SI A VIETII IN
HRISTOS: Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism

Duminica femeii garbove: intre libertatea Duhului si piedicile meschine ale procedurismului

Orbirea sufleteasca minciuna din noi

Oare si noi suntem orbi? DESPRE SMERENIE SI PARERE DE SINE LA DUMINICA ORBULUI

PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: Sa nu iesi la razboi fara Mine! (2)

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici!

DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI Talcuiri si meditatii duhovnicesti

Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?

Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!