Sunteți pe pagina 1din 369

Prof.

Ileana Constantinescu MD, PhD


Imunologie
Institutul Clinic Fundeni

ileana.constantinescu@imunogenetica.ro
www.imunogenetica.ro

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 1


Curs 1: Definirea aspectelor generale
ale rspunsului imun
Imunologie
Imunitatea innascuta
Imunitatea dobndit
Selecie clonal
Imunitatea umoral i celular
Migrarea limfocitelor n esuturile limfoide
Centre germinale
Celulele dendritice foliculare
Sistemul imunitar la nivelul mucoaselor
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 2
Imunologia
Imunologia: aceasta ramura a stiintei biomedicale se ocupa cu studierea raspunsului
organismului la antigene, recunoasterea self si nonself, precum si toate aspectele
fenomenelor imunitare de natura biologica (in vivo), serologica (in vitro) si fizico-
chimice. Imunologia inseamna studierea structurii si functiei sistemului imunitar
(imunologie fundamentala); imunizare, transplant de organe si celule, transfuzii si
imunopatologie (imunologie clinica); testarea in laborator a imunitatii celulare si
umorale (imunologie de laborator) si utilizarea de reactii antigen-anticorp in alte teste
de laborator (serologie si imunochimie)

Memorie imunologica
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 3
Sistemul imun innascut si cel de adaptare ne
protejeaza de ageni potenial infeciosi
(virusuri, bacterii, etc.), care au obinut acces
la corpul nostru prin piele sau mucoase. Astfel
de sisteme au evoluat pentru a ne proteja nu
numai de agentii intracelulari (virusuri, unii
paraziti mai mici, unele bacterii) i
extracelulari (cele mai multe bacterii, paraziti
mari); ageni patogeni i alergeni (pr de
animale, polen, produse chimice), dar si de noi
nine, n ceea ce priveste potentialul de
crestere necontrolat al unor malignitati si boli
autoimune.
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 4
IMUNITATEA INNASCUTA
Imunitatea innascuta este un rspuns celular i
umoral nespectific care actioneaza ca o prima
linie de aprare mpotriva agenilor patogeni.
Patogenii extracelulari sunt luati imediat i
degradati de catre neutrofile i fagocitele
mononucleare. Parazii mari sunt omorati de
eozinofile. Limfocitele natural killer (NK) ucid
unele tumori i celule infectate viral. Mediatorii
solubili preexistenti ai imunitii nnscute sunt
anticorpi naturali i componente ale
complementului, care se pot atasa, de asemenea,
pe membranele celulare ale multor ageni
patogeni.
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 5
Sistemele nnscute i adaptative
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 6
Imunitatea innascuta include, de asemenea, o component celular. Distrugerea
patogenului n fagolizozom. - Receptorii de recunoatere a pattern-ului - PRR

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 7


Principalele caracteristici i componente ale imunitii nnscute apar n rspunsul inflamator. Dac un
organism intr n corp prin ruperea barierelor de la nivelul pielii si mucoaselor ce cptuesc suprafeele
corpului, vine n contact cu fagocitele (neutrofile, eozinofile, monocite / macrofage) i / sau cu celule
natural killer (NK), precum i cu sistemul complementului.
Complementul este format din peste 20 de proteine, toate care interacioneaz n cascad pentru a atrage
celulele fagocitare (chemotaxie), invelisul bacteriilor (opsonine) astfel nct celulele fagocitare le
recunoasc i apoi le inghit, i s interacioneze cu anticorpii pentru a liza membrana celular a
organismului invadator.
Astfel, principalii mediatori ai imunitii nnscute sunt enzime lizozomale i interferoni, precum i a altor
citokine, proteine ale complementului i proteine de faz acut (CRP MBL).
Trebuie remarcat faptul c aprarea innascuta a gazdei se gseste n toate organismele multicelulare,
dintre care majoritatea nu au un sistem imun adaptativ. Cu toate acestea, n organismele multicelulare cu
un sistem adaptiv, multi dintre mediatorii imunitii nnscute pot recruta celulele imune adaptative.
n scopul de a gestiona anumiti agenii patogeni, organisme multicelulare au dezvoltat n mare msur un
grup de celule circulante cu receptori foarte specifici pentru fragmente de peptide imunogene att pentru
patogeni intracelulari cat i extracelulari. Cnd aceti receptori sunt activati, celulele pot secreta diversi
mediatori solubili care ataca direct patogenul (anticorpi, granule perforin etc.) sau de a stimula alte celule
(citokine).
Celulele prezentatoare de antigen (APC), fie in proces sau peptide antigenice deja prelucrate prezente la
suprafata receptorii de imunoglobulin pe celulele B si receptorii de tip imunoglobulin de celule T. n
timp ce imunoglobulina de suprafa de pe celulele B poate rspunde direct la o pies imunogena (epitop)
a unui agent patogen, n scopul de a se dezvolta in celulele plasmatice mature, au nevoie de obicei de
ajutor sub form de citokine din celulele T.
Prin urmare, celulele T sunt eseniale pentru un rspuns imun adaptativ. Celulele T helper (Th), nu ofera
ajutor numai celulelor B pentru a deveni celule plasmatice, ci ele pot ajuta, de asemenea, la dezvoltarea
celulelor citotoxice T la fel ca in cresterea activitatii macrofagelor. Cu toate acestea, spre deosebire de
celulele B, receptorii de pe suprafaa celulelor T pot doar recunoaste epitopii antigenici prelucrati care le
sunt prezentati ca MHC de suprafa. Capacitatea celulelor T de a vedea antigenul strain cuplat numai cu
MHC se numeste restrictie MHC si este o masura de siguranta critica pentru sistemul imunitar adaptativ
pentru a elimina numai agentii patogeni, si nu celulele normale.

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 8


Interaciunile dintre sistemul imun innascut si cel adaptativ
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 9
Celulele Th centrale ale rspunsului imun adaptativ
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 10
Celulele T si B se dezvolta cu receptorii lor
adecvati pentru epitopul unui antigen i fr a
vedea acest antigen nainte, o dat
confruntate cu acest antigen vor genera un
raspuns imun complet, si ulterior i vor aminti
de aceasta prim ntlnire.
Prin urmare, atunci cnd aceste celule T si B
cu memorie reintalnesc acelai antigen,
rspunsul lor este mult mai rapid i mai
puternic.

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 11


Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 12
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 13
Activarea celulelor fagocitare prin legarea de receptori Pattern Recognition (PRRS). Legarea PRRS la patogeni asociaza modele
moleculare (PAMPs) asupra celulelor microbiene, stimuleaz fagocite s devin activate, crescnd dimensiunea lor, activitatea
fagocitar, producerea de substane antimicrobiene i producia de citokine i chemokine pentru a atrage i activa alte
componente ale sistemului imunitar.

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 14


Celulele Natural killer(NK). Celulele (A) NK folosesc o varietate de receptori pentru a identifica celulele int spre a fi
omorate. Acestea includ receptori Fc, receptorii complementului i receptori care evalueaz moleculele MHC I
prezente pe celulele int.
In plus, celulele NK pot influena dezvoltarea celulelor T n iniierea rspunsurilor imune adaptative.
Celulele (B) NK utilizeaza receptori de activare killer (KAR) s recunoasc celulele. Odata angajat, KAR activeaza
celula NK pentru a ucide inta. Receptori inhibitori Killer (KIR) "examineaza" obiectivul de niveluri suficiente de
molecule "independene" MHC I. n cazul n care KIR sunt implicate suficient, programul de ucidere este ncheiat.
Dac nu, uciderea din celulele int.
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 15
SELECTIA CLONALA

Cnd antigenul se leag la oricare


imunoglobulin de suprafa de pe celulele B
sau receptorul su specific de pe celulele T,
acestor celule le este indusa o proliferare
rapida. Prin urmare, antigenul selecteaza si
clona specifica generata se leag i rspunde
fata de el.
Acest proces se numeste selectie clonala si
este o parte extrem de importanta in
raspunsul imun adaptativ.
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 16
Procesul de selectie clonala
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 17
IMUNITATEA CELULARA SI UMORALA
Imunitatea umorala este mediata de anticorpii
secretati de celulele B differentiate - celule
plasmatice. Imunitatea mediata celular implica celulele
T care recunosc antigenul intr-o maniera MHC-limitata
si fie secreta cytokine (Th cells) fie devin celule
citotoxice (Tc cells) care omoara celulele infectate viral
sau celulele anormale ale gazdei.
Ar trebui s se neleag faptul c, n multe cazuri, un
rspuns umoral normal nu va continua dac nu este
acompaniat de un raspuns al celulelor Th; aceasta se
datoreaz faptului c celulele Th secreta variate
citokine care sunt necesare pentru maturarea completa
a celulelor B i schimbarea clasei de anticorpi.

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 18


Interactiunile celulare din cadrul raspunsului imun
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 19
Prezentare general a procesului imun care implic imunitatea mediata celular
i imunitatea mediat de anticorpi
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 20
Inducerea de imunitate mediat celular i anticorpi mpotriva unei infecii virale
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 21
MIGRAREA LIMFOCITELOR IN TESUTURILE LIMFOIDE
Migraia limfocitelor n esuturile limfoide implic o familie de molecule de adeziune numite selectine,
integrine i membre ale superfamiliei imunoglobulinelor
Both naive and memory lymphocytes continue to recirculate between blood and secondary lymphoid
tissue. However, once activated, memory cells tend to recirculate back to the tissue where they were
activated. Lymphocytes respond to chemotactic signals from inflamed tissues or secondary lymphoid
organs initially via surface glycoproteins called selectins. E-selectin (ELAM-1) on endothelial cells binds L-
selectin (LAM-1) on lymphocytes, causing a loose association or tethering. Firm adhesion is mediated by
lymphocyte integrin proteins such as VLA-4 or LFA-1 interacting with their respective ligand VCAM or
ICAM (member of the immunoglobin superfamily) on the surface of endothelial cells.
Att limfocitele native cat i cele cu memorie sunt recirculate ntre snge i esuturile limfoid secundare
continuu. Cu toate acestea, odat activate, celulele cu memorie au tendinta de a recircula napoi la esutul
unde au fost activate. Limfocitele rspund la semnalele chemotactice din esuturi inflamate sau organe
limfoide secundare iniial prin glicoproteine de suprafata numite selectine. E-selectina (ELAM-1) de pe
celulele endoteliale leag L-selectina (-LAM 1) pe limfocite, provocnd o asociere libera sau legata.
Adeziunea este mediata de proteine de integrare a limfocitelor cum sunt VLA-4 sau LFA-1 care
interactioneaza cu liganzii respectivi VCAM sau ICAM (membru al superfamiliei de imunoglobuline) de pe
suprafata celulelor epiteliale
Aceasta actiune de adeziune provoaca o activare a limfocitelor pentru a creste exprimarea integrinelor,
consolidand astfel aderenta. Celula endoteliala conduce apoi limfocitele spre lamina bazala in acelasi timp
cu procesul de down-regulating al expresiei ICAM. Migrarea limfocitelor intre celulele epiteliale dintr-un
organ sau tesut sufera procesul de up-regulating in ceea ce priveste productia de proteinaze.
Odata ce un limfocit nativ este activat, afiseaza o densitate diferita de molecule de adeziune specifice
pentru tesutul in care a fost initial activat, permitandu-i astfel sa se intoarca in mod repetat la acel tesut.
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 22
CENTRE GERMINALE
Centrele germinale (GCs) se dezvolta in foliculii primari ai ganglionilor limfatici si splinei in timpul
raspunsului imun dat de celulele T. GCs sunt locurile de expansiune clonala a centroblastilor si a
hipermutatiilor somatice date de regiunea VH , selectie de inalta afinitate a centrocitelor
producatoare de anticorpi, eeliminarea centrocitelor cu afinitate scazuta, productia de anticorpi de
clasa izotip Th1- si Th2- si eventuala generare a plasmoblastilor sau a celulelor cu memorie.
Celulele B din ganglionii limfatici si splina intalnesc Ag in zonele bogate in celule T din parocortex si
mantaua limfoida periarteriala (PALS). Ag sunt prezentati acestora de catre celulele dendritice
(DCS), care exprima un nivel ridicat al complexului major de histocompatibilitate clasa II (MHC),
adeziune si molecule co-stimulatoare. Dupa activare, in termen de 2 zile, acesti blasti B produc
afinitate scazuta pentru Ig fara mutatii, fiind capabili sa formeze complexe Ag-Ig pe celulele
dendritice foliculare din cadrul foliculilor primari. Multe dintre aceste celule mor in termen de 10
pana la 12 zile. In medie, trei blasti B colonizeaza fiecare folicul primar si sunt numiti apoi
centroblasti. Centroblastii care se gasesc in baza sau zona intunecata a foliculului, regleaza (prin
proces de down-regutation) Ig de suprafata si sufera o faza de expansiune clonala, impartindu-se la
fiecare 6-7 ore. In timpul proliferarii, activeaza un locus specific mecanismului de hipermutatie, care
introduce mutatii punctiforme aleatoare in genele lor din regiunea VH a Ig.
Centrocitele sunt descendenti ai unor centroblasti care migreaza apical in zona bazala, unde sufera
un proces de mutatie a suprafetei somatice a Ig prin procedeu de up-regulation (receptori). Aici,
reactioneaza cu celulele dendritice foliculare (FDC), care pot contine Ag neprelucrati sub forma de
complexe imune de suprafata timp de luni de zile. Centrocitele care exprima mutatii somatice ale
receptorilor Ig de suprafata cu afinitate inalta pentru legarea FDC de Ag prin proces de up-
regulation si exprimarea bcl-2 (este opusa selectiei de limfocite). Aceste centrocite interactioneaza
cu celule Th2 si pot deveni fie plasmoblasti, fie celule B cu memorie, in functie de semnalele co-
stimulatoarepe care le primesc de la FDC si celulele Th1 sau Th2. Cu toate acestea, ele au, de
asemenea, o tendinta mare de a recicla inapoi in centroblasti pentru a se prolifera si matura in
continuare cu afinitate crescuta. Centrocitele cu afinitate scazuta a receptorilor pentru FDC-Ag
reglate de bcl-2 mor prin apoptoza. Astfel, exista reglajul fin extins al centrocitelor inainte de a li se
permite sa produca anticorpi pentru a fi exportati.

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 23


Centrii germinali (GC)

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 24


Genele de activare a recombinarii RAG1 si RAG2, care conduc rearanjarea genomica V(D)J
sunt, de asemenea, induse pentru a fi reexprimate in centrocite preapoptotic in zona bazala
luminoasa. Aceasta inductie a unui stadiu imatur in GC centrocitelor pot fi necesare pentru
editarea receptorilor lantului usor receptor in efortul de a salva aceste celule.
Aceasta editare a genelor VL, impreuna cu apoptoza reglata de bcl-2, ofera un mecanism
suplimentar pentru indepartarea eventualelor celulelor autoreactive producatoare de
anticorpi. Astfel, in GC, exista o oportunitate sa apara rearanjarea V(D)J secundara , in scopul
reglarii specificitatii.
Odata ce centrocitele cu Ig de mare afinitate pentru suprafata si inalta expresie a bcl2 au
trecut de mediul discriminator al zonei bazale, migreaza in zona apicala. Aici clasele de Ac
comuta si se matureaza in plasmoblasti sau apar celule cu memorie. Plasmoblastii migreaza
in cordoanele medulare ale nodulilor limfatici si pulpa rosie a splinei, unde se diferentiaza in
celule plasmatice terminale mature si secreta Ac in circulatie.
Unele celule B activate sau plasmoblasti pot parasi organe limfoide secundare, intorcandu-se
in circulatie si reaparand in maduva osoasa si intestin. Celulele B cu memorie se gasesc in
zonele limitrofe GC (mantii foliculare) o zona marginala a splinei.
Proliferarea initiala a centroblastilor conduce la primele focare foliculare in termen de 2 zile,
iar dezvoltarea unei zone complete de intuneric si lumina GC dureaza 14 zile. Dezvoltarea GC
necesita formarea de cluster intre LFA-1 pe celulele B si ICAM-1 pe FDC precum VLA-4 pe
celulele B activate si VCAP pe FDC.
In plus, IL-4,-5,-10 trebuie sa se obtina de la celulele Th1 sau Th2, pentru schimbarea clasei
de anticorpi si dezvoltarea completa a centrocitelor in plasmoblasti sau celule cu memorie.
GC in splina si ganglionii limfatici are un maxim la 2 saptamani si incepe sa scada dupa 3
saptamani; cu toate acestea, GC ramane constitutiv in intestin.
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 25
CELULE DENDRITICE FOLICULARE
FDC au procese lungi i receptorii Fc, C, TNF, precum i ICAM-1, VCAM-1, dar
nu si MHC-II. Ele conin complexe Ag-Ab pe suprafaa lor de luni pn la ani.
Centrocitele care continu s menin niveluri ridicate ale expresiei bcl-2 pot
primi complexe membranare imune (iccozomi) din FDC i induc expresia
moleculelor de suprafata ale celulei T reactive cum ar fi B7.2. Aceast
interaciune rezultata determina dac exist difereniere ntr-un centrocit GC
matur sau reciclarea centroblastului. Cu toate acestea, formarea de clustere
FDC are o dependenta critica fata de TNFa i LT-, deoarece aceste citokine
sunt necesare pentru formarea de cluster FDC i n consecin, foliculi
secundari care indic c au TNF-R1s.
Faptul c FDC poate conine Ag pentru perioade prelungite de timp este
motivul pentru care nu avem nevoie s fim frecvent imunizai cu anumite
antigene, deoarece FDC poate oferi un depozit continuu de Ag chiar i fr un
GC existent. Acesta a fost recent recunoscut ca virusul imunodeficienei
umane, pentru a disparea din sange, poate fi sechestrat pe braele
dendritice ale FDC pentru un numr de ani. n cele din urm, FDC nu mai
poate ine virusul sub control, virusul este eliberat n snge periferic, iar
pacientul intr etapele letale de SIDA.

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 26


MUCOASA SISTEMULUI IMUNITAR (MSI)
Mucoasa sistemului imunitar (MSI) este formata din esuturile limfoide i direct n interiorul epiteliului
respirator, genitourinar i tractului gastrointestinal, precum si in sistemul ductal de salivare, lacrimale i
glandele mamare. Suprafaa mucoaselor este de peste 100 de ori mai mare dect cea a pielii i MIS conine
pn la 75% din toate celulele B ale corpului. Produsul principal al MIS este IgA.
n tractul gastro-intestinal, antigenul solubil este preluat de viloziti epiteliu i antigene de particule sunt
luate n principal n poriunea ileala a intestinului subire, prin celulele speciale de pe suprafata
microfaldurilor (M). Celulele M internalizeaza Ag i il transporta la baza macrofagelor pe lamina propria,
unde le prelucreaz i le prezinta la colectii de celule limfoide care fac patch-uri Peyer ileale (PP) din jur.
PP conin foliculi, similari cu ganglionii limfatici i splina, cu venule endoteliale nalte i colecii importante de
celule T ntre. Blastii T i B activati aici merg la cel mai apropiat nod limfatic mezenteric pentru maturar,
schimbarea clasei lantului alfa H, sau formarea de lan J sau tergere. Ei intr apoi in canalul toracic i fluxul
sanguin, intorcandu-se napoi la aceleai site-uri sau mucoase. Astfel, chiar dac o mare parte din procesarea
i reactivitatea la antigen are loc n ileon, protecia prin IgA are loc la mai multe suprafee mucosae.
IgA seric este monomeric i reprezint doar 11% din toate imunoglobulinele din ser. Secretia IgA reprezint
peste 95% din toate Ig gsite n secreiile i este n primul rnd dimeric cu dou uniti monomerice unite
covalent printr-un lan J. IgA dimeric se leaga la un receptor de imunoglobulin polimeric (pIGR) pe suprafaa
bazal a celulelor epiteliale ale mucoasei. Acest complex de IgA pIGR este endocitozat i transportat apical
(luminal) la suprafata celulei epiteliale.
n timpul acestui proces de transport, o mic bucat de pIGR este scindata cu componenta rmasa numita
componenta secretorie. Astfel, IgA este secretata ca dimer IgA legat la o component secretorie.
Secretia de IgA nu activeaz sistemul complement, dar unele invelisurile bacteriene i virusuri (polio,
Coxsackie, Rota, i herpes), prevenind astfel aderarea lor la mucoasele ce cptuesc epiteliul. De asemenea,
unele virusuri n epiteliul de suprafa pot fi neutralizate prin pIGR-internalizate IgA. Cu toate acestea, trebuie
remarcat faptul c imunizarea oral cu Ag solubil nu genereaz ntotdeauna un rspuns imun i poate genera
n schimb lipsa unui raspuns.

27
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu
Circuitul Ag si celulelor
Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 28
Curs 2: Originea, destinaia i structura
celulelor i esuturilor sistemului imunitar
Maduva osoasa
Celule stem
Eritropoieza
Granulocitopoieza
Eozinofile
Bazofile
Neutrofile
Limfopoieza
Celulele Natural Killer
Monocite
Celule dendritice
Timus
Noduli limfatici
Splina
Tesut limfoid asociat musoaselor (MALT)
Circulare si Recirculare
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 1
MADUVA OSOASA
Maduva osoasa reprezinta aproape 5% din
greutatea totala a corpului si este responsabila
de procesul de formare al sangelui la adulti
(hematopoieza)
De asemenea, ofera un micromediu necesar
pentru maturarea limfocitelor B si formarea de
celule pre-T (limfopoieza)

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 2


CELULE STEM
Toate aceste celule provin din celule stem
hematopoietice pluripotente nediferentiate (PHSC),
care pot fi gasite in embrionul de mamifer, in ficat si
apoi in splina.
Celulele stem (SC) sunt pluripotente CD34+ si
reprezinta mai putin de 0,1% din toate celulele din
maduva adulta. Celulele stem au limitat capacitatea
proliferativa si prezinta potential de diferentiere in
toate celulele mieloide (eritrocite, granulocite,
monocite si trombocite) sau tesutului limfatic (celulele
T si B). Cand celulele stem se divid, cele doua celule
fiice (DCS) pot continua sa fie ca celuelele stem sau sa
aleaga oricare alta cale de diferentiere.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 3
Celulele sistemului imunitar - hematopoiez
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 4
Celulele i factorii de cretere n hematopoiez
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 5
Daca o celula fiica (DC) se desfasoara in calea diferentierii,
aceasta devine o colonie multipotenta de unitati - splina(CFU-
S) sau colonii formatoare de unitati limfoid (CFU-Ly) celule
precursoare si apoi o celula de maturizare precursoare
unipotenta de maturizare progresiva pentru oricare din
celulele mature din sangele periferic. Celula precursor pierde
treptat capacitatea de auto-reinnoire si apoi de a se divide
aproape ca un fenotip matur.
Celulele stem nu depind numai de un micromediu specific
pentru maturarea lor, ele depind si de numerosi factori de
crestere glicoproteici care actioneaza in diferite stadii pentru a
controla tipul de celule, precum si viteza de formare
acelulelor. Unii dintre acesti factori de crestere cum ar fi
factorul de celule stem (SCF) si interleukina (IL)-7 sunt
secretate de celulele stromale, dar cele mai multe sunt
produse in alta parte si transportate la nivelul maduvei prin
fluxul sangvin (endocrin). Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 6
ERITROPOIEZA
Eritropoieza apare atunci cand o celula CFU-S da nastere la
unitati de rupere a stantarii eritrocitelor (BFU-E) si apoi la
unitati formatoare de colonii eritrocitare (CFU-E) toate sub
influenta eritropoietinei (EPO) din cortexul renal ca si IL-3 si
factorul de stimulare al coloniilor de granulocite-macrofage
(GM-CSF).
CFU-E formeaza precursori ai eritrocitelor, proeritroblast. In
conditii normale, in fiecare zi sunt produse 2,5x1011
eritrocite. Proeritroblast -> eritroblast bazofil -> eritroblast
policromatofilic -> eritroblast ortocromatofilic -> reticulocit
-> eritrocit este succesiunea evenimentelor din procesul de
maturare. In timpul acestei secvente, nucleul este
condensat si apoi se pierde iar celula ajunge la 6-7 microni.
Aceste evenimente de maturare au loc in jurul
macrofagelor, care fagociteaza nucleele extrudate,
asigurand si unii factori de crestere.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 7
GRANULOCITOPOIEZA
Granulocitopoieza reprezinta producerea a
trei tipuri de granulocite (neutrofile,
eozinofile, bazofile) de catre CFU-S. Celulele
mature sunt denumite dupa colorarea
granulelor lor specifice. Toate provin de la
UFC-S (splina) -> CFU-Eo, -BASO sau CFU-NM-
+ CFU-N -> mieloblaste -> promielocite ->
mielocite -> metamielocite -> celule mature.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 8


Eozinofilele
Eozinofilele necesita in procesul de maturare
GM-CSF, IL-3 si IL-5. Ele reprezinta 2-4% din
celulele albe din sangele periferic. Granulele
lor specifice contin o serie de factori, inclusiv
histaminaza, fosfataza acida si proteine majore
de baza. Ele sunt importante in distrugerea
parazitilor, fagocitarea complexelor antigen-
anticorp si combaterea nivelurilor histaminice
in timpul reactiilor alergice.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 9
Bazofilele

Bazofilele necesita in procesul lor de maturare


GM-CSF, IL-3 si IL-4. Ele reprezinta <1% din
celulele albe din sangele periferic. Granulele
lor specifice contin histamina, heparina si
factori chemotactici pentru eozinofile si
neutrofile.
Ele sunt asemanatoare cu celulele mastocitare
care participa la reactiile de hipersensibilizare
mediate de IgE.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 10


Neutrofilele
In procesul de maturare, neutrofilele necesita GM-CSF,
IL-3 si de factor stimulator de colonii granulocitare (G-
CSF). Spre deosebire de eozinofile si bazofile, CFU-S da
nastere la o celula CFU-NM, care, in functie de nivelul
de granulocite si de factorul de stimulare al coloniilor
de macrofage din mediul inconjurator, se pot diferentia
intr-o celula CFU-Neut sau CFU-M. 60%-70% din totalul
celulelor albe sunt neutrofile.
Granulele lor specifice contin fosfataza alcalina, lizozim,
lactoferina, fagocite si colagenaza de tip IV. Acestea
sunt cele mai timpurii celule fagocitare care apar intr-o
infectie bacteriana si sunt un element constitutiv
proeminent.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 11


LIMFOPOIEZA
Limfopoieza reprezinta abilitatea CFU-Ly de a forma
CFU-LyB sau CFU-LyT in maduva osoasa.
Celulele CFU-LyB se dezvolta in prezenta IL-7 si IL-3 in
celulele B cu IgM din maduva imunocompetentilor.
Maturarea in continuare a acestor celule are loc in
centre germinale de tesut limfoid secundar. Celulele
CFU-Ly T devin celule pre-T, care parasesc maduva
osoasa si gasesc drumul spre zona subcapsulara a
cortexului timusului in cazul in care prolifereaza si se
matureaza adanc in cortexul timusului intr-una din
celulele CD3+4+ sauCD3+8+.
Astfel, maduva osoasa si timusul sunt considerate
tesuturi limfoide primare, iar ganglionii limfatici, splina,
tesutul limfoid asociat intestinului si altele, sunt
considerate tesuturi limfoide secundare.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 12
CELULELE NATURAL KILLER
Celulele Natural killer (NK) se dezvolta, de
asemenea, in maduva si apoi se gasesc in
sangele periferic, sinusoide hepatice si
sinusoidele splenice, dar nu in conductul
limfatic toracic.
Celulele NK apar devreme in infectii
bacteriene, pot secreta interferon-y si pot
ucide spontan unele celule infectate viral si
unele celule tumorale.
Ele raspund la IL-2 si se dezvolta independent
de timus.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 13
MONOCITELE
Monocitele se dezvolta din celulele progenitoare CFU-M sub
influenta GM-CSF, IL-3 si G-CSF. Ele reprezinta 3%-8% din leucocitele
din sangele periferic.
Monocitele au numeroase granule azurofile (lizozomi) in citoplasma
lor si pot lasa usor circulatia a da nastere la macrofage in aproape
fiecare organ. Astfel, ei sunt sursa sistemului fagocitar mononuclear
din intreg corpul.
Ele sunt chiar mai fagocitate decat neutrofilele sau eozinofilele, de
aceea pot degrada bacterii mai mari in cadrul fagozomilor prin
formarea de peroxid de hidrogen, acid hipocloros si superoxid.
Ele pot, de asemenea, fuziona pentru a forma un corp strain cu
celule gigante, ca raspuns la o incarcare antigenica mare.
Macrofagele exprima clasa II a complexului major de
histocompatibilitate si pot functiona ca procesator de antigene si
prezentator de celule. Ele secreta citokine proinflamatorii IL-1, IL-6
si factorul de necroza tumorala (TNF) asupra activarii.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 14


CELULELE DENDRITICE
Celulele dendritice sunt celule din maduva osoasa
derivate, specializate pentru prezentarea de
antigene fie CD4+ sau CD8+, celule T, in scopul de
a initia un raspuns imun primar.
Aceste celule par a fi generate din celule CD34+ si
necesita GM-CSF, TNF- si posibil si TGF- pentru
maturarea completa. Celulele dendritice se
gasesc in toate tesuturile limfoide unde au nume
specifice. Datorita functiei lor sunt extrem de
eficiente in prezentarea antigenului, ajungand sa
fie numite adjuvantul naturii.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 15


Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 16
TIMUSUL
Timusul este un organ limfoid primar necesar in generarea
celulelor imunocompetente CD3+4+ si CD3+8+ necesare in
raspunsul imun adaptativ.
Stroma timusului este compusa din celule epiteliale care
provin din a treia punga embrionara a emrionului.
Parenchimul este alcatuit din timocite care sunt fie pozitive,
fie negative selectate pentru maturare (<1%) sau sterse prin
apoptoza (>99%).
Cea mai mare parte a eliminarii celulelor are loc in cortex,
cu medulara care contine in principal celule mature.
Dupa SLG+ celule B, celule pre-T, monocite, celule NK si
celule dendritice s-au dezvoltat in maduva si CD3+4+ si
CD3+8+. Celulele s-au maturizat in timus, parasesc aceste
organe limfoide primare si migreaza periferic in tesuturi
limfoide secundare: ganglioni limfatici splina si mucoasele
asociate tesutului limfoid.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 17
NODULI LIMFATICI
Ganglionii limfatici (LN) sunt structuri
incapsulate care sunt plasate strategic pe tot
corpul pentru a primi antigenele de filtrare si
celule de la fluidul interstitial periferic si
limfatic. Toate LNS in cele din urma dreneaza
in sistemul de conducte toracice si inapoi in
sangele periferic.
Exista aproximativ 550 de noduli limfatici
reniformi in corp care au diametre cuprinse
intre 1-10mm. Hilurile lor contin sange si vase
limfatice.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 18
Structura nodulului limfatic
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 19
Astfel, LN au doua tiraje, limfa si sange, care permit
patrunderea in stroma a colagenului de dimensiuni
mare tipul III si tipul I. Colagenul de tip III este aranjat
astfel incat sa formeze sinusuri limfatice ce sustin un
parenchim format din celule imunocompetente T si B,
precum si macrofage si alte celule prezentatoare de
antigen. Aceste celule sunt localizate in:
CORTEXUL SUPERFICIAL: contine foliculi primari si
secundari cu centri germinativi ce contin zone
luminoase si zone intunecate;
CORTEXUL DE PROFUNZIME: contine venule
postcapilare endoteliale;
MEDULARA: cu cordoane medulare.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 20


Limfa intra intr-un LN la suprafata sa si numeroase orificii
aferente ale capsulei de colagen de tip I si se goleste in
sinusul subcapsular. Apoi patrunde prin cortex in sinusurile
medulare de unde paraseste hilul prin limfaticele aferente.
Artera hilului dreneaza spre maduva spinarii si cortexul
profund, dar apoi se varsa intr-o retea capilara pe fiecare
parte a foliculilor corticalei superficiale. Aceste capilare se
scurg in reteaua de venule post-capilare (PCV), cu un
endoteliu cuboidal in cortexul profund. Trec prin maduva
spinarii si parasesc nodulii sub forma de vene hilare. In
venulele post-capilare (PCV) din profunzimea cortexului
circula celule T si B care adera la endoteliul PCV si migreaza
intre celule prin intermediul nodulului (diapedeza)
Cele mai multe celule B migreaza superficial in foliculi, cu
cele mai multe celule T ramase in cortexul profund. Pot
ramane in LN pentru o perioada nedeterminata sau sa intre
intr-un sinus limfatic si sa iasa prin intermediul unui limfatic
eferent. Vom dezvolta in continuare structura LN in timpul
unui raspuns imun.
Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 21
SPLINA
Splina este un organ ncapsulat cu tesut limfoid
numit pulpa alb (WP), care poate rspunde la
antigenele transmise prin sange nconjurate de
pulp roie (RP). Mai multe limfocite circula prin
ea in fiecare zi decat prin oricare alt organ limfoid
secundar.
Similar cu LN, splina are o stroma de tip III i I
(capsul i trabecular) colagen care sprijin
parenchimul WP i un sistem sinusoidal sangvin
cu legaturi hemopoetice i esut limfoid numit RP
separate una de alta printr-o zon marginal.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 22


Structura de splin centrul de culoare alb, cu teaca limfoida periarteriolare (PALS)

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 23


Partea Pulpei Albe (WP) din jurul unei arteriole centrale este numita
teaca limfoida periarteriolara (PALS) si contine in principal celule T.
Astfel, este analog cu cortexul profund al LN. Intre periferia WP si
zona marginala este un sinus marginal umplut cu sange, care
primeste ramuri capilare din arteriola centrala. Celulele T si B
parasesc circulatia splenica si migreaza la PALS sau foliculi.
Zona marginala contine macrophage si unele celule B cu memorie.
Aceasta, alaturi de functia sinusului, ca puncte de intrare a celulelor
B si T in WP este similara cu venulele endoteliale inalte ale LN, dar
sinusul marginal are endoteliu scazut. Celulele B si T pot migra din
WP intr-un cordon RP prin canalele de legatura (BCS), in zona
marginala.
Pulpa rosie (RP) contine sinusoide de sange cu macrofage asociate
si cordoane de celule. Unele cordoane RP contin granulocite, dar
altele se conecteaza cu foliculii WP si contin celule plasmatice.
Macrofagele sinusoidale distrug trombocitele vechi si eritrocitele.
Arteriolele centrale se golesc direct in cordoanele RP sau sinusuri si
apoi in venele trabeculare.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 24


TESUTUL LIMFOID ASOCIAT MUCOASELOR (MALT)
Mucoasa epiteliala, lamina propria si submucoasa tracturilor
gastrointestinal, respirator, genito-urinar, contin celule
solitare, agregate in noduli secundari care pot deveni
incapsulati. Toate acestea sunt numite generic tesut limfoid
asociat mucoasei (MALT).
In timp ce partea cea mai mare de tesut limfoid difuzat si
agregat (MALT) este responsabila de producerea de IgA, cele
mai multe limfocite intraepiteliale (IEL) sunt celule T CD8+
(60%) sau (40%). Se pare ca celulele pot reactiona la
hsp65 bacterian. Captuseala epiteliala pe placile Peyer (PP)
contine antigen specializat in transportul celulelor M, care
transporta antigen luminal sub antigenul limfocitelor reactive.
De asemenea, trebuie realizat ca, multe din celulele activate
in MALT raman sau se intorc in MALT. Astfel, celulele stimulate
in PP sau amigdale intra in ganglionii limfatici mezenterici sau
cervicali pentru maturare pe mai departe.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 25


Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 26
TESUT LIMFOID ASOCIAT MUCOASEI (MALT)

ORGAN LOCALIZARE EPITELIU

Tonsile Palatine Orofaringe Scuamos stratificat


Faringiene Nasofaringe Pseudostratificat
ciliat columnar
Lingual Parte distala a limbii Scuamos stratificat
Patch-uri Peyer Ileon Simplu columnar cu
celule M (microfold)
Apendice Colon Simplu columnar
Tesut limfoid asociat Bronhii Respirator
bronhiilor-
plaman(BALT)
Genitourinar Ureter, Vezica Tranzitional

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 27


CIRCULATIA SI RECIRCULATIA
Atat celulele T cat si B circula si recircula continuu, sange-> limfa-
> sange. Aproximativ 1-2% circula la fiecare ora. Cu toate acestea,
celulele NK se gasesc numai in sange, splina si ficat.

Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 28


Curs 2: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 29
Cursul 3: Antigenul

Definitie
Imunogenitate
Specificitate
Determinanti antigenici
Superantigenii
Structura si functie
Imunizare
Vaccinare

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 1


Definitie
Antigen: substanta care poate declansa un raspuns imun si care poate reactiona in mod
specific cu anticorpii corespunzatori sau receptorii celulelor T. Un antigen poate contine
factori determinanti.
Determinant antigenic sau epitop: portiune a unui antigen care marcheaza contactul cu un
anumit anticorp sau receptor de celule T.
O proteina poate avea determinanti secventiali si/sau conformationali.
Derivatie antigenica: modificare minora in suprafata a unui microorganism patogenic.
Ex. derivatia antigenica a virusului Influenza tip A este rezultatul mutatiilor in genele
hemoglobulin si/sau neuraminidaza.
Variantele antigenice apar prin selecia de mutani, care sunt mai puin sensibili la
neutralizare prin anticorpii dominanti n gazda infectata.
Schimbul antigenic: schimbare majora brusca intr-un antigen de suprafata a unui organism
Infectia virala tip A: marile variante antigenice sunt numite subtipuri de variatie antigenica.
Pcat antigenic original: tendina de a reaciona la imunizare prin producerea de anticorpi la
un determinant pe antigen stimulator care seamn cu un determinant de pe antigenul
ntlnit anterior. Anticorpii care reacioneaz ncruciat cu antigenul original sunt produsi
preferenial. Termenul a fost folosit prima pentru a descrie rspunsul la reinfectare cu gripa
cnd gazda a prezentat un raspuns imun secundar la tulpina de gripa a unei infecii
anterioare. n intervalul dintre infecii, virusul gripal a suferit o schimbare de antigen.
Autoantigen: un antigen care, in ciuda unui tesut constituen normal este tinta unui raspuns
imun mediat umoral sau celular, ca in bolile autoimune. Mai este numit si antigen de sine.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 2


Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 3
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 4
ANTIGEN: Un antigen este o molecula care se leaga de o proteina structurala
specifica numita anticorp.
Un antigen se leaga la un anticorp specific pentru a furniza un mecanism prin care
antigenul este recunoscut si inactivat. In acest mod, un antigen cuplat cu un
anticorp specific, formeaza un complex ce se poate atasa la celulele imune
specializate care fie internalizeaza complexul sa il distruga fie elibereaza mediatori
biologici, cum ar fi histamina care induce un raspuns alergic/inflamator.
Procesul de legare a antigenului la forme de anticorpi specifici reprezinta baza unui
test numit ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay) care poate fi utilizat
pentru a masura cantitatea de antigen intr-un fluid biologic.
Dupa cum se observa intr-o proba de fluid biologic cum este serul sangvin, acesta
este plasat intr-o celula solida care a fost acoperita cu un anticorp care recunoaste
in mod specific o anumita parte a unor antigene gasite in sange. Acest antigen se
leaga la anticorpul de acoperire si este detectata prin adaugarea unui alt anticorp
care recunoaste in mod specific o alta parte specifica a antigenului care este legat
la anticorpul de acoperire.
Aceasta detectie de anticorp este legat de o enzima care reacioneaz n mod
specific cu un substrat care este apoi adugat la amestecul de reacie pentru a se
obine o soluie colorat. Intensitatea culorii a soluiei indic cantitatea de antigen
din proba de fluid (mai nchis culoarea, mai mare cantitatea de antigen prezent n
prob testat). Astfel, legarea unui antigen la un anticorp specific asigur
medicului un mijloc pentru a msura concentraia de un antigen specific n fluidele
biologice.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 5


Schema testului ELISA

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 6


Imunogeni, haptene si tolerogeni
Exista trei tipuri de antigeni: imunogeni, haptene si
tolerogeni.
Imunogenii sunt molecule care pot, prin ele nsele, att
sa stimuleze un rspuns imun cat i, la rndul su, s
fie o int a unui rspuns imun ulterioare expunerii la
acelai imunogen ducand n general la rspunsurile
secundare sporite de ctre sistemul imunitar adaptativ.
Haptene sunt molecule mici, care, prin ele nsele pot
stimula rspunsuri imune i servesc ca inte ale
acestor rspunsuri.
Spre deosebire de imunogeni, expunerea ulterioar a
sistemului imun la aceeai tolerogen duce la
diminuarea rspunsului mpotriva ei.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 7


CONJUGAREA HAPTENEI APLICATIE CLINICA

Cuplarea hapteneI la o protein purttor (carrier) mbuntete


imunogenitatea haptenei. Aceast abordare este folosit cu succes pentru
a prepara vaccinul mpotriva Haemophilus influenzae tip B.
Ca urmare, meningita din cauza Haemophilus B, care a fost cea mai
frecventa cauza de meningita la copii, a fost practic eliminat.

Specificitate: Capacitatea anticorpilor sau limfocitelor de a


alege ntre diferiti liganzi.
- Antigenemia prezenta antigenelor in sange.
- Antigenemic prezentand antigenemie.
- Antigenic are proprietatile unui antigen
- Antigenicitate proprietatea de a fi capabil de a induce un raspuns imun
specific sau gradul in care o substanta este capabila sa stimuleze un
raspuns imun. Numit de asemenea imunogenitate.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 8


SUPERANTIGENII

Superantigenii sunt anumite glicoproteine virale i bacteriene care


se leaga antigene TCR i MHC clasa II n afara anului convenional
pentru peptide antigenice de legare, ceea ce duce la activarea
nespecific a mai multor clone de celule T.
n timp ce o singur peptid antigenica poate fi recunoscuta de ctre
un numr mic de clone de celule T, o categorie aparte de antigene,
cunoscut sub numele de superantigene, au capacitatea de a stimula
mai multe clone de celule T. Superantigenele, care au fost
identificate pn n prezent ca glicoproteine virale i bacteriene,
sunt super-stimulatori de celule T, deoarece acestea sunt capabile
s se lege la un numr mare de receptori de celule T - secvene V,
precum i la moleculele MHC clasa II in afara peptidei canelure.
Legarea superantigenilor la regiuni relativ non polimorfe de
molecule MHC i TCR promoveaz adeziunea celulelor T la celule
prezentatoare de antigen, indiferent de specificitate TCR. Astfel de
legare incrucisata a TCR cu moleculele MHC conduce la activarea
multor clone de celule T, n special celule CD4 +.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 9


Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 10
Molecule antigenice. Microbii invazivi exprima mai multe molecule antigenice care pot fi
identificate individual de diferii receptori de antigen (imunoglobuline).
Prin urmare, rspunsul anticorpilor mpotriva unui microb poate consta din mai multe
imunoglobuline diferite recunoaterea diferitelor anumite site-uri pe microb. O molecul
singura poate consta chiar din piese mici, care sunt recunoscute n mod specific de ctre
diferite imunoglobuline.
Cea mai mic entitate n parte, care poate fi detectat de un receptor este denumit un
epitop.
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 11
Imunogenitatea. Antigenele care sunt mai complexe n structura tind sa aiba site-uri mai
multe de legare i exprima o varietate mai mare de diferiti epitopi.
Antigenii care pot fi recunoscuti de cea mai mare gama de receptori disponibili pe celule T i
B i anticorpi, vor stimula, n general, cele mai puternice rspunsurile imune generale (care au
mai mare imunogenitate).
Antigenicitate: capacitatea unui antigen de a: 1. induce un rspuns imun
2. se combina cu anticorpi specifici i / sau receptori
celulari. 12
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Immunogene, haptene i tolerogene. Imunogenele i tolerogenele, prin ele nsele, pot
atat stimula cat si servi ca inte ale rspunsului imun. Haptenele nu poate stimula
rspunsurile pe cont propriu, dar pot servi ca inte ale rspunsurilor generate dac
haptena este ataata la un imunogen. Re-expunerea la immunogene i haptene
genereaza, de obicei, rspunsuri sporite. Re-expunerea la tolerogene duce de obicei la
rspunsuri diminuate.
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 13
IMUNOGEN: Un imunogen este un antigen care activeaza celulele imune
pentru a genera un raspuns imun impotriva lui insusi. Un imunogen este un
antigen dar un antigen nu este neaparat un imunogen.

Prin ea nsi, penicilina este un antigen care se poate lega de un


anticorp specific, dar nu este imunogen; nu poate activa celulele
imune pentru a declana un rspuns imun pentru a produce aceti
anticorpi specifici.
Pentru a fi imunogena, penicilina trebuie s devin mai nti o
molecul reactiv chimic, cum ar fi acidul penicilloic, care este capabil
de a se ataa covalent cu o protein vehicul endogen, cum ar fi
albumina seric sau alte proteine membranare de suprafa celular.
In acest mod, molecula de acid penicilloic-proteina devine un
imunogen care este capabil s activeze limfocitele T i B pentru a
obtine producerea de anticorpi de ctre celulele B, care sunt capabile
s se lege n mod specific la penicilin, antigenul.
Trebuie subliniat faptul c termenii de antigen i imunogen sunt
adesea folositi alternativ n cele mai multe manuale i articole, o
nelegere a diferenei conceptuale dintre cei doi termeni este
esenial pentru nelegerea mecanismului prin care rspunsuri imune
sunt generate mpotriva antigenilor.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 14


HAPTENA: O haptena este o molecula organica de dimensiuni
mici care nu este imunogena de la sine

Pentru a studia specificitatea de legare a antigenului de molecule de


anticorpi, cercettorii au sintetizat molecule organice mici ale cror
structuri pot fi modificate n mod specific la anumite site-uri.
De exemplu, inele de benzen, fie cu grupari nitrozo sau arsonate cu
diferite poziii ale inelului posed numai un loc pentru legarea unui
anticorp i sunt denumite haptene. Folosind o hapten cuplat la un
anumit purttor de protein imunogen, un anticorp specific poate fi
produs care se leaga fie puternic la care haptena specifice singura,
i nu la haptene conexe, sau se leag puternic la haptena specifica,
i slab la haptene aferente.
Aceste efecte ofer o baz mecanica pentru capacitatea unui
anticorp de a lega alte molecule care se aseamn ndeaproape cu
o anumit structur antigenic (reacie ncruciat).
Alte exemple de haptene includ acizi nucleici, fosfolipide, i
molecule mici cu greutate molecular, cum ar fi penicilina.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 15


Conjugat de acid peniciloic-proteina
Grupe de acid Penicilloic pot fi uor conjugat la proteine. Conjugarea are loc de obicei la
gruprile amino ale lizinei.
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 16
n afara laboratorului, haptenele prezint un risc grav pentru sntatea
oamenilor. Acest risc a crescut dramatic n ultimii ani, de cnd oamenii sunt
expui la un numr tot mai mare de haptene n mediul lor.
Atunci cnd aceste haptene obin intrarea n gazd, ele pot forma complexe
cu proteine gazda pentru a crea molecule imunogenice haptena-proteina. In
acest mod, o hapten de mediu, cum ar fi nichelul, poate iniia complex cu
proteine gazd i provoac producerea iniial de anticorpi mpotriva
haptenei. Cu toate acestea, dup re-expunerea la nichel, pot avea loc dou
reacii separate.
O reacie este de protecie i implic producerea de anticorpi care se leaga
de haptena i il scot din circulaie. Cealalt reacia este patologic i
implic legarea antigenului la anticorp specific IgE care este ataat la
celulele mastocitare, precipitarea eliberarii de histamin i o reacie
alergic.
Astfel, haptenele sunt antigene mici nonimmunogenice care pot fi fcute n
imunogene care pot provoca reactii imune fie clinice fie patologice.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 17


Anticorpul recunoaste un epitop specific pe o
molecula (ex. Acid peniciloic) atasat unei
proteine

Afinitatea de legare a anticorpului


Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 18
Ali factori care determin gradul de imunogenitate al antigenului include: calea de administrare a
antigenului, doza de antigen, frecvena de administrare a antigenului si utilizarea adjuvantilor. De exemplu,
particulele precum bacteri i virui, sunt mai imunogene cnd sunt administrate intravenos. In contrast,
antigenele solubile, cum ar fi proteinele, acizii nucleici i carbohidrai, sunt mai imunogene cnd sunt
administrate subcutanat.
De asemenea, antigenele administrate oral (parenteral) pot provoca rspunsuri imune in intestin care permit
producerea de anticorpi ce ne protejeaz de traversarea mucoasei intestinale a antigenului i patrunderea sa
in compartimentele interne ale corpului.
Cu toate acestea, administrarea parenterala de antigene poate induce, de asemenea, o stare de toleran la
antigenul respectiv n cazul n care ar patrunde pentru a doua oar in organism printr-o alt cale n doze
adecvate. Acest din urm fenomen poate fi legat de constatarea c doze foarte mici sau foarte mari de
antigen, nu sunt n msur s declaneze un rspuns imun puternic i pot induce o stare de fapt de raspuns
imun nonresponsiveness / toleran n gazd.
In contrast, doze intermediare de antigen provoaca rspunsuri imune puternice care s ofere protecie
gazdei mpotriva antigenului.
Frecvena administrarii antigenului, determin de asemenea mrimea rspunsului imun care este generat
impotriva unui antigen. Cele mai multe antigene au nevoie de mai multe administrari pentru a atinge
imunogenitatea optim.

De ex. o administrare primar a antigenului determin un rspuns imun primar de o anumita magnitudine.
O a doua administrare a antigenului determin un rspuns secundar care este de o magnitudine mai mare
comparativ cu rspunsul primar. O a treia administrare a antigenului provoac un raspuns imunitar i mai
mare i, n final, imunogenitatea antigenelor solubile poate fi crescuta atunci cnd sunt administrate n
asociere cu compuii cunoscui ca adjuvani.
Adjuvanii, cum ar fi mycrobacterii ucise sau Bordetella pertussis, contribuie la sporirea rspunsul imun
care este generat de un anumit antigen
Mecanismele responsabile de aciunea adjuvanilor nu sunt bine nelese n prezent, dar probabil implica
activarea celulelor prezentatoare de antigen, cum ar fi macrofagele, pentru captarea eficienta a antigenului
i prelucrarea lui pentru prezentarea peptidelor imunogene degradate celulelor T.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 19


FACTORI CARE DETERMINA POTENTIALUL IMUNOGEN AL UNUI
ANTIGEN

Gradul de instrainare: gradul de satisfacere al unei molecule este diferit de


moleculele care se gasesc in mod normal in organism;
Distanta in relatiile filogenetice: celulele soarecelui sunt imunogene la
oameni;
Accesibilitatea unui epitop antigenic de recunoastere a celulelor imunitare;
epitopii in cadrul unei structuri sunt slab imunogeni.
Calea de administrare a antigenului: iv. pentru antigene particulate,
subcutanat pentru antigene solubile;
Doza de antigen: doze foarte mari sau mici pot induce o stare de lipsa a
reactiei.
Frecventa de administrare a antigenului: mai multe administrari de antigen
face antigenul mai imunogen;
Adjuvanti: cresterea imunogenitatii unui antigen solubil

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 20


REZUMAT
Sistemul imunitar trebuie s fie capabil s disting singur ceea ce aparine
organismului de ceea ce este nonself. Celulele Nonself pot intra in organism din
exterior sau pot reprezenta o modificare ireversibila n interiorul organismului (de
exemplu, transformarea unei celule sanatoase in celula maligna).
Sistemul imunitar uman este complex
Sistemul imunitar este compus din mai multe organe, tipuri de celule, si molecule
care trebuie s lucreze mpreun.
Protecia mpotriva infeciei iniial este asigurat de barierele mecanice (cum ar fi
pielea i mucoasele) i prin bariere chimice (cum ar fi moleculele microcidale
secretate de unele celule ale pielii), care pot bara destul de eficient intrarea
microbilor n organism.
Noi folosim dou sisteme imunitare pentru a combate invazia de organisme
infecioase. Unul este un sistem antic de auto-aprare, sistemul imunitar nnscut
(uneori numit sistemul imunitar "nespecific"). Cealalalt este sistemul imun
adaptativ specific prin antigene (numit sistemul imunitar "specific").
Folosind o varietate de receptori de suprafa, celulele pot interactiona nu numai
cu mediul lor, dar i cu celulele i moleculele cu care vin n contact.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 21


Un antigen este o structur ce poate fi recunoscut i legat de receptorii specifici
limfocitelor T sau B. Antigenii pot fi proteine, carbohidrai, lipide, sau combinaii cum ar fi
glicoproteine sau glicolipide.
Un antigen poate provoca reacii diferite la fiecare persoana.
Cea mai mica parte identificabil a unei molecule antigenice care pot fi recunoscuta de ctre
un receptor de celule T sau B se numete un epitop sau determinant.
Immunogenii sunt molecule antigenice care pot stimula un rspuns imun sau pot fi la rndul
lor o int a unui rspuns imun. Expunerile ulterioare obin, de obicei, rspunsuri sporite
mpotriva imunogenului specific.
Haptenele sunt molecule mici, care nu pot stimula singure un rspuns imun, dar pot fi
recunoscute de sistemul imunitar n cazul in care apare legat de o molecul imunogen.
Telerogenii sunt molecule care, la fel ca imunogenii pot stimula rspunsuri imune i servesc ca
inte ale acestora, dar expunerile ulterioare duc la un rspuns redus al telerogenilor specifici.
Procesul prin care suprafata receptorilor transfera informatii n citoplasm i de multe ori la
nucleul este cunoscut sub numele de transducie a semnalului. Acest proces implic o serie
de etape care activeaz seturi succesive de enzime ce pot modifica moleculele de substrat
pentru a deveni biologic active.
Rspunsul imun adaptativ este iniial ntmpltor i rezultat al celulelor T i B, care (1)
identific nonself n mod corespunztor, (2) sunt potenial reactive sau (3) care vor
finefunctionale in organism (n cazul limfocitelor T).

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 22


PREVENIREA INFECTIEI: VACCINAREA
Oamenii cunosc vaccinurile si efectele acestora de
sute de ani
Vaccinarea este o inoculare de microbi nevirulenti
sau inactivati, ca mijloc de inducere a imunitii
specifice. Cei care au supravieuit bolii, cum ar fi
ciuma, variola, precum i a altor boli epidemice au
fost folositi pentru boli asemanatoare dezvoltate
iar de catre alti oameni care puteau muri. Nu
numai c supravieuirea lor a fost o binecuvntare
pentru ceilalti supravieuitori, dar, de asemenea,
au dat societatii un set de indivizi capabili sa ajute
pe alii i de a efectua activiti critice n faa
epidemiilor ulterioare.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 23


Istoria vaccinarii
Vechii egipteni i chinezi au experimentat forme de vaccinare pentru a
ncerca s se protejeze mpotriva bolilor, cum ar fi variola, prin expunerea
persoanelor la pulberi formate din crustele si escarele persoanelor infectate.
persoanele astfel tratate au suferit forme usoare de boala sau aceasta a
lipsit cu desavarsire, acele persoane dezvoltand protectie.
n 1794, Edward Jenner a demonstrat c inocularea intenionat cu cowpox
(o boal uoar la om cauzate de o form de vaccina, un virus care
infecteaza in mod normal bovine) confer protecie mpotriva variolei, a unei
boli umane cu potential letal cauzata de o form relevanta, dar mai virulent
de vaccina. La acea vreme, desigur, nu a existat nici o cunoatere a rolului
microbilor n a provoca astfel de boli. Jenner numit vaccinare procedura sa,
iar cuvntul mai trziu a fost adaptat pentru a numi organismul viral
identificat a fi fi agentul cauzator. Mai trziu, descoperirea lui Robert Koch a
rolului microbilor specifici n boli specifice a stimulat activitatea n domeniu.
Louis Pasteur a avansat tiina de vaccinare ctre dezvoltarea de vaccinuri
eficiente impotriva bolilor epidemice la animale domestice i n cele din
urm a efectuat o demonstraie dramatic a unui vaccin antirabic care a
salvat viaa unui biat mucat de un cine turbat. Din acel moment,
vaccinarea a revoluionat sntatea uman i animal. Vaccinarile de rutina
ale copilariei au eliminat o mare parte din afectiunile invalidante, mutilante si chiar
fatale date de afectiuni aparent banale cum ar fi rujeola, difteria, i poliomielitei.
Variola, o boala care a ucis mii de oameni, la rndul su, a fost practic
eliminata, iar virusul variolei exista acum doar n cteva laboratoare
protejate.
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 24
APLICATII CLINICE ALE VARIOLEI
Variola este o boal foarte contagioas care se raspandeste de la o
persoana la alta, de multe ori prin picaturi de saliva din gura persoanei
afectate. Primele simptome sunt similare cu cele ale gripei si includ febra
mare, dureri de cap, oboseal, dureri musculare i vrsturi. In aproximativ
2 - 3 zile de la debutul simptomelor, apare o erupie cutanat. Eruptia este
vzuta iniial pe fata si orofaringe, apoi se rspndete la nivelul braelor,
picioarelor i trunchi.
Rata de mortalitate este de aproximativ 30%, moartea apar de obicei cu a
doua sptmn de boal. Tratamentul pentru variola este, n principal de
susinere, pentru c nu exist nici un tratament eficient cunoscut.
Vaccinarea n decurs de 4 zile de expunere la variola poate preveni
consecine fatale i poate reduce severitatea bolii.
Thomas Jefferson, ntr-o scrisoare la 1806 catre Edward Jenner, a scris c:
"Naiunile viitoare vor ti numai din istorie c scarboasa variola i prin
tine a fost extirpata". Din cauza unui program de succes de vaccinare la
nivel mondial, nici un caz de variola, nu a fost raportat din 1977. n Statele
Unite, vaccinarea de rutina a copiilor pentru variola s-a ncheiat n 1972.
Exist, totui, preocuparea curent cu privire la utilizarea potenial a variolei
ca arma biologica.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 25


Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 26
Impactul benefic al vaccinrii a fost raspandit att de mult
incat ne confruntm acum cu situaia n care muli oameni nu
mai recunosc pericolele care au fost. Un numr tot mai mare
de prini nu reuesc s recunoasc nevoia de a vaccina
copii, iar unele persoane susin eliminarea vaccinrilor pentru
c ei cred ca acestea sunt responsabile pentru multe alte
afectiuni avand ca argument efectele adverse destul de rare.
Ca urmare, exist pericolul ca un bazin de indivizi neprotejati
sa poata fi creat, care ar putea fi din nou supusi principalelor
boli infecioase.
Probabil c nu este necesar ca fiecare individ dintr-o
populaie sa fie vaccinat. Att timp ct o populaie suficient de
mare este vaccinata, ansele ca un agent infecios "sa
gaseasca" o persoan neprotejata devin foarte mici, iar
populaia n ansamblu rmne n esen rezistenta. Acest
concept se numeste imunitate de turma. Riscul inerent este
apare n cazul n care un organism infecios infecteaz un
numr semnificativ de persoane neprotejate, infecia se poate
rspndi rapid ntre ei, iar mutaiile care decurg neprevzute
de vaccin ar putea pune n pericol persoanele vaccinate.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 27


Caracteristicile eseniale ale vaccinurilor
Pentru ca vaccinrile sa fie eficiente n protejarea populatiilor
destinate, mai multe caracteristici trebuiesc indeplinite
Vaccinul trebuie s asigure o protecie eficient mpotriva
agentului patogen din care este derivat fr pericol
semnificativ de a cauza de fapt boala sau efecte secundare
severe.
Protecia oferit de vaccin trebuie s fie eficienta pe o
perioad lung de timp.
Vaccinul trebuie s stimuleze dezvoltarea acestor rspunsuri
imune care sunt cele mai eficiente mpotriva patogenului
respectiv (rspunsuri ale celulelor T protectoare).
Acesta trebuie s stimuleze producerea de anticorpi neutralizani,
pentru a minimiza reinfectarea.
Trebuie s fie suficient de stabil pentru depozitare, transport i
utilizare.
Vaccinurile sa fie economice pentru a putea fi folosite pe scara
larga.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 28


Tipuri de vaccinuri
Vaccinurile pot fi preparate din organisme patogene ntr-o varietate de moduri.
Vaccinurile vii sunt cele care includ organismele capabile de infecii normale i replicare. Aceste vaccinuri
nu sunt utilizate mpotriva agenilor patogeni care cauzeaz boli grave.
Vaccinurile atenuate sunt cele n care organismele incluse sunt vii, dar capacitatea lor de a reproduce i
a provoca o boala a fost deteriorat prin tratament cu cldur, substane chimice, sau prin alte mijloace.
Aceste vaccinuri provoca numai forme subclinice sau usoare ale bolii n cel mai ru.
Vaccinuri ucise include organisme care au fost ucise prin tratamentul cu ageni fizici sau chimici i pot
include toxine inactivat (toxoizi). Acestia ar trebui s fie incapabili de replicare sau infecie, dar nc n
msur s provoace rspunsuri imune.
Extractele sunt vaccinuri compuse din materiale derivate din materiale izolate din organisme perturbat i
lizate. Aceste vaccinuri ar fi cele mai potrivite pentru protecia mpotriva bolilor n care organismele sunt
att de virulente ca nici vaccinurile ucise nu sunt folosite, din cauza riscului pe care cteva organisme pot
supravieui tratamentului menit s le omoare.
Tehnici moderne de biologie molecular au permis unor forme suplimentare de vaccinuri s se dezvolte.
Vaccinurile recombinante sunt cele n care organismele au fost proiectate n laborator prin eliminarea
anumitor gene critice pentru capacitatea lor de a provoca de fapt boala (gena care codific o toxin
critica) sau sa reproduca complet. Aceste organisme sunt de obicei capabile s infecteze celulele gazda
si sa prolifereze, dar nu pot induce boala si nici nu se asociaza cu ea.
Vaccinurile ADN sunt acelea n care materialul genetic al organismului este injectat n gazd. ADN-ul a
fost, de obicei, modificat pentru a elimina unele gene care sunt critice pentru care provoaca boala, ci ii
include pe cei ale cror produse vor stimula rspunsuri imune. Intenia este ca celulele gazd sa aleaga
ADN-ul, sa-l incorporeze i si sa exprime produsele de gene de la agentul patogen. Stimulul antigenic
rmne intact mai mult timp dupa ce vaccinul este eliminat prin diferite metode rapide din gazda i
stimularea sistemului imunitar se oprete.
n general, vaccinurile vii genereza rspunsurile imune cele mai eficiente, iar vaccinuri atenuate mai
puin, urmate de vaccinuri ucise i extracte. n mod paradoxal, vaccinul mai sigur ar putea fi mai puin
eficient. Traind, replicarea organismele poate sintetiza i exprima molecule care sunt extrem de
stimulatoare pentru sistemul imunitar, dar aceste molecule pot fi absente din vaccinuri care conin
organisme doar ucise sau atenuate. Potenialul vaccinurilor poate fi crescut prin administrarea de
adjuvanti modificati.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 29


Adjuvantii
Adjuvanii sunt substane sau amestecuri care sunt date mpreun
cu vaccinuri pentru a spori eficacitatea vaccinrii.
Adjuvanii prelungesc perioada de timp n care un vaccin persist
pentru a stimula rspunsurile imune i / sau atragerea celulelelor
fagocitare la locul de aplicare i stimuleaz activarea lor, astfel nct
prezentarea antigenelor limfocitelor este crescuta. Adjuvanii sunt
amestecuri de componente bacteriene suspendate n mediu sonic
cum ar fi uleiul s ncetineasc i s prelungeasc dispersarea lor n
esuturi.
Materialul bacterian provoac o inflamaie uoar, atrage fagocitele
i alte celule la un loc. Unele componente ale vaccinului pot servi ca
adjuvani. In vaccinul DTP (difterie-tetanuspertussisa), componenta
pertussis (de la Bordetella pertussis, agentul cauzator de tuse
convulsiva) este un adjuvant eficient. Alti adjuvani includ alum si
BCG (Bacillus Calmette Guerina).
Acesta din urm nu este folosit pentru vaccinarile omului n Statele
Unite i n alte ri, deoarece foloseste materiale derivate din
Mycobacterium i poate provoca indicaii fals-pozitive la persoanele
testat pentru tuberculoz.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 30


Dificultati in dezvoltarea vaccinurilor
Dezvoltarea de vaccinuri eficiente nu este neaprat una simpl. Dei
principalele boli infecioase periculoase sunt acum prevenite sau reduse la
minimum prin vaccinarea de rutin, multe altele, cum ar fi malaria,
schistosomioza si SIDA nc nu au vaccinuri eficiente. Adesea dificultatea
de a elabora un vaccin este legat de caracteristicile organismului infecios.
Aa cum am menionat mai devreme, capacitatea celulelor de a se adaposti
n anumite tipuri de celule gazd de efectele anticorpilor. Dac gazda nu
este generatoare de rspunsuri celulare suficient de eficiente, clearance-ul
agentului patogen este dificil. i, aa cum am descris mai devreme, anumii
ageni patogeni, cum ar fi Plasmodium intra in eritrocite care nu exprima
molecule MHC clasa 1 sau 2 i sunt n mod esenial invizibile pentru
celulele T.
In multe cazuri, ns, dificultatea const n capacitatea agentului patogen de
a-si schimba antigenele astfel incat raspunsul imun sa devina ineficient. Cel
mai bun exemplu este HIV. Sistemul imunitar poate genera raspunsuri
puternice mpotriva anumitor structuri de pe suprafata virale si pentru c
virusul se transforma foarte rapid in timpul replicrii, sunt generate un
numr mare de noi structuri de suprafa care sunt necunoscute pentru
sistemul imunitar.
Acesti mutanti sunt liberi s continue replicarea in timp ce sistemul imunitar
ncearc s ajung din urm. Din pcate, dac i cnd o face, noi generaii
de noi mutani au fost deja dezvoltate, iar rspunsul imun ramane depasit.

Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 31


Bibliografie recomandata
Abbas AK, Lichtman AH. General properties of immune responses. In
Cellular and molecular immunology, 5th ed. Philadephia: WB Saunders
Co., 2003.
Berzofsky JA, Berkower IJ. Immunogenicity and antigen structure. In Paul
WE, ed. Fundamental immunology, 5th ed. Philadelphia: Lippincott
Williams & Wilkins, 2003.
Chaplin DD. Overview of the immune response. J Allergy Clin Immunol
2003; 111 :S442.
Janeway CA, Jr. Evolution of the immune system. In Janeway CA Jr, Travers
P, Walport M, Shlomchik P, eds. Immunobiol-ogy: The immune system in
health and disease, 6th ed. Philadephia: Garland Publishing, 2004:665-
682.
Paul WE. The immune system: An introduction. In Paul WE, ed.
Fundamental immunology, 5th ed. Philadelphia: Lippincott Williams &
Wilkins, 2003.

32
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
- Rodey Glenn E : HLA beyond tears. Introduction to human
histocompatibility, second
edition, De Novo,Inc.Durango,CO, 2000.
- Tsongalis Gregory J, Coleman William B :Molecular Diagnostics a
training and study
guide, AACC Press,2002.
- Battler Alexander, Leor Jonathan, Eds, Stem Cell and Gene-Based
Therapy, Frontiers in
Regenerative Medicine,Springer - Verlag London Limited.
- Wood Peter : Understanding Immunology, second edition, 2006.
- Cant Andrew J, Galloway Angela, Jackson Graham :Practical
Hematopoietic Stem Cell
Transplantation, Blackwell Publishing Ltd. 2007
- Forsythe John L.R :Transplantation, Fourth Edition, Saunders
Elsevier, 2009.
- Ileana Constantinescu : Imunologia transplantului, Editura
Universitara "Carol Davila", Bucuresti, 2009.
- Jorde Lynn B,Carey John C, Bamshad Michael J: Medical Genetics,
Mosby Elsevier,2010

Curs 3: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu 33


Cursul 4: Anticorpul

Definitie
Anticorpi sau Imunoglobuline
Structura
Izotipuri
Idiotipuri
Alotipuri
Papaina
Pepsina
Productia de anticorpi
Functiile anticorpilor
Aplicatii clinice

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 1


Definitie

Anticorpul: este o proteina care este produsa


ca raspuns la stimularea produsa de antigen si
care reactioneaza specific cu acel antigen.

Anticorpii sunt imunoglobuline.

Anticorpii sunt sintetizati de limfocitele B si


celulele plasmatice.
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 2
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 3
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 4
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 5
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 6
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 7
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 8
Izotipuri
Sunt doua izotipuri ale lanturilor usoare L (K sau
) bazate pe diferente structurale.

Tot pe diferente structurale se formeaza si cele 5


izotipuri ale lanturilor H grele (,,,,).
Cele 5 izotipuri sau clase de imunoglobuline sunt:
- IgA, IgD, IgE, IgG si IgM.

IgA si IgG se impart in 2 mai multe subclase


bazate pe diferente structuri ale regiunilor C ale
lanturilor grele.
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 9
Izotipuri
IgA este abundent in secretii de pe suprafata mucoaselor. Are 2 subclase IgA1 si IgA2 care
contin diferente la nivelul regiunilor C ale lanturilor grele.

IgD este o molecula legata de membrana de pe suprafata celulelor B naive. IgD impreuna cu
IgM actioneaza ca receptor pentru recunoasterea antigenului.

IgE este o clasa de anticorpi legata de membrana celulelor mast bazofile, eozinofile de
care este legata printr-un receptor al fractiunii Fc. La contactul cu antigenul se produce
degranularea si eliberarea mediatorilor inflamatiei. Acest proces are un rol in initierea
inflamatiei acute si in reactiile alergice .

IgG este cea mai abundenta clasa de anticorpi din sange si tesutul din afara mucoaselor. Are
rol in sistemul imun matur, adaptat si este singura clasa de anticorpi care traverseaza
placenta si patrunde in circulatia fetala. Se imparte in 4 subclase IgG1, IgG2, lgG3 si IgG4.

IgM este primul tip de anticorpi produsi intr-un raspuns imun; este initial prezent in sange
ca pentamer a 4 molecule identice fiecare avand lanturile grele compuse din 5 domenii. IgM
se afla ca molecula unica pe suprafata celulelor B naive unde actioneaza ca un receptor de
antigen (receptorul celulei B; BCR)

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 10


Structura izotipului Ig

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 11


Regiunea hipervariabila

Atat lanturile grele H cat si lanturile usoare L au o regiune variabila care


are anumite regiuni in care secventa aminioacizilor este extrem de
variabila.

Aceste arii hipervariabile din regiunile variabile sunt denumite regiuni


determinante complementare (CDRs) deoarece sunt importante in
determinarea structurii locusului de legare al antigenului (paratop).

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 12


Locusul de legare al antigenului este format din regiunile hipervariabile
A - regiunile hipervariabile ale IgG
B imaginea marita a locusului de legare a antigenului

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 13


ALOTIPURI
Formele diferite ale unei gene pentru un locus particular care determina
compozitia aminoacizilor lanturilor H si L ale IgG pentru fiecare individ se
numesc alotipuri.

Exista anticorpi specifici de alotipuri care pot detecta diferentele de la


nivelul lanturilor grele si usoare intre indivizi.

Markerii alotipici au fost utilizati pentru a rezolva cazurile


medicolegale de paternitate si depistarea originii unor pete de sange.

Utilizarea lor este extrem de valoroasa in verificarea grefarii celulelor


B dupa transplantul medular.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 14


IDIOTIPURI
Idiotipurile sunt determinanti antigenici unici
(epitopi) prezenti la nivelul sau in apropierea locului
de legare a antigenului de pe lanturile H si L.

Anticorpii anti idiotip pot fi utilizati pentru a induce


productia de anticorpi de origine intr-un receptor
neimunizat.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 15


Recapitulare

ISOTIPURI, ALOTIPURI & IDIOTIPURI

Izotipurile sunt definite ca diferentele antigenice de la


nivelul regiunilor constante.

Alotipurile sunt caracteristici antigenice ale


imunoglobulinelor care variaza de la individ la individ.

Idiotipurile sunt determinatii antigenici formati de catre


secventele specifice ale aminoacizilor de la nivelul
regiunilor hipervariabile.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 16


PAPAINA
Papaina este o enzima proteolitica care imparte moleculele IgG in 3
fragmente proximal de regiunea balama.

PEPSINA
Pepsina este o enzima proteolitica care cliveaza moleculele IgG la capatul
carboxi terminal al regiunii balama in apropierea domeniului C2 .

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 17


Locurile de actiune proteolitica ale papainei si pepsinei la nivelul moleculei Ig

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 18


Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 19
Diversitatea combinarilor este metoda prin care se produce diversitatea anticorpilor

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 20


EXCLUDEREA ALELICA
Fiecare celula B este capabila sa produca anticorpi de o anumita
specificitate.

Fiecare celula B poate produce un lant greu si un lant usor asigurand


specificitatea unica.

Acest fapt este dat de rearanjamentul genelor in procesul denumit


excluderea alelica.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 21


PRODUCTIA DE ANTICORPI

Productia de anticorpi are 4 faze distincte: faza de lag, faza de log, faza de
platou si faza de declin.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 22


Eliberarea directa de IL-4

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 23


Productia de anticorpi monoclonali

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 24


Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 25
FUNCTIILE EFECTORII ALE ANTICORPILOR

Odata ce anticorpul s-a legat la antigenul specific, in conditii de imunocompetenta poate


performa un numar de functii care contribuie la indeparta sau inactivarea antigenului

Neutralizarea:anticorpii care se leaga de antigenele specifice, virale sau


bacteriene, previn posibilitatea infectarii celulelor gazdei

Activarea complementului: componentul C1q se leaga de


portiunea Fc a IgG sau IgM cand este legat de antigen. In aceasta situatie el devine
activat initiind cascada clasica a complementului. Acest fapt are cateva efecte cum sunt:
raspunsul inflamator, chemotaxis pentru fagocite, ceea ce duce la liza micro-
organismelor prin formarea complexului de atac al membranei.

Opsonizarea: anticorpii actioneaza ca opsonine, adica, sunt capabili de a


creste abilitatea fagocitelor de a ingera si distruge patogenii.

Citotoxicitatea mediata celular: aceasta proprietate


implica folosirea anticorpilor in distrugerea celulelor infectate sau patogenilor prea mari
pentru fagocitoza. Acest lucru are loc cand receptorii Fc ai celulelor NK sau
macrofagelor sunt activati de anticorpii cuplati cu antigenele specifice.
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 26
Imunoglobulina Functii majore

IgG Anticorpul principal in raspunsul imun secundar.


Opsonizeaza bacterii facandu-le mai usor de fagocitat.
Fixeaza complementul care sporeste rata de distrugere
bacteriana. Neutralizeaza toxinele bacteriene si virusurile.
Traverseaza placenta.

IgA IgA secretor previne atasarea bacteriilor si virusurilor la


membranele mucoase. Nu fixeaza complementul.

IgM Este produs in raspunsul imun primar fata de antigen.


Fixeaza complementul. Nu strabate placenta. Receptor
antigenic pe suprafata celulelor B.

IgD Se gaseste pe suprafata multor celule B dar si in ser. Rol


incert.

IgE Mediaza hipersensibilitatea imediata prin eliberarea de


mediatori din mastocite si bazofile in momentul expunerii
la antigen (alergen). Apara organismul fata de infectiile
parazitare eliberand enzimele din eozinofile. Nu fixeaza
complementul.

Curs 4 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 27


Aplicatii clinice
Anticorpi anti ADN
Anticorpi anti receptori de acetilcolina
Anticorpi anti mitocondriali
Anticorpi anti membrana bazala glomerulara
Anticorpi anti neutrofile
Anticorpi anti nucleari
Anticorpi anti tiroglobulina
Anticorpi anti idiotipici
Anticorpi fixatori de complement
Anticorpi completi
Anticorpi incompleti
Anticorpi reactivi la rece
Anticorpi reactivi la cald
Anticorpi monoclonali OKT3
PRA anticorpi anti-HLA
Anticorpi policlonali
Anticorpi anti-VHC
Anticorpi anti-HBs

Toti acesti anticorpi au diferite semnificatii clinice in practica medicala- imunopatologie

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 28


Aplicatii Clinice
Anticorpii antinucleari (ANA), anticorpi directionati impotriva antigenelor
nucleare; ANA impotriva unei varietati de diferite antigene sunt aproape invariabil
gasite in lupusul eritematos sistemic si frecvent gasite in artrita reumatoida,
sclerodermia (scleroza sistemica), sindromul Sjogren si boala mixta de tesut
conjunctiv. ANA pot fi detectati prin colorare imunofluorescenta. Testele serologice
sunt de asemenea folosite pentru determinarea titrurilor de anticorpi impotriva
antigenelor specifice.
Anticorpi anti-Ro , anticorpi anti-SS-A.
Ac. anti-SS-A, un anticorp antinuclear care apare in sindromul Sjogren i lupusul
eritematos sistemic. De asemenea se mai numeste Ac. anti-Ro.
Ac.anti-SS-B, un anticorp antinuclear care apare in sindromul Sjogren i lupusul
eritematos sistemic. De asemenea se mai numeste Ac. anti-La .
Anticorpii antithyroglobulina sunt anticorpi impotriva tireoglobulinei, prezenti in
proportie de 50-70% la pacientii cu tiroidita Hashimoto si la aproximativ o treime
din pacientii cu alte tipuri de tiroidita (Boala Graves si carcionom tiroidian)

Ac. Anti-tiroidieni, a se vedea Ac. Anti-microsomali si Ac. Anti-tireoglobulina.

Ac. Anti-idiotipici, Ac. anti-idiotip autologi care deprima raspunsul imun in multe
situatii experimentale; auto-Ac. anti-idiotip apar in anumite boli autoimune

Ac. autologi, Auto-Ac. derivati;

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 29


Aplicatii Clinice
Ac. bispecific, un ac. in care fiecare din cele doua situsuri de legare a antigenului este specific pentru determinanti antigenici
separati. Este un ac. artificial produs in laborator, format prin reasocierea a jumatate din moleculele a doi anticorpi de
specificitate diferita pentru a forma un hibrid sau ac. bispecifici cu situsuri de legare distincte. Mai este numit si Ac. hibrid.

Ac. de blocare, oricare ac. care, prin cu blocuri antigenice ale altei reactii imunologice cu un antigen. La majoritatea
pacientilor, imunoterapia (hiposensibilizarea sau desensibilizarea) pentru afectiuni alergice induce IgG de blocare a ac. care
pot lega alergenul si previn fixarea celulara a IgE, declansand hipersensibilitate imediata; poate induce astfel toleranta
imunologica partiala.Ac. blocanti indreptati impotriva antigenelor specifice tumorale au sugerat un mecanism care permite
tumorii sa scape supravegherii sistemului imunitar. Ac. de blocare pot preveni aglutinarea in teste serologice.

Ac.legati celular, orice anticorp legat la o suprafata celulara fie prin situsurile de combinare de la suprafata celulei
determinante antigenice sau de alte situsuri le receptori specifici de suprafata celulara (receptori Fc, receptori IgE ).

Ac. reactivi la rece, anticorp de obicei IgM, dar ocazional IgG, care reactioneaza mai eficient cu antigen la 37C decat la
temperaturi mai scazute.

Ac. de fixare a complementului, ac. care activeaza complementul atunci cand reactioneaza cu antigenul; IgM si IgG (de
obicei ac. de fixare a complementului) fixeaza complementul pe calea clasica, in timp ce IgA fixeaza complementul pe calea
alternativa.

Ac.complet, orice ac. capabil de aglutinare in solutie salina fiziologic. Numit, de asemenea aglutinina salina. Comparativ cu
Ac.incomplet de reactie incrucisata, unul care se combina cu un antigen, altul decat cel care a indus productia sa.

Ac. citofilic, Ac. Citotropic.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 30


Aplicatii Clinice
Ac. citotoxic, orice ac. specific directionat impotriva antigenilor celulari, care atunci cand este legat
la antigen, activeaza calea complementului sau activeaza celulele killer, ducand la liza celulara.

Ac. citotropici, ac. care se leaga la celulele mastocitare si bazofile de receptorii specifici; sunt
intotdeauna din clasa IgE. In unele cazuri IgG, IgA, IgM de la o specie (ac. heterocitotropic) poate
sensibiliza tesuturi ale unei alte specii; de exemplu, iepurele IgG poate sensibiliza pielea de porc
pentru anafilaxie cutanata pasiva.

Ac. heteroclitic, ac. produs ca raspuns la imunizare cu un antigen, dar avand o afinitate mai mare
pentru un al doi-lea antigen care nu a fost prezent in timpul imunizarii.

Ac. heterofili, ac. indreptat impotriva antigenilor heterofili. Aglutininele eritrocitare heterofile ale
oilor apar in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa (vezi testul Paul-Bunnell). Numite de
asemenea Ac.heterogenic.

Ac. hibrid, Ac. bispecific

Ac. imun, ac. indus prin imunizare sau incompatibilitate de transfuzie, spre deosebire de ac.
naturali.

Ac. incomplet, 1. Ac. care se leaga de eritrocite sau bacterii, dar nu produce aglutinare; Ac.
neaglutinant este detectat testul antiglobulinei (Coombs). De exemplu, ac. IgG anti-RH fac
eritrocitele sa nu aglutineze in ser, in timp ce ac. IgM fac acest lucru. 2. un fragment de ac.
monovalent, de exemplu, fragment Fab.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 31


Aplicatii Clinice
Ac. isofil, ac. impotriva antigenilor celulelor rosii din sange produsi de specii ale celulelor de origine
a celulelor rosii.

Ac. mitocondrial, Ac.antimitocondrial.

Ac.monoclonal, ac.omogeni chimici si imunologici produsi de hibridoame, utilizati ca reactivi in


radioimunitate, ELISA si teste de imunofluorescenta; de asemenea, utilizat in imunoterapia
cancerului.

Ac. natural, Anticorpii prezeni n serul indivizilor normali n absena aparent a oricrui contact
cu antigenul specific, probabil indus prin expunere la antigeni cu reactivitate ncruciat. Acesta
poate rezulta din expunerea necunoscut natural antigeni, de exemplu, produse alimentare sau flora
bacterian.

Ac. de neutralizare, - neutralizare virala, sub neutralizare.

Ac. monoclonal OKT3, un anticorp monoclonal de oarece ndreptat mpotriva limfocitelor T3 i


folosite pentru a preveni sau trata respingerea dup transplantul de organ.
Ac.panel-reactive(PRA), 1. anticorpul preexistent anti-HLA n serul unui potenial beneficiar de
alogref care reacioneaz cu antigenul specific ntr-un panou de leucocite (vezi cutarea
anticorpilor, sub screening). Un procent mai mare de PRA indic un risc mai mare de a avea
crossmatch pozitiv.
2. procentul de astfel de anticorpi n serul primitorului.
Ac.policlonal, ac. produs de mai mult de o clona de ac. ce sintetizeaza celule plasmatice (limfocite
B); ac. care nu este monoclonal, de exemplu, cea produsa prin imunizarea unui animal.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 32


Aplicatii Clinice
Ac.Prausnitz-Kiistner, ac. IgE citotropic responsabil pentru anafilaxia cutanata;

Ac. protector, ac. responsabil pentru imunitatea la un agent infectios observat in imunitatea pasiva.

Ac. Rh, dirijeaza spre antigenul Rh uman. In mod normal nu sunt prezenti, dar pot fi produsi atunci
cand persoane Rh-negative primesc sange Rh-pozitiv prin transfuzie sau atunci cand o persoana Rh-
negativa este insarcinata cu un fat Rh-pozitiv.

Ac. de sensibilizare, un termen vag, aplicat la anticorpi care sunt atasati la celulele organismului si
care "sensibilizeaza" celule sau le face susceptibile la distrugere prin apararea organismului uman.

Ac. coloidal tiroidian, ac. la antigenele coloidului tiroidian, cum ar fi tireoglobulina sa Ca2: intalnit
in boala Hashimoto

Ac. de deplasare TSH (TDA), imunoglobuline de inhibare a legarii TSH.

Ac. reactivi la cald, ac., de obicei IgG dar ocazional si IgM sau IgA, care reactioneaza mai eficient cu
antigenul la 37C decat la temperaturi mai scazute.

Toti acesti anticorpi cauzeaza afectiuni medicale =


Imunopatologie

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 33


Curs 5: dezvoltarea celulelor B
Dezvoltarea celulelor B in maduva osoasa
Rearanjarea genelor de imunoglobulina
Recombinarea enzimelor RAG-1 si RAG-2
Receptorul celular Pre-B: o Ig exprimata
timpuriu in celulele B
Selectarea celulelor B imature
Genele de imunoglobulina sunt complet
rearanjate numai in celulele B
Surse de diversitate a anticorpilor

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 1


Celulele B se dezvolta in maduva osoasa

Limfocitele B sunt formate n esuturile hematopoietice ale mamiferelor,


mai nti n ficatul fetal i n final mduva osoas. Celulele B provin din
celulele stem hematopoietice multipotente care dau natere tuturor
tipurilor de celule din snge.
Limfopoieza B este n general definit drept generarea de un bazin de
celule B mature, cu o diversitate mare de receptori pentru mai multe
antigene diferite.
Fiecare receptor de antigen al celulei B (imunoglobulin, Ig) trebuie s
prezinte mono specificitate, astfel nct fiecare celul B poate produce
anticorpi de un singur fel. Celule ce se alatura liniei celulelor B din mduva
osoas, glicoproteinelor de suprafa celular expres CD45RA (B220) i
CD19.
Dou evenimente in formarea limfocitelor B n mduva nainte de
retragerea lor in esuturile limfoide periferice sunt importante:
rearanjarea secventelor genelor somatice de lan greu i uor de
imunoglobulin i expresia unui model caracteristic de suprafa celular
i molecule intracelulare care regleaz diferenierea.
Expresia moleculelor de suprafa celular a permis recunoaterea
etapelor distincte ale diferenierii celulelor B. Cu toate acestea, trebuie s
se realizeze c procesul este unul continuu, astfel nct mprirea n etape
este oarecum arbitrar.
Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 2
ETAPE IN DEZVOLTAREA LIMFOCITULUI B

ETAPA REARANJAREA CROMOZOMIALA A GENEI Ig EXPRIMAREA PROTEINEI Ig

IgH IgL

Pre-pro DJ/GL GL/GL -

Timpuriu pro DJ/DJ GL/GL -

Tarziu pro VDJ/DJ GL/GL Receptor Pre-B

Pre VDJ/DJ VJ/GL Ig

Nou-format VDJ/DJ VJ/GL IgM

Matur VDJ/DJ VJ/GL IgM,IgD

GL:germline

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 3


Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 4
Limphopoieza B apare pe ntreaga durat a vietii oamenilor.
Proliferarea etapelor precursoare este un element cheie n reglarea
produciei de celule B. Celulele nonhematopoietice similare
fibroblastelor, numite celule stromale, alctuiesc micromediul care
controleaza celulele stem n linia de celule B i numrul de limfocite
produse pe zi.

Celulele stromale formeaz o reea reticular de procese celulare


care contacteaza milioane de precursori hematopoietici ai tuturor
liniilor. La stadii incipiente, precursorii de celule B (celule pre-pro-B)
trebuie s interacioneze fizic cu celulele stromale n ordine pentru
ca proliferarea i maturarea s apar. Etape ulterioare (ulterior
celulelor pro-B) prezinta doar nevoia de factori de crestere solubili
produsi de celulele stromale.

Celulele stromale produc mai muli factori de cretere necesari i


molecule de adeziune celul-celul. Un factor cheie de cretere
pentru limfopoieza B este interleukina-7.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 5


REARANJAREA GENELOR IMUNOGLOBULINEI
Procesul de rearanjare a genei imunoglobulinei a fost studiat extensiv. Rearanjarea
Ig este un proces foarte ordonat, care asigur c numai limfocitele B vor produce
imunoglobuline.
Cea mai veche etap identificabil de difereniere celular B este celula de pre-
pro-B. In aceasta etapa ncepe procesul de rearanjare a genei Ig.
Prima rearanjare presupune mbinarea segmentului D la segmentul J a genei de
lan greu a Ig (IgH). Rearanjamente ulterioare aduce regiune V juxtapuse la
poriunea DJ.
O rearanjare productiv a genei IgH trebuie s aib loc nainte rearanjare a genei
de lan uor Ig (IgL) va ncepe.
Etapa de celule pro-B este evideniata prin continuarea rearanjarii IgH, aderarea la
zona V cu segmentele ce deja s-au alturat DJ. n timp ce rearanjamente DJ au loc
pe ambii cromozomi, rearanjarea VDJ apare de obicei pe un singur cromozom. n
cazul n care rearanjarea nu este productiva, de exemplu din cauza introducerii
unui nou codon stop sau frame, rearanjarea continu apoi la al doilea cromozom.
Pn la sfritul etapei pro-B, rearanjarea IgH este complet.
Pn n momentul cnd celulele ating stadiul de celule pre-B, Ig, proteina poate fi
observata n citoplasm i rearanjarea unuia dintre cele doua lanurile uoare de
imunoglobulin (IgL) initiate de gene.
Metoda de rearanjare este similar, dar numai o imbinarea este necesara pentru a
aduce secvena regiunii V la segmentul J.
Rearanjarea ncepe pe gena kappa, iar n cazul n care acest lucru este neproductiv,
atunci genele lambda sunt rearanjate.
Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 6
RECOMBINAREA ENZIMELOR RAG-1 SI RAG-2
Dou proteine necesare pentru procesul de rearanjare, RAG-1 i RAG-2 (gene de
activare a recombinarii 1 i 2), apar n stadiul de celule pre-pro-B. Genele RAG-1 i
RAG-2 sunt active n toate fazele de rearanjare a Ig, dar aceste gene nu sunt
exprimate n celulele B mature care au absolvit rearanjarea. Cu toate acestea, Ag
activat de celule B in centrele germinale de reexprimare a genei RAG ca celulele
supuse maturarii.

Transferaza dezoxinucleotidil terminala (TdT) este o alta enzima care este


implicata in rearanjarea IgH i este exprimat timpuriu n formarea de celule B, dar
nu este necesar ca rearanjarea s aib loc.

Cnd TdT este prezenta, nucleotide aleatorii sunt adugate pentru a deschide N
regiuni in timpul rearanjarii segmentelor D i J, crescnd astfel diversitatea
secvenelor.

Expresia de TdT diminuata cu stadiul tardiv de celule pro-B, anterior rearanjarii


lanului uor. TdT este un marker de celule leucemice de tip B si T precoce i de
origine descendent . TdT este exprimat prin precursori normale de celule B numai
n timpul etapei de rearanjare a genei IgH. n consecin, IgH dar nu Igl prezinta
diversitatea regiune N.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 7


RECEPTORUL CELULEI PRE-B: O Ig EXPRIMATA DE CATRE
CELULELE B TIMPURII
Doua proteine exprimate tranzitoriu s-a descoperit recent c
formeaz o molecul cu lan usor numit lanul uor surogat. Lanul
uor surogat este compus din dou produse genetice, lambda 5 i
V-pre-B, care sunt omoloage respectiv cu lambda IgL i genele
regiunii V. Lanuri uoare surogat se pot combina cu proteinele
din lanul greu n celulele pro i pre-B, formnd o structur
denumit receptorul de celule pre-B.

Combinaia de proteine IgH i lanurile uoare surogat pot fi


implicate n stimularea proliferrii celulelor n faza tardiva de celule
pro-B de difereniere. Puine celule B formeaz n absena
receptorilor celulelor pre-B. Dup kappa sau lanul uor lambda,
proteinele sunt sintetizate, IgL deplaseaz lanul uor surogat de
interaciune cu proteina IgH astfel nct imunoglobulin intacta
poate fi formata i livrata la suprafaa celulei.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 8


SELECTAREA CELULELOR IMATURE B
O celul B nou format afieaz IgM pe suprafaa celulei. n aceast
etap, celula B este nc imatura i rspunde la antigene diferite fata de o
celul B matur.
Celulele imature B pot fi ndeprtate funcional prin interaciunea cu
auto-antigenul, fie prin moartea celular programat (apoptoza) sau prin
anergie, n care celula este redata ca fiind nonresponsiva n prezena
antigenului. Astfel, in mod similar ca in cazul celulelor T, limfocitele B
imature sunt supuse unui proces de "selecie negativ" pentru a terge
celulele care sunt reactive la auto-antigene (antigene care in ciuda
faptului ca sunt un component tisular normal, devin tinta raspunsurilor
umoral si respectiv mediat celular ca in bolile autoimune).

Celulele B imature care nu sunt eliminate prin procesele de selecie


negativ, prsesc mduva osoas i migreaza la nivelul tesuturilor
limfoide periferice sau secundare, cum ar fi ganglionii limfatici i splin.
Continuarea maturarii are loc i nou formatele celule B exprima IgD, n
plus fa de IgM, pe suprafaa celulei. Celulele B mature rspund acum pe
deplin la antigene i interaciunea cu celulele T. Atunci cnd
interacioneaz cu antigenul n esutul limfoid secundar, ca si unele celule
Th, ajuta la formarea de centre germinale, dup care hipermutatia
somatica, selecia celulelor care produc anticorpi cu afinitate mare,
schimbarea de clas i producia de plasmoblasti, precum i aparitia de
celule cu memorie. Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
9
Organizarea genelor Ig

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 10


GENELE IMUNOGLOBULINEI SUNT COMPLET
REARANJATE NUMAI IN CELULELE B
Factorii de transcripie specifici esutului reglementeaza accesibilitatea cromatinei genei Ig.
Segmente de gene Ig sunt flancate de secvene unice de semnal de recombinare.
Exprimarea enzimelor de recombinare este foarte reglementata n celulele limfoide.
Specificitatea fiecrei celule B nou formate se realizeaz prin procesele insumate de
difereniere celular. Acest fenomen se numete excludere alelic, referindu-se la faptul ca
numai genele Ig de pe o alel (cromozom) sunt transcrise i traduse n proteine. Acest lucru
asigur c o celul B va reaciona cu un singur determinant antigenic si va produce
anticorpi numai pentru acel antigen.
Recombinarea somatic a lanturilor grele si usoare ale genei Ig segmente de gene greu i lan
uor reprezinta diversitatea extrem a repertoriului de antigen al celulei B. In gena de lan
greu, oricare din cele patru regiuni ale segmentului J se poate combina cu oricare dintre 15
segmente D, iar produsul VD poate combina cu oricare dintre mai mult de 200 de gene V.
Diversitatea este extinsa prin aderarea imprecisa a ADN-ului sau chiar adugarea de
nucleotide aleatorii de ctre TdT n timpul rearanjarii. Chiar mai multa diversitate se adaug
prin rearanjamente. Genele cu catene lungi rearanjeaza anterior genele de lan uor. Odat
ce o rearanjare productiva a lanului greu este atinsa, o faz de diviziune celulara rapida se
produce, care produce mai multe celule-fiice care exprim lanuri grele identice Ig.
Celulele fiice produc fiecare diferite rearanjamente genei de lan uor i, ulterior, proteine
care se combin cu proteinele cu lan greu pentru a produce mai multe specificiti unice
antigenului de legare. In acest mod, nu mai puin de 1011 specificiti diferite de anticorpi
pot fi generate n repertoriul primar din celulele B nou formate. Cu toate acestea, trebuie s
se realizeze c selecia pentru celulele productoare de anticorpi cu afinitate mare va avea
loc n centrele germinale de esut limfoid secundar.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 11


SURSE DE DIVERSITATE ALE ANTICORPILOR

Mai multe gene D i J pot combina n mai multe


modele diferite, cu pn la 200 de gene V.
Se realtur situsurilor de scindare a AND, pot
obtine codoni pentru noi secvene de aminoacizi.
TdT adaug nucleotide regiunilor N ale ADN-ului
care sunt scindate n timpul recombinarii.
Combinarea proteinelor IgH identice cu diferite
lanuri Igl produce mai multa specificitate.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 12


Cursul 6: Dezvoltarea celulelor T

Arhitectura esut timic


Stadiile dezvoltarii celulei T in timus
Structuri fizice ale genelor receptorilor
celulelor T (TCR)
Selecia de celule T n timus
Complex major de histocompatibilitate (MHC)
Soareci transgenici

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 1


Recapitulare
Celulele imune care sintetizeaz i secret Ig sunt denumite celule B.
Identificarea celulelor B vine de la observaia c nlturarea bursei lui
Fabricius (bursectomie), un organ limfoid secundar la psri, inhiba
total capacitatea de a produce anticorpi. n schimb, capacitatea de a
respinge o grefa de piele strina este intacta la psrile
bursectomizate. Cu toate acestea, eliminarea timusului (timectomia)
la oareci nou-nscui ulterior prelungeste supravietuirea grefei de
piele si reduce rspunsul anticorpilor la antigenele specifice.

Din aceste rezultate, este clar c exist cel puin dou tipuri de celule
ale sistemului imunitar: celulele B, care produc Ig i particip la
rspunsul imun umoral, i celulele T care se dezvolt n timus i sunt
responsabile pentru respingerea grefei de piele i a altor raspunsuri
immune mediate celular.

Mai mult dect att, o reducere a rspunsurilor anticorpilor la


animalele timectomizate indic faptul c celulele B nu funcioneaz n
mod independent, ci necesit mai degrab cooperarea celulelor T.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 2
STRUCTURA TESUTULUI TIMIC
Timusul este format din diferite tipuri de celule derivate din diverse origini. Histologic, timusul are
trei componente distincte: cortexul subcapsular, cortexul, i medulara. Dezvoltarea celulelor T sau
a timocitelor are loc ntr-o reea epitelial cunoscuta ca stroma timusului. Dezvoltarea anormala a
timusului este data de depletia celulelor T mature si de afectiuni imunodeficitare.
Si la oameni si la soareci, timusul este un organ bilobat care este situat chiar deasupra inimii,
anterior tuturor vaselor mari de sange, dar pozitia sa variaza la alte vertebrate. De exemplu, la
pasari, timusul este situat de-a lungul zonei gatului. Histologic, acest organ este compartimentat in
lobuli incompleti; fiecare este delimitat de un strat exterior de tesut conjunctiv sau capsula si tesut
conjunctiv interlobar sau sept. In cadrul fiecarui lobul se poate identifica exteriorul dens al
cortexului inconjurat de celule T ale timusului sau timocite si la interior medulara timusului cu mai
putine timocite si corpusculi Hassall, un grup special de celule epiteliale din medulara. Stratul de
celule epiteliale care se afla proximal de capsula si sept este cunoscut sub numele de cortex
subcapsular, iar zona dintre cortexul si medulara timusului este denumita jonctiune cortico-
medulara. Jonctiunea cortico-medulara se afla acolo unde celulele precursoare intra si migreaza
spre regiunea corticala subcapsulara.
Celulele T mature din cortex migreaza spre medulara. Celulele T mature ies din medulara in
circulatia periferica prin intermediul venulelor postcapilare si a limfaticelor. Timocitele in curs de
dezvoltare din cortex si celulele T din medulara sunt incorporate intr-o retea epiteliala cunoscuta
sub numele de stroma timusului care creaza un micromediu unic dezvoltarii celulelor T. In timpul
dezvoltarii embrionare, epiteliul timic formeaza un timus rudimentar (anlage timus), care atrage
celulele hematopoietice mai intai din sacul vitelin si apoi din maduva osoasa. Celulele care
colonizeaza acest timus rudimentar includ celule precursoare T, celule dendritice si macrofage.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 3


ORIGINEA CELULELOR TIMICE
TIPUL DE CELULA ORIGINEA CELULARA
Epiteliu:
Cortex subcapsular Ectodermul din a treia scizura a faringelui
Cortex Endodermul din a treia punga a faringelui
Medulara Ectodermul din a treia scizura a faringelui
Celule timice asistente Epiteliu
Celule dendritice sau celule interdigitate Maduva osoasa
Macrofage Maduva osoasa
Timocite Sac vitelin, ficat fetal, maduva

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 4


n sindromul DiGeorge la om, un individ se nate cu o
aplazie congenitala a timusului. n aceasta condiie, numai
dezvoltarea celulelor T este afectat in timp ce
dezvoltarea celulelor B decurge in mod normal.

Sindromul DiGeorge este diferit de sindromul


imunodeficienei severe combinat (SCID), n care
dezvoltarea timusului este normala, dar prezint defecte
n compartimentele celulelor T i B.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 5


STADII DE DEZVOLTARE ALE CELULELOR T IN TIMUS
Diferentierea limfocitelor T are loc in 2 etape: 1. diferentierea independenta de antigen in
maduva osoasa si in organele limfoide primare; 2. diferentierea dependenta de antigen in
organele limfoide secundare.

Maturarea limfocitelor semnifica dobandirea imunocompetentei, adica a capacitatii de a


recunoaste specific antigenul si de a se activa.

Celulele precursoare T ncep s colonizeze timusul devreme, in timpul dezvoltarii embrionare.


Aceasta ncepe n saptamana 7 - 8 de gestaie la om. Rata de dezvoltare a celulelor T n timus
este mai mare nainte de pubertate i scade brusc dup aceea, dei numrul de celule T mature
n periferie nu arat o reducere similar.

Scderea produciei de celule T, de asemenea, se coreleaz cu atrofia stromei timusului, o


stare fiziologic normal cunoscuta ca involuie a timusului. Involuia timusului specifica
vrstei, este cunoscuta ca involuie cronica si este diferita de involuia cauzat de o infecie
acut, stres, sarcina i alptarea. n timusul involuat de imbatranire, se pot detecta schimbari
in arhitectura a esutului, n primul rnd cu creterea spaiilor dintre esutul conjunctiv i
perivasculara i mai trziu cu nlocuirea esuturilor de mai sus cu tesut adipos. Cu toate
acestea, chiar i la indivizi n vrst, un timus mic rudimentar compus din epiteliu i timocite
rmne identificabil.

Producerea de anticorpi monoclonali care recunosc un epitop specific al unei molecule


faciliteaz foarte mult caracterizarea i identificarea celulelor n diferite etape ale diferenierii
lor. Anticorpii monoclonali care recunosc epitopi diferii ai aceleiai molecule difereniate sunt
grupati mpreun i se constituie ca grup de difereniere (CD).

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 6


In cazul celor mai timpurii celulele precursoare care ajung n timus, majoritatea
moleculelor de suprafa celular, care sunt uor detectabile pe celulele T mature,
sunt absente.
Cand ajung n timus, celulele precursoare interacioneaza fizic cu celulele stromale
ale timusului, care apoi furnizeaz stimuli pentru a induce n mod selectiv
exprimarea unui grup de molecule specifice de pe suprafaa celular. La om, prima
molecula specifica celulei T care se exprima in timus este CD1;
Aceste celule T imature nu exprim molecule de suprafa CD4 sau CD8 i sunt
denumite n mod obinuit a fi timocite dublu negative.
Celulele dublu negative, de asemenea, nu exprim CD3 i, prin urmare, sunt uneori
numite timocite triplu negative. S-a descoperit recent c primele celule T
precursoare exprim un nivel foarte sczut CD4 la suprafaa celulei.
In urmtoarea etap distinct de maturare a timocitelor, timocitele exprima
ambele molecule de suprafa CD4 i CD8 i sunt denumite timocite dublu
pozitive; aceste timocite, de asemenea, ncep s-i exprime moleculele de
suprafa CD3 i TCR in timp.
Populaia de timocite dublu pozitive este cea mai mare populatie de timocite i
este responsabila pentru celularitatea densa a cortexului timusului. Spre
deosebire de celulele dublu negative, celulele dublu pozitive nu prolifereaz i sunt
inactive. In urmatoarea etapa de dezvoltare a celulelor T, celulele dublu pozitive
inceteaza complet s exprime fie CD4 sau CD8, i se maturizeaz n celule pozitive
unice care sunt fie CD4 + sau CD8 +.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 7


Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 8
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 9
COMPARTIMENTAREA CELULELOR T : DESFASURAREA ETAPELOR LA NIVELUL TIMUSULUI
COMPARTIMENTUL TIMIC SUBSETURILE DE TIMOCITE STATUSUL REARANJARII GENELOR TCR

Cortex subcapsular CD3-CD4LOCD8- Linie germinativa sau Linie germinativa sau


nerearanjata nerearanjata

Linie germinativa sau Rearanjat


CD3-CD4-CD8-
nerearanjata

Cortex CD3+CD4+CD8+TCR+ Rearanjat Rearanjat

Medulara CD3+CD4+TCR+ sau Rearanjat Rearanjat


CD3+CD8+TCR+

Celulele T mature CD4, (Th), asigur funciile de intrajutorare celulara i coopereaz cu


celulele B n rspunsul imun umoral, n timp ce celulele CD8, (CTL), sunt responsabile
pentru recunoaterea celulelor strine, la fel ca n cazul grefelor straine, precum i a
celulelor infectate de virus pentru care sunt responsabile de uciderea lor. Astfel,
celulele precursoare traverseaza cortexul subcapsular, cortexul, jonciunea
corticomedulara si medulara, si interacioneaz cu stroma timusului fiind induse pentru
a se dezvolta i matura. 10
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
STRUCTURA GENELOR RECEPTOARE ALE CELULELOR T
La nivel de gena, TCR , , , i sunt organizate n segmente distincte de gene desemnate
variabil (V), diversificat (D), de asamblare (J), i regiuni constante(C). Genele i au doar
segmentele V, J si C, n timp ce genele i au toate cele patru segmente. Exist mai mult
decat un V, D, J i C n fiecare locus al genei, cu segmentele V i J avnd cel mai mare numr;
numerele fiecrui segment de gen sunt diferite la oareci i la om.
Ca i n cazul celulelor B, o caracteristic unic n dezvoltarea celulelor T este producerea de
celule cu un TCR specific fiecare care recunoate un antigen peptidic specific.
In timp ce celulele B recunosc epitopi conformaionali, TCR exprimat pe celulele T
recunoate peptide antigenice care sunt asociate cu complexul major de
histocompatibilitate (MHC), care sunt prezentate de ctre celulele prezentatoare de antigen
(APC).
Generarea unei mari populaii de celule T, fiecare celul cu o specificitate unic TCR, se
realizeaz prin tierea i mbinarea de regiuni ale diferitelor segmente de gene ce codific
TCR. Procesul este cunoscut sub numele de rearanjare a genei i este executat de ctre
produsele a dou gene distincte, genele de activare a recombinarii 1 i 2 (RAG-1, RAG-2).
Rezultatul final este o colecie de toate particularitile de TCR exprimate pe celulele T, care
este denumit repertoriul de celule T.
Suprafata celulara a TCR este un heterodimer format din produse genetice de la patru gene
distincte: , , i .

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 11


Cromozom
Uman Soarece Rearanjare

Organizarea receptorilor ,, si ai unei celule T la om i oarece. n lanurile i , ordinea de rearanjare


este VJ, deoarece nu exist segmente D. In contrast, ordinea de rearanjare este de la D la J i de la DJ la
V formarea VDJ n si genele catenei receptorilor celulelor T

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 12


Lanul al TCR face perechi numai cu lanul , n timp ce lanul numai cu lanul .
Aceast asociere specifica genereaz dou populaii distincte de celule T cu dou TCR-uri distincte: populaia cea mai
abundent de celule T i populaia minor de cellule T .
n cadrul populatiei de celule T , ordinea de rearanjarii genei i expresie de rearanjare a lanturilor i lanurile de pe
suprafata celulelor are loc ntr-un mod strict reglementat, paralel cu maturizarea celulelor T de la dublu negativ la etapa
dubla pozitiv.
Lanul rearanjeaz n primul rnd celulele dublu negative. Deoarece genele D i J ale lanului sunt organizate n dou
grupuri de D, J, i C, exist dou anse pentru o gen V s adere la un segment DJ n fiecare cromozom (total de patru
posibilitati de a rearanja o gen V ntr-o pereche de cromozomi).
n cazul n care o celul nu poate realiza toate cele patru anse de rearanjare a genelor V productiv, va muri. Rearanjarea
cu succes a unui V pe un cromozom previne celula sa continue o a doua rearanjare a genei V; acest lucru este cunoscut
ca excluderea alelic.
Rearanjarea cu succes a lanului cu proteine productive i funcionale din lantul va asigura exprimarea lanului unic
pe suprafaa celular a celulelor dublu negative. S-a constatat c lanul este exprimat pe suprafaa celular n asociere cu
o protein nou denumit pre-TCR. Este posibil ca funciile complexe ale B-pre-TCR ca un receptor pentru un ligand
necunoscut care induce exprimarea CD4 i CD8 i declanarea rearanjarii TCR. Spre deosebire de rearanjare lanului B, care
este n conformitate cu excluderea alelic, segmentele V ale unui lan (V) sunt rearanjate pe ambi cromozomi 14.
n plus, numrul mare de segmente J (70 la om i 50 la oareci) permite mai multe anse pentru o rearanjare productiv a
genelor TCR V. Deoarece locusul este situat n interiorul locusului , rearanjarea genelor V rezulta n locusul de deletie
al genei .
Dup reamenajarea cu succes a ambelor lanuri i , celulele dublu pozitive exprim acum lanuri TCR . La aceast
etap, dei TCR sunt exprimate pe suprafaa celular, genele RAG-1 i RAG-2 continu s fie exprimate, permind altor
gene V sa se rearanjeze.
TCR este exprimat n asociere cu molecula CD3, care formeaz unitatea funcional de transducie a semnalului de TCR.
Moleculele CD3 de suprafa sunt formate din cinci lanuri: , , (epsilon), (Zeta), i (eta). poate forma fie
homodimeri sau heterodimeri . Cu toate acestea, majoritatea TCR se asociaza cu homodimerii . Lanturile i ale
CD3 sunt diferite de lanturile TCR i , care sunt exprimate numai pe o populaie de celule T minora.

13
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Structuri ale receptorului celulei T - CD3 (TCR-CD3) exprimat pe suprafaa celular a celulelor T ,. Lanurile , ale TCR
formeaz situsul de legare peptide antigenice, n timp ce complexul CD3 functioneaza drept componenta a semnalului de
transductie. Legturile disulfurice sunt prezente ntre lanuri si ale TCR i ntre dou lanuri CD3.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 14


SELECTIA CELULELOR T IN TIMUS
Pe lng furnizarea unui micromediu inductiv pentru celulele T
precursoare pentru a se dezvolta in celulele T mature, timusul
execut dou procese critice de screening pentru a selecta celulele
T de protective utile (selecia pozitiv) i pentru a elimina celulele
T autoreactive (selecie negativ) irelevante sau potenial
duntoare. Ambele procese selective au loc n etapa dublu
pozitiva.
Aa cum tocmai s-a discutat, generarea repertoriului de celule T de
catre procesul de rearanjare a genei i recombinarea este
intamplator. Deoarece TCR-uri pot recunoate numai peptide
antigenice asociate cu MHC i prezentat de ctre o celul
prezentatoare de antigen (APC), selecia pentru TCR-uri funcional
depinde de tipul de MHC exprimate pe APC. Aceste argumente pun
bazele pentru conceptul de restricie MHC.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 15


RESTRICTIILE COMPLEXULUI MAJOR DE
HISTOCOMPATIBILITATE (MHC)

Conceptul de restricie MHC separ n continuare antigenul de


recunoatere a specificitatii TCR exprimat pe celulele T de la
exprimarea Ig de catre celulele B, a cror capacitate de a lega
antigenul nu necesit restricie MHC.

n general, celulele T mature CD4 sunt selectate de MHC


clasa II, n timp ce celulele T mature CD8 sunt selectate de
MHC clasa I pe epiteliului corticalei timusului. Astfel, MHC
exprimate de epiteliul corticalei timusului dicteaz specificul
TCR-ului selectat pozitiv.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 16


Celulele T in curs de dezvoltare aflate in faza de
dublu pozitivitate, trebuie s treac un al doilea
proces de selecie n drumul lor spre maturizare.
Spre deosebire de procesul de selecie pozitiv n
care celulele selectate sunt suportate pentru
dezvoltare, procesul de selecie negativ elimin
selectiv celulele T cu specificitate TCR.

Procesul de selecie negativ asigur c celulele T


mature nu reacioneaz cu auto-antigenul
prezentat de auto-MHC.

Procesul de selecie negativ este cel mai bine


demonstrat n TCR la oarecii transgenici cu
specificitate pentru antigenul specific masculin.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 17
Ambele procese de selecie pozitiv i negativ elimina
efectiv majoritatea celulelor T dezvoltate n timus astfel nct
mai mult de 90% din cele n curs de dezvoltare in timocite
dublu pozitive mor n timus. Cu toate acestea, moartea
intratimica masiva a celulelor nu induce nici o inflamaia
cronic, deoarece aceste celule mor printr-un proces cunoscut
sub numele de apoptoza.

n timus, celulele neselectate sau celulele T autoreactive sunt


instruite s moar prin fragmentarea ADN-ului lor. Cu aceast
moarte celular caracteristic, se pot detecta timocite dublu
pozitive n cortexul timic i jonciunea cortico-medularei
deoarece mor prin apoptoz din cauza lipsei de selecie pozitiv
sau negativ.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 18


SOARECII TRANSGENICI

Animale transgenice au incluse permanent


transgene, gene exogene care nu fac parte
din bagajul lor genetice normal, n ADN-ul lor.
oarecii transgenici sunt construiti prin
injectarea de ADN ce conine transgena n
pronucleul mascul al oulor fertilizate i
ulterior se face implantarea oulor fertilizate
in soareci gestanti. Dupa nastere, unii urmai
vor ncorpora transgena i vor fi capabili s o
transmita descendenilor lor.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 19
Cursul 7: Structura si rolul complexului
imun de histocompatibilitate (MHC)

Complexul major de histocompatibilitate (MHC)


Organizarea genetic a MHC
Structura MHC de clasa I
Structura MHC de clasa II
Familia supergenei Imunoglobulinei
Distribuia de antigene MHC
Tipizarea tisulara
Boli associate HLA
Funcia de MHC
Restricia MHC
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 1
COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE
(MHC)
Complexul major de histocompatibilitate (MHC) este un grup de gene
localizate pe un singur cromozom la toate speciile de mamifere studiate
pana in present.
MHC permite unui individ care este capabil s genereze un rspuns imun
de a distinge ceea ce este propriu lui de ceea ce este strain.
MHC a evoluat fundamental protejand mpotriva agentilor patogeni
invadatori i a tuturor substanelor care poart antigene.
Un individ dobndete capacitatea de a distinge ce este propriu de ceea ce
este strain, n timpul dezvoltrii celulelor T i seleciei n timus.
Astfel, capacitatea de a discrimina este un proces dependent de celulele
T. In timpul maturrii celulelor T n timus, celule T afla ce este propriu i
sunt educate sau selectate pentru a rspunde doar la peptidele antigenice
prezentate de auto-MHC.
Oarecum ironic, sistemul imunitar al unui mamifer s-a dezvoltat pentru a
rspunde la pericolul fata de sine prin recunoaterea agentilor patogeni
strini numai n contextul auto- MHC. n acest fel, sistemul imunitar este
axat pe eliminarea agenilor patogeni care au devenit asociati celulelor i,
prin urmare, prezint pericol iminent.
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 2
ORGANIZAREA GENETICA A MHC
Complexul antigenelor leucocitare umane (HLA) este
localizat pe cromozomul 6 care, eventual, codific mai
multe sute de gene i este organizat n trei regiuni
genetice majore sau locusuri desemnate clasa I, II, i
III.
Genele de clasa a III-a codifica n primul rnd
componente ale sistemului complement, care tind s
fie relativ conservat (non polimorf) ntre membrii
identice sau specii similare. Acest grup de proteine,
prin urmare, se consider separat de MHC clasa I i II.
Locusurile clasa I i II, codifica fiecare un numr de
proteine de suprafata celulara foarte polimorfe,
aceste proteine conin secvene de aminoacizi foarte
variabile care difer ntre membrii aceleiai specii.
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 3
Cromozom uman 6

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 4


Locusul HLA clasa I este mprit n sub-regiunile HLA-A, HLA-B i HLA-C, fiecare
codifica lantul de gene classa I . Locusul HLA clasa II, HLA-D, este mprit n cel
puin ase sub-regiuni (HLA-DR, -DQ, DP, -DX, -DO, i -DZ), care codific un numr
variabil de de gene sau pseudogene de pe lantul i (HLA-DO i -DZ).

In ciuda polimorfismului considerabil al MHC, un singur individ exprim un


numr finit de antigene MHC i n populaiile neinrudite este de obicei
heterozigot pentru fiecare gen MHC.

Acest lucru nseamn c nu o singur persoan este capabil s rspund


puternic pentru fiecare agent patogen care necesit un rspuns al celulelor T
pentru eliminare.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 5


STRUCTURA MHC CLASA I
MHC clasa I este o molecula heterodimerica exprimata la suprafata celulei care contine doua
subunitati diferite : un lant si 2 microglobulina.
Molecula MHC clasa I este o glicoproteina heterodimerica de la suprafata celulei compusa
dintr-un lant greu variabil (45kd) si un lant usor nonvariabil de 2 microglobulina (12kd).
Lantul al MHV clasa I este format din trei domenii globulare extracelulare, 1, 2 si 3, cu
al treilea domeniu 3 asociat necovalent lantului usor nonpolimorfic de 2 microglobulina
(12kd).
2 microglobulina este codata n afara MHC pe cromozomul 15 uman i cromozomul 2 la
soareci. Intelegerea structurii de clasa 1 a venit de la studii cristalografice cu raze X, n cazul n
care moleculele sunt cristalizate n forma lor cea mai pur. Aceste studii au indicat c
domeniile 1 i 2 ale clasei I asociaza lanuri grele ntr-o structur caracterizat ca un sant.
Molecula MHC clasa I canulara este constituita din "pri" formate de eliciile domeniilor 1 i
2, precum i constituirea unei structuri asemanatoare unei table intre domeniile .(-foaie
pliata)
Studierea co-cristalizarii a artat c fragmente peptidice scurte de aproximativ nou
aminoacizi se ncadreaz n aceast canula. Aceast molecula tridimensional de MHC clasa I
conformata de fetele 1 si 2 si cu un -foaie pliata cu rol de podea reprezint un situs de
legare al peptide antigenului, n cazul n care peptida antigenic se potrivete molecule
canulare MHC ca o minge de baseball in manusa unui prinzator.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 6


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 7
STRUCTURA MHC CLASA II
MHC clasa II este o molecula heterodimerica exprimata la suprafaa
celulei, care este constituita din dou subuniti diferite: un lan i
un lan .
Structura moleculelor MHC de clasa II, este foarte asemntoare cu
clasa I. Dei o glicoprotein heterodimer de suprafaa celular,
molecula MHC clasa II, este compusa dintr-un lan greu variabil
(30 i 34 kd) i de lan uor variabil (26 la 29 de kd).
Aceste dou domenii globulare extracelulare variabile, 1, i 2, se
asociaza necovalent.
Studii recente cristalografice au indicat c, la fel ca MHC clasa I,
moleculele de clasa II sunt caracterizate printr-o canul format din
regiuni elicoidale ale domeniilor extracelulare 1 i 1, considerat a
forma un situs de legare al peptidelor.
Peptidul gsit n anul MHC clasa II este de aproximativ 12 la 24 de
aminoacizi n lungime, astfel nct complexul peptidic clasa II a fost
asemnat cu o peptid mare ntr-o clas II mai mica.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 8


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 9
FAMILIA SUPERGENEI IMUNOGLOBULINEI
Aceast familie este constituita din molecule, cum ar fi MHC clasa I i II,
care posed domenii de tip imunoglobulin.
O caracteristic izbitoare a multora dintre moleculele de suprafa celular
care particip n rspunsul imun este c au n comun o remarcabila
omologie structural.
Molecule MHC, precum i molecula de imunoglobulin i lanturile i
ale receptorului celulei T mprtesc un motiv structural, i anume una
sau mai multe domenii extracelulare care conin aproximativ 70
aminoacizi fiecare. Fiecare domeniu este caracterizat de reziduuri de
citozin, care ofer o legatura disulfurica inchide fiecare domeniu ntr-o
unitate structural globulara. Molecula de imunoglobulin, a crui
structur globular a fost descrisa pentru prima data, a mprumutat
numele su la un grup de molecule care particip la diferite faze ale
rspunsului imun, n cazul n care fiecare molecul este codificat de gene
distincte i ndeprtate fizic. Acest grup de molecule este denumit familia
supergenei imunoglobulinei.
Moleculele MHC clasa I i clasa II ce aparin acestei familii, ai carei membri
poseda domenii globulare legate disulfidic sunt asemanatoare
imunoglobulinei.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 10


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 11
DISTRIBUTIA ANTIGELOR MHC

Molecule MHC posed modele distincte de esut i


distribuie a tipurilor de celule. n general, moleculele MHC
de clasa I se gasesc pe suprafata tuturor celulelor
nucleate.
Moleculele MHC clasa II, pe de alt parte, sunt mult mai
restricionate n distribuia lor.
Celulele B, macrofagele, celulele dendritice, i, la om
celulele T activate sunt printre cele mai puternic pozitive la
clasa II.
Anumite tipuri de celule, n special celulele epiteliale, pot fi
induse pentru a exprima MHC clasa II n timpul
evenimentelor inflamatorii sau n prezena citokinei
interferonului .

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 12


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

13
FUNCTIA MHC
Pentru a ne asigura c antigenul este prezentat pe moleculele MHC pe suprafata
celulei astfel nct antigenul liber singur nu satureaza moleculele receptorilor
celulelor T (TCR), prevenind astfel eliminarea pericolului a celulelor.
Pentru a asigura, prin diversificarea MHC pe o specie (MHC polimorfism), c
speciile n ansamblu pot rspunde la antigen i de a supravieui pericolului, o
singur molecul MHC este incapabil de a se lega la i prezentarea toi antigenii.
Intelegerea funciei moleculei MHC a fost obinuta cu demonstrarea c celulele
citotoxice sau ucigase T izolate de la un oarece care a fost imunizat cu un virus ar
putea doar s recunoasc i s distrug celulele infectate viral din aceeai sau de
la tulpini identice MHC de oarece (MHC-restricie ).
Aceste celule citotoxice nu au putut recunoate i distruge celulele dintr-o tulpin
de oarece neidentic MHC infectate cu acelai virus.
Astfel, raspunsul imun a ajuns s fie cunoscut ca fiind MHC-restricionat. Nu pare
numai ca MHC s funcioneze n contextul definirii a ceea ce este de la sine, dar
rspunsul imun este limitat la participarea ntr-un mediu definit ca self. Un astfel
de angajament de a vinde apare devreme n timpul dezvoltrii i necesit ajutorul
timusul pentru a crea i monitoriza mediul MHC-limitat a sistemului imunitar
adaptativ. n acest fel, MHC este absolut necesar pentru auto-recunoatere i
inducerea unui rspuns imun dependent de celule T eficace n timpul procesrii
antigenului i prezentarii.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 14


15
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
RESTRICTIILE MHC
MHC class I Situat pe suprafaa tuturor celulelor nucleate. Prezint peptide derivate din antigeni
endogeni recunoscute de celulele CD8 +
MHC class II - Situat pe celule B, macrofage, celule dendritice i celule T activate prezint peptide
derivate din antigeni exogeni recunoscute de celulele T CD4 +.

Celulele T CD8 +, care sunt de obicei celulele citotoxice atunci cnd sunt activate n mod
corespunztor, recunosc antigenul peptidic endogen sau intracelular numai n asociere cu sau
canalul incarcat al MHC clasa I asupra celulelor int.
Celule T CD4 +, care sunt denumite celule T helper, sunt limitate la recunoaterea antigenului
peptid exogen sau extracelular asociate cu moleculele MHC de clasa II pe celulele prezentatoare
de antigen.
MHC a fost definit ca un grup sau complex de gene care codific, printre alte produse, glicoproteina
de suprafata a celulei inalt polimorfe. Aceste molecule par a fi necesare pentru un rspuns imun
efficient la mamifere. Aceste caracteristici pot aprea ncurcat la nceput, dar ar putea fi explicat
prin urmtoarele considerente.
n primul rnd, gradul ridicat de polimorfism al moleculelor MHC clasa I i II, concentrate n
regiunea de legare a peptidului asigur o intreaga specie ca are potenialul de a rspunde n mod
eficient i a elimina orice antigen ntmpin. n al doilea rnd, necesitatea unui sistem de
recunoatere asociat de TCR, n scopul de a produce un rspuns imun, i anume peptide
antigenice n asociere cu molecule MHC, poate preveni eficient saturaia TCR cu antigen liber. O
astfel de situatie ar preveni efectul celulei T helper si/sau uciderea celulei tina care prezinta
antigen.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 16


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 17
TIPIZAREA TISULARA
Tipizarea tisulara reprezinta identificarea alelelor MHC exprimate pe suprafaa
celulelor, n scopul de potrivire a potenialilor donatori de transplant de esut i
receptori.
Importana MHC pentru succesul transplantului de organe a devenit clara cu
primele studii de transplanturi de esuturi la oareci. MHC mai aproape de a fi
identice la donatorul de transplant i primitor inseamna probabilitate mai mica de
a respinge grefa transplantata.
Prin urmare, n scopul optimizarii ntre donatorul i primitorul de transplant,
leucocitele de la un potential donator si proba de sange de la primitor sunt
examinate pentru identitatea determinanilor MHC utiliznd un test de
citotoxicitate i / sau o reacie a limfocitelor mixte.
n testul de citotoxicitate, anticorpii care recunosc specificiti diferite ale
determinanilor MHC sunt aplicate individual leucocitelor mpreun cu
complementul. Dac leucocitele poart o molecul MHC recunoscuta de un
anticorp anti-MHC, atunci complementul va fi activat de anticorp i liza celulei va
avea loc. Alternativ, n reacia limfocitelor amestecate, celulele T trebuiesc testate
pentru identitate MHC fiind plasate n cultur n mod individual cu celule de
identiti cunoscute MHC care nu se divid n condiiile de cultur.
Limfocitele T sunt stimulate s prolifereze n prezena celulelor care poart
determinani MHC strine, dar, de obicei, nu prolifereaz n prezena MHC.
Aceste studii timpurii efectuate cu oarecii au fost confirmate ulterior in studiile
umane.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 18


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
19
Numarul alelelor HLA cunoscute in anul 1999

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 21
Proba de celule sau tesut

Extragerea ADN

Combin ADN cu secven


specific primer fix pentru
fiecare alela

Termo
cycler
Amplificare PCR

Gel electroforeza fiecare proba

1. Colorat cu bromura de Control


etidium; intern
2. Fotografiere sub lampa UV Amplificarea
alelelor HLA

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 22


Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 23
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 25
Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M. Kidney donor(mother) for recipient F.I.


Entered on: 1/22/2002

Account: admin LiPA HLA-A/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

A*24
A*02

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 26


Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I. Kidney recipient


Entered on: 1/22/2002

Account: admin LiPA HLA-A/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

A*02 A*24

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 27


Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M.


Entered on: 1/24/2002

Account: admin LiPA HLA-B/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

B*18
B*35

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu


28
Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I.


Entered on: 1/24/2002

Account: admin LiPA HLA-B/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

B*39
B*18

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 29


Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M.


Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DRB/v.5.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

DRB1* DRB1*
07 11

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 30


Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I.


Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DRB/v.5.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

DRB1* DRB1*
11 13

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 31


Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M.


Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DQB/v.2.6/001102

AssayResult

DQB1* DQB1*
03 03

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 32


Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I.


Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DQB/v.2.6/001102

AssayResult

DQB1* DQB1*
03 06

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 33


PREPARAREA LIZATULUI

34
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 35
36
37
38
6.2

2015 39
Iasi

Cluj Napoca

Targu Mures

Timisoara

Bucuresti
Constanta

40
AFECTIUNI ASOCIATE HLA

Odat cu apariia tipizarii MHC sau HLA uman,


anumite asocieri de boli au aprut corelate cu
anumite tipuri HLA.
Aceste boli sunt, n general de natura
autoimuna.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 41


AFECTIUNI ASOCIATE HLA
AFECTIUNI ANTIGEN HLA ASOCIAT
Miastenia gravis B8,DR3
Lupus eritematos sistemic DR3
Spondilita anchilozanta B27
Sindrom Reiter B27
Tiroidita subacuta B35
Psoriazis Cw6
Boala celiaca DR3,DQ2,DQ8
Boala Addison DR3
Diabet juvenil DR3
Artrita reumatoida DR4

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 42


Curs 8: Magia prelucrarii i prezentarii
antigenului
Prelucrarea antigenului
Legarea si asimilarea antigenului
Nivelurile sczute de particule sau antigene solubile
Nivelurile ridicate de particule sau antigene solubile
Proteine virale sau proteine tumorale produse intracelular
Prelucrarea antigenului
Prelucrarea de catre MHC clasa I
TAP (transportor cu prelucrare de antigen)
Prelucrarea de catre MHC clasa II
Lanul invariabil
Interaciunea peptid antigenic-MHC
Prezentarea antigenului
Prezentarea antigenului ctre celulele T
Recunoaterea asociata de peptide antigenice i MHC
Superantigene
Celulele prezentatoare de antigen

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 1


Pentru a menine supravieuirea organismului, celulele sistemului
imunitar trebuie s fie capabile s recunoasc i s elimine antigenele
care intr n organism. Antigenele care nu intr uor in celula, cum ar fi
bacteriile sau proteine mari, sunt recunoscute de celule numite celule
prezentatoare de antigen (APC), cum ar fi macrofage sau limfocite B.
Aceste celule sunt numite celule prezentatoare de antigen (APC),
deoarece acestea internalizeaza antigenul i il prelucreaz pentru
prezentare la receptorii specifici asociati cu limfocite T CD4+.
n contrast, antigenele care intra n celul si locuiesc in interiorul
celulei, cum ar fi virusurile, sunt prelucrate de ctre celula gazd pentru
prezentare la receptori specifici asociati cu limfocitele T CD8 +.
Antigenul este prezentat ca o secven peptidic scurt n asociere cu
o protein de suprafa celular codificata n interiorul complexului
major de histocompatibilitate (MHC) de catre celulele prezentatoare
de antigen. Astfel, moleculele MHC prevd prezentarea extracelulara
de peptide antigenice care au fost internalizate i prelucrate n mediul
intracelular.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 2


LEGAREA SI ASIMILAREA ANTIGENULUI
Legarea i asimilarea antigenului n celul depinde de
starea fizic a antigenului i de tipul de celule implicate.

NIVELURI SCAZUTE DE PARTICULE SAU ANTIGENE SOLUBILE


Nivelurile scazute de antigen se leag la un receptor specific de
imunoglobulin exprimat pe celulele B i sunt internalizate printr-un
proces cunoscut sub numele de endocitoz.
De asemenea, antigenele se pot lega de receptorul lor specific cu
ajutorul unei imunoglobuline ataata la un macrofag prin receptorii
pentru poriunea Fc ai imunoglobulinei. In acest mod, imunoglobulina
legata de receptorul Fc capteaz antigenul, iar complexul receptor de
antigen-imunoglobulin-Fc sufera procesul de endocitoza. Aceste
antigene se vor asocia cu moleculele MHC clasa II dup prelucrare.
NIVELURI RIDICATE DE PARTICULE SAU ANTIGENE SOLUBILE
Nivelurile ridicate de antigen sunt nghiite nespecific de catre
macrofage prin fagocitoza. Aceste antigene se vor asocia cu
moleculele MHC clasa II dup prelucrare.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 3


PROTEINE VIRALE SAU PROTEINE TUMORALE PRODUSE INTRACELULAR

Aceste antigene scapa de legarea i de preluarea de ctre celulele B i


macrofage. Proteinele mari produse de virusuri sau tumori vor fi
degradate de celulele somatice intracitoplasmatic n peptide mai mici i
se vor asocia cu molecule MHC clasa I. Antigene extracelulare preluate
prin fagocitoza sau endocitoz merg direct la endozomi i/sau la lizozomii
pentru degradarea antigenului i legarea pe moleculele MHC clasa II.
Enzimele endozomale i/sau lizozomale descompun proteinele n
fragmente peptidice coninnd o secven scurta de aminoacizi.

Moleculele MHC clasa II nou sintetizate vor fi transportate de la nivelul


reticulului endoplasmatic (RE) la endozomi si/sau lizozomi, unde se vor
asocia cu fragmente de peptide derivate din antigene extracelulare. Pe de
alt parte, proteinele antigenice intracelulare sunt transformate n peptide
mici n proteozomi, care conin proteaze.

Aceste peptide se vor atasa la proteine transportatoare care le vor muta la


RE pentru a interaciona cu moleculele nou sintetizate MHC clasa I.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 4


Calea de procesare a HLA Clasa I
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 5
PROCESAREA ANTIGENULUI
Prelucrarea antigenului implic degradarea antigenului intern sau extern n
secvene peptidice scurte i asocierea peptidelor cu molecule MHC. Dou clase
distincte de molecule MHC, MHC clasa I i MHC clasa II, regleaza prezentarea
antigenelor la celulele CD8 + sau CD4 + .
Localizarea antigenului, extracelular sau intracelular, determin care dintre
moleculele MHC vor lega peptida. Peptidele derivate din proteine antigenice care
sunt stocate n interiorul celulei, cum ar fi proteine virale, se leag de molecule
MHC clasa I, n timp ce peptidele derivate din proteine antigenice care se afl
iniial n afara celulei, cum ar fi fie proteine bacteriene sau proteine mari ataate
de haptene mici, se leaga de moleculele MHC clasa II.
CALEA DE PRELUCRARE MHC clasa I
Protein antigenica -> proteozom -> fragment de peptid eliberat in citosol ->
legare de proteine TAP -> transport la RE
Lan clasa I nou sintentizat i microglobulina 2 -> trasnport la ER -> calnexina se
leag la lanul -> fragmentul de peptid i microglobulina 2 se leag la lanul -
> eliberarea unui lan de calnexina -> complexul este transportat la aparatul Golgi
-> glicozilare n aparatul Golgi -> formarea veziculelor de secreie -> eliberare la
nivelul membranei plasmatice.
Lanul alfa nou sintetizat i beta-2-microglobulina a moleculei MHC clasa I sunt
sintetizate i translocate prin ribozomii la reticulului endoplasmatic (RE) si nu
interacioneaz numai ntre ele, ci i cu fragmente de peptide antigenice procesate
de proteozomi.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 6


Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 7
TAP - TRANSPORTOR ASOCIAT CU PRELUCRARE DE ANTIGEN

TAP este o protein care transport peptide mici n citosol la


RE, astfel nct acestea s poat fi legate de molecule MHC
clasa I.

Pentru ca peptidele antigenice mici situate n citosol sa se


ataeaze la molecule de clasa I, acestea trebuie transportate
din citosol la RE de o proteina transportor, TAP, care este
specifica pentru dimensiunile peptidului i secvena de
aminoacizi.

Prin acest mod, de legare a peptidelor mici antigenice, TAP


exclude posibilitatea ca moleculele de clasa I sa lege proteine
mari neprelucrate. Din RE, complexul peptid antigenic
molecula clasa I trece in aparatul Golgi, unde are loc
glicozilarea nainte de exportul complexului la suprafaa
celulei.
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 8
CALNEXINA
Calnexina este o protein membranara integrala de transport de 88-kd a RE care
se leag la lanul al MHC clasa I dup eliberarea din ribozom n lumenul RE astfel
nct lanul nu va prsi RE pn cnd nu leag att o secven peptidica scurta
i o 2 microglobulin.

Moleculele de clasa I din RE care sunt n ateptare pentru a lega peptidele sunt
pstrate n RE prin legarea calnexinei de lanului .

Pentru ca moleculele de clasa I sa treaca de la RE la aparatul Golgi, calnexina


trebuie s se decupleze de lanul . Aceast decuplare a calnexinei de lanul
necesit ca att secvena peptidic scurta i 2 microglobulina sa se lege de lanul
. Dupa decuplarea de calnexina, complexul microglobulina-peptid cu caten 2
este transportat ctre i prin aparatul Golgi pentru glicozilare i apoi ntr-o
vezicul secretoare care se mic la exteriorul membranei plasmatice. Rezultatul
acestui proces de control i echilibru este faptul c nici o molecula MHC clasa I
libera nu este prezenta pe suprafaa celulei pentru a lega antigene exogene.

In acest mod, receptorul celulei T CD8 + se concentreaz asupra celulelor care


sunt infectate n mod activ i, astfel, exprima o peptid antigenic a agentului
infecios intracelular n locusul de legare a MHC clasa I.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 9


BREFELDIN A

Brefeldin A este un medicament care blocheaz specific


trecerea complexelor peptide antigenice - MHC clasa I prin
aparatul Golgi, si nici un complex peptid antigenica-MHC
clasa I nu este exprimat pe suprafaa celulei.

Daca acest medicament este prezent, complexul MHC de


clasa I-peptid antigenic se va acumula intracelular i nu
vor fi detectate pe suprafaa celulei.

Acest lucru va arta c micarea complexelor prin aparatul


Golgi , i glicozilarea lor, sunt eseniale pentru ambalarea
complexelor n vezicule secretorii pentru exprimare la
suprafaa celulei.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 10


CALEA DE PRELUCRARE MHC clasa II
Protein antigenic -> endozom/lizozom -> fragment de peptid
nou sintetizata de molecule clasa II -> transport la RE i se leaga cu
proteine lan -> transport la aparatul Golgi -> transport la
endozomi/lizozomi -> eliberare de molecule clasa II -> moleculele
clasa II se leag de fragmentele de peptide antigenice -> transport
la suprafaa celulei.
Spre deosebire de moleculele de clasa I, moleculele MHC de clasa II
se asociaza cu fragmente de peptide antigenice care sunt derivate
de la antigene exogene care au fost endocitate n endozomi/
lizozomi la nivelul citosolului. Moleculele nou sintetizate de clasa II
sunt transportate la RE i apoi direct la aparatul Golgi. Din Golgi,
moleculele de clasa II se misca fie in endozomi sau lizozomi, unde se
leag de fragmente de peptide, spre deosebire de fragmentele de
peptide de legare in RE aa cum se ntmpl pentru molecule de
clasa I.
O molecul care ajut la reglarea transportului specific pentru
moleculele de clasa II la endozomi/lizozomi si pentru legarea
fragmentului de peptid se numete lan invariant.
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 11
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 12
E

Calea de procesare a HLA Clasa II


Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 13
LANTUL INVARIANT
Lanul invariant direcioneaz micarea moleculelor de clasa II nou
sintetizate n aparatul Golgi i apoi in compartimentul endolitic.

Lanul invariant de asemenea, previne legarea peptidelor antigenice


la molecule de clasa II, cel puin pn cnd molecula de clasa II
ajunge in compartimentul endolitic, unde peptidele antigenice i
moleculele de clasa II se leag mpreun pentru prima dat.

Este nc un punct de dezbatere cu privire la locatia exacta a


locusul de legare a peptidelor pe moleculele de clasa II, dar cele
mai multe date arat c legarea are loc n cadrul endozomilor sau
lizozomilor unde mediul devine din ce in ce mai acid.

Astfel, o combinaie de pH i proteaze acide n cadrul endozomilor/


lizozomilor scindeaz lanul invariant din molecula de clasa II i
expune situsul de legare la peptide.

Complexul peptid antigenic-molecul clasa II MHC, se mut la


suprafaa celulei.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 14


Clorochina
Clorochina este un medicament care ridic efectiv pH-ul endozomilor i
lizozomilor, fcnd astfel mediul mult mai bazic.
Un mediu bazic n aceste compartimente previne degradarea proteinelor n peptide
mici antigenice. Utilizarea acestui medicament mpiedic procesarea antigenului
i, n consecin, previne producerea de peptide antigenice care se leaga de
moleculele MHC clasa II n endozomi. Acesta este un instrument experimental care
este folosit pentru a arta c procesarea antigenului este necesar pentru a obine
un rspuns imun conditionat de MHC clasa II.
Analiza acestor molecule prin cristalografie cu raze X arat c fiecare gen HLA
codific regiuni ale moleculei intacte care furnizeaz un locus de legare pentru
secvene peptidice scurte de antigen. Natura variabil a moleculei MHC este
localizata n primul rnd la aceste locusuri de legare de peptide, care permit
gazdei s prezinte o multitudine de antigene invadatoare. Toate moleculele MHC
de pe suprafaa unei celule particulare prezentatoare de antigen leag aceeai
secven linear de aminoacizi din antigenul prelucrat. In acest mod, toate
complexele MHC-peptid de pe suprafaa unei APC sunt capabile de a se asocia cu
un singur receptor specific al celulelor T.
Lungimea secvenei peptidei n asociere cu molecule MHC este importanta,
deoarece cu cat mai scurt este lungimea peptidului antigenic, cu att mai probabil
este ca proteinele prezente n mod normal n celula vor conine, de asemenea,
aceeai secven de aminoacizi. Aceast posibilitate nseamn c celulele imune ar
putea recunoate proteinele proprii i sa reacioneze mpotriva lor. Prin urmare,
peptidele antigenice trebuie s aib o lungime care s asigure recunoaterea
acestora de ctre receptorul celulei T ca antigen. 15
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
INTERACTIUNEA PEPTID ANTIGENIC-MHC

Peptidele care se leag la locusurile MHC clasa I sunt, de


obicei, ntre 8 i 10 aminoacizi lungime, n timp ce peptidele
care se leag la MHC clasa II sunt, de obicei, ntre 12 i 24
aminoacizi.

Secvena peptidic se leag strns la molecula MHC n mai multe


puncte, astfel c recunoaterea de ctre receptorul celulei T poate
avea loc nainte ca peptida sa se decupleze de molecula MHC.

Cerina pentru ca o secven de peptid scurta sa se lege la


molecula MHC nseamn c cele mai multe antigene proteice
trebuie s fie dezmembreze n peptide mai mici pentru a distruge
structura secundar i teriar a antigenelor mari proteice. Unele
proteine antigenice, cum ar fi insulina externa, necesit dezintegrare
limitat pentru a expune epitopul antigenic necesar legarii la
molecula MHC, n timp ce altele, cum ar fi fibrinogenul extern, nu
necesita dezmembrare.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 16


Procesarea si prezentarea antigenului MHC clasa II
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 17
Procesarea si prezentarea antigenului MHC clasa I

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 18


PREZENTAREA ANTIGENULUI
PREZENTAREA ANTIGENULUI LA CELULELE T
Prezentarea antigenului este, strict vorbind, activarea celulelor T, prin
intermediul receptorilor de celule T, care recunosc specific peptide
antigenice n asociere fie cu MHC clasa I sau molecule MHC clasa II pe
suprafaa celulelor prezentatoare de antigen (APC).
Este demn de remarcat faptul c celulele B sunt capabile sa recunoasca i
sa lege anumite antigene fr restricii din partea MHC din cauza
receptorilor lor antigenici de suprafa celular, de imunoglobulin sau
anticorp.

Celula T este celula primar care rspunde la prezentarea antigenului.


Celulele T recunosc antigenul doar n contextul moleculelor MHC
adecvate. Prin urmare self MHC este necesar pentru prezentarea
antigenic efectiv a celulelor T, care sunt activate pentru a oferi ajutor
celulelor T sau pentru a deveni citotoxice.

Celulele T CD8+, de obicei, citotoxice, recunosc antigenul numai n


asociere cu moleculele de clasa I MHC. Celule T CD4+, de obicei celulele
T-helper, sunt limitate la recunoaterea antigenului numai n asociere cu
molecule MHC clasa II.
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 19
RECUNOASTEREA ASOCIATA A PEPTIDULUI
ANTIGENIC SI MHC
Dou teorii pot explica cerina ca un antigen dependent de celule T trebuie prezentat
mpreun cu antigene MHC pentru a genera un rspuns imun eficient.
Conform teoriei dublei recunoateri, o celula T poate purta dou tipuri distincte de
receptori, un receptor de legare la peptide antigenice i cellalt pentru legarea de molecule
MHC.
Cealalt teorie, cea a recunoaterii asociate, impune ca celula T sa prezinte un receptor
capabil sa recunoasca att peptide antigenice cat i molecule MHC.
Cele dou teorii de recunoatere, au fost testate. Celule T rezult din fuziunea unei celule T
parental cu un antigen definit (A) i specificiti MHC (k) cu o celul T care poart antigen
diferit (B) i specificiti MHC (1). Teoria recunoaterii asociate susine c un astfel de hibrid
de celule T va rspunde si va prolifera ca rspuns la specificitile antigen-MHC a celulei
originale parentale (Ak sau B1), dar nu A1 sau Bk.
Dac, pe de alt parte, dubla recunoatere a moleculei de antigen i MHC de dou tipuri
distincte de receptori de pe celulele T este eficace, o astfel de celul hibrid T ar trebui s
rspund la toate cele patru specificiti antigen-MHC: Ak, B1, A1, i Bk, datorit asociaie
independente de antigen de celule T i receptori MHC. Astfel de rspunsuri nu au fost gasite
cnd au fost testate hibrizi de celule T. Toate dovezile experimentale au sprijinit pn acum
teoria recunoatere asociate de antigen i MHC de catre celulele T. Acum stim ca un receptor
al celulelor T singur recunoate att MHC i cat specificiti antigenice. Mai recent, cunotine
detaliate despre structura moleculei MHC i propria sa capacitate de a lega antigenul
peptidic, a rafinat nelegerea noastr despre recunoaterea antigenului celular de catre
celula T. Interpretarea mai exact a modului de legare a receptorul celulei T (TCR) la
antigen i la moleculele MHC clasa I n cazul celulelor T CD8+ i clasa II, n cazul celulelor T
CD4+, este descrisa in continuare. TCR se cupleaz cu complexul peptida antigenic-MHC,
celule T CD4+ se leaga de o regiune conservat a moleculei MHC clasa II, i moleculele CD8+
se lega la o regiune conservat a MHC clasa I.
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 20
Recunoastere
Recunoastere dubla
NU
DA
asociata

A.B=Specificitate antigen receptor

K.I=Specificitate MHC receptor

Recunoasterea asociata versus recunoasterea antigenica duala de catre celulele T

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 21


Recunosterea antigenului de catre celulele T
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 22
SUPERANTIGENE
Superantigenele sunt anumite glicoproteine virale i bacteriene care se leaga
la TCR i antigene MHC clasa II n afara locusului convenional de legare pentru
peptide antigenice, ceea ce duce la activarea nespecific a mai multor clone
de celule T.

n timp ce un singur antigen sau peptid poate fi recunoscut de ctre sau este
imunogen pentru un numr mic de clone de celule T, o categorie aparte de
antigene, cunoscut sub numele de superantigene, au capacitatea de a stimula
mai multe clone de celule T.

Superantigenele, care au fost identificate pn n prezent ca glicoproteine


virale i bacteriene, sunt super-stimulatori de celule T, deoarece acestea sunt
capabile s se lege la un numr mare de receptori de celule T prin secvenele
V, precum i la moleculele MHC clasa II intr-un alt locus de legare.

Legarea superantigenelor la regiuni relativ nonpolimofice ale molecule MHC i


TCR promoveaz adeziunea celulelor T la celule prezentatoare de antigen,
indiferent de specificitate TCR. Astfel de interactiune a TCR cu moleculele MHC
conduce la activarea multor clone de celule T, n special celule CD4+.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 23


Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 24
CELULELE PREZENTATOARE DE ANTIGEN

Macrofage, celule dendritice, celule B, i practic orice alt tip


de celule capabile s exprime moleculele MHC clasa II poate
funciona ca celulele prezentatoare de antigen (APC).
Amintiti-va ca celulele T helper CD4+ pot recunoasc i s
rspund la antigen n contextul MHC clasa II.

Macrofagele sunt celule fagocitare ale liniei monocitare


prezente n esuturi i sunt deosebit de bine echipate pentru
prezentarea eficace a antigenului. Ele exprim, n general,
moleculele MHC clasa II i, mpreun cu proprietile lor
fagocitare sunt extrem de eficiente n acapararea materialelor
macromoleculare sau a particulelor, le digera, si sunt
prelucrate cu ajutorul unui sistem lizozomal la peptide
antigenice, i le exprim pe suprafata celulelor pentru
recunoaterea de ctre limfocitele T .

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 25


CELULE PREZENTATOARE DE ANTIGEN
APC PREZENTE IN
Macrofage Celule T via antigene MHC
Celule dendritice Celule T via entigene MHC
Celule B Celule T via captarea antigenului de catre
anticorpii de suprafata si antigenele MHC

Celule T helper activate Celule T via entigene MHC

Celulele dendritice, denumite astfel pentru morfologia lor extrem de ramificata,


se gasesc in multe organe prin tot corpul, sunt derivate din maduva osoasa i,
de obicei, exprima un nivel ridicat de antigen MHC clasa II. Celulele dendritice
sunt activ motile si pot recircula ntre fluxul sanguin i esuturi. Spre deosebire
de macrofage, celule dendritice au o capacitate limitat pentru procesarea
antigenului i pot prezenta antigene prelucrate i eliberat de la alte celule
anterior. n acest fel, ele sunt considerate APC-uri importante. Celulele
Langerhans sunt un exemplu de celule dendritice care sunt localizate la nivelul
pielii.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 26


Datorit potenialului mare de legare a antigenului, celulele B
sunt unic nzestrate cu capacitatea de a concentra cantitati
sczute de antigen pe suprafaa lor, sa realizeze endocitoz,
sa prelucreaze, i sa prezinte peptidele antigenice n
asociere cu antigene MHC pe suprafaa lor. In acest mod,
celulele B devin celule prezentatoare de antigen eficiente.

Dei nu sunt considerate APC clasice, celulele T helper merit


menionate pentru capacitatea lor de a aciona ca atare n
anumite condiii de activare a lor. La om si alte specii de
mamifere, cu excepia soarecilor, celulele T activate exprima
moleculele MHC clasa II i, de asemenea, regleaza MHC
clasa I.

Astfel de evenimente de activare pot servi pentru a recruta


ajutor suplimentar de celule T CD4+, de celule B, precum i
de a oferi ajutor eficient celulei citotoxice T CD8+.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 27


Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 28
REZUMATUL 1
Rspunsuri imune adaptive cer ca celule specifice T, iniial prezente n frecven
joas, s identifice i sa se lege la un numr relativ mic de peptide specifice legate de
complexul MHC (pMHC) gasit pe celulele prezentatoare de antigen (APC).
Prezentarea antigenului este procesul n care fragmente proteolitice de antigene sunt
ncrcate n molecule MHC (pMHC) i prezentate pe suprafaa celulei. APC prezinta
pMHC ducnd la activarea i reactivarea celulelor T. In general, celulele care prezint
molecule pMHC clasa II sunt cunoscute ca celule APC profesionale, iar acestea sunt
celule dendritice, macrofage n primul rnd, i celulele B.
Fragmente proteolitice ale proteinelor exogene, cele care au originea n afara celulei,
cum ar fi bacteriile i proteinele gsite n esuturile i fluidele extracelulare, sunt
ncrcate n molecule MHC clasa II. Fragmente proteolitice ale proteinelor provenite
din interiorul citoplasmei celulei, cum ar fi proteine virale, sunt ncrcate n molecule
MHC clasa I.
Celule dendritice imature capteaza microbi, celulele infectate, celule moarte, sau
molecule acestora, fie prin fagocitoza mediat de receptor sau prin macropinocitoza.
Prin aplicarea de selecie pozitive i negative ale timocitelor, sistemul imunitar adaptiv
este asigurat de o populaie de celule T naive care au TCR-uri care pot rspunde la
peptide nonself prezentate de molecule MHC self. Celulele-T autoreactive sunt
eliminate.
Celulele naive T CD4 activate prin sinapsa imunologica ncep s-i exprime o
varietate de citokine i receptori pentru citokine la suprafa celular.

29
Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
REZUMATUL 2
Rspunsurile imune umorale sunt cele care implic aciunile imunoglobulinelor,
anticorpilor, sau complementului. Numai celulele B i forma lor complet difereniat,
celulele plasmatice, sintetizeaza imunoglobuline. Celulele mature B, care coexprima
IgD i IgM, sunt gata activate.
Celulele T i B cresc n numr ca rspuns la stimuli antigenici pentru a produce celule
T i B mature, activate.
Reaciile de hipersensibilitate de tip intrziat (DTH) sunt localizate n zona imediat
nconjurtoare locului injeciei antigenului.
Reacia se caracterizeaz prin induraie localizat (umflare), poate duce la necroz
localizata i ulceraie, i este urmat de o scdere a induratiei i/sau vindecarea
leziunii.
Eozinofilele i celulelor NK recunosc alterarea n poriunea Fc a anticorpului legat.
Aceste celule ucid celulele marcate de anticorpi printr-un proces cunoscut sub numele
de citotoxicitate mediat celular dependent de anticorpi (ADCC).
Mastocitele i bazofilele conine granule citoplasmatice compuse dintr-o varietate de
mediatori chimici (histamina, serotonina, factorului plachetar activator) implicate n
generarea de inflamaie.
Sistemul imunitar adaptiv al mamei ofer protecie pasiv la ft. Aceasta se
realizeaz prin transferul pasiv al IgG prin placent.
Celule epiteliale specializate din glandele salivare i lacrimale, ale tractului respirator,
intestinului subire, i din tesutului de transport mamar pentru IgA (IgA fie, sau lgA2)
folosesc un receptor specializat care este proteolizat si scurtat transformndu-se in
component secretorie.

Curs 8 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 30


Curs 9: Receptori de celule T: structura
i funcii n activarea celulelor T

Structura anatomic a receptorilor celulelor T


(TCR)
Superantigene
Molecule CD3 ca componente a complexului
TCR
Semnal + componentele de transductie ale
complexului CD3-TCR
CD4 i CD8 co-receptori
Activarea celulelor T
Celulele T i citokine
Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1
Ca i celulele B care sintetizeaz imunoglobuline (Ig) cu specificitate
pentru antigene, celulele T exprima receptori (receptorii celulelor T,
TCR-uri) care se leag specific la peptide antigenice. Fiecare celula
matura T exprim aproximativ 30.000 de TCR-uri. Dei ambele
celulele B care sintetizeaza Ig i TCR-uri poate recunoate i se
leag la antigene, exist mai multe caracteristici importante care
disting TCR de imunoglobulinele Ig.

n primul rnd, TCR este o molecula integral membranara celular


i nu este un produs de secreie ca anumite Ig-uri. n al doilea rnd,
IgG este bivalent si se leaga de antigene solubile; TCR este
monovalent i poate recunoate i lega peptide antigenice cnd
aceste peptide sunt ncorporate n canelura MHC clasa I sau clasa II
i complexele antigen-MHC prezentate de ctre o celul
prezentatoare de antigen (APC).

Complexul TCR are dou molecule distincte: TCR care leag


antigenul-MHC, i moleculele CD3, care funcioneaz ca si
componente pentru transducia de semnal. Este nevoie de
exprimarea att a CD3 i cat si a TCR pentru activarea celulelor
T i generarea de celule T efectoare.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 2


STRUCTURA ANATOMICA A RECEPTORILOR CELULELOR T (TCR)
TCR este un heterodimer coninnd lanuri sau lanuri .
Cele mai multe celule T periferice ale organelor limfoide
secundare, cum ar fi ganglionilor limfatici i splin, exprima
lanuri TCR . Situsul de legare a antigenului la TCR este codificat
de segmentele genetice VDJ recombinate ale , i VJ ale , .

Regiunile moleculei TCR care formeaz suprafaa


complementar cu antigenul sunt denumite regiuni de
determinare complementare, sau CDR.

Astfel, cele trei CDR-uri ale TCR, CDR1, CDR2 i CDR3, formeaz
situsul de legare cu antigenului.

CDR3 este n centru, afieaz cel mai mare diversitate, i


interacioneaz direct cu antigenele, n timp ce CDR1 i CDR2 sunt
la periferie i interacioneaza cu spirala a moleculelei MHC.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 3


Structuri ale receptorului celulei T - CD3 (TCR-CD3) exprimat pe suprafaa celular a celulelor T ,. Lanurile ,
ale TCR formeaz situsul de legare peptide antigenice, n timp ce complexul CD3 functioneaza drept componenta
a semnalului de transductie. Legturile disulfurice sunt prezente ntre lanuri si ale TCR i ntre dou lanuri
CD3.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 4


Diversitatea TCR este generata de rearanjarea genelor. Pentru lanurile TCR i , CDR-urile sunt
produsele finale ale rearanjarii VJ, iar pentru i , CDR-urile sunt generate prin recombinarea
segmentelor VDJ.

n procesul de rearanjare a genelor, completarile de nucleotide la fiecare jonciune a fiecrui


segment cresc diversitatea TCR i extinde repertoriul TCR. Adaosul de nucleotide este catalizat de
enzima deoxinucleotidiltransferaza terminal (TdT) i nu necesit matri de ADN.

Astfel, aceste nucleotide sunt denumite nucleotide N-regiune (nucleotide non-ablon). Odat
rearanjata, secvena de codificare a fiecrei TCR rmne neschimbata i nu afieaz hipermutatii
somatice ca la imunoglobulinele derivate din celulele B.

La nivelul suprafeei celulare a celulei T, TCR-uri sunt exprimate ca heterodimeri fie de sau .
Nu au fost descoperite alte combinaii sau un singur lan TCR. Toate cele patru lanuri TCR sunt
molecule ale membranei celulare integrale care afieaz un domeniu extracelular, un domeniu
transmembranar, i o coad citoplasmatic scurt. Domeniile extracelulare constau in regiuni
variabile, regiuni constante, i balamale.

Cele trei CDR-uri se gasesc pe regiunea variabil. CDR3 afieaz cea mai mare diversitate generat
de mbinarea segmentelor D i J i nucleotide N-regiune la fiecare intersecie. n contrast, CDR1 i
CDR2 sunt codificate de genele V i V.
CDR3 formeaz centrul situsului de legare a antigenului, n timp ce CDR1 i CDR2 formeaz periferia
situsului de legare a antigenului i prezinta mai puina diversitate. Cnd un TCR se leaga de
complexele antigen-MHC de pe o APC, CDR3 se leaga direct de peptida antigenic, i CDR1 i CDR2
iau contact ce spiralele ale celor dou domenii MHC exterioare. S-a sugerat c numerele limitate
ale segmentelor genice V genereaza diversitatea necesara pentru recunoaterea moleculelor MHC
i marea diversitate intalnita la regiunile joncionale, si asigurara recunoaterea majoritatii
peptidelor antigenice.
Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 5
Structura exterioara care arat seciunea transversal orizontal a TCR CDR1,
CDR2 i CDR3 cnd TCR se leag la o peptid antigenic n canelura MHC I sau
MHC II. CDR3 care are o diversitate mai mare se leag la peptida antigenic, n
timp ce CDR1 i CDR2 leag la spiralele ale celor dou domenii MHC
exterioare.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 6


SUPERANTIGENE
Superantigenele sunt o clas unic de antigene bacteriene i
virusuri, care au capacitatea de a se lega la complexul TCR-
MHC ntr-o manier mai puin stricta i activeaza un mare
numr de celule T, care conduce la diferite boli severe cum
sunt toxiinfecia alimentar i sindrom de oc toxic.

Dei cele mai multe peptide antigenice sunt prezentate TCR


prin inserarea ntre dou spirale ale moleculelor MHC,
superantigenele se leaga de suprafeele laterale ale MHC I
sau MHC II.

Mai mult, acestea se leag direct la poriunea TCR codificata


de genele V care nu fac parte din locusurile de legare a
antigenului (CDR3). Este important de remarcat faptul c
legarea superantigenelor la TCR este independent de
lanul i de segmentele DJ ale lanurilor V, segmentul care
codific CDR3.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7


Activarea celulelor T helper de superantigen.
Sus: Celula T helper este activata prin prezentarea antigenului procesat n asociere cu proteine MHC clasa II la poriunea specifica antigenului de pe
receptori celulelor T. Reinei c superantigen nu este implicat i c doar unul sau un numr mic de celule helper T specifice pentru antigenul sunt
activate.
Jos: Celula T helper este activata prin legarea superantigenului la poriunea V a receptorului celulelor T n afara locului su specific de antigen fr
a fi prelucrate de ctre celula prezentatoare de antigen. Pentru c ocolete locusul de antigen specific, superantigenele pot activa mai multe celule
T helper. 8
Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Toate cele cinci lanuri ale moleculelor CD3 conin
o regiune conservat n coada citoplasmatica care
are rol n transducia semnalului.

Domeniul conservat este denumit receptor imun pe


baz de tirozin sablon de activare (ITAM) i
conine o pereche de reziduuri de tirozin i leucina.
Reziduurile de tirozina sunt substraturi pentru
proteinele tirozin-kinazelor n timpul activrii celulelor
T. Lanuri CD3 , , au doar un ITAM n coada lor
citoplasmatica, n timp ce i au trei copii ale ITAM.

Fosforilarea, acestor regiuni duce la recrutarea de mai


multe ZAP-70 la complexele TCR-CD3 si la activarea
ZAP-70.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 9


CORECEPTORI CD4 SI CD8
Dei TCR-CD3 este direct responsabil de legarea la complexul antigen-MHC si livrarea de semnale n
celule, legarea optim i activarea celulelor T necesit co-receptori i molecule de suprafa celular.
CD4 i CD8 sunt co-receptori importani pentru legarea TCR la MHC I i MHC II, precum i pentru
activarea celulelor T. Att CD4 i CD8 sunt asociate cu proteina tirozin-kinaz.
Prin procesul de selecie pozitiv, celulele T maturate n timus sunt selectate n funcie de capacitatea
TCR de a se lega la moleculele MHC I i II.Capacitatea de a lega MHC I sau II este dictat de CD8 i CD4.
Astfel, CD4 se leag la domeniul invariabil a MHC II, n timp ce CD8 se leag la domeniul invariabil a
MHC I. Din acest motiv, moleculele CD4 i CD8 sunt numite co-receptorii TCR.
CD4 i CD8 sunt membri ai superfamiliei de imunoglobuline. Molecula de CD4 conine patru domenii
de tip imunoglobulin (D1-D4); primele dou domenii sunt separate de D3 i de D4 de o regiune
balama. CD4 este exprimat ca o singur lan proteic de membran. n contrast, CD8 este exprimat ca
heterodimeri sau ca homodimeri. Mai mult dect att, poriunea extracelular a moleculelor
CD8 are un singur domeniu de tip imunoglobulin. Cozile citoplasmatice ale ambelor CD4 i CD8 sunt
asociate cu lck.
Cnd TCR-CD3 a unei celule T CD4+ leaga molecule MHC II pe APC, domeniul D1 a moleculelor CD4 se
leaga simultan la domeniul 2 al MHC II. n mod similar, poriunea a moleculelor CD8 se leag la
domeniul 3 MHC I, atunci cnd celulele T CD8+ recunosc antigenul prezentat de APC. Legarea CD4 la
MHC II i CD8 la MHC I stabilizeaz interaciunea celula T-APC i faciliteaz activarea celulelor T.
Activarea celulelor T este mediat de o protein asociat receptorului tirozin-kinaza, tck, care este
asociat cu cozile citoplasmatice ale moleculelor CD4 i CD8.
n plus fa de co-receptorii CD4 i CD8, exist i alte molecule accesorii exprimate pe celulele T i APC
care particip la activarea celulelor T. Moleculele accesorii actioneaza ca perechi ligand-receptor care
participa adeziunea celul-celul i transducia semnalului.

10
Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
ACTIVAREA CELULELOR T
Pentru a realiza funcii efectoare, cum ar fi activitatea celulelor T helper CD4 sau
CD8 citotoxice, celulele T trebuie s fie activate. Activarea celulelor T este iniiat
prin agregarea complexelor TCR-CD3 cauzata de legarea antigenului.
Aceasta agregare activeaza o fosfataza proteica de pe suprafaa celular (CD45), o
serie de proteine tirozin-kinaze asociate receptorului, i protein-kinaza C (PKC).
Aceste evenimente intracelulare activeaza ulterior o serie de factori de transcriere
care se transloca la nivelul nucleului i iniiaz transcripia citokinelor i
receptorilor pentru citokine.
Celulele mature T, atunci cnd prsesc timusul, rmn inactive n faza G0 a ciclului
celular. Aceste celule T, care nu au confruntat nc niciun antigen strin sunt celule
T naive. Celulele T naive, atunci cnd recunosc un complex antigen-MHC pe o APC,
se va fi activa, si va iniia un rspuns primar.
Ca o consecin a rspunsului primar, celule T efectoare sau celule T activate i cu
memorie sunt generate. Celulele T activate au o via scurt i vor muri prin
apoptoza la 2-3 zile dup rspunsul primar. Dimpotriv, celulele cu memorie au o
durat de via mai lung (luni sau ani) i rspund viguros la contactul cu acelai
antigen intr-o infectie ulterioara, raspuns secundar. Cnd un numr suficient de
molecule TCR-CD3 se angajeaza cu complexe antigenice MHC, are loc agregarea
complexelor TCR-CD3 la nivelul suprafeei celular i rezulta in recrutarea de co-
receptorilor suplimentari, cum ar fi CD4 sau CD8, i de molecule accesorii CD45 la
receptori. Se estimeaz c agregarea a aproximativ 100 molecule TCR-CD3 este
suficient pentru a activarea iniiala a celulelor.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 11


Activarea celulelor T.
Stnga: O celul prezentatoare de antigen (APC) prezint antigen prelucrat n asociere cu o protein MHC clasa II. Antigenul
este recunoscut de receptorul celulelor T (TCR) specific pentru acel antigen, iar celula T helper este activate pentru a
produce interleukina-2 (IL-2). IL-2 se leag de receptorul de pe celula T helper i o activeaz n continuare. Reinei c
proteina CD4 pe celula T helper se leag de proteina MHC clasa II de pe APC, care stabilizeaz interaciunea dintre cele dou
celule, i c B7 de pe APC trebuie sa interactioneze cu CD28 de pe celulei T helper pentru activarea complet a celulelor T
helper.
Dreapta: O celul infectat cu un virusul prezint un antigen viral n asociere cu clasa I de proteine MHC. Antigenul viral este
recunoscut de TCR specific pentru acest antigen i, n combinaie cu IL-2 produs de celula T helper, este activate celula T
citotoxica pentru a ucide celula infectat cu virusul. Proteina CD8 de pe celula T citotoxica se leag de proteina MHC clasa I
de pe celula infectat viral, si stabilizeaz interaciunea dintre cele dou celule. Reinei c proteina MHC clasa II este
formata din dou polipeptide, ambele fiind codificate de gene din locusul HLA. Proteina clasa I, n contrast, este format
dintr-o polipeptid codificat de locusul HLA i 2-microglobulina (2 MG), care este codificat n alt parte.
12
Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Citokine produse de celulele T activate

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 13


Celulele T cu memorie
Celulele T cu memorie (i B), cum sugereaz i numele, confera
sistemului imun capacitatea de a rspunde rapid i viguros timp de
muli ani dup expunerea iniial la un microb sau alte materiale
strine.
Acest tip de rspuns la un antigen specific se datoreaz mai multor
caracteristici:
(1)mai multe celule de memorie sunt produse, astfel nct
rspunsul secundar este mai mare dect rspunsul primar, n care
foarte puine celule rspund;
(2) celule de memorie triesc de mai muli ani sau au capacitatea
de a se reproduce;
(3) celule de memorie sunt activate de cantiti mai mici de
antigen i necesit mai puina co-stimulare decat celulele naive,
celule T neactivate;
(4)celule de memorie activate produc cantitati mai mari de
interleukine decat celulele T naive atunci cand acestea sunt
activate primele.
Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 14
Caracteristicile celulelor T

Celulele T reprezint 65-80% din fondul de recirculare de limfocite


mici. n cadrul ganglionilor limfatici, acestea sunt situate n regiunea
interioar, subcorticala, nu n centrele germinale. Celule B
alctuiesc cea mai mare parte din restul de limfocite mici i se
gsesc n principal n centrele germinale ale ganglionilor limfatici.
Durata de via a celulelor T este lunga: de luni sau ani. Ele pot fi
stimulate s se divida cnd sunt expuse la anumiti mitogeni, de
exemplu, fitohemaglutinina sau concanavalina A (endotoxin, o
lipopolizaharid de pe suprafata bacteriilor gram negative, este un
mitogen pentru celulele B, nu si pentru celulelor T). Cele mai multe
celule T umane au receptori pentru eritrocitele de oaie pe suprafaa
lor i pot forma "rozete" cu ele; aceasta constatare servete ca un
mijloc de identificare a celulelor T ntr-o populaie mixt de celule.

Funciile efectorii ale celulelor T


Exist dou componente importante ale aprare ale gazdei mediate
de celulele T: hipersensibilitate ntrziata i citotoxicitatea.

Curs 9 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 15


Curs 10: Imunitatea umoral

Mecanismele prin care anticorpii asigura imunitatea


Opsonizarea
Rspunsurile primare i secundare mediate de anticorpi
Antigene independente i dependente de celula T
Teorii despre formarea anticorpilor antigen-specific
Formarea anticorpilor antigen-specifici T-dependenti
Molecule de interaciune celule T-celule B importante
pentru producerea de anticorpi dependenti de celulele T
Tipuri de citokine i producia de anticorpi izotip

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1


MECANISME PRIN CARE ANTICORPII ASIGURA
IMUNITATEA

Neutralizarea antigenului
Fagocitoza mediat de receptorul Fc
Liza mediat de complement

Exista trei mecanisme principale prin care anticorpii confer


imunitate. n primul rnd, anticorpii se pot lega la antigene
solubile sau asociate celulei si previn inducerea de efecte
duntoare.
De exemplu, HIV exprim un numr de antigene care stimuleaz
producerea de anticorpi specifici. Anticorpii produi sunt apoi
capabili s se lege la antigenele de suprafa celular, prezente pe
un virus intact, care a stimulat iniial producerea lor. Unele dintre
aceste antigene asociate HIV sunt importante pentru ca virusul sa
intre ntr-o celul gazd T CD4+. Legarea unui anticorp specific de
aceste antigene va neutraliza capacitatea virusului de a intra in
celula T.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 2


OPSONIZAREA

Opsonizarea este procesul de acoperire a antigenului cu


un anticorp specific pentru favorizarea fagocitozei
antigenului.

n al doilea rnd, anticorpii se pot lega la antigene


solubile i asociate celulei i, ulterior, se leaga de celulele
fagocitare prin poriunea Fc a anticorpului la receptorul
Fc exprimat pe celulele fagocitare.
In acest mod, anticorpul acopera antigenul si livreaz
antigenului la celulele fagocitare, favorizand fagocitoza i
distrugerea definitiv a antigenului de ctre aceste celule.
n al treilea rnd, anticorpii se pot lega la antigene
asociate celulei i activeaza proteine ale complementului
care formeaza pori in celula si distrug celula prin liz.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 3


Rspunsurile primare i secundare mediate de
anticorpi

RASPUNS PRIMAR RASPUNS SECUNDAR


Rspunsul la prima Rspunsul la a doua
expunere la antigen expunere la antigen
Decalajul n rspunsul IgM Rspuns imediat IgM
Anticorpi cu afinitate
sczuta Anticorpi cu afinitate ridicata
Expunerea la antigen pentru prima dat induce un rspuns imun care poate fi msurat n
ser dup o perioad de laten de aproximativ 6 - 12 de zile. Anticorpii izotip produsi, n
timpul rspunsului primar, sunt n mare parte IgM. Nivelul de anticorpi produsi scade la
scurt timp dup ce au fost obinute nivelurile de vrf, i incepe generarea de celule B cu
memorie.
n contrast, expunerea la acelai antigen a doua oar induce un rspuns imun care poate fi
msurat n ser n cteva zile de expunere la antigen. Anticorpii izotip produsi sunt n
primul rnd IgG, nivelul de anticorpi n serul persist sptmni sau luni de la expunerea la
antigen, i afinitatea anticorpului pentru antigenul este mult crescuta.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 4


Procesul de formare a anticorpilor este un fenomen
complex i complicat. Celula B este celula responsabila
pentru producerea de anticorpi. Cu toate acestea,
producerea de anticorpi de ctre celulele B poate avea loc
fie ntr-o celul T-independenta sau ntr-o celul T-
dependenta, n funcie de natura antigenului care provoca
rspunsul. Clasificarea acestor antigene depinde de
capacitatea dac rspuns bazat pe anticorpi poate sau nu
poate fi generat ntr-o gazd cu deficit de timus.

Deoarece timusul este responsabil pentru generarea


tuturor celulelor T mature, care genereaza rspunsuri
imune n organism, un antigen care genereaz un rspuns
imun la o gazd la care lipsete timusul este clasificat ca un
antigen de celul T independent, spre deosebire de un
antigen care este celul T-dependent i necesit prezena
unui timusului pentru a genera un rspuns cu anticorpi.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 5


ANTIGENE INDEPENDENTE SI DEPENDENTE DE
CELULELE T

Antigenele independente de celulele T sunt


antigenele care activeaz celulele B ntr-un
mod policlonal n absena celulelor T-helper
CD4 +.
Antigene dependente de celulele T sunt
antigene care activeaz celulele B numai n
prezena limfocitelor T-helper CD4 +.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 6


Raspunsul primar si secundar mediat de anticorpi

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7


Antigenele independente de celulele T activeaz celulele B ntr-un mod policlonal. Activeaz
multe celule B diferite, indiferent de specificitatea epitopilor i nu activeaz neaprat celulele
B prin interaciunea cu receptorul de imunoglobulin. In acest mod, antigenele independente
de celulele T induc productia de anticorpi de catre celulele B. Anticorpii se vor lega la multi
determinani antigenici diferii, chiar i la cei care celula B nu a fost expusa.
Antigenele independente de celulele T include lipopolizaharide ale bacteriilor Gram-negative
i alte antigene, n care un epitop imunodominant este repetat de multe ori, cum ar fi
proteinele polimerice. Antigenele independente de celulele T induc n principal producerea
IgM i nu stimuleaza producerea de celule B cu memorie.
Un rspuns al celulelor B la concentraii sczute de antigene dependente de celulele T
necesit prezena limfocitelor T-helper CD4 +. In acest mod, fie o hapten sau un anumit
epitop al unei proteine antigen solubile este recunoscut de situsul de legare a antigenului al
moleculei de imunoglobulin de pe suprafaa celular a unei celule B. Celulele B sunt
selectate n mod specific de antigen. Pentru ca celula B selectat sa produca anticorpi, o
celul T trebuie sa recunoasca un epitop unic, fie proteina antigen solubil sau proteina de
transport ataat la haptena, ambele trebuind supuse mai nti unei degradari excesive.
Acest proces de degradare are loc numai dup ce antigenele intra n celula B prin endocitoza
mediat celular. Odat intrat interiorul celulei B, antigenul este procesat i reexprimat pe
suprafaa celulei B n asociere cu produsele genelor MHC clasa II. Recunoaterea selectiv a
diferii epitopi de pe acelai imunogen de catre limfocitele T i B foreaz aceste dou
limfocite diferite sa interacioneze fizic una cu cealalta pentru a se activa reciproc si pentru a
induce expansiunea clonal: celule unice T i B, antigen specifice vor prolifera pentru a
produce clone proprii, si vor produce acelai tip de citokine i anticorpi.
Antigenele dependente de celulele T induc rspunsuri primare i stimuleaza proliferarea de
celule B cu memorie care conduc la producerea de anticorpi IgM, IgG, IgA, i IgE. Mai
important, aceste clase diferite de anticorpi se leag numai la antigenul specific initial, legat
la molecula de imunoglobulin exprimate pe suprafaa celular a celulelor B productoare de
anticorpi.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 8


TEORII DESPRE FORMAREA ANTICORPILOR
ANTIGEN-SPECIFICI
Teorii anterioare infirmate.
Teoria selectiv: o celul B exprim mai multe
imunoglobuline specifice.
Teoria instructiv: antigenul modeleaza molecule
de imunoglobuline specifice.
Teorii actuale acceptate.
Teoria seleciei clonale: diversitatea
imunoglobulinic este generat nainte ca
antigenul s intre n sistem.
Teoria reelei: implic interaciuni intre anticorpii
idiotip-anti-idiotip.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 9


nainte de a discuta in detaliu mecanismul prin care celulele B devin activate si
produc anticorpi antigen specifici mpotriva unui antigen dependent de celulele T,
trebuie sa nelegem diferitele teorii care au fost propuse pentru explicarea
modului de formarea a anticorpilor.
Teoria selectiv a propus ca un antigen, combinat cu una din moleculele de pe
suprafaa celulelor imune, stimuleaz generarea i eliberarea unei molecule
specifice, mai mult dect altele. Aceast teorie a devenit invalida, atunci cnd s-a
demonstrat c fiecare celul ar fi trebui sa exprime un numr mare de molecule
diferite pentru a recunoate un numr mare de diferite structuri antigenice
naturale i sintetice.
n contrast, teoria instructiva propus ca un antigen acioneaza ca un ablon pentru
crearea unui anticorp nespecific pe suprafaa celulei, pentru a se plia n jurul
antigenul si pentru a produce un anticorp specific mpotriva acelui antigen.
Aceast teorie a fost contestat atunci cnd a fost stabilit ca specificitate
anticorpilor const n secvena primar de aminoacizi a moleculei proteice de
anticorp.
Teoria cea mai acceptat pn n prezent este cunoscuta sub numele de teoria
seleciei clonale.
Aceast teorie propune ca diversitatea receptorilor de antigen este generata
nainte ca antigenul sa intre n organism i c rolul antigenului este de a stimula
selectiv receptorii specifici de pe o clona specifica de celule pentru a stimula
aceste celule s prolifereze i s produc anticorpi specifici mpotriva antigenului.
Aceast teorie presupune c ansamblul anticorpilor secretati de celulele clonale
vor avea situsuri de legare ale antigenului identice cu receptorii de anticorpi pe
suprafaa clonei originale. Astfel, anticorpii produsi impotriva unui singur antigen
sunt rezultatul seleciei, activarii i expansiunii celulelor care exprim o
specificitate restricionata de receptori pentru antigen.
Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 10
Selecia clonal poate fi indus printr-un mecanism care nu implic
antigenul extern dar implic un proces de interaciuni anticorpi-idiotip -
anti-idiotip.
Acest mecanism de producere a anticorpilor este cunoscut sub numele de
teoria reelei. Aceast teorie propune c fiecare molecul de
imunoglobulin exprim propriul set unic de determinani n cadrul
domeniului variabil, fiecare este numit un idiotop. mpreun, toti idiotopii
individuali formeaz idiotipul anticorpului.
Idiotipul este recunoscut ca nonself de ctre moleculele de
imunoglobulin exprimate pe alte celule, iar aceti anticorpi sunt
cunoscuti ca molecule de anticorp anti-idiotip.
Idiotopii anticorpilor anti-idiotip sunt, la rndul lor, recunoscuti de alte
molecule de imunoglobulin exprimate pe alte celule: astfel, se formeaza
o reea de celule care interacioneaz. In acest mod, interaciunea idiotip-
anti-idiotip limiteaz expansiunea clonal a celulelor B i, prin urmare,
pstreaz aceste celule ntr-o stare de echilibru. Deoarece idiotopul imit
imaginea unui antigen strin extern, interaciunea idiotip-anti-idiotip
poate fi intrerupta prin intrarea unui antigen extern n sistem.
Antigenul specific sparge starea de echilibru stabilit prin interaciunile
idiotip-anti-idiotip i induce un set specific de celule B pentru proliferare
clonal.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 11


FORMAREA ANTICORPILOR ANTIGEN-SPECIFICI
DEPENDENTI DE CELULELE T
Aceasta este producerea de anticorpi mpotriva unui antigen
specific de o anumit celul B i numai n prezena celulelor T care
recunosc o form prelucrat a antigenului.
Teoria selecie clonale a pus bazele studiilor care au stabilit ca
celulele B exprima molecule de imunoglobulin care leag
antigenele i apoi trec printr-o succesiune de evenimente de
activare, proliferare, difereniere i de producie de anticorpi care
neutralizeaz i/sau elimin antigenele care initial au declanat
activarea lor. Celulele B necesit "ajutor" pentru a trece prin
aceast succesiune de evenimente de activare.
Celulele T CD4+ furnizeaza acest ajutor. Celulele B funcioneaza,
independent de celulele T CD4+ si pot lega, endocita, si procesa
antigenul n fragmente mici. Aceste fragmente mici antigenice sunt
apoi reexprimate pe suprafata celulelor B n asociere cu MHC clasa
II. Dup aceste evenimente, funcia celulelor B este dependent de
prezena celulelor T CD4+. Receptorul de celule T CD4+ recunoate
complexul antigen-MHC prelucrat pe suprafaa celulelor B i
interacioneaz cu celula B.
Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 12
Interaciunea celul-celul care are loc permite transducia semnalelor prin membrana de
catre celulele T CD4+ i celulele B si induce eliberarea de limfokine de ctre celula T CD4+
i o stare de receptivitate pentru limfokine n celula B. In acest mod, celulele B antigen-
specifice devin activate si rspund la citokinele eliberate n mediul lor apropiat. In acest
moment, celulele B rspund la citokinele derivate din celulele T prin proliferare clonala, si
cateva zile mai trziu, incep sa secrete anticorpi antigen-specifici.
13
Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Molecule de interaciune celule T-celule B importante
pentru producerea de anticorpi dependenti de
celulele T

CELULA T CELULA B
Receptor celular T / CD4 Antigen/MHC Clasa II
CD2 CD58 (LFA-3)
CD54 (ICAM-1) CDII/CD18(LFA-1 /)
CD11 / CD18 (LFA-1 / ) CD54(ICAM-1)
CD28 CD80(B7.1)/CD86(B7.2)
CD40 CD40

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 14


Mai precis, semnalele mediate prin contact pentru activarea celulelor T i celulelor
B ncep cnd celulele B interacioneaz cu celulele T CD4+, cand acestea prezinta
fragmente antigenice procesate n asociere cu molecule MHC clasa II la nivelul
receptorului celulei T. Legarea CD4 la MHC clasa II i a CD2 la CD58 (denumit
anterior LFA-3) promoveaz iniierea procesului de semnalizare prin complexul
receptor al celulelor T.
Aceast interaciune iniial este ntrit de o serie de alte molecule de adeziune,
cum ar fi CD54 (denumita anterior ICAM-1) i CD11/18 (denumita anterior LFA-1
/) prezente pe suprafaa celular a ambelor celule. Alte molecule, numite
molecule co-stimulatoare, sunt necesare pentru activarea optima a celulelor T i a
celulelor B.
Aceste molecule co-stimulatoare includ celule T-CD28 stimulate de asocierea
celulei B-CD80 (denumita anterior B7.1) sau B-CD86 (denumita anterior B7.2) i de
asocierea moleculei CD40 la celula B care este stimulata de molecula CD40L
asociata celulei T.
Interesant, este semnalul co-stimulator CD28 CD86, care pare a fi responsabil
pentru activarea exprimarii molecule CD40L la nivelul celulei T, critic pentru
activarea limfocitelor B, prin stimularea moleculei CD40.Lipsa de expresie CD40L la
nivelul celulelor imunitare duce la dezvoltarea unei boli cunoscute sub numele de
sindromul hiper-IgM X-linkat. Simptomele clinice asociate cu acest sindrom,
include incapacitatea gazdei de a genera anticorpi IgG pentru combaterea
bacteriilor extracelulare i, prin urmare, gazda este pasibila la infecii bacteriene
severe. Boli, cum ar fi aceasta, ne-au ajutat s nelegem semnificaia fiziologic a
interaciunii CD40L-CD40 ntre o celul T i o celul B.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 15


Interactiunea intre APC, celula B, si celula Th pentru generarea unei celule plasmatice
secretoare de anticorpi.
Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 16
Tipuri de citokine i producia de anticorpi
izotip
Celule Th1 -> IL-2 i IFN- -> IgM i lgG2a
Celule Th2 ->-IL 4, IL-5, IL-6, IL-10 -> IgM i lgG4

Celulele T-helper (Th) CD4+ activeaza celulele B n timpul interaciunii


celul-celul, si ofer citokinele necesare pentru proliferarea celulelor B
i diferenierea n celule-secretoare de anticorpi.
Dou subseturi de celule Th CD4+ au fost identificate i sunt caracterizate
prin secretia de citokine. Celulele Th1 secret interleukina IL-2 i
interferonul IFN-. Celulele Th2 secret IL-4, IL-5, IL-6, i IL-10. Ambele
subseturi de celule T CD4+ ofer ajutor celulelor B pentru producia de
IgM, n timp ce citokinele lor distinctive influeneaz producerea
anumitor izotipuri de anticorpi.
O anumit celul B va fi activata pentru a produce anticorpi numai
mpotriva antigenului legat initial la molecula de imunoglobulin a celulei
B. Este important de remarcat faptul c celula B i celulele T devin activate
ca urmare a recunoaterii aceluiasi antigen, sau ca urmare a recunoaterii
unor epitopi diferii de pe acelai antigen.

Curs 10 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 17


Cursul 11: Inflamatia

Procesul inflamator
Inflamaia acut
Chemotaxis
Molecule de adeziune
Mediatorii inflamatiei
Inflamaia cronic

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1


PROCESUL INFLAMATOR
Procesul inflamator este raspunsul organismului la o trauma, declanat de
invazia bacteriana sau ali ageni infeciosi.
Reacia inflamatorie dup un prejudiciu fizic are loc independent de
sistemul imunitar.
Reacia inflamatorie este caracterizata prin:
1) creterea fluxului sanguin in zona afectata, pentru a dilua agenii
potenial toxici;
2) creterea permeabilitii capilare, pentru a facilita transmiterea
moleculelor mai mari prin endoteliu;
3) migrarea leucocitelor (n special neutrofilele i n mai mic msur
macrofagele) din sistemul circulator printre celulele endoteliale prin
diapedez (extravazare) in tesutul din jur. Aceste procese sunt iniiate n
cteva minute, dar consecinele pot persista timp de saptamani sau luni.
Scopul leucocitelor este de a elimina resturile i a restabili structura si
functia tesutului normal. Aceste celule sunt capabile de fagocitoza,
ndeplinind funcia de internalizare, digerare a esutului necrozat i a
materialelor strine. Durata i amploarea rspunsului inflamator determina
rezultatul final. n cazul n care esutul este mai grav avariat i rspunsul
inflamator este prelungit, atunci aceasta isi va restabili arhitectura normala
mult mai greu. Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 2
Evenimentele inflamatorii in ordine cronologica

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 3


INFLAMATIA ACUTA

Inflamaia acut este faza timpurie a procesului


inflamator, caracterizat prin:

Rubor (roea)
Dolor (durere)
Calor (cldur)
Tumor (tumora, umflare, edem)

Leucocitele, care constituie n mod normal 1% din celulele


circulante, sunt active n timpul procesului de reparare care
urmeaz dupa o trauma a tesuturilor si lupta impotriva
infectiei. Primul tip de celule care apare la locul inflamatiei
sunt neutrofilele, un subset de leucocite polimorfonucleare
(PMN).

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 4


Caracteristicile celulelor inflamatorii

Tipul celular Diametru Frecventa in Morfologie Granule


sange % nucleara
Neutrofil 9-12m 60-70 Multilobate Colorate
neutru
Celule 10-30m Mari, rotunde, Mari, colorate
mastocitare localizate central metacromatic
Eosinofile 10-14m 2-4 Bi/multilobate Colorate rosu-
portocaliu
Basofile 8-10m 0.5-1 Bilobate sau in Mari, colorate
forma de U metacromatic
sau basofilic
Monocite 12-15m 3-8 Ovale sau in ____________
forma de boaba
de fasole
Limfocite 8-10m 20-35 Dense, rotunde, ____________
localizate
excentric
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 5
La locul inflamatiei, neutrofilele adera la pereii venelor
postcapilare i prin diapedeza migreaza printre celulele endoteliale
n matricea esutului conjunctiv. Odat ajunse la int, neutrofile
eliberareaza coninutului lor de granule citoplasmatice, care conin
enzime hidrolitice i radicali de oxigen. In plus, neutrofilele sunt
celule fagocitare eficiente in special mpotriva bacteriilor.
Vacuolele lor fagocitare vor fuziona cu lizozomii. Acestia conin
enzime hidrolitice care digera coninutul vacuolelor.

Mastocitele, situate in tesutul conjunctiv perivascular din tot


corpul, au rol n tipul 1 de reacii de hipersensibilitate sau de
hipersensibilitate imediat.

Mastocitele au afinitate mare pentru receptorii de suprafa


celular, poriunea Fc a moleculei de imunoglobulin, fiind
capabile sa fixeze imunoglobulinele IgE i antigenul. Acest lucru
face ca celulele mastocitare sa initieze procesul de degranulare,
elibernd astfel mediatori chimici.

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 6


Degranularea mastocitelor

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7


Funciile rezultate ca urmare a degranularii mastocitelor si producerii urmatoarelor
substante:
Histamina: creterea fluxului de snge i a permeabilitatii capilare
Heparina: scderea coagulabilitatii sngelui
Factorii anafilactici cu eliberare lent (SRS-A): creterea tonusului muscular
Prostaglandinele: durere, contracia celulelor musculare netede
Factorii chemotactici: recrutare de neutrofile i eozinofile

Eozinofilele sunt implicate n rspunsurile alergice i ofera ajutor n rezistena la infecii parazitare. Ele
sunt de obicei gsite n esutul conjunctiv al sistemelor digestiv i respirator, precum i n circulaie in
timpul rspunsurilor alergice (febra fnului i astm) i in urma infeciilor parazitare. n plus fa de rolul lor
n procesele inflamatorii acute, eozinofile sunt de asemenea prezente n inflamaia cronic, dei numrul
de celule este destul de redus.
Ele nu fagociteaza direct bacteriile sau alte particule antigenice, dar preiau complexele antigen - anticorp.
Mai mult, ele elibereaz mediatori activi farmacologic care cresc permeabilitatea vascular, inclusiv
serotonina si prostaglandinele. n cele din urm, eozinofilele joac un rol important n rspunsul
impotriva infeciilor parazitare. Proteina majora de baz coninuta n granulele eozinofilelor, este
eliberata dup degranulare. Proteinele acopera suprafaa celular a paraziilor i faciliteaz uciderea
dependent de anticorpi a organismelor. De asemenea, actioneaza asupra celulelor mastocitare si
provoaca degranularea lor.
Bazofilele seamn cu celula mastocitara din tesutul conjunctiv att ca structura cat si ca functie, dar ele
provin din linii diferite. Ambele sunt implicate n creterea permeabilitii sistemului vascular n timpul
inflamaiei i legarea imunoglobulinelor, n primul rnd IgE. Degranularea are loc n urma reaciilor
alergice dupa legarea complexului imunoglobulina-antigen la suprafaa celulei. Granulele conin ageni
chemotactici pentru leucocite si histamina, care provoac vasodilataie i promoveaz migrarea celulelor
sistemului imun din sistemul circulator in esutul conjunctiv. Acest lucru poate provoca umflarea locala i,
n cazuri extreme oc anafilactic.
In plus fata de leucocite, celulele epiteliale ale esutului conjunctiv, cum ar fi fibroblastele, despre care se
credea ca asista pasiv la evenimentele inflamatorii, joaca un rol critic n inflamaia acut i cronic, si
anume:
- exprima moleculele de adeziune pe suprafaa celular (care mediaz aderena dintre leucocitele i
celulele endoteliale)
- produc citokine, care recruteaz leucocite i le activeaz in continuare.
8
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Endoteliul capilar are urmtoarele functii:
barier cu permeabilitate selectiv
sistem de sinteza i metabolic
container nontrombogenic pentru snge

Celulele endoteliale capilare, sunt o subclas de celule epiteliale care


inconjoara lumenul vaselor sanguine si furnizeaz bariera dintre esutul
conjunctiv i sistemul vascular.
n condiii anormale, cum ar fi inflamatia, permeabilitatea capilara i
postcapilara este mult crescuta. Acest lucru se realizeaz prin modificarea
strii complexelor joncionale dintre celulele endoteliale adiacente,
permind astfel leucocitelor s prseasc fluxul sanguin si sa treaca
printre celulele endoteliale i sa intre n esutul adiacent printr-un proces
numit diapedez.
Eliberarea local de mediatori, inclusiv histamin i bradikinina, faciliteaz
diapedeza prin creterea permeabilitii stratului de celule endoteliale.
Dup activare, celulele endoteliale capilare pot produce molecule de
adeziune celular i o varietate de citokine care permit leucocitelor sa
migreze din vasul de sange la locul inflamaiei.

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 9


Raspunsul inflamator acut
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 10
CHEMOTAXIS-ul
Chemotaxis-ul este migrarea direcionat de-a lungul unui gradient de
concentraie, spre deosebire de chemokinezis-ul sau citokinezis-ul, care
implic micarea celular aleatorie.
Un element cheie n procesul inflamator este procesul de chemotaxis.
Celulele sunt deviate din sistemul vascular la nivelul leziunilor tisulare prin
factori chemotactici, care sunt generati la locul inflamaiei i difuzeaza
lateral. Acesti factori sunt molecule mici, cu viata scurta care permit o
difuzie uoara i o ncetare rapida a efectelor lor.
Primul astfel de factor este C5a, o glicopeptid reactiv produs prin
ambele cai de baz ale cascadei complementului, clasic i alternativ.
C5a la concentraii nanomolare este chemotactic pentru neutrofile i
macrofage. Alti mediatori chemotactici includ peptide formil (f-Met-Leu-
Phe), leucotriena B4 trombina, factorul de crestere si transformare
(TGF), inlerleukina-8 (IL-8), peptida chemotactica pentru monocite (MCP-
1), factorul activator trombotic (PAF), proteinele esutului conjunctiv,
fibronectina, laminina, colagenul, i fragmentele de elastina.
Astfel, agenii sanguini i componentele membranelor bazale perturbate
au functia de a atrage celulele in spaiul extravascular.

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 11


MOLECULELE DE ADEZIUNE
Moleculele de adeziune sunt molecule de suprafa celular care sunt prezente
pe leucocite i pe celulele endoteliale care mediaz interaciunile adezive dintre
aceste populaii de celule.
Pentru ca celulele sa migreze spre i prin monostraturile de celule endoteliale, in
primul rand trebuie sa adere la acestea. In timp ce celulele endoteliale sunt ataate
una de cealalta prin intermediul complexelor jonctionale, leucocitele nu sunt atasate.
Leucocitele folosesc un set de molecule de suprafat celular numite molecule de
adeziune celular sau MAC. Ca rspuns la semnalele chemotactice, selectinele de
pe suprafata leucocitelor circulante interactioneaza cu selectina de pe suprafaa
luminala a celulelor endoteliale.
Leucocitele apoi se ruleaza de-a lungul suprafetei celulelor endoteliale i apoi, fie se
desprind de celula datorit forei de forfecare a fluxului sanguin sau ader ferm la
celula endotelial.
Aderena ferma este mediat de integrine.
Moleculele de integrin permit celulelor imune sa tinteasca anumite site-uri
(homing).
Aderenta este urmat de migrarea leucocitelor ntre celulele endoteliale prin
diapedez. Citokinele i produsele bacteriene cresc expresia MAC pe suprafaa
leucocitelor i a celulelor endoteliale. Ele pot aciona pentru a declana sau prelungi
procesul de adeziune i migrare.

Familiile de molecule de adeziune celular sunt urmtoarele:


Selectinele: carbohidrati de legtur, iniiaza interaciunea dintre leucocite si
celulele endoteliale.
Integrinele: leag la MAC si proteinele de matrice extracelular si formeaza o
aderen puternica.
Superfamilia imunoglobulinelor: membrii ei joac diferite roluri n adeziunea
celular. Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 12
MEDIATORII INFLAMATIEI
Mediatorii inflamatiei sunt molecule secretorii produse de catre o
celula, care afecteaz anumite funcii (chemotaxis, activare, sau
proliferare) a aceleai celule sau a unei celule adiacente.
In plus fata de stimularea leucocitelor mediata prin contact celular,
starea de activare a celulelor poate fi declanata de produsele
secretate.
Acestea includ citokine, metaboliii acidului arahidonic
(prostaglandine, leucotriene, tromboxani), intermediarii reactivi de
azot (oxid nitric), radicalii de oxigen (superoxid, radical hidroxil i
peroxid de hidrogen), histamin i componentele complementului.
Histamina este mediatorul principal pentru mastocite. Este
format din aminoacidul histidin si de o enzim care se gsete n
citoplasma celulelor mastocite i bazofile.
Efectele sale sunt mediate de dou clase distincte de receptori, H1
i H2.
Efectele inflamatorii acute vasculare sunt transmise prin
intermediul receptorilor H1 la suprafata celulelor musculare netede,
iar efectele antiinflamatoare implica receptorii H2.

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 13


Citokine inflamatorii cheie
Citokine Efecte majore
Interleukina 1 IL-1 Activeaza endoteliul si leucocitele,
stimuleaza sinteza proteinelor de faza
acuta, febra
Interleukina 6 IL-6 Activeaza limfocitele, creste productia de
anticorpi, stimuleaza sinteza proteinelor de
faza acuta, febra
Interleukina 8 IL-8 Chemotactic pentru leucocite (innspecial
neutrofile)

Interleukina 10 IL-10 Dezactiveaza macrofagele

Interleukina 12 IL-12 Activeaza limfocitele, creste productia de


anticorpi
Factor de necroza tumorala alpha (TNF) Dezactiveaza macrofagele si stimuleaza
productia de colagen din fibroblaste
Factorul de crestere derivat din placutele Stimuleaza proliferarea fibroblastului
sangvine (PDGF)
14
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Sinteza oxidului nitric are loc dup cum urmeaz:
Arginina > Citrulin + Oxid nitric
Sintetaza oxidului nitric

Oxidul nitric i intermediarii de oxigen reactiv pot fi


considerati ca mediatori secretorii, deoarece sunt produsi de
o celula si isi exercita efectele asupra altei celule. Intermediarii
de oxigen includ superoxid, radicalul hidroxil, i peroxidul de
hidrogen.

Oxidul nitric, care este sintetizat din L-arginin n macrofage si


pare s joace unei rol important n activitatea
antimicrobian.
Sintetaza oxidului nitric este enzima responsabil de
producerea intermediarului de reactie. El este activat de ctre
citokine i de catre produsele microbiene.

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 15


Metabolismul acidului arahidonic

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu


16
INFLAMATIA CRONICA
Acest este un proces inflamator care continu dupa primele
cateva zile. Inflamaia cronic apare atunci cnd stimulul
inflamator acut nu poate fi eliminat.
Cnd infiltrarea neutrofilelor nu este suficient pentru a
curata zona inflamat, un sprijin suplimentar este furnizat de
catre leucocite non-granulare, limfocite, i macrofage. Acest
lucru marcheaz intrarea n inflamatia cronica, care este de
durat mai lung i implic mai multe tipuri diferite de celule
care sunt localizate n snge i esutul conjunctiv.

Celulele din linia de monocit/macrofag:


Snge: monocite
esut conjunctiv: macrofage
Plaman: macrofagele pulmonare sau alveolare
Hepatice: celulele Kupffer
Piele: celule Langerhans
17
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
INFLAMATIA CRONICA
Monocitele, precursorul circulant al macrofagelor tisulare, rmn n circulaie, timp de 1 pn la 2
zile nainte sa se difereniere n macrofage. Macrofagele sunt celule cu via lung, extrem de
mobile, fagocitare care servesc pentru a proteja esutul de materiale strine pe care le internalizeaza
(fagocitoz) i le digera. Citoplasma lor contine un numar mare de lizozomi i vacuole endolitice i
vezicule intracelulare care conin material nedigerabil. n anumite condiii, cum ar fi invazia cu
materiale strine, macrofagele pot forma celule gigante multinucleate, care rezult din fuziunea mai
multor macrofage. n plus fa de circulaia directionata i aleatorie a ntregii celule, macrofagele pot
extinde pseudopode ntr-un mod ameboid pentru a ajunge i pentru a explora mediul. Macrofagele
sunt, de asemenea, celule nalt secretorii care produc o varietate de mediatori, care variaz de la
citokine i prostaglandine la elemente din esutul conjunctiv.

Revenirea la structura si functia tesutului normal in urma unui eveniment inflamator local depinde de
gradul de afectare a esutului i capacitatea celulelor din esutul de a se regenera. Deoarece la multe
site-uri inflamatorii epiteliul este deteriorat, rezoluia poate fi considerata ca o "competiie" ntre
reepitelializare, care duce un tesut cu structura si functie normala, si fibroza, nlocuirea esutului
normal cu esut conjunctiv care conine fibroblaste i colagen.
Dovezile sugereaz c macrofagele, precum i limfocite, joac un rol important n ambele procese
prin elaborarea de citokine, care sporesc replicarea celulelor epiteliale i stimuleaz proliferarea
fibroblastelor (PDGF i IL-1) i prin sinteza proteinelor matricei extracelulare, colagen tip 1 (TGF).
n absena semnalelor inhibitorii, producerea aberant a acestor mediatori fibrogenici susine
acumularea esutului conjunctiv, rezultnd n modificarea permanenta a arhitecturii tesutului.

In timp ce agenii anti-inflamatori i imunosupresoarele, inclusiv glucocorticoizi, au fost


folositi clinic pentru a opri cascada evenimentelor inflamatorii, aceste tratamente nu pot
inversa procesul fibrotic dup ce acesta a fost iniiat

18
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Inflamatia acuta si cronica
Inflamatia acuta versus inflamatia cronica

Acuta Cronica
Celule implicate Neutrofile Macrofage alterate
Monocite Limfocite

Mediatori Kinine, complement, Celule T si macrofage


prostaglandine si Citokine
leucotriene

Leziunea caracteristica Abcesul (necroza Granulom (necroza


lichefianta cu neutrofile) cazeoasa cu celule
epitelioide si gigante)

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 19


Un granulom, care arat acumularea tipic focala de limfocite
i macrofage n jurul unei zonei centrale de necroz
cazeoas
Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 20
De la trauma la vindecare

Curs 11 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 21


CAZUL 1- VALORI NORMALE
METABOLISM LIPIDIC
VHB CRONICA
VHC CRONICA
ELECTROFOREZA
TROMBOCITOZA
Curs 12: Hipersensibilitatea imediat

Rspunsul alergic
Tipuri de reacii alergice
Grupul I de rspunsuri alergice
Sindroame clinice induse de reacii
alergice mediate IgE
Grupul II de rspunsuri alergice
Grupul III de rspunsuri alergice
Grupul IV de rspunsuri alergice

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1


Introducere
Inflamatia excesiva cauzata de catre sistemul imun se numeste
hipersensibilitate.

Hipersensibilitatea este un concept important in patologia multor


boli.

Hipersensibilitate este termenul aplicat patologiilor care implic


leziuni mediate imun la nivelul esuturilor gazd. Exist patru
categorii majore de reacii de hipersensibilitate: tipurile I, II, III i IV.

n cele mai multe cazuri, acestea implic un proces inflamator, dei


mecanismele pot varia de la un tip la altul.

Cele mai multe reacii de hipersensibilitate produc leziuni tisulare


mediate de eliberarea de diverse substane chimice care atrag i
activeaz alte celule i molecule implicate in procesul inflamator.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 2


Generarea de rspunsuri inflamatorii. Leziunile esuturilor provoac eliberarea de molecule care
stimuleaza infiltrarea esutului deteriorat i iniierea inflamaiei. Odat cu distrugerea agentului care a
provocat leziunea, inflamaia nceteaz i ncepe procesul de vindecare. n cazul n care leziunea continu,
inflamatia devine cronica si se acumuleaz leziuni tisulare.
Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 3
Inflamatia este un proces foarte eficient de eliminare
a microbilor sau a altor substane strine.
Cu toate acestea, n unele cazuri, inflamaia poate
deveni atat de intensa sau cronic producnd leziuni
permanente la nivelul tesuturilor.
Reaciile de hipersensibilitate de asemenea difer n
funcie de momentul apariiei.
Reaciile de hipersensibilitate de tip I sunt cele mai
rapide, uneori apar n cteva minute de la expunerea
la un antigen, n timp ce reaciile de hipersensibilitate
de tip IV necesit, n general, 2 pn la 4 zile. Tipurile
II i III au intervale i mai mari. Nici unul dintre acestea
nu apar n timpul expunerii iniiale; toate sunt
rspunsuri secundare (sau ulterioare).

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 4


Reaciile de hipersensibilitate de tip I rezult n urma reaciei de
reticulare a moleculelor de IgE care se leag la suprafaa celulelor
mastocitare, bazofile i eozinofile i cauzeaz eliberarea de granule
citoplasmatice din aceste celule. Granulele citoplasmatice conin
amine vasoactive i alte substane care pot produce inflamare.

Tipul II de reacii de hipersensibilitate sunt cele generate de


aciunile anticorpilor (de obicei IgG, dar uneori i IgM) care
recunosc i se leaga de antigene asociate cu membrana celulei
gazd sau cu matricea extracelular. Anticorpii pot fi ndreptai
mpotriva lor (autoanticorpi) sau mpotriva neoantigenelor create
prin legarea substanelor reactive la celula sau la moleculele
matricei.

Daunele se produc n principal prin activarea complementului (pe


calea clasic) sau prin citotoxicitate mediat celular dependent de
anticorpi (ADCC), mediat de ctre celulele NK sau eozinofile. n
unele cazuri, moleculele de suprafa vizate pot fi receptori a cror
funcie este perturbata de anticorpii care se leag la acestea.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 5


Tipul III de reacii de hipersensibilitate sunt cele
generate de acumularea i sedimentarea
conglomeratelor mari de antigen solubil i anticorpi
numite complexe imune.
Anticorpii pot fi uneori anticorpi autoreactivi, dar
antigenul int este unul solubil. Pot fi implicate IgG
sau IgM i activarea complementului se face pe calea
clasic.
Reaciile de hipersensibilitate de tip IV sunt cele
generate de procesele mediate de celulele sistemului
imunitar. Pentru cea mai mare parte, aceste reacii sunt
rspunsuri de tip hipersensibilitate ntrziat (DTH),
dar n anumite circumstane, pot include, de
asemenea, aciunile celulelor T citotoxice.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 6


TIPURI DE RSPUNSURI ALERGICE
Rspunsuri alergice au fost clasificate n patru grupe, n
funcie de natura reaciei imunologice.

Grupul I de rspunsuri implic producerea de anticorpi IgE care


determina eliberarea de substane din mastocite care declaneaz
anafilaxie i rinit alergic.
Grupul II de rspunsuri implic n primul rnd anticorpii IgG care se
ataeaz la suprafa celular, reacioneaz cu complementul, i
produc liza celular.
Grupul III de rspunsuri implic anticorpii IgG care formeaz
complexe cu antigenul i complementul i mobilizeaz celulele
fagocitare, cum ar fi neutrofilele, ntr-o zon unde pot elibera
citokine inflamatorii, ceea ce va duce la inflamaie local.
Grupul IV de rspunsuri implic celule T sensibilizate care
elibereaz citokine inflamatorii care induc dermatit alergic de
contact.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7


Tip Tinta Raspuns Mecanism Timp
declansator inflamator
Tip I (Imediat) Alergene Degranulare Histamine si alti Minute-ore
mastocitara mediatori ai
mediata de Ig-E inflamatiei
Tip II Membrana IgG se leaga de Activarea Ore-zile
autoantigene sau membrana complementului
neoantigene; (calea clasica)
matrix intracelular
Tip III Antigene solubile Complex imun Activarea Ore-zile
(Afectiuni imune depus in complementului
complexe) tesuturi (calea clasica)
Tip IV (Intarziat) Agenti infectiosi, Celule T CD4+ si Hipersensibilitate 2-4 zile
agenti chimici macrofage; mai de tip intarziat;
reactivi; putin frecvente, mai putin
neoantigeni celule T CD8+ frecventa;
limfocite T
citotoxice

Raspunsuri hipersensibile
Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 8
Hipersensibilitate imediat
Rspuns alergic - un rspuns alergic apare atunci cand
gazda este expusa la un antigen pe care la ntlnit n
prealabil.
Orice simptom alergic care apare n cadrul expunerii individuale nu
este cauzat de antigen, ci este cauzat de produsele imune care sunt
eliberate din celulele sistemului imunitar care recunosc i
reacioneaz mpotriva antigenului invadator.
Mecanismul responsabil de reaciile alergice imediate implic
producerea de anticorpi de ctre celulele B i de citokine de ctre
celulele T. Anticorpii sunt ndreptai mpotriva oricrui complex de
proteine legate de o haptena (particule inhalate, cum ar fi polen de
ambrozie).
Rspunsul umoral ulterior care se dezvolt mpotriva acestui antigen
este specific pentru haptena respectiv, chiar dac proteina de
transport este important pentru stimularea produciei de citokine de
ctre celulele T CD4+, care va ajuta celulele B s produc anticorpi.
De asemenea, prezentarea local a antigenului (n piele) induce
eliberarea de citokine inflamatorii de catre celulele T care produc un
rspuns inflamator local.
9
Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
TIPURI DE RSPUNSURI ALERGICE
Grupa I rspunsurile alergice induc cele mai prevalente simptome cronice de disconfort
pentru multe persoane. Febra fnului este inclus n acest grup. Granulele de polen
introduse n tractului respirator al unui individ, sunt transportate ntr-un nod limfatic
local care constituie esutul limfoid asociat bronhiolei. Antigenul este apoi recunoscut de
un receptor de imunoglobulin al celulelor B. Celulele B proceseaz acest antigen i l
prezint celulelor Th, acest eveniment activeaz producia de citokine de ctre celula Th.
Dac un tip de celule Th2 este activat, celula va produce interleukina-4. lnterleukina-4
este necesar pentru celula B pentru a produce anticorpi IgE, care apoi se leag de un
receptor special Fc situat pe celulele mastocitare care locuiesc n epiteliul respirator al
cilor nazale i al bronhiilor. Cnd polenul reintr n tractul respirator, se leag de
receptorul de imunoglobulin a anticorpului IgE ataat la mastocite, i duce la eliberarea
de histamin din acestea.
Histamina induce simptomele clasice de febra fnului, i anume constricie bronic,
edem al mucoasei nazale, producie crescut de mucus i inflamarea tractului
respirator.

Antihistaminicele amelioreaz aceste simptome.


Sindroame clinice induse de reacii alergice mediate de IgE:
rinit alergic: antigen inhalat (polen) - edem i iritarea mucoasei nazale
astm bronic: antigen inhalat (polen) - constricie bronic, producie crescut de mucus
anafilaxie sistemica: antigen intravenos (medicamente sau venin) - vasodilataie, edem,
ocluzie traheal, moarte
reacii hiperemice inflamatorii: antigen la nivelul pielii (muctura de insect) -
vasodilataie localizat i umflare
alergii alimentare: antigen ingerate (lapte) - vrsturi i diaree
10
Sindroamele clinice ale alergiilor

Sindroamele clinice care exemplific exemplul de mai sus al unei reacii


alergice mediate de anticorpii IgE sunt rinita alergic i astmul bronic.
Anafilaxia sistemic este un alt sindrom clinic care implic o reacie
alergic mediat de IgE. Spre deosebire de rinita alergic i astm bronic
care implic o reacie localizat la antigen, anafilaxie sistemic implic o
reacie la antigen care a difuzat pe tot corpul prin snge. n acest caz,
antigenul se leag la IgE ataat la celulele mastocitare situate n esutul
conjunctiv al tuturor vaselor de snge din organism.

Simptomele care rezult din eliberarea diseminat de histamin includ


vasodilataie, edem, ocluzie de trahee, i moarte. Alte dou sindroame
clinice, care implica o reacie alergic mediat de anticorpi IgE include
hiperemia inflamatorie, care este indus de efectuarea testelor cutanate
alergen i nepturi de insecte. Produce o vasodilataie local i edem.
Sindromul alergiilor alimentare, este indus de produse alimentare care
induc un rspuns sever al celulele mastocitare care locuiesc n esutul
conjunctiv al intestinului i duce la pierderea de lichide transepitelial i la
contracia musculaturii netede, care rezult n vrsturi i diaree.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 11


Rspuns alergic mediat de IgE (Grupul de raspunsuri alergice)

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 12


Grupul II i III de rspunsuri alergice implic anticorpi IgG, dar nu implic
eliberarea de histamin din mastocite. Astfel, spre deosebire de rspunsurile
alergice IgE-mediate, care apar ntr-o chestiune de secunde, rspunsuri alergice
IgG-mediate apar la cteva ore de la expunerea la antigen. Grupul II de rspunsuri
alergice implic legarea anticorpilor IgG la antigenele care sunt exprimate pe
suprafaa celulelor din organism.
De exemplu, unele medicamente se ataeaz pe celulele din organism, cum ar fi
celulele roii din snge. Anticorpi IgG din circulaie recunosc i se leag de
medicamentul ataat de celul. Legarea IgG de celul activeaz complementul i
celulele purttoare de receptor Fc, cum ar fi macrofagele i neutrofilele, la fel ca
n reacia de aprare mpotriva microorganismelor. n acest mod, celulele
sntoase ale corpului sunt lizate i distruse.
Grupul III de rspunsuri alergice implic anticorpi IgG care se leag la antigene
solubile din circulaie sau din fluidul extracelular. n piele, anticorpii IgG i
antigenul formeaz complexe insolubile care activeaz complementul i produce
mediatori ai inflamaiei care cresc permeabilitatea vascular i atrag neutrofile la
locul de formare al complexelor imune. Neutrofilele fagociteaz complexele i le
elimina. Cu toate acestea, unele complexe antigen-anticorp pot circula i se depun
pe celulele purttoare de receptori Fc7 ale vaselor, rinichilor, plmnilor, i
articulaiilor.
Poriunea IgG a complexelor activeaz complementul i fagocitele, rezultnd
leziuni tisulare considerabile care duc la boli clinice, cum ar fi vasculita, nefrita i
artrita.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 13


Rspuns alergic la antigene insolubile mediat de IgG (Grup II de raspunsuri alergice)

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 14


Rspuns alergic la antigene solubile mediat de IgG (Grupul III de raspunsuri alergice)
Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 15
Grupa IV de rspunsuri alergice sunt n
principal mediate de molecule solubile, care
sunt eliberate de celulele T activate specific.

Curs 12 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 16


Cursul 13: Hipersensibilitatea ntrziat
(DTH)
Imunitatea mediat celular (CMI)
Subseturi de celule T
Citokinele i CMI
Citokine i subseturi de celule Th
Interferonul Gama
Inducerea hipersensibilitii ntrziate
Componentele proinflamatorii ale DTH
Componenta antigen specific a DTH
Reglarea DTH

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1


IMUNITATEA MEDIAT CELULAR
Imunitatea mediat celular reprezinta capacitatea celulelor T de a
recunoate antigenele prezentate de complexul major de
histocompatibilitate (MHC), de a se activa, produce i a reaciona la
citokine. n funcie de tipul de celule T activate, rezult citotoxicitate
antigen-specific sau mediat de macrofage.

Celulele T sunt principalii coordonatori i mediatori ai rspunsurilor


imune. Complexitatea crescatoare a ameninrilor externe care gsesc noi
metode de a supravieui n organismul gazd exemplificate de virusuri i
bacterii patogene, mpreun cu necesitatea intensificrii mecanismelor
interne de supraveghere ale organismelor complexe i structura celular,
au forat celulele T s elaboreze metode noi i specifice de aprare, i s
concentreze strategiile de aprare ale gazdei.

Imunitatea mediat celular s-a dezvoltat de-a lungul a dou ci, ambele
fiind dependente de recunoaterea exact, a celulelor gazd modificate,
prin supravegherea constant i testarea peptidelor amplasate n
complexul MHC pe suprafaa celulelor nucleate de ctre celulele T.
Celulele gazd care afieaz peptide complexe modificate clasa I MHC
care apar dup o infecie viral sau prin generarea de neoproteine de
ctre gene tumorale ofer un mecanism de alertare foarte specific care
iniiaz diferenierea celulor T CD3+8+ in celule citolitice eficiente sau
celule T killer (CTL). Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
2
Cealalt forma major de imunitate mediat de celulele T antigen-
specifice este hipersensibilitatea de tip ntrziat (DTH). Dei o mai
bun descriere a acestei reacii defensive ar putea fi activarea
mediat de celulele T monocite/macrofage (M/M), termenul DTH
este ferm nrdcinat att n literatura experimental ct i n
clinic. n realitate, DTH este ntrziat numai n sensul c exist un
decalaj de timp ntre stimularea limfocitelor T de ctre antigenul
specific i recrutarea ulterioar, activarea unei mase critice de
macrofage efectoare pentru a face fa agentului patogen.

O diferen fundamental ntre rspunsurile DTH i CTL este c


reaciile DTH sunt puse n micare de recunoaterea de ctre
celulele T a peptidului antigenic afiat la locul de legare a unei
molecule MHC clasa II, nu clasa I.

Dei n vivo i n vitro analizele pentru DTH au fost disponibile


pentru cercetatori ani multi, descoperirea subseturilor de celule T
helper (Th) au oferit baza teoretic pentru nelegerea dinamicii
unei reacii de DTH.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 3


Subtipuri de celule T
Timocitele care emigreaz cu succes din timus ca
celulele T mature pot fi fenotipic mprite n dou
subgrupe majore: precursori citolitici CD3+,8+ CTL
i celule helper CD3+, CD4+.
Exist de 2 ori mai multe celule T CD4+ care
circul n sngele periferic n condiii normale
dect celulele T CD8+.
Primele idei despre funciile celulelor CD3+ CD4+
au aprut n timpul studiilor cu clone limfocitare T
helper de soarece. Diferenele funcionale similare
n limfocitele CD4+ umane au fost iniial, dificil de
atestat i puternic contestate, dar acum prezena
subseturilor CD4+ la om este universal acceptat.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 4


Imunitatea mediata celular
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 5
CITOKINELE SI IMUNITATEA MEDIATA CELULAR
Citokinele sunt mediatorii comunicaiilor celulare care asigur
semnalele pentru raspunsul imun umoral (mediat de anticorpi)
i CMI. Celulele T CD4+ au funcii antigen-specifice de
amplificare i de reglementare care sunt importante pentru
meninerea homeostaziei imunologice. Celulele T CD4+ sunt
subdivizate n celule helper Th1 i Th2 in functie de producia i de
rspunsul la citokine specifice, nu prin diferene fenotipice
standard.

n general, cele mai multe citokine au dou lanuri polipeptidice


codificate de gene separate. Studiile sugereaza ca cele mai multe
gene "noi" pentru citokine i genele pentru receptorii lor au evoluat
de la factorii de cretere primordiali hemoproliferativi i din clusterele
de gene de imunoglobulin prin duplicare. Acest concept este
susinut de suprapunerea multora dintre efectele lor biologice.
Presiunile evolutive au condus cele mai multe sisteme de citokine
sa dezvolte pleiotropism i redundan.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 6


Citokinele acioneaz n concentraii similare cu hormoni endocrini
si sunt homo- sau hetero- polipeptide cu o compoziie de aminoacizi
intre 70-190, i sunt produse numai dup o stimulare celulara
adecvata.

Acestea nu sunt antigen-specifice, dar pot sa apara dup activarea


antigen-specifica a celulelor T si B. Adic, celule antigen-specifice
imune efectoare, celulele T i celulele B i omologii lor nonantigen-
specifice, n special monocite i macrofage, comunica ntre ele prin
producerea si eliberarea de citokine i afiarea receptorilor citokinici.
Limfocitele i macrofagele produc mai multe citokine i le utilizeaza
pentru a scadea sau creste nivelul de intensitate a unui rspuns
imun (reglarea rspunsului imun).

Cele mai multe sisteme de citokine au in dinamica


agonisti/antagonisti, pentru a preveni reaciile exagerate. Celulele
efectoare imune folosesc citokine pentru "reglajul fin" al raspunsului
imun, prin varietatea i cantitatea produciei de citokine, i prin
reglarea densitii i afinitatatii receptorilor pentru citokine. Chiar
dac citokinele sunt eliberate n exces n timpul unui rspuns imun
exuberant, fenomenul de down-regulation al receptorilor de pe
suprafata celulelor int va preveni o reacie imun auto-distructiva.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7


Functiile Th1 si Th2

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 8


CITOKINE si SUBTIPURI Th
Celulele T CD4+ migreaz din timus narmate cu receptori antigen-specifici pe
suprafata celulelor T (TCR), dar nu sunt diferentiate in subtipurile Th1 sau Th2
CD4+. Aceste limfocite precursoare CD4 sau naive sunt desemnate ca celule TH0.
Ele au o arie genetic pentru un spectru larg de citokine care cuprinde interleukina
IL-2, IL-3, IL-4, IL-5, IL-6, IL-9, IL-I0, IL-13, interferonul (IFN)-, factorul de necroz
tumoral (TNF-), factori de cretere pentru macrofage/granulocite. Celulele TH0
se diferenieaza in funcie de profilul citokinelor specifice eliberate de organismul
infectant sau de stimulul inflamator.
IL-12 este o citokina secretata la nivelul micromediului local al unei reacii
inflamatorii, care iniieaza dezvoltarea celulelor Th1 din precursorul Th0.
IL-I2 este citokina de activare timpurie (iniiere) a DTH. Aceasta citokina M/M
este, un stimulator puternic al proliferarii celulelor natural killer (NK) i al
produciei ulterioare de IFN-y. IFN-y iniiaz amplificarea reaciilor imune i
inflamatorii prin activarea celulelor NK suplimentare i M/M, care elibereaza in
continuare IL-12.
Rezultatul final este diferentierea celulelor TH0 in subsetul Th1.

IFN-y este un promotor puternic pentru dezvoltarea celulelor Th1 si inhibitorul


major al transformarii celulelor TH0 in celule Th2.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 9


INTERFERONUL-
IFN- are un rol central i esenial n toate fazele raspunsului imun si inflamator.
Este produs doar de limfocitele Th1 CD4 i celulele NK.
Celulele Th1 pot fi identificate prin producia de IL-2, IFN- i TNF-, cunoscut sub
numele de limfotoxin (LT).
In cazul n care citokinele intalnite de precursori TH0 sunt predominant IL-4 i IL-
13, celulele TH0 se vor diferentia in celule Th2.
IL-4 este un factor major agonist si de cretere pentru limfocitele Th2 i un
promotor principal al rspunsului umoral. Acesta este un antagonist major al
dezvoltrii subsetului Th1. IL-4 are efecte puternice asupra caracteristicilor de
cretere i difereniere ale limfocitelor B, este un promotor izotip si induce
diferenierea celulelor B producatoare de IgM i sinteza de IgG de catre acestea.
Este o cerin absolut pentru un rspuns IgE la parazii i alte rspunsuri IgE
antigen-specifice (alergice) si pentru hipersensibilitatea imediat (IH).
IL-4 i IL-13 au origini asemntoare i omologi structurali care sunt reflectati n
activitile lor biologice.
IL-I0 este un important reglator de citokine. IL-I0 este produsa relativ "trziu" n
cadrul unui rspuns imun mediat de celulele Th2 activate i M/M. Ca si IL-4,
aceasta este un alt antagonist major al rspunsurilor DTH generate de Th1,
celulele NK i M/M. Celulele Th2 pot fi caracterizate prin reacia lor fata de, si
producerea unui grup specific de citokine, IL-4, -5, -10 i -13.

10
PROFILUL CITOKINIC AL CELULELOR T CD 3+4+

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 11


Funciile celor dou subtipuri Th i ale citokinelor omoloage
funcioneaz ntr-o relaie de colaborare si control.

Rspunsurile Th1, foarte eficiente n cele mai multe cazuri mpotriva


multor forme de infecii intracelulare, pot provoca leziuni tisulare
dac functioneaza in mod agresiv.

Rspunsurile Th2 au dezvoltat strategii pentru a atenua reaciile DTH,


acestea promoveaz simultan rspunsuri cu anticorpi specifici pentru
prevenirea infeciei diseminate. Acest lucru este important, deoarece
anumite infecii necesit citokine Th1 pentru rezolvarea lor
(tuberculoza, lepra i altele), dar alte infecii (infecii parazitare)
necesit citokine Th2 pentru rezoluie i prezena citokinelor Th1
poate fi extrem de duntoare. Astfel, interferena cu, sau defecte, n
echilibrul delicat ntre CD4, Th1 i Th2 de asemeni, disfunctii in
producia lor de citokine i capacitatea de prezentare a receptorului
pot avea implicatii importante in manifestrile multor boli
imunologice.
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 12
INDUCEREA HIPERSENSIBILITATII DE TIP INTARZIAT (DTH)
Rspunsurile antigen-specifice DTH se dezvolta ca raspuns la anumite
tipuri de infecii.
Interaciunile complexe dintre citokine i celulele efectoare care culmina
cu DTH ncep cnd componentele polizaharidice ale peretelui celular al
unui agent patogen sunt recunoscute intr-un mod de reactie de tip
innascut sau, intr-o maniera non-antigen specifica de catre macrofage.
Anumiti agenii patogeni, chiar dac sunt interiorizati, se sustrag cu succes
uciderii prin mecanisme litice i oxidative de catre macrofage.
Cnd macrofagele nu pot s reziste la infectii cu ajutorul mecanismelor
de aprare nnscute, ele trebuie s invoce imunitatea mediat celular,
mult mai eficienta.
Macrofagele fac acest lucru prin inducerea diferenierii Th0 in celule Th1,
iniiind astfel DTH. M/M activeaza funcia lor prezentatoare de antigen
pentru a modifica i procesa antigene microbiene n citoplasma lor, pentru
a cupla antigenele cu moleculele MHC de clasa II i apoi transporta
complexul MHC-antigen la suprafaa celulei, unde peptidele antigenice
sunt prezentate la locul de legare a antigenului de pe MHC.
Odat cu legarea antigenului specific de CD4/TCR i co-activarea
corespunztoare, ncepe o reacie DTH.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 13


COMPONENTELE PROINFLAMATORII ale DTH
Macrofagele, n timpul rspunsului nespecific i timpuriu al infeciei intracelulare,
produc i elibereaza citokine proinflamatorii IL-1, IL-6 i TNF-.

IL-1 are o gam foarte mare de efecte biologice, dintre care multe nu sunt
restricionate la sistemul imunitar. IL-1 poate fi privita ca o citokina primordiala, cu
efecte cu spectru larg care faciliteaz reacia gazdei la stres i la infecie.

IL-1 este produs de o gam larg de tipuri de celule, in special M/M i


keratinocite, care rspund la stimuli de la alte citokine i la stimuli microbieni i de
mediu, inclusiv cristale de siliciu i chiar la anumite lungimi de und (UV).
Este un mediator proinflamator important, care poate ridica temperatura corpului
prin efectele sale asupra hipotalamusului, stimuleaz sinteza (impreuna cu IL-6)
de proteine de protectie in timpul fazei acute, de catre ficat, mobilizeaza
neutrofilele din mduva osoas i induce factori stimulatori ai coloniilor pentru a
accelera producia de neutrofile i pentru creterea mobilizarii lor.
IL-1 are efecte neuroendocrine si acioneaz prin intermediul axei hipofizare
pentru a elibera hormonul adrenocorticotropic, care crete producia de
corticosteroizi de catre suprarenale ca rspuns la stres.

IL-1 faciliteaz activarea celulelor T periferice mature i susine proliferarea lor prin
creterea prezentarii receptorului IL-2 n faza timpurie a reaciilor imunologice.
IL-1, n mod autocrin, stimuleaza eficienta celulelor prezentatoare de antigen.
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 14
IL-1 ra este antagonistul natural al IL-1 i concureaz pentru receptorii IL-1.
Este sintetizat pentru a preveni morbiditatea care poate sa survina in urma
unui rspuns inflamator-IL-1 exagerat.

IL-6 poate fi discutat n acelai context ca IL-1, n care IL-6 are spectru larg de
efecte biologice asemanatoare IL-1. IL-6 este produs de un spectru larg de
celule, inclusiv celulele T, monocite i fibroblati.

IL-6, impreuna cu IL-1, induce reactia celulelor T la IL-2 i este important


pentru activarea celulelor T. Similar cu aproape toate celelalte citokine,
aceasta nu se produce pn cand celula sursa nu este provocata de
initializarea citokinelor. O funcie importanta distincta fata de IL-1 este efectul
sau asupra creterii celulelor B i rezistena crescut la apoptoza. Aceasta
calitate a IL-6 a inspirat un interes clinic n utilizarea de ageni anti-IL-6 pentru
tratamentul tulburrilor de proliferare celular. Foarte recent, s-a demonstrat
ca IL-6 are o influen puternic asupra dezvoltrii imunitii la nivelul
mucoaselor.

Un alt mediator important al rspunsurilor celulare defensive este TNF-, o


polipeptid citokinica produs n principal de M/M activate (i alte celule), cu
efecte foarte largi i predominant proinflamatorii.

IL-1 i TNF- sunt aproape imposibil de distins n efectele lor biologice n


timpul unei reacii imunologice.
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 15
COMPONENTELE ANTIGEN-SPECIFICE ale DTH
O caracteristic important a DTH este ca o celul antigen-specific Th1 activat poate recruta
un numar masiv de macrofage ucigae non-antigen-specifice la locul inflamaiei.
Dup diferentierea Th0 la subtipul Th1, celula activat Th0 (n curnd diferentiata in celula
Th1) stimuleaz secretia de IL-2, care n prezena IL-1 stimuleaza proliferarea clonal Th1.

IL-2 este o citokin de iniiere importanta i un hormon de cretere central n timpul


rspunsului imun. Aceasta este produs de celulele Th activate, acioneaz ntr-un mod
autocrin i paracrin i accelereaza creterea celulelor NK i B. IL-2 este o glicoprotein de 15-
kD, iar funciile sale sunt dependente de structura teriar intacta.
Receptorul IL-2 cu afinitate nalt este format din trei lanuri polipeptidice n form de
heterodimer care sunt exprimate ca o unitate funcional n urma interaciunilor TCR antigen-
specifice. Unul dintre cele trei lanuri ale receptorilor de IL-2 este o parte integrant a multor
altor citokine, n special IL-4 i IL-7. Acesta este un alt exemplu de redundan citokinic care
ofer un mijloc de cretere pentru celulele T. Din cauza rolului esenial al IL-2 ntr-un rspuns
imun este evident c anomalii ale acestei citokine sau ale receptorilor si vor avea implicatii
clinice majore. Astfel, defecte genetice n ansamblul receptorului IL-2 duc la o stare de
imunodeficien sever.

IFN- secretat n cantiti din ce in ce mai mari de ctre celule NK, si rezultand ca urmare a
evenimentelor de activare i proliferare Th1 antigen-specifice, amplific reacia DTH prin
stimularea prezentarii moleculelor de adeziune endotelial. IFN- directioneaza macrofagele
circulante, limfocitele i neutrofilele la locul inflamaiei.
Ieirile i intrrile, din sistemul de distribuie vascular sunt guvernate de un set complex de
interaciuni structurale de recunoatere numite molecule de adeziune sau selectine. 16
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Migraia celulelor T prin ganglionii limfatici periferici este ghidat de moleculele de
adeziune/homing situate pe venulele endoteliale nalte. Prsirea circulatiei i migrarea n
zonele de inflamatie depinde de activarea unui al doilea set de molecule de adeziune/homing
asupra endoteliului i de creterea fluxului sangvin local. L-selectinele sunt exprimate pe
leucocite, P-selectinele se gsesc n granulele alfa ale trombocitelor i E-selectinele se
gsesc pe endoteliu.

E-selectinele ofer un mecanism foarte eficient pentru devierea celulelor efectoare imune la
site-ul unui eveniment imunologic/rspuns inflamator n curs de desfurare. Acestea sunt
afisate pe celulele endoteliale numai dup activarea citokinelor.

Mecanismele de sortarea/deviere ncep atunci cnd molecule de adeziune activate de pe


endoteliu atrag celulele efectoare din circulaia capilar i s faciliteze rularea de-a lungul
celulelor endoteliului. Odat iniiat fenomenul de rulare pe endoteliu, exist un contact din
ce n ce mai frecvent ntre receptorii limfocitelor i aceste molecule endoteliale de pe
suprafaa celulelor activate.

Celula efectorie este atras de celulele endoteliale de un al doilea set de molecule de


adeziune numit ICAM-1 (CD54), VCAM-1, i ECAM-1. Aceste molecule de adeziune sunt
descendenii genetici ai familiei de supergene de imunoglobulin. Sunt larg distribuite pe
endoteliu, epiteliu si pe suprafaa fibroblastilor; ele fiind capabile de o reglare rapid
pozitiv a citokinelor n timpul unui rspuns imun i pot promova adeziunea ferm i
migrarea transendotelial a celulelor efectoare imune la locul stimulului inflamator.
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 17
Un participant obligatoriu la o reacie DTH este IFN-. ntr-un sens evolutiv, IFN- s-a
dezvoltat primul la nceputul apariiei unui rspuns imun complex.

Receptorii IFN- pot fi gsii pe aproape toate tipurile de celule. Aceast citokin este
conducatorul critic al unui rspuns DTH, datorit capacitii sale de a activa moleculele de
adeziune endotelial i s promoveze afiarea crescut a markerilor MHC clasa II pe
macrofagele care promoveaz prezentarea antigenului la celulele Th1.

mpreun cu capacitatea sa de a amplifica rspunsurile inflamatorii celulare, INF- secretat


de celulele Th1 activate de antigen, promoveaz diferenierea limfocitelor B antigen-
specifice n celule plasmatice care promoveaz fagocitoza i produc izotipuri de IgG.
Importana critic a IFN- pentru apararea antivirala adecvata DTH este demonstrata de
faptul c virusurile au codificat strategii anti-IFN- specifice.

Virusul Epstein-Barr, virusul care provoaca mononucleoza infectioasa si mai multe boli
limfoproliferative, deturneaza genele citokinice de IL-10. Acest lucru ofer virusului Epstein-
Barr posibilitatea de a inhiba puternic sinteza IFN-. Alte virusuri au dezvoltat metode de a
produce receptori solubili de IFN- care vor incapacita citokinele i vor inhiba aprarea
antiviral.

Aspectul histologic al unui loc al reaciei DTH prezint macrofage agregate i activate i un
numr redus de limfocite, neutrofile i eozinofile. n funcie de forta rspunsului DTH,
macrofagele pot fuziona n celule epitelioide gigante, care produce aspectul caracteristic
granulomatos din multe reacii DTH. 18
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Un granulom, care arat acumularea tipic focala de limfocite
i macrofage n jurul unei zonei centrale de necroz
cazeoas
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 19
REGLAREA DTH
Sistemul imunitar are strategii de contrareglare care atenueaz i n cele din urm opresc
rspunsurile DTH agresive. Aceast reacie antagonist este mobilizat prin activarea
limfocitelor Th2 CD4.
DTH poate fi o sabie cu dou tiuri. Macrofagele activate provoaca leziuni tisulare fr
discernmnt pentru a distruge agenii patogeni. Dac o infecie care promoveaz DTH se
dezvolt n organe vitale, de exemplu - tuberculoza n esutul pulmonar sau anumite
virusuri, cum ar fi virusul Coxsackie n poriunea endocrin a pancreasului, esuturile i
funciile organului afectat pot fi pierdute n timpul rspunsului mediat celular. Nu este
nc clar ce factori sunt critici pentru oprirea DTH, dar mai multe posibiliti par evidente.
Simultan, ca rspuns la nivelurile sczute de IL-12 i la nivelul de difereniere al Th1,
nivelul de IFN- descrete. Implicaiile nivelului sczut de IFN- n locul inflamator sunt
semnificative. Scade nivelul de activare al macrofagelor, scade nivelul de molecule de
adeziune endoteliale i se normalizeaz nivelul de markeri MHC clasa II.
IL-4 eliberat din celulele mastocitare, bazofile i celulele Th2 activate devine acum
citokina dominant. IL-4 este principalul factor al diferenierii Th2 i un antagonist
puternic al IFN-.
Producia de IL-10 de catre macrofage i subsetul Th2 crete. IL-10 este o citokin semnal
pentru oprirea Th1 i antagonistul cel mai puternic al activitii Th1. Odata cu secreia de
IL-10 DTH scade n intensitate i n cele din urm nceteaz. Histologic, apare fibroza i
patogenii supravieuitori intracelular sunt inui sub control de un echilibru delicat ntre
subseturi de Th1 i Th2 CD4 antigen-specifice.
20
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Relatia dintre celulele Th si citokinele reglatorii

Pot fi de asemenea produse de alte celule prezentatoare de antigen

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 21


Reaciile DTH pot fi utilizate clinic pentru a evalua dac un pacient a fost infectat n
prealabil cu organisme care produc de obicei reacii DTH. Exemple comune includ
tuberculoza, mai multe tipuri de ciuperci, protozoare i virusuri.
Date clinice privind expunerea anterioar a pacientului la organismul patogen a generat
un rspuns DTH antigen-specific ce poate fi obinut prin simpla introducere a
antigenului respectiv sub epiderma pacientului i evaluarea ulterioara a apariiei unui
rspuns micro-DTH n urmtoarele 24 pn la 48 de ore (de aici derivarea termenului
DTH). Msurarea papulei inflamatorii provocate de afluxul de macrofage i celule Th1 la
locul de depunere a antigenului confirm dac pacientul a avut o ntlnire imunologic
anterioar cu organismul patogen i aceste informaii pot fi utile pentru diagnostic i
terapie.
Un avantaj suplimentar este c o reacie DTH pozitiv a pielii sugereaz c pacientul
are competen general n generarea rspunsurilor Th1. Deoarece promovarea
eficient a DTH poate exercita o aprare extrem de eficienta mpotriva expunerii la
tuberculoz, DTH poate fi exploatata pentru elaborarea de vaccinuri pentru prevenirea
bolilor cauzate de ageni patogeni.
Cea mai comun utilizare a acestei strategii este de a infecta pacientul cu o form vie
atenuat a unui organism patogen, urmnd ca pacientul s dezvolte imunitate
mpotriva patogenului (BCG pentru tuberculoz). Aceast metod este folosit cu
succes n rile n care infecia tuberculoas este agresiv. O strategie modern este
de a insera n preparate de vaccinuri masini genetice pentru producerea de citokine,
care vor genera un rspuns din Th0 in Th1.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 22


Necesitatea unui echilibru dinamic ntre subseturile Th devine evident atunci cnd factori
suplimentari sunt suprapui pe gazd i pot nclina balana spre dominarea complet a subsetului
Th2 sau pot altera funcia Th1.

CONSECINTE CLINICE ALE DEZECHILIBRULUI Th1/Th2


Daca brusc, civa ageni patogeni care au supravieuit intracelular, tinui n stare latent,
suspendat de ctre macrofage i celulele Th1, se multiplic din nou i amenin organismul,
inseamna un raspuns imun ineficient. Alterarea rspunsului Th1 CD4 de ctre HIV sau terapia
imunosupresoare necesar pacienilor dupa transplantul de organe sunt exemple de falimente
imunologice dobndite care las pacientul cu risc de infectare cu organismele de obicei inofensive
sau pot duce la reactivarea infeciilor suprimate anterior, cum ar fi tuberculoza.

Implicaiile rspunsurilor DTH deficiente sunt evidente la animalele de laborator. Alterrile


genetice ale rspunsurilor imune la soareci determin rspunsuri deficitare de Th1 (deficit de IFN-
sau de gene IL-12) sau o surs exogen de IL-I0 aprut precoce dupa infectia cu agenti patogeni
intracelulari care stimuleaz DTH poate duce la un deficit de reactivitate a Th1 i la boal
diseminat sever.

Oprirea comunicaiilor citokinelor efectoare care dicteaz dominaia unui subset v-a controla i
modula expresia citokinelor. Genele responsabile de producia IL-12 au fost injectate in tumori
pentru a stimula propria sinucidere prin provocarea unei reacii DTH intratumorale locale.

Bolile autoimune in care DTH este afectata (autodirectionata), cum ar fi artrita reumatoida si
lupusul sistemic pot fi controlate clinic prin reglarea IL-10.
Bolile alergice, cum ar fi astmul, sunt mediate de rspunsuri Th2 la alergeni pot fi suprimate
prin stimularea unui rspuns dominant de Th1.
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 23
Curs 14: Liza mediat de complement
versus liza mediat celular
Complement
Calea clasic de activare a complementului
Calea alternativ de activare a complementului
Citotoxicitate mediat celular
Necroz
Apoptoza
Sistemul imunitar poate distruge celulele prin
anticorpi care utilizeaz sistemul complement sau
direct prin citotoxicitate mediat celular.

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1


COMPLEMENTUL
Complementul consta intr-un grup de aproximativ 20 proteine serice normale
termolabile, de 24-550 kDa care mpreun cu anticorpii legai de antigen
acioneaz ntr-o anumit secven i n mod concertat pentru a produce diverse
efecte biologice asupra membranelor celulare. Un astfel de efect este liza celulelor
sau microorganismelor.
Sistemul complement este iniiatorul rspunsului inflamator i const din dou
ci: clasic i alternativ.
Calea clasic de activare a complementului
Calea clasic de activare a complementului contine 11 proenzime proteice diferite
(C1-9), activate n ordine. C1 este prima component activat. C1 este compus
din trei subuniti denumite C1q, C1r i C1s. Cnd un component este scindat ntr-
un fragment fiziologic este numerotat cu litere mici (C3a, C3b).
Cnd o singur component enzimatic sau un complex enzimatic este activ,
numerotarea se face n funcie de componentul activ (C4 activ este numerotat
C4).
Componentele complementului au fost denumite n ordinea descoperirii lor,
nainte ca funcia s fie cunoscut. Numele lor nu reflect succesiunea lor n timpul
reaciei.

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 2


COMPONENTELE COMPLEMENTULUI
PROTEINA FUNCTIA
NATIVE ACTIVE
Calea clasica
Complexul C1
C1q Leaga regiunea Fc a IgM, IgG1,3,2()
C1r Proteaza serica: activeaza enzimatic C1s
C1s Proteaza serica: scindeaza C4 care scindeaza C2
C4
C4a Mediator peptidic slab al inflamatiei (anafilatoxina)
C4b Leaga C2 pentru scindarea C1s-C4b2a
C2
C2a Serinproteaza: C4b2a (C3convertaza)
C2b Kinina
C3
C3a Mediator peptidic slab al inflamatiei (anafilatoxina)
C3b Formeaza C5 convertaza cu C4b2a; Opsonina: initiaza calea alternativa a amplificarii

Calea alternativa
C3 Leaga B pentru scindarea D
Factor B
Ba Functie necunoscuta
Bb Serinproteaza: Activeaza enzima C3bBb (C3convertaza) care genereaza C3bBb3b
(C5convertaza)
D D Serinproteaza: scindeaza B obligat sa formeze C3b, Ba si Bb
Properdin Properdin Stabilizeaza C3bBb
Terminal
(ambele cai)
C5
C5a Peptid mic mediator al inflamatiei (anafilatoxina); Chemotaxis
C5b Leaga C6 pentru a forma nucleul MAC
C6 C6 C5b6 leaga C7
C7 C7 C5b67 leaga C8; tranzitia amfifila se insereaza in bistratul lipidic
C8 C8 C5b678 leaga 10-16 molecule de C9 initiind polimerizarea lor 3
C9 C9 Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Polimerizarea C5b678 pentru formarea MAC
(CONTINUARE)
PROTEINA FUNCTIE
NATIV ACTIV
Proteine reglatorii Calea afectata
Solubile
Inhibitor C1 Clasic (C1a) Legarea C1rs din C1q
Proteina de legare C4b C1a Legare la C4b deplasand C2a; cofactor pentru clivarea C4b de catre I

Factor H Altern (A) Leaga C3b deplasand Bb; cofactor I


Factor I C1a si A Serinproteaza care cliveaza C4b sau C3b folosind H, DAF, MCP, C4bBp sau CR1 ca si cofactor
(Inactivator C3b)
Proteina S Terminal Leaga C5b67si previne insertia membranara
Legare membranara
Receptor complement 1 (CR1) C1a si A Promoveaza C4b si C3b inactivat de factorul I

Proteina cofactor membranara (MCP)

Factor accelerator al descompunerii (DAF) C1a si A Deplaseaza C2b de la C4b si Bb la C3b

Factor omolog de restrictie (HRF) Terminal Leaga C5b678 blocand legarea C9 si prevenind formarea MAC

CD59 (protectina) Terminal Leaga C5b678 blocand legarea C9 si prevenind formarea MAC

Receptori Liganzi Celule Functii


CR1(CD35) C3b,C4b Eritrocite (E) E transporta complexele imune
Stimuleaza fagocitoza Promoveaza
Fagocite, descompunerea C3b si C4b
FDC, Celule B

CR2,(CD21) C3b inactiv (i); Epstein-Barr (EB) Celule B, Parte din coreceptorii celulei B
virus Leaga EBV
FDC
CR3 (CD11b/18) C3bi Fagocite, Legarea fagocitozei complexelor imune
Facilitarea neutrofilelor
FDC
CR4 (CD11c/18) Curs 14 - Imunologie
C3bi - Prof. Dr. Fagocite
Ileana Constantinescu Extravazarea moleculei de legare a 4
celulei de
adeziune
Calea clasic de activare a complementului este iniiat dup legarea complexul C1 la un complex
Ag-Ac depus pe suprafaa unei celule. Aceast recunoatere este posibil deoarece n momentul
legrii Ag la IgG1, lgG2, lgG3, sau IgM se expune un situs de legare la domeniul CH2 al poriunii Fc a
anticorpului. n ser C1 este un complex macromolecular de 750 kDa dependent de Ca2+. Este
format din C1q i dou molecule C1r i C1s (C1qr2s2). C1q este format din 18 perechi de lanuri
polipeptidice, care formeaz 6 brae tripluhelicoidale colagen-like cu un cap globular similar cu un
buchet de ase lalele. Cnd vrfurile C1q leaga domeniul CH2 de a dou molecule de IgG sau
fixeaz o singur molecul de IgM, se activeaz activitatea enzimatic a C1r2. C1r2 activ, scindeaz
i activeaz serin-proteaza asociat C1s2, rezultnd un complex C1 activ (C1qr2s2). C1s2 imparte C4
n dou fragmente, C4a i C4b. C4b se leag covalent la antigenul de suprafa celular i n
prezena Mg2+ se leag de C2 si activeaza C2, genernd C2a i C2b. C2 poate fi activat de C1s,
genernd C2a i C2b.

C2b acioneaz ca o kinin i crete permeabilitatea vascular, provocnd umflare, edem i durere.
C2a se leag pe suprafata celulelor la C4b, formnd C4b2a (convertaza). Convertaza acioneaz
asupra C3 i l scindeaz n C3b i C3a, provocnd amplificarea cii.

C3a este o anafilatoxin care provoac degranularea mastocitelor, contracia muchiului neted, i
creterea permeabilitii capilare. C3b se leag de o component membranar i se altur C42 pe
suprafata celulelor, formnd un nou complex enzimatic, C423, care poate scinda peptidul C5 n C5a
i C5b.

C5a acioneaz ca o anafilatoxin i ca un factor chemotactic (atragere leucocitelor la zona


inflamat). C5b este instabil i se altur unei molecule de C6, formnd complexul C56 stabil: acest
complex se leag la rndul su de o molecul de C7, ducnd la formarea de C567. Complexul C567
se insereaz n straturile duble lipidice ale membranelor celulare.

C8 poate participa la formarea acestui complex, rezultnd C5678.Complexul C5678 este


responsabil pentru scurgerea lent prin membran. Ulterior, C5678 poate lega pn la ase
molecule de C9, formnd un canal transmembranar, care poate cauza scurgeri celulare osmotice.
Acest complex C5b6789 este numit complexul de atac al membranei (MAC).
Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 5
Calea alternativ de activare a complementului
Calea alternativa de activare a complementului este independent de anticorp, dar
depinde de capacitatea anumitor antigene microbiene de suprafa de a activa C3.
Factorul B (similar cu C2), factorul D (serin proteaz activa, similar cu C1qr2s2) i
properdina joac roluri importante n calea alternativ.

Calea ncepe cu hidroliza C3 n C3a i C3b de ctre produsele microbiene, cum ar fi


lipopolizaharide.

C3b se leaga de membrana celular a microorganismului, i n prezena Mg2+ se


leag de factorul seric B (un substrat pentru factorul activ D).

Factorul D este o proteinaza plasmatic i circul n snge ntr-o form activ.


Factorul D scindeaz B, elibernd Ba i genereaz C3bBb. Acesta acioneaz ca o
convertaz C3, similar cu C4b2a din calea clasic. Properdina se leaga de C3bBb i
o stabilizeaz, permindu-i s activeze C3 nehidrolizat. Astfel procesul este
amplificat i se produc mai multe complexe de C3bBb3b pe suprafaa celulei. Acest
complex actioneaza ca C5 convertaza, se leag de C5 i l hidrolizeaz la C5a
(chemotactic) i C5b.

C5b iniiaz formarea complexului de atac al membranei ca n calea clasic.

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 6


ALTERNATIV

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7


CITOTOXICITATEA MEDIAT CELULAR
Citotoxicitatea mediat celular este capacitatea celulelor efectoare s recunoasc receptori de
pe celulele int, s se lege de acestia i s iniieze distrugerea celulelor, fie prin mecanisme
secretorii (perforin, granzime, TNF), fie n mod non-secretor (prin ligandul Fas/Fas). n ciuda
diferenelor de iniiere, att mecanismele secretorii i calea non-secretorie iniieaz evenimente
asemntoare i vor culmina cu apoptoza celulelor int. Numai secreia de granule de perforina
prin exocitoza poate provoca liza celulelor int care duce la necroz.

Necroza
Exist celule citotoxice specifice i nespecifice. Celulele citotoxice specifice sunt n mare parte
CD8+ (cteva sunt CD4+) care recunosc celule int care prezint un set de 6-9 aminoacizi
peptidici cu ajutorul complexului de histocompatibilitate (MHC) clasa I. O astfel de recunoatere
MHC-restricionat stimuleaz celula CD8+ s secrete granule cu perforin i granzime (A i B) sau
s secrete citokine citotoxice cum ar fi TNF/.
Cnd perforinul este eliberat n prezena Ca, se produce o reacie de polimerizare enzimatic a
perforinului, formnd canale de poliperforina n membrana celulei int, similare cu cele formate
de componenta C9 a sistemului complement. n cazul n care aceste canale formate sunt
numeroase, celula va fi lizat rezultnd necroza. Granzimele prezente n celulele granulare CD8+,
sunt eliberate n celula int prin canale de poliperforin. Dac perforinul nu provoac liza, aceste
serin-proteaze pot participa la calea apoptotic prin activarea caspazei 3.
Celulele CD8+ pot secreta TNF /. Acesta se leag la receptori TNF tip 1 (p55) (TNFR1) i
activeaz caspaza 8 si cascada caspazei ulterior.
Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 8
Citotoxicitatea celulelor T CD8+ mediat celular

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 9


Celulele natural killer (NK) sunt principalele celulele care particip la reaciile de
citotoxicitate nespecific, dar i macrofagele pot fi implicate.
Pentru a aciona, complexele CD3/TCR de pe celula T CD8+ detecteaz la suprafaa
celulelor prezena complexelor formate din molecule MHC I i peptid non-self. Pe
de alt parte, celulele NK CD3-/TCR- CD16+ CD56+ detecteaz lipsa MHC I pentru a
actiona la nivelul celulelor int. Unele celule tumorale i celulele infectate viral nu
exprima sau exprima niveluri sczute de MHC I la suprafaa celular i prin urmare
aceste celule sunt sensibile la distrugerea de ctre NK.
Distrugerea celulelor de ctre NK poate fi amplificat de ctre interleukina-2 (IL-2).
Atunci cand celulele NK sunt incubate in vitro cu IL-2 timp de 1 sau 2 zile, aceste
celule sunt activate i vor fi numite celule killer activate de limfokine (LAK -
lymphokine-activated killer).
De asemenea, celulele NK i LAK precum i macrofagele pot distruge, celulele int
acoperite cu anticorpi nonfixatori de complement prin legarea la captul Fc al
anticorpului prin intermediul receptorului lor Fc. Activarea receptorilor Fc
elibereaz granule de perforin/granzim similare cu eliberate de celulele T CD8+.
Aceast metod de distrugere se numete citotoxicitatea mediat celular
dependent de anticorp sau ADCC (antibody-dependent cell-mediated
cytotoxicity). Cu toate acestea, trebuie s se nteleag c distrugerea celulelor de
ctre NK-, LAK- i ADCC se face n acelai mod ca i n CTL, cu granule de perforin
i granzim eliberate de toate cele trei tipuri de celule.

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 10


APOPTOZA
Apoptoza este o form de moarte celular n care celula activeaz o cascad
intern de enzime letale care duce la proteoliza substraturilor , la modificri de
membran, la daune nucleare, fragmentarea ADN-ului i la deces.
Apoptoza este cauzat de celulele CTL, NK, LAK i ADCC i are loc n mod normal n
timpul dezvoltrii celulelor T, n zona subcortical a timusului, precum i n zona
laminei bazale a centrelor germinale n timpul maturrii.
Este important s realizm c n timp ce diferii stimuli externi i molecule pot
activa mecanisme apoptotice n alte celule, doar ligandul FAS (FAS-D/FAS,
CD95L/CD95), TNF/TNFR1 i exocitoza granulelor de perforin/granzima B sunt
activate dup contactul receptorului celulei T (TCR) cu complexul peptide non-self-
MHC de pe suprafaa celulelor int.
Dup activarea TCR, semnalele sunt transpuse in celula T pentru a activa
transcripia i exprimarea FAS-L pe suprafaa sa. FAS-L se leag la celulele int care
exprim FAS n mod independent de CA2+ inducnd trimerizarea FAS i activarea
unei succesiuni de evenimente care conduce la activarea sistemului caspazei,
rezultnd apoptoza celulelor int.

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 11


Astfel, celulele citotoxice pot distruge celulele n dou moduri: necroza si
apoptoza. Necroza este cauzat n principal de o concentraie mare de
monomeri de glicoproteina perforina de 70 kD, care n prezena Ca2+ s-au
inserat n membrana celulei int similar cu C9 i apoi au agregat pentru a
forma homopolimeri structurali de 5 pn la 20 nm.
Astfel, apa i substanele dizolvate cu greutate molecular joas intra
libere n celulele int, provocnd liza coloidosmotic sau explozia
celulelor care duce la necroz.

Apoptoza poate fi cauzata de FAS/FAS-L, TNF/TNFRl, sau activarea


granzimei B i a cascadei sistemului caspaz, ceea ce duce la deteriorarea
membranei i fragmentarea ADN-ului. n urma apoptozei rezult produse
celulare ale disocierii membranare numite corpi apoptotici. Acetia sunt
uor de fagocitat de ctre macrofagele nconjurtoare fr necroz
tisular. Spre deosebire de perforin, care provoac liza celular
ireversibil similar cascadei complementului, semnalele de suprafa
celular care activeaz cascada caspazei pot fi blocate de proteinele
mitocondriale Bcl-2. Astfel, exist o frn intern a apoptozei.

Studii recente indic faptul c unele celule tumorale pot produce FAS-L,
care se leag de FAS la nivelul suprafeei celulelor T, provocnd distrugerea
lor.

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 12


Inducerea FAS-L

Curs 14 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 13


Curs 15: Imunitate microbiana si
imunoparazitologie

Imunitatea nespecifica(innascuta)
Imunitatea specifica(adaptativa)
Infectia microbiana
Infectia virala
Infectia parazitara

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Imunitatea nespecifica(innascuta)
Imunitatea nespecifica se refera la mecanismul de aparare care nu
necesita recunoasterea specifica a antigenului, dar care amplifica
protectia prin mecanism imun specific.

Mecanismul imunitatii innascute presupune fagocitoza, raspunsuri


inflamatorii acute, interferon de tip I si TNF.

Abilitatea noastra de a combate multitudinea de microorganisme


care patrund in organism nostru zilnic depinde atat de mecanismul
specific cat si de cel nespecific. Unele mecanisme nespecificice
permit fie distrugerea microorganismelor, fie impiedica raspandirea
acestora la nivelul portii de intrare.

De exemplu, bacteriile sunt fie distruse la nivelul pielii de ph-ul acid


creat prin eliberarea de acid lacic de catre glandele sudoripare, fie
sunt distruse de secretii mucoase cum ar fi saliva sau lacrimile, care
contin lizozim, o enzima care distruge peretele celular al bacteriilor
gram-pozitive producand moartea acestora.
Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Odata ce microorganismul a patruns in organism, se declanseaza alte mecanisme nespecifice.
Fagocitoza este un proces prin care neutrofilele si macrofagele captureaza microorganismele ce
adera la suprafata lor si apoi le distruge in compartimentele lizozomale intracelulare. In interiorul
celulei, organismul captat este distrus de anioni superoxid, hidrogen peroxid sau de mediul cu ph
scazut din compartimentul lizozomal care contine numeroase enzime ce participa la distrugerea
microorganismului. Unii indivizi sunt vulnerabili la infectiile cronice, cei cu boli granulomatoase
cronice spre exmplu, deoarece celulele lor fagocitare nu pot produce anioni superoxid. In concluzie,
patrunderea microorganismului in corp induce un raspuns inflamator acut impotriva
microrganismului, care presupune producerea de proteine plasmatice ce ajuta la combaterea
infectiei. Aceste proteine plasmatice includ proteina C reactiva si complementul, ambele
contribuind la acoperirea bacteriilor pentru a facilita fagocitoza acestora de catre neutrofile si
macrofage.
Un numar de cytokine contribuie de asemenea la mecanismul nespecific de control al expansiunii
microorganismelor in corp.
Interferonii de tip I (IFNs), IFN-alfa si IFN-beta, sunt produsi de macrofage si respectiv fibroblasti, ca
raspuns la o infectie virala. Interferonii de tip I inhiba replicarea virala, cresc exprimarea MHC de
clasa I si scad exprimarea MHC de clasa II, inclinand astfel raspunsul imun preferential catre
raspunsul mediat celular CD8+ si crescand activitatea NKC (natural killer cell) pentru a distruge
celulele infectate viral. De asemenea, TNF-alfa este produs de macrofagele activate de endotoxine
(componente active ale bacteriilor Gram-negative) pentru a induce aderarea neutrofilelor la
endoteliul vascular. Aceasta aderare a neutrofilelor la endoteliul vascular creste numarul de celule
care adera la locul inflamatiei si astfel, creste sinteza de proteine plasmatice de catre neutrofile
care sunt asociate cu raspunsul inflamator acut. Interleukina-1 (IL-1) este o alta cytokina care
controleaza expansiunea microorganismelor in corp prin abilitatea ei de a induce febra si, intr-un
mod similar cu cel al TNF-alfa, creste sinteza de proteine plasmatice de catre neutrofile si
macrofage asociate cu raspunsul inflamator acut.
Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu

IMUNITATE SPECIFICA(ADAPTATIVA)
Imunitatea specifica constituie mecanisme de protectie care presupun recunoasterea specifica a
antigenului. Mecanismul imunitatii specifice include procese implicate in imunitatea mediata umoral si
celular.
Infectia bacteriana
Rolul imunitatii umorale
Cel mai eficient mecanism de a elimina bacteriile extracelulare este prin fagocitoza. Acesta este procesul
prin care o celula fagocitara precum macrofagele, monocitele si neutrofilele capteaza bacteria care adera
la suprafata lor si apoi o distrug in compartimentul lizozomal intracelular. Totusi, un numar de organisme
moarte, precum pneumococii incapsulati, nu adera bine nespecific la celulele fagocitare.
Mecanismele imune specifice trebuie folosite pentru a promova aderarea bacteriilor extracelulare la
celulele fagocitare. Aceste mecanisme presupun producerea de anticorpi IgM si IgG si activarea
complementului.
Peretele celular si capsula majoritatii bacteriilor sunt polizaharide si, astfel, actioneaza ca antigene
independente de celulele T pentru producerea de anticorpi. Acest mecanism particular pentru inducerea
productiei de anticorpi este bun pentru gazda deoarece produce moduri prin care bacteria poate activa
direct celulele B sa produca anticorpi IgM. In plus, este posibila producerea de anticorpi IgG prin acest
mecanism, dar doar atunci cand sunt prezente cytokine derivate din celulele T, precum IL-4 si IFN-alfa.
Aceste citokine sunt produse de celule T ce au fost activate fie prin expunerea la un superantigen sau prin
interactia cu APC reprezentand antigen procesat bacterian in asociere cu MHC de clasa II. Asa cum e
descris, anticorpii IgM si IgG se leaga fie de antigene bacteriene de suprafata sau de toxine secretate
bacterial astfel activand componentele C3 ale complementului. Componenta complement se leaga de
receptorii complement pe celulele fagocitare a promova fagocitoza bacteriilor acoperite cu anticorpi sau
toxina. In plus, anticorpii IgG care se leag atat la antigeni bacteriali de suprafa celular cat i la toxinele
secretate se leag de receptori speciali pe celulele fagocitare care se leag la poriunea Fc a anticorpilor
IgG numita receptori Fcy. Legarea complexului antigen IgG la receptorii Fc promoveaz, de asemenea,
fagocitoza eficient.
Acest mecanism de imunitate specifica se aplic persoanelor care primesc vaccin cu toxina tetanic. n
aceste cazuri, toxina lansata de bacteria tetanosului este legat de IgG care a fost produs mpotriva ei.
Complexul toxina tetanica-IgG se leaga apoi la fagocite prin receptorul Fc i promoveaz distrugerea
toxinei.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Acest mecanism pentru dezvoltarea imunitatii impotriva
unui anume organism intracelular explica de ce gazda nu
numai ca este imuna la o provocare ulterioara cu
organismul intracelular original, dar, de asemenea, este
imun la o provocare ulterioara cu alte microorganisme
intracelulare in acelasi timp.
Dupa cum se arata, microorganismul Mycobacterium
tuberculosis original ce produce un tubercul, stimuleaza
expansiunea catorva celule T tuberculoase specifice ce pot
fi prezente in gazda. Prin expunerea ulterioara la tubercul si
la un alt microorganism fara legatura, populatia extinsa de
celule T specific tuberculoase devine activata pentru a
secreta IFN-, care, la randul sau, actioneaza asupra
macrofagelor pentru a activa fagocitoza. Deoarece functiile
macrofagelor sunt antigen-nespecifice, orice
microorganism in mediul unei macrofage activate va fi
eliminat. Prin urmare, specificitatea acestui raspuns imun
consta in activarea clonei extinse de celule T specifice
pentru recunoasterea organismului original.
Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Rolul imunitatii mediate celular

IFN- joaca un rol critic in protectia impotriva bacteriilor intracelulare. Activarea


macrofagelor de catre IFN- produs de celulele T este faza critica de protectie
impotriva organismelor bacteriene intracelulare. In acest mod, IFN- stimuleaza
multe macrofage catre fagocitoza si distruge microorganismele.

Unele bacterii, inclusiv Listeria monocytogenes, Mycobacterium tuberculosis si


Mycobacterium leprae, sunt captate de fagocite dar sunt, in esenta, rezistente la
degradarea prin enzimele lizozomale din cauza lipsei de fuziune intre veziculele
lizozomale si veziculele in care microorganismele cresc. Ca o consecinta, aceste
organisme supravietuiesc in interiorul celulei si, prin urmare, nu pot fi recunoscute
de orice anticorp ce poate circula in ser . In schimb, mecanismele imune mediate
celular sunt activate pentru a proteja gazda.

Desi aceste microorganisme sunt, in esenta rezistente la enzimele lizozomale din


interiorul macrofagelor, cateva macrofage sunt activate, inducand fuziunea dintre
vezicule lizozomale si vezicule continand microorganismul si permit producerea de
fragmente de peptide, ce se pot asocia eficient cu MHC clasa I si II. Celulele T
implicate in raspunsul imun mediat celular includ celulele T CD8 + si CD4 + ce
devin activate la recunoasterea receptorului celulei T a antigenelor bacteriene
prezentate de macrofage in asociere cu molecule MHC de clasa I si, respectiv II.
Activarea celulei T induce productia de IFN-y, care, la randul sau, duce la activarea
ulterioara a macrofagelor, inclusiv a acelor macrofage ce nu sunt infectate.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Mecanisme umorale de imunitate specifica impotriva infectiei bacteriene
Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Granuloamele rezulta dintr-o colectie de macrofage
activate, care se acumuleaza intr-o zona datorita stimularii
antigenice cronice ce rezulta din prezenta cronica a
bacteriilor intracelulare foarte rezistente.
Un rezultat clinic al raspunsurilor imune mediate celular
impotriva bacteriilor intracelulare este dezvoltarea
granuloamelor. Prezenta acestor granuloame este
diagnostic pentru infectiile micorobacteriene cronice.
De asemenea, este clar ca subseturi CD4 + pot fi implicate
diferentiat in raspunsuri imune mediate celular impotriva
diferitelor tipuri de lepra. In lepra lepromatoasa, ce se
caracterizeaza printr-o acumulare marcata a unui
microorganism intracelular, productia IL-4 prin celulele T
CD4+ este dominanta. Pe de alta parte, in lepra
tuberculoasa, ce se caracterizeaza prin prezenta catorva
microorganisme intracelulare, productia de IFN-y de catre
celulele T CD4 + este dominanta.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Reactii imune specifice ce pot induce mecanisme imune nonspecifice
Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Infectia virala
Rolul imunitatii umorale
Un virus patrunde intr-o celula gazda prin legarea la molecule care sunt in mod normal
manifestate pe suprafata celulei gazda pentru a fi utilizate in functiile celulelor normale.
De exemplu, molecula CD4 pe celulele T este o molecula de suprafata celulara critica, ce
este folosita pentru recunoasterea antigenului prezentat de un APC. Cu toate acestea,
HIV-1 obtine intrarea intr-o celula gazda prin legarea la molecula CD4 exprimata prin
limfocite ajutatoare T.
Prin urmare, este esential ca un mecanism sa existe pentru a neutraliza si distruge
virusul inainte de a se atasa de o celula de suprafata a gazdei. Acest mecanism implica
anticorpi indreptati impotriva virusului. Anticorpii specifici pot fie sa se lege pe partea
virusului ce se leaga de molecula de suprafata celulara a gazdei pentru a impiedica
depunerea acestuia, sau se lege de virus pentru a spori probabilitatea ca virusul sa fie
fagocitat si distrus, sau pot activa complementul ce fie va spori fagocitoza sau lizarea
directa a virusului.
Imunitatea mediata umoral impotriva virusurilor este eficienta in primul rand in primele
etape ale unei infectii virale inainte de intrarea virusului in celula gazda. Deoarece
anticorpii nu sunt in masura sa penetreze celulele pentru a se lega de microorganismele
intracelulare, eficacitatea lor este limitata la momentele cand virusul este in afara
celulei, in timpul fie infectiei timpurii sau in timpul eliberarii virale din celula gazda.
De asemenea, este dificil sa se stabileasca o protectie pe termen lung impotriva unui
virus, deoarece structura antigenica de suprafata a virusului se poate schimba pentru a
crea o tulpina virala diferita. Acest lucru este deosebit de important in cazul racelii
obisnuite, ce este cauzata de un rinovirus cu serotipuri diferite in timpul fiecarei infectii.
Cu toate acestea, IgA secretoare poate oferi o oarecare protectie in locurile de intrare a
rinovirusului, si anume nas si plamani.
Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Rolul imunitatii mediate celular

Cel mai important mecanism celular de protectie impotriva virusurilor este dat de
limfocitele CD8+T. Celulele CD8+T recunosc antigenele virale ce au fost procesati si
asociati cu moleculele MHC de clasa I pentru exprimarea pe suprafata celulei.

Complexul de antigen viral si MHC I pe suprata celulei este recunoscut de receptori


pe celule T CD8+ specifice. Pentru a face diferentiere intre celule T citolitice, celule
T CD8+ au nevoie de ajutorul citokinic al celulelor T CD4+ care sunt activate de
antigenii virali in asociere cu moleculele MHC II la suprafata APC specializate, ca
macrofagele, ce au fagocitat compexul anticorp-virus extracelular captat.

Ajutorul citokinic oferit de celulele T CD4+, ce include citokinele IL-2 si IFN-y, induc
diferentierea si extinderea celulelor T CD8+ specifice virusurilor. Asfel, abilitatea
celulelor T CD8+Tde a liza si distruge celule vitale infectate depinde critic de
actiunea timpurie a citokinelor derivate din celule T CD4+.

Mecanismul de protectie imuna mediata celular impotriva infectiilor virale este un


exemplu bun cum activari concurente mediate celular de MHC I si MHC II a
celulelor T CD8+ si respectiv CD4+ lucreaza pentru a proteja gazda impotriva
virusurilor.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Prezentarea antigenului viral sintetizat endogen pe calea restrictiva MHC de clasa I.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Cytokinele permit diferentierea celulelor T CD8+ citolitice in celule efectoare

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Infectia parazitara
Rolul imunitatii umorale
Parazitii includ helminti, suchas schistisomes si protozoare precum agentul malariei,
Plasmodium. Parazitii sunt organisme infectioase ce isi petrec parte din ciclul vietii in gazda
umana si cealalta parte in gazde intermediare muste, capuse, serpi sau tantari.
De exemplu, malaria este transmisa omului prin muscaturi de tantari, in timp ce schistomiasis
este transmisa prin apa din zonele in care traiesc serpi infectati.
Un mecanism major de aparare impotriva parazitilor este productia de IgE. Productia de IgE
este foarte dependenta de productia de IL-4 prin celule CD4+ Th2. Ca si consecinta a actiunii
IL-4 pe celule B activate de catre parazit, anticorpi IgE specifici parazitului sunt produsi si
opsonizeaza parazitul.
Parazitul opsonizat se leaga apoi la eosinofile prin distributia Fc a IgE pentru a induce
eliberarea proteinelor ce lizeaza parazitul.
Eozinofilele sunt in primul rand implicate in acest tip de protectie pentru ca parazitii par a fi
mai susceptibili la distrugere de catre proteinele toxice eliberate de eozinofile in comparatie
cu proteinele toxice si speciile de oxigen reactiv eliberat de macrofage si neutrofile.
Infectiile parazite persistente duc catre formarea multor complexe parazit-anticorp care nu
numai ca se ataseaza la eozinofile dar si la vasele sanguine si la glomerulul renal.
Ultima atasare produce consecinte daunatoare, ca si dezvoltarea vasculitei si nefritei. Acestea
sunt complicatii majore in cazul bolnavilor de malarie.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu


Rolul imunitatii mediate celular:
Asa cum am descris pentru virusuri, cel mai important mecanism
pentru protectia impotriva parazitilor este limfocitul CD8+. Celula T
CD8+ recunoaste antigenele parazitare produse endogen ce au fost
procesate si asociate cu moleculele MHC clasa 1. Complexul format
de antigenele parazitare si MHC clasa I este recunoscut de celule T
specifice redand receptorului celula T si CD8.
De asemeni, asa cum e descris mai sus, celula T CD4+ implicata in
functiile efective ale celulei T CD8+ prin furnizarea citokinelor
necesare diferentierii si extinderii celulei T CD8+.
Totusi, parazitii sunt microorganisme foarte istete cand e vorba de
invadarea mecanismelor de aparare imune. Doua din cele mai
importante strategii invazive folosite de paraziti includ:
1. Abilitatea parazitilor de a dobandi un strat exterior de
proteine ale gazdei astfel incat aceste proteine, opuse proteinelor din
membrana exterioara a parazitului, nu vor fi recunoscute ca antigene
si astfel nu ataseaza IgE antigen specific.
2. Abilitatea parazitilor de a renunta la membrana de la
suprafata celulei dupa ce anticorpi specifici IgE s-au atasat, pentru a
preveni atasarea IgE mediata a parazitului la eozinofile.

Cursul 15 - Imunologie- Prof. Dr. Ileana Constantinescu