Despre CEI CARE TULBUR BISERICA cu atitudini extreme, SUB PREXTELE

DREPTII

Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama.Dintre acestia, cei cu
stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de
carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme
bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina
celor care lupta Ortodoxia noastra.
Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii
vad, din pacate ca pe niste busteni. Si in timp ceii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei
se bucura de fasonarea ce le-o fac, de cubizarea lor. Cei care se grabesc sa faca pe Parintele
duhovnicesc, desi au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat
zahar am pune peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri.

Parintii Bisericii

Sfintii Parinti, odinioara, fugeau mai intai in pustie si se pustiau de patimile lor prin nevointa si, fara
planuri si programe personale, se lasau in mainile lui Dumnezeuevitand vredniciile si stapanirea
asupra altora, chiar si atunci cand ajungeau la masura sfinteniei. Numai atunci cand Maica Biserica avea
nevoie, faceau ascultare de voia lui Dumnezeu si proslaveau numele Lui prin viata lor sfanta. Adica
deveneau donatori duhovnicesti de sange, dupa ce dobandeau in pustie sanatatea duhovniceasca buna si
printr-o supraveghere atenta de sine.Din pacate, insa, in epoca noastra multi dintre noi, influentati de
dragostea lumeasca, care nu are nici un corespondent duhovnicesc, mergem chipurile sa facem
binele, sa dam sange, dar sangele nostru este plin de microbi duhovnicesti si astfel mai mult
vatamam. Dar daca am fi trait dupa Sfintii Parinti, am fi dobandit cu totii sanatatea duhovniceasca, pe
care ar fi invidiat-o toti eterodocsii si astfel si-ar fi lasat inselaciunile lor bolnavicioase si s-ar fi mantuit
fara predica. Caci ei nu sunt impresionati de traditia noastra patristica, ci vor sa vada
si continuitatea noastra patristica, adica adevarata noastra inrudire cu Sfintii.
Din nefericire, in epoca noastra s-au inmultit cuvintele si cartile si s-au imputinat faptele de
virtute, deoarece oamenii au fost influentati de duhul lumesc, care urmareste numai inlesnirile si
evita osteneala trupeasca. Adica cei mai multi dintre noi ne odihnim in multa citire, dar din cele citite
punem in practica foarte putin sau deloc. Ne minunam de Sfintii nevoitori ai Bisericii noastre, fara sa ne
dam seama cat s-au ostenit, deoarece nu ne-am ostenit ca sa intelegem osteneala lor, ca sa-i iubim si sa ne
nevoim cu marire de suflet pentru a-i urma. Dar cei care se nevoiesc cu marime de suflet nu se cruta pe
sine, ci se scot ei insisi din orice lucrare a lor, ajuta foarte mult, pentru ca numai atunci se odihnesc
sufletele care au nevoie de ajutor si numai atunci se va odihni si sufletul lor atat in aceasta viata, cat si in
cea vesnica. Cei care urmaresc stapaniri, dar sunt stapaniti de patimi si prezinta interesele lor
personale ca duhovnicesti, apeland chiar si la stapanirile lumesti ca sa le rezolve problemele lor
bisericesti, unii ca acestia sunt deja parasiti de Harul lui Dumnezeu.

Sa nu ne insele cel viclean cu chem pe Cezarul, deoarece Apostolul Pavel s-a predat in stapanirea
Cezarului deoarece primise mai inainte vestire de la Dumnezeu ca va propovadui pe Hristos si in Roma.
De aceea, a apelat la Cezarul pentru a fi dus in Roma (ca sa i se asigure transportul). Cand cineva
incearca sa rezolve problemele bisericesti intr-un mod ortodox, dar scopul lui este sa se aranjeze cat
mai bine pe sine insusi, cum va fi unul ca acesta binecuvantat de Dumnezeu? Nu trebuie sa se lase
nimeni impresionat de cei care aranjeaza treburile bisericesti foarte bine, in chip ortodox, daca ei insisi
nu sunt bine inradacinati in Biserica,ci o tulbura cu exagerari sau pogoraminte fara
discernamant. Cele doua extreme intotdeauna o chinuiesc pe Biserica Mama, dar si ceicare le sustin se
chinuiesc, deoarece aceste doua extreme de obicei strapung Adica este ca si cum un capat l-ar tine
indracitul, care sufera de obraznicie duhovniceasca (dispret fata de toate), iar celalalt capat l-ar
tinenebunul, care are ravna prunceasca cu stramtime de minte, si atunci fereasca Dumnezeu! cele
doua extreme se pot lovi mereu si nimeni sa nu le poata da de capat. Cei care vor putea indoi aceste
doua capete, astfel incat sa le uneasca, vor fi incununati de Hristos cu doua cununi de smarald. Nu
trebuie sa cream probleme in Biserica, nici sa marim micile neoranduieli omenesti care se fac, ca sa
nu pricinuim mai mult rau si sa se bucure cel viclean. Cel care se tulbura mult pentru o mica
neoranduiala si se avanta brusc, cu furie, chipurile ca s-o indrepte, se aseamana cu paraclisierul usor la
minte, care vazand o lumanare curgand, se repede deodata, cu tot avantul, sa o stinga, dar imbranceste
oameni si rastoarna sfesnice creand astfel o mare neoranduiala in vremea slujbei.
Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu
stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de
carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme
bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din
pricina celor care lupta Ortodoxia noastra.
Toti cei care isi justifica rautatea lor prin, chipurile, controlul celorlalti si nu prin raul facut
asupra lor insisi sau prin a da publicitatii probleme bisericesti chiar si prin lucruri care nu se spun
pretextand spusa: Spune-l Bisericii (Mt. 18,17), acestia sa inceapa mai intai cu mica lor Biserica, cu
familia lor sau cu obstea lor si daca li se pare ca este bine, atunci sa-si bata joc si de Biserica
Mama. Dar eu cred ca fiii cei buni niciodata nu clevetesc pe mama lor. Din pacate insa, multi
necugetati dau un imbelsugat material de razboi ereticilor ajutandu-i astfel pe iehovisti, etc. sa ocupe
orase si sate ortodoxe si sa-si mareasca lucrarea lor misionara. Faptul ca pe multi i-au facut iehovisti prin
aceasta metoda diavoleasca, aceea de a teatraliza clerul si Biserica, este cunoscut duhovnicilor,
parintilor cu dreapta socoteala, precum de asemenea este cunoscut tuturor ca n-au facut ortodox pe un
iehovist prin acest mod neortodox. Asa cum Bunul Dumnezeu ne rabda cu dragoste si nu teatralizeaza
pe nimeni, desi, ca un cunoscator de inimi ce este, cunoaste halul in care suntem, tot astfel si sfintii
niciodata nu au jignit pe omul pacatos in fata lumii, ci cu dragoste si finete duhovniceasca, in taina,
ajutau la indreptarea raului. Noi, insa, cu toate ca suntem pacatosi, facem dimpotriva ca fatarnicii.
Numai omul posedat de diavol este indreptatit sa teatralizeze pe oameni (desigur, numai cei care au dat
drepturi diavolului) in fata tuturor, sa le spuna trecutul, ca sa sminteasca sufletele slabe. Duhul necurat,
in mod firesc, nu scoate la iveala virtutile oamenilor, ci neputintele lor. Insa oamenii sloboziti de
patimi, deoarece nu au rautate, indreapta raul prin bunatate. Si daca ar vedea vreodata putina
necuratie care nu se curata, o acopera cu altceva, ca sa nu se ingretoseze cel ce ar putea-o vedea. Iar cei
care scormonesc gunoaiele se aseamana cu gainile Nu este sincer si cinstit cel care spune adevarul in
fata, nici cel care il publica, ci cel care are dragoste, viata dreapta si vorbeste cu
discernamant atunci cand trebuie, spunand cele ce trebuie la vremea potrivita. Cei care mustra
fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe
niste busteni. Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de
fasonarea ce le-o fac, de cubizarea lor. Cei care se grabesc sa faca pe Parintele duhovnicesc, desi
au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat zahar am pune
peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri. Cuvintele
dulci si adevarurile mari au valoare doar atunci cand ies din guri adevarate si prind radacini numai in
sufletele binevoitoare si la oamenii maturi duhovniceste, care au minte curata. Curatia launtrica si
frumusetea sufleteasca a omului duhovnicesc infrumuseteaza pe omul din afara, iar dulceata
dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu indulceste chipul sau. Frumusetea launtrica a sufletului, pe langa
faptul ca infumuseteaza duhovniceste si il sfinteste pe om chiar si la exterior tradandu-l prin prezenta
Harului dumnezeiesc, infrumuseteaza si sfinteste si hainele urate pe care le poarta omul lui
Dumnezeu. Mai mare valoare are un om binecuvantat, care s-a schimbat launtric si s-a sfintit si pe
dinafara, decat toti oamenii care se schimba mereu numai la exterior (hainele lor), pastrand
inlauntrul lor pe omul cel vechi cu pacate arheologice. Mai mare valoare are un cuvant al omului
smerit si nevoitor, pe care il scoate cu durere din adancul inimii sale, decat o gramada de cuvinte
mestesugite ale omului cultivat, care ies cu viteza de pe inima instruita, dar care nu vesteste launtric
sufletele, pentru ca una ca aceasta este carne, iar nu limba de foc a Sfintei Cincizecimi.

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos)

Legaturi:

CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT?Cuviosul

Paisie ne invata cum sa facem binele, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim

CUVIOSUL PAISIE DESPRE SMINTELI SI SMINTIRE: Sa nu cerem de la porci sa aiba

evlavie la crini

Cuviosul Paisie Aghioritul: OBRAZNICIA ALUNGA HARUL DUMNEZEIESC

Cuviosul Paisie Aghioritul despre INFRICOSATOAREA INSELARE: Numai diavolul

teatralizeaz

Cuviosul Paisie Aghioritul despre logica lumeasca si simplitatea duhovniceasca

Ravna fara socotinta sau boala supercorectitudinii

RASPUNSURI DE MARE FOLOS SI DE STRINGENTA ACTUALITATE DE LA DOI

PARINTI DIN MAN. PUTNA: Sa avem o atitudine echilibrata, duhovniceasca, sa luptam
fara extremisme, exagerari si teribilisme! E NEVOIE DE SOBORNICITATE

Intre marturisire si razbunare

Dreptatea adevarata si zelul cel nebun. De la Avva Isaac Sirul

Sf. Ioan de Kronstadt despre rautatea celor care otravesc Biserica cu ponegriri, banuieli si
osandiri

Cuviosul Sofronie despre DALTONISMUL DUHOVNICESC si desprePURTAREA

USURATICA SI OBRAZNICA a oamenilor fata de slujitorii Bisericii
 Sfantul Siluan si marturisirea intru iubire a credintei in fata eterodocsilor

Cuviosul Serafim Rose despre ispitele nou-convertitilor sau cum se poate pierde harul la cei
ravnitori

DESPRE SECTARISMUL ORTODOX SI INSELAREA DREPTILOR

HIPERCRITICISTI

LUCRATORII NETREBNICI SI PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI. CUVIOSUL

SERAPHIM ROSE IN JUNGLA ZELOTISMULUI

O ASTFEL DE CORECTITUDINE VA PRODUCE MEREU NUMAI SCHISME si in cele

din urma ajuta numai miscarea ecumenica

Cerule! Ce se intampla cu oamenii? PUR SI SIMPLU ACTUAL!

CUVIOSUL SERAPHIM ROSE: NU PUTEM CITA CANOANE UNUI OM CARE SE

INEACA. Supercorectii, Patriarhia Moscovei si cazul dramatic al pr. Dimitrie Dudko

FERICITUL SERAPHIM ROSE ORTODOXIA MILEI LUCRATOARE SI A DURERII

INIMII

CUVIOSUL SERAFIM ROSE UN OM AL INIMII

PARINTELE SERAPHIM ROSE NE ARATA DE CE ESTE NECESAR SI CUM PUTEM

SA DOBANDIM CUGETUL PARINTILOR

Oare noi avem credinta?

IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS

SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL ACTUAL: Smintelile dintre noi sunt armele cele mai
puternice pe care le dam vrajmasilor ca sa ne lupte pe noi

SFANTUL IOAN IACOB: Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim