DREPT COMERCIAL ROMÂN

Capitolul 1
NoŃiuni introductive

1.1. Precizări prealabile

Din punct de vedere economic, comerŃul este o activitate al cărei scop este
schimbul şi circulaŃia mărfurilor de la producători la consumatori.
Juridic, noŃiunea de comerŃ are un conŃinut mai larg, deoarece, pe lângă
operaŃiunile de interpunere în schimb şi circulaŃie a mărfurilor, cuprinde producŃia
mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
Dreptul comercial cuprinde normele juridice care reglementează activităŃile
comerciale:de producere, de circulaŃie şi de prestări servicii.

1.2. Obiectul dreptului comercial

Pentru stabilirea obiectului dreptului comercial în literatura de specialitate s-

au conturat două teorii, ce oferă criteriile de comercialitate prin care se definesc
actele, faptele juridice şi operaŃiunilor economice comerciale .
Potrivit primului criteriu, denumit obiectiv dreptul comercial are ca obiect
normele juridice aplicabile comerŃului, adică actelor juridice, faptelor juridice
şi operaŃiunilor economice calificate de lege ca fiind de comerŃ indiferent de
persoana care le săvârşeşte.
Potrivit celui de-al doilea criteriu denumit subiectiv dreptul comercial are ca
obiect normele juridice aplicabile comercianŃilor. Din acest punct de vedere,
dreptul comercial este un drept profesional care se aplică tuturor persoanelor care
au calitatea de comerciant.
Codul Comercial român are la bază sistemul obiectiv. Articolul 3 Cod com.
stabileşte actele juridice, faptele şi operaŃiunile considerate fapte de comerŃ cărora
li se aplică dispoziŃiile codului comercial indiferent de persoana care le săvârşeşte,
indiferent că are sau nu calitatea de comerciant. Combinând cele două criterii
rezultă că dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile atât faptelor
de comerŃ cât şi comercianŃilor .

1.3. DefiniŃia dreptului comercial

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat

aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor, faptelor juridice şi
operaŃiunilor economice considerate de lege fapte de comerŃ precum şi raporturilor
juridice la care participă persoanele ce au calitatea de comercianŃi.

1.4. Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele formale sunt : Codul comercial şi Codul civil.

În funcŃie de natura lor deosebim :
-izvoare normative: ConstituŃia-legea fundamentală a Ńării-care reglementează
principiile de organizare ale activităŃilor economice, Codul Comercial care
cuprinde reglementarea de bază a activităŃilor comerciale şi reglementează
instituŃiile fundamentale : faptele de comerŃ, comercianŃii, obligaŃiile comerciale;
legile comerciale speciale. Pentru că nu tot dreptul comercial se află în Codul
Comercial, art. 1Cod Com. face să se înŃeleagă că principalul izvor al dreptul
comercial îl reprezintă legile comerciale şi legile comerciale speciale: Legea nr.
31/1990 cu privire la societăŃile comerciale, republicată şi modificată, Legea nr.
26/1990 privind registrul comerŃului, republicată şi modificată, Legea nr. 11/1990
privind combaterea concurenŃei neloiale, modificată, Legea nr. 58/1990 asupra
cambiei şi biletului la ordin, Decretul nr. 139/90 privind înfiinŃarea camerelor de
comerŃ şi industrie, OrdonanŃa nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor,
OrdonanŃa nr. 70/1990 privind impozitul pe profit şi norme, regulamente şi ordine
adoptate de organele competente.
-izvoare interpretative: au rolul de a ajuta la interpretarea voinŃei manifestate în
raporturile comerciale.În această categorie includem :
- uzurile comerciale. Uzul comercial este o regulă de conduită născută din
practica socială. În dreptul comercial român uzurile comerciale nu sunt izvoare
normative dar doctrina şi practica juridică recunosc uzurile interpretative
(convenŃionale) ca rezultând din voinŃa prezumată a părŃilor cu rolul de a lămuri
sensul şi limitele acestei voinŃe.
- doctrina .Se admite că doctrina nu este izvor de drept, dar este un important
instrument de interpretare a legilor comerciale şi de aplicare a acestora.
- practica judiciară. În mod tradiŃional nu a fost recunoscută ca izvor de
drept, dar soluŃiile date de instanŃele judecătoreşti contribuie la interpretarea legilor
comerciale fără să aibă puterea precedentului judecătoresc. Un rol important în
interpretarea legilor comerciale tinde să-l dobândească deciziile Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie.

1.5. Principiile dreptului comercial

 1. Autonomia de voinŃă - dreptul civil recunoaşte libertatea contractuală
(în interpretarea actelor juridice prevalează voinŃa internă a contractanŃilor,
fundamentul fiind autonomia de voinŃă). În dreptul comercial însă, voinŃa declarată
primează asupra voinŃei interne prin utilizarea înscrisurilor imprimate, a
contractelor tip,etc.
2. Rolul aparenŃei – în dreptul civil aparenŃa este producătoare de efecte
juridice, în anumite cazuri, de exemplu eroarea comună, produce efecte juridice. În
dreptul comercial necesităŃile creditului determină o recunoaştere mult mai largă a
efectelor aparenŃei prin sacrificarea realităŃii: titlurile comerciale de valoare
(cambia) unde legea impune anumite condiŃii de formă foarte riguroase pentru
valabilitatea titlurilor.
3. Ordinea publică – în dreptul civil libertatea contractuală este Ńărmurită
de normele privind ordinea publică. În dreptul comercial ordinea publică ca limită a
libertăŃii contractuale cuprinde domenii mai largi decât în dreptul civil: controlul
judiciar al constituirii societăŃilor comerciale, verificarea condiŃiilor cerute pentru
desfăşurarea activităŃilor comerciale.Doctrina recunoaşte ca principii ale dreptului
comercial :
- în comerŃ actele juridice sunt cu titlu oneros;
- în comerŃ întotdeauna banii sunt fructiferi, produc dobânzi;
- în contractele comerciale în caz de dubiu se aplică regula care favorizează
circulaŃia;
- contractarea în favoarea celui de-al treilea este o activitate obişnuită în materie
comercială.

Capitolul 2
FAPTELE DE COMERł

2.1. NoŃiune. Prin folosirea noŃiunii de “fapte de comerŃ” legiuitorul român se

îndepartează atât de modelul său, codul de comerŃ italian cât şi de codul comercial
francez (ati de commercio, actes de commerce). Pentru cei ce apreciază că
reglementarea română se deosebeşte de cea de origine, argumentul constă în aceea că
în teoria dreptului actele juridice se disting de faptele cu semnificaŃie juridică.
Actele juridice sunt manifestări de voinŃă facute cu intenŃia de a produce efecte
juridice, în timp ce faptele juridice (stricto sensu) sunt acŃiuni ale omului făcute fără
intenŃia de a produce efecte juridice, acestea producându-se în virtutea legii,
independent de voinŃa autorilor.
Utilizarea de către legiuitor a noŃiunii de “fapte de comerŃ” nu ramâne fără
consecinŃe juridice, deoarece considerăm că termenul ca atare are un înteles mai larg,
desemnând toate operaŃiunile de comerŃ.Prin urmare, noŃiunea de fapte de comerŃ
cuprinde atât “actele juridice de comerŃ, cât si faptele juridice, stricto sensu, de comerŃ.
IntenŃia legiuitorului este de a supune legii comerciale nu numai obligaŃiile izvorâte din
acte juridice, ci şi obligaŃiile născute din fapte juridice ilicite (îmbogăŃirea fără justă
cauză, plata nedatorată şi gestiunea de afaceri) sau ilicite (fapte de concurenŃă
neloială).
Reglementarea faptelor de comerŃ. Interesul determinării faptelor de comerŃ
permite:
- stabilirea domeniului dreptului comercial ,adică faptele sau actele de comerŃ
(concepŃia obiectivă) şi comercianŃii (concepŃia subiectivă) ,şi
- definirea comercianŃilor, deoarece art. 7 C.com. prevede “sunt comercianŃi
aceia care fac fapte de comerŃ având comerŃul ca o profesiune obisnuită şi,
societătile comerciale.
Faptele de comerŃ sunt reglementate în articolele 3, 4 ,6 şi 56 din Codul
Comercial.
⇨ Art. 3 C.com. prevede: “Legea consideră ca fapte de comerŃ...” şi enumera 20
dintre acestea, fără să le definească, ca atare. În opinia pe care o îmbrăŃişăm,
enumerarea amintită are caracter enunŃiativ, exemplificativ iar nu limitativ. Aceasta
inseamnă că, la enumerarea facută de cod se pot adauga şi altele, cu condiŃia să aibă
caracteristicile faptelor de comerŃ reglementate de lege. În lumina acestei opinii doctrina
şi practica judiciara au recunoscut că fapte de comerŃ şi alte acte şi operaŃiuni care nu
sunt prevăzute expres în Codul Comercial, dar în condiŃiile actuale îndeplinesc
caracteristicile amintite: activitatea hotelieră, publicitatea, producŃia de film, televiziunea ,
leasingul, franciza etc. Independent de cum este considerat caracterul enumerării
faptelor de comerŃ de la art. 3 C. com., acestea au o caracteristică comună – sunt
calificate “de comerŃ” indiferent de calitatea persoanei care le săvarşeşte ,comerciant
sau necomerciant.
Iar în doctrină sunt considerate comerciale prin natura lor ,deoarece în conŃinutul
lor există, în mod obiectiv, una din operaŃiunile pe care legiuitorul însuşi o califica ,,de
comerŃ ,, de exemplu, intermedierea sau interpunerea în schimb şi circulaŃie. Şi cum
potrivit sistemului (concepŃiei) obiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice
aplicabile comerŃului, adică faptelor de comerŃ indiferent de persoana care le
savarşeşte, actele şi operaŃiunile enumerate de art. 3 sunt denumite fapte de comerŃ
obiective.
⇨ Art. 4 C.com. consideră ca fiind de comerŃ toate actele juridice şi operaŃiunile
comerciantului. Şi cum potrivit sistemului subiectiv, dreptul comercial are ca obiect
normele juridice aplicabile comercianŃilor, actele juridice îndeplinite de aceştia – cu
limitele prevazute de lege – sunt denumite fapte de comerŃ subiective. În lumina acestui
articol, calitatea de comerciant a persoanei conferă natură comercială şi actului savarşit
de acesta.
Coroborând art.3 cu art.4 C.com.,apreciem că –aşa cum s-a afirmat şi în doctrină
- Codul comercial român are la baza sistemul obiectiv de calificare a faptelor de comerŃ
(art. 3 C.com.) completat cu prezumŃia de comercialitate in privinŃa “celorlalte contracte
şi obligaŃiuni ale unui comerciant (art. 4)”.
⇨ Art. 56 C.com. reglementează regimul juridic aplicabil actului comercial numai
pentru una dintre părŃi, stabilind legea aplicabilă acestuia.
Astfel, “dacă un act este comercial numai pentru una din parŃi, toŃi contractanŃii
sunt supusi, în cât priveşte acest act legii comerciale, afară de dispoziŃiile privitoare la
persoană chiar a comercianŃilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel”. Actul
juridic avut în vedere de art. 56 C.com. este denumit mixt sau unilateral deoarece este
comercial pentru una din părŃi şi civil pentru cealaltă.
Prin urmare ,putem clasifica faptele de comerŃ în trei categorii :fapte de comerŃ
obiective ;fapte de comerŃ subiective ;fapte de comerŃ mixte sau unilaterale.
Încercând să definească faptele de comerŃ doctrina a propus următoarele teorii :
a speculaŃiei, a circulaŃiei şi a întreprinderii.Aceasta, n-a adoptat însă o unică teorie în
definirea actelor de comert,ci a facut sinteza lor folosind un criteriu mixt.
Astfel, actele de comert, sau ,în sens larg, fapte de comert sunt: acte juridice de
interpunere în circulaŃia marfurilor – ca operaŃiuni izolate, acte juridice îndeplinite printr-o
întreprindere - privite în sens de activitate organizată, efectuate cu scopul de a obŃine
profit.
2.2.Clasificarea faptelor de comerŃ.
Faptele de comerŃ obiective sunt acele acte sau operaŃiuni juridice prevăzute de
legiuitor in art. 3 C.com. Ele sunt comerciale indiferent de calitatea persoanei care le
indeplineşte, comercialitatea acestora rezultând din lege. Se împart în trei grupe, pe
bază unor criterii economice care au la bază: natura comercială, funcŃia economică şi
forma lor :
1. OperaŃiunile de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de credit
(corespund accepŃiunii economice de comerŃ);
2. OperaŃiunile de intermediere în schimb purtând asupra muncii organizate –
întreprinderile (corespund accepŃiunii economice de comerŃ) – prin activitatea de
intermediere – la care se adaugă criteriul forma organizatorică- întreprinderea.Aceste
două grupe sunt acte de comerŃprin natura lor .
3. Faptele de comerŃ conexe (accesorii)- prin natura lor sunt civile, devin însă
comerciale pentru că se află într-o legătură strânsă cu un act de comerŃ prin natura lui .
A. Faptele de comerŃ obiective.
1. OperaŃiunile de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de
credit
a) Cumpărarea şi vânzarea comercială (art. 3 pct. 1 şi 2). Potrivit art. 3 pct. 1şi 2
C.com. “Legea consideră ca fapte de comerŃ”:
- cumpărările de producte sau mărfuri spre a se revinde fie în natura, fie după ce
se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea
spre a se revinde de obligaŃiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ;
- vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate şi
vânzările de obligaŃiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ, când vor
fi fost cumparate cu scop de revânzare sau închiriere.
Potrivit art. 1294 C.civ., vânzarea este contractul prin care una din părŃi – numită
vânzator – se obligă să transmită ,în principal,celeilalte parŃi – numită cumpărător –
proprietatea unui bun, în schimbul unui preŃ.
DefiniŃia prezentată este valabilă şi pentru vânzarea comercială. Caracterul
special, comercial, al vânzării-cumpărării este dat de elementul de ordin economic,
specific negoŃului, şi anume interpunerea în schimbul bunurilor, care presupune intenŃia
de revânzare. Aşadar, cumpărarea este comercială dacă a fost făcută cu intenŃia de
revânzare sau închiriere (după caz), iar vânzarea este comercială dacă a fost precedată
de o cumpărare (comercială) făcută cu scop de revânzare. În doctrină s-a arătat ca
vânzarea-cumpararea comercială se prezintă ca “un inel în lanŃul producŃiei şi al
schimbului de mârfuri şi produse în drumul lor de la producător la consumator”.
 IntenŃia de revânzare sau închiriere (considerată intenŃia iniŃială, nu cea nascută
spontan, ulterior), ca trasătură distinctivă a vânzării-cumpărării comerciale: trebuie să
existe la data cumpărării; să fie manifestată în exterior de cumpărător, deci, cunoscută
de vânzător , sau să rezulte făra echinoc din imprejurarile actului; sa poarte, în principal,
asupra obiectului cumparat.
Obiectul vânzarii-cumpărării comerciale, potrivit art. 3 pct. 1, poate fi format
numai din bunuri mobile (producte, mărfuri, obligaŃiuni ale Statului sau titluri de credit
care circulă în comerŃ). Acestea pot fi revândute, astfel cum au fost dobândite, sau după
ce, în prealabil au fost prelucrate sau transformate (cofetarul cumpără ingrediente
pentru a le revinde sub form produsului finit – prajituri, de exemplu).
b) OperaŃiuni de punere in consignaŃie a mărfurilor sau productelor în scop de
vânzare. Contractul de consignaŃie este acel contract în temeiul căruia o parte numită
consignant, încredinŃeaza celeilalte părti, numită consignatar anumite bunuri mobile spre
a le revinde, în nume propriu, dar pe seama consignantului.
c) OperaŃiunile pe termen asupra titlurilor de credit. Contractul de report (art. 3
pct. 3). OperaŃiunile de bursă. Potrivit art. 3 pct. 3 C. com., sunt fapte de comerŃ
contractele de report asupra obligaŃiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în
comerŃ. Contractul de report este reglementat de art. 74-76 C.com., pe care-l defineşte
ca fiind cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerŃ şi revânzarea
simultanee cu termen şi pe un preŃ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de
aceeaşi specie. OperaŃiunile de bursă se încadrează în categoria operaŃiunilor
speculative de valori şi sunt considerate fapte de comerŃ alături de contractele de report.
d) OperaŃiunile referitoare la subscrierea, cumpărarea şi vânzarea de părŃi sociale
şi acŃiuni ale societăŃilor comerciale (art.3 pct.4 C.com.). PărŃile sociale sunt diviziuni ale
capitalului social al societaŃii cu răspundere limitată, iar acŃiunile sunt fracŃiuni ale
capitalului social al societătii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni. Cumpărările de parŃi
sociale sau acŃiuni intervin atât la constituirea societaŃii comerciale şi suntem în prezenŃa
unei subscrieri de părŃi sociale sau acŃiuni,cât şi ulterior, pe parcursul funcŃionării
acesteia. În ambele situaŃii, operaŃiunile de cumpărare sunt fapte de comerŃ, în care
cumpărătorul dobândeşte calitatea de asociat.Vânzarea acŃiunilor şi părŃilor sociale
conduce la pierderea calitaŃii de asociat a vânzătorului (dacă ,bine înŃeles ,înstrăinează
tot pachetul de acŃiuni sau părŃi sociale). Indiferent că operaŃiunile de vânzare, de
cumpărare, de acŃiuni şi părŃi sociale, sunt sau nu făcute în scop de speculaŃie
comercială, sunt fapte de comerŃ.
e) OperaŃiunile de bancă şi schimb (art.3 pct.11 C.com.). Banii şi creditul pot
constitui obiectul circulaŃiei. OperaŃiunile comerciale,ce au ca obiect banii şi creditul vor
fi guvernate, aşa cum s-a precizat în doctrină, de aceleaşi principii ca şi cele care
privesc circulaŃia mărfurilor şi productelor. Aceste operaŃiuni însă, nefiind definite
de Codul Comercial, urmează a fi precizate conform Legii nr. 58/ 1998 privind activitatea
bancară. Activitatea bancară este realizată de Banca NaŃională a României şi de
societaŃile bancare. OperaŃiunile de bancă constau în : depozite de sume de bani sau de
titluri, acordare de credite, operaŃiuni asupra titlurilor de credit, efectuarea de plăŃi,
plasament financiar. OperaŃiunile de schimb sunt operaŃiuni de schimb valutar : schimbul
de monede, de bilete de bancă naŃionale sau străine, transmitere de fonduri,etc.
Regimul valutar este reglementat prin Regulamentul Băncii NaŃionale a României
nr. 1/ 2004 privind efectuarea operaŃiunilor valutare.
f) Cambiile sau ordinele în producte sau mărfuri (art. 3 pct. 14). Cambia şi biletul
la ordin sunt fapte de comerŃ prin natura lor, indiferent dacă părŃile sunt sau nu
comercianŃi sau dacă sunt emise pentru acte civile sau comerciale. Cambia şi biletul la
ordin sunt reglementate de Legea 58/ 1934. În doctrină s-a precizat că ordinul în
producte sau mărfuri, este tot o cambie care prezintă particularitatea că obligaŃia ”de
plată” are ca obiect nu o sumă de bani, ci o cantitate de producte sau de mărfuri.
g) OperaŃiunile asupra imobilelor în scop de speculaŃie. În concepŃia Codului
comercial român, vânzarea-cumpărarea comercială nu poate avea ca obiect bunuri
imobile. S-a formulat în doctrină, opinia ca legiuitorul român a înlăturat operaŃiunile
imobiliare din categoria faptelor de comerŃ de la art. 3 C.com., deoarece valoarea
imobilelor este mult mai mare decât cea a mobilelor. Aceasta excludere nu se mai
justifică, s-a precizat într-o altă opinie, deoarece în prezent există unele bunuri mobile cu
valoare mult mai mare decât a unor bunuri imobile. In sustinerea acestei opinii, s-au
adus dispoziŃiile art. 1 lit. e din Legea 298/ 2001, potrivit cărora imobilele sunt incluse în
fondul de comerŃ. Prin urmare, excluderea operaŃiunilor cu privire la imobile din
categoria faptelor de comerŃ, nu se mai justifică.
Acte de intermediere în operaŃiunile de schimb purtând asupra muncii
organizate – intreprinderile. NoŃiunea de întreprindere, nefiind definită de Codul
comercial ,care doar enumeră categoriile de întreprinderi ca fapte de comerŃ, urmează a
fi precizată conform Legii 346/ 2004. Astfel, potrivit art. 2 din lege prin întreprindere se
înŃelege orice formă de organizare a unei activităŃi economice, autonomă patrimonial şi
autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerŃ, în scopul obŃinerii de
profit ,în condiŃii de concurenŃă, respectiv ,societăti comerciale, societăŃi cooperative,
persoane fizice care desfăşoară activitaŃi economice în mod independent şi asociaŃii
familiale autorizate potrivit dispoziŃiilor legale în vigoare. Potrivit art. 3 C.com.
Ńntreprinderile se împart în doua grupe: de producŃie şi de prestări servicii.
Întreprinderile de producŃie.
a) Intreprinderile de construcŃii (art. 3 pct. 8 C.com.).Întreprinderea de construcŃii
are ca obiect de activitate : construirea, amenajarea ,transformarea, reparaŃia imobilelor
,etc. Acestea organizează forŃa de munca ,pe care o speculează în scopul obŃinerii de
profit. Întreprinderea se interpune între client (beneficiar) şi lucrători.Ea este considerată
faptă de comerŃ, atât în cazul în care întreprinzătorul procură materialele, cât şi în cazul
în care materialele sunt procurate de beneficiar. Toate actele şi faptele juridice
savârşite pentru realizarea lucrărilor de construcŃii au caracter comercial, de exemplu:
contractele de vânzare-cumparare pentru procurarea materialelor, contractele de
antrepriza încheiate cu clienŃii etc.
b) Întreprinderile de fabrici, de manufactură (art. 3 pct. 9).Acest tip de
întreprindere are ca obiect transformarea materiilor prime, materialelor, inclusiv
prelucrarea lor în vederea obŃinerii unor produse finite. Procurarea materiilor prime şi
materialelor poate fi făcută atât de întreprinzător cât şi de beneficiar. În doctrină s-a
arătat că, sunt comerciale şi acele întreprinderi care transformă (lucreaza materia primă
oferită de client (beneficiar), chiar dacă activitatea lor nu este de “producŃie” ci de
prestări servicii, deoarece clientul plăteşte manopera.
Întreprinderi de prestări servicii
c) Întreprinderile de imprimerie (art. 3 pct. 9), au ca obiect operaŃiunile de
multiplicare a operelor stiinŃifice, literare şi artistice, prin folosirea oricărei forme de
multiplicare, manuală sau mecanică.
d) Întreprinderile de furnituri de lucruri sau mărfuri.Întreprinderea de furnituri
presupune o activitate organizată, prin care, în schimbul unui preŃ stabilit anticipat,
întreprinzătorul asigură prestarea unor servicii sau predarea (livrarea) unor produse la
termene succesive pe baza unui contract de furnizare. Contractul de furnizare are deci
ca obiect livrarea de produse sau prestarea de servicii, în baza unui contract de locaŃie
de servicii.În cazul livrării ,întreprinderea are obligatia de a transmite dreptul de
proprietate asupra mărfurilor (obligatie de a da), de a le preda şi de a răspunde pentru
vicii şi evicŃiune (obligaŃii de a face) ca şi la vânzare-cumparare. Spre deosebire de
vânzare-cumpărare, predarea produselor (furnizarea de electricitate, a gazului metan,
de exemplu) se face la mai multe termene succesive, iar preŃul serviciilor şi produselor
este stabilit anticipat. În cazul prestării de servicii , întreprinderea are obligaŃia de a face,
adică de a presta servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locaŃie de
servicii (de exemplu ridicarea gunoiului menajer).
e) Întreprinderi de spectacole publice (art.3 pct.6).Întreprinderile de spectacole
publice pun la dispoziŃia publicului, producŃiile culturale, sportive ,în vederea obŃinerii
unui profit. În doctrină s-a arătat că specificul acestei întreprinderi este de a specula
talentul artiştilor sau spotivilor şi curiozitatea publicului. Întreprinderile de spectacole
publice organizează munca altora interpunându-se între artist (sportiv) pe de o parte şi
spectator, pe de altă parte. Toate actele şi faptele juridice îndeplinite pentru realizarea
spectacolului : închirierea de săli, contracte de publicitate, contracte cu artiştii,
procurarea recuzitei, etc., sunt calificate drept fapte de comerŃ.
f) Întreprinderile de comision, agenŃii şi oficii de afaceri (art.3 pct.7). Încheierea
tranzacŃiilor comerciale se face de cele mai multe ori printr-un intermediar a cărui
activitate este organizată în acest scop. În concepŃia legii, sunt fapte de comerŃ numai
operaŃiunile de intermediere realizate printr-o Întreprindere. Întreprinderile ”de comision”
încheie afaceri (contracte de vânzare-cumpărare, de transport etc.) în nume propriu, dar
pe seama comitentului. Un act izolat de comision nu este act de comerŃ. AgenŃiile şi
oficiile de afaceri intermediaza afaceri între comercianŃi şi clientelă : procurarea de
clienŃi, obŃinerea de informaŃii, mijlocire în afaceri etc. Întreprinderile de agenŃii şi oficii de
afaceri sunt organizate în diverse domenii : turism, publicitate, , imobiliar etc.
Întreprinzatorul intermediar poate fi comisionar, mandatar sau mijlocitor, cu toate
consecinŃele ce rezultă din calificarea respectivă.
g) Întreprinderile de editură, de librărie şi de vânzare a obiectelor de artă (art.3
pct.9). Întreprinderea de editură are ca obiect reproducerea şi difuzarea operei.
Activitatea acesteia se întemeiază pe contractul de editare, în baza căruia autorul unei
opere stiinŃifice (literare sau artistice) cedeaza întreprinzatorului (editorul), în schimbul
unei remuneraŃii, dreptul de a reproduce şi de a difuza opera. Întreprinderea de editură
este un intermediar între autorul operei, pe de o parte şi întreprinderea de reproducere a
operei (tipografia) şi întreprinderea de difuzare (libraria) pe de altă parte.Dacă autorul,
publică opera pe riscul lui încheind direct contracte cu tipografia şi librăria, nu
savarşeşte ”fapte de comerŃ” ,deoarece lipseşte elementul de interpunere specific
”comerŃului”.
h) Întreprinderea de vânzare a operelor de artă este faptă de comerŃ dacă se
interpune între autor şi cumpărător, deoarece legea cere ca întreprinzătorul să fie o altă
persoană decât autorul operei. Vânzarea operei de artă direct de către autor nu este
faptă de comerŃ ci act civil , prin interpretarea ”per a contrario” a art. 3 pct. 10 C.com.
“când altul decât autorul sau artistul vinde”.
Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat
(art.3 pct.13 C.com.). Deşi Codul comercial reglementează transportul pe apă şi pe
uscat - prin enumerarea formelor de transport cunoscute la data adoptarii sale -
considerăm că şi transportul aerian poate fi avut în vedere ,deoarece Codul comercial,
apreciem că avut intenŃia de a reglementa transportul în general, indiferent de calea pe
care se realizează. Prin urmare, si transportul aerian de persoane şi mărfuri constituie
faptă de comerŃ. OperaŃiunile de transport sunt fapte de comerŃ dacă sunt exercitate în
condiŃiile unei întreprinderi. Activitatea de transport se desfaşoară, în principal în baza
contractelor de transport. Toate actele şi faptele juridice efectuate în cadrul acestei
activitaŃi sunt comerciale. Contractul de transport este reglementat de Codul comercial
în art.413 – 411 C.com. Prin contractul de transport de mărfuri, întreprinderea de
transport numita cărăuş se obligă în schimbul unui preŃ, faŃă de expeditor, să transporte
anumite mărfuri, pe care să le elibereze la destinaŃie. Contractul de transport are ca
obiect şi persoanele. În acest caz întreprinderea de transport (cărăuşul) se obligă, faŃa
de o persoană să o transporte până într-un anumit loc în schimbul unui preŃ.
i) Întreprinderile de asigurare (art.3 pct.17 – 18 C.com.). Sunt fapte de comerŃ,
potrivit art.3 pct.17 – 18 C.com. ”asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi
asupra vieŃii”, precum şi asigurările chiar mutuale contra riscurilor navigaŃiei”. Deşi
legiuitorul foloseşte termenul ”asigurări”, sinonim cu ”operaŃiuni”, în doctrina comercială
s-a apreciat pe de o parte că nu se pot concepe asigurări fără existenŃa unei
întreprinderi, iar pe de altă parte că întreprinderea de asigurare este conformă evolutiei
comerŃului de asigurare. Activitatea de asigurare este realizată numai de către
societăŃile de asigurare ce se constituie şi funcŃionează pe baza Legii 32/ 2000 –
modificată – şi a Legii 31/ 1990, republicată şi modificată. Asigurările sunt : obligatorii
(au ca izvor legea) si facultative (au ca izvor convenŃia părŃilor). Codul comercial la pct.
17 – 18 are în vedere numai asigurările facultative. Acestea se realizează în temeiul
contractului de asigurare potrivit Legii 136/ 1995 privind asigurările şi reasigurările în
România.În cadrul asigurărilor facultative, codul comercial prevede ca fiind fapte de
comerŃ şi asigurările mutuale. Acestea se realizează între mai multe persoane expuse
unor riscuri similare, toate părŃile contractante (asociaŃii) obligându-se la plata primei de
asigurare – numită cotizaŃie – în vederea realizării unui fond comun, din care urmează
să plătească la survenirea cazului asigurat, îndemnizaŃia de asigurare, asociatului în
cauză sau altor persoane îndreptaŃite.
j) Depozitele în docuri şi antrepozite (art.3 pct.20). Sunt fapte de comerŃ
”depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaŃiunile asupra recipiselor de
depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj liberate de ele”. Textul codului comercial
are în vedere ,pe de o parte, activitatea de depozitare a mărfurilor în întreprinderi
specializate, cum ar fi docuri, antrepozite, silozuri şi,pe de alta parte operaŃiunile de
depozitare care privesc documentele de depozit şi scrisorile de gaj emise de
întreprinzătorul acestor stabilimente.Documentele ce formează obiectul operaŃiunilor
prevăzute în textul acestui articol şi care dovedesc existenŃa mărfii în depozit sunt :
-recipisa de depozit, care se eliberează deponentului (proprietar), atestă dreptul
de proprietate al titularului acestui înscris asupra mărfii depozitate ;
-warantul sau scrisoarea de gaj, atestă că marfa este gajată, titularul warantului
are un drept de gaj asupra mărfii depozitate ;
-talonul, rămâne la administraŃia depozitului.
Faptele de comerŃ conexe (accesorii).Faptele de comerŃ conexe sunt acte
juridice sau operaŃiuni care dobândesc caracter comercial datorită legăturii lor cu un fapt
de comerŃ, prin natura lui, potrivit principiului ”accesorium sequitur principale”. Au
caracter accesoriu următoarele acte juridice :
a) OperaŃiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale (art. 3 pct. 12
C.com.). Mijlocirea constă într-o acŃiune de intermediere între două persoane, în scopul
de a înlesni încheierea unui act juridic pentru care acestea sunt interesate. OperaŃiunile
de mijlocire sunt fapte de comerŃ numai dacă privesc afaceri comerciale. Prin urmare,
caracterul comercial al actului juridic mijlocit determină, prin conexiune, comercialitatea
acŃiunii de mijlocire.Mijlocitorul, fără a fi un reprezentant al părŃilor, face demersuri
pentru a pune în legatură două persoane, în vederea încheierii actului juridic comercial,
care este principalul.
b) ExpediŃiunile maritime şi toate contractele privitoare la comerŃul pe mare şi la
navigaŃiune (art.3 pct.15 si 16 C.com.). Sunt fapte de comerŃ, potrivit legii comerciale,
toate operaŃiunile ce privesc comerŃul pe mare şi navigaŃia : construirea de vase pentru
navigaŃie, cumpărarea şi vânzarea vaselor, actele juridice referitoare la echiparea,
dotarea şi aprovizionarea vaselor.Sunt calificate ca fiind comerciale: expediŃiile maritime
şi închirierile de vase (pct.16), împrumutul maritim şi ipoteca maritimă etc.Cum
activitatea principală este comerŃul pe mare, operaŃiunile în legătură cu această
activitate, devin comerciale , prin conexiune, potrivit regulii amintite.
c) Depozitele pentru cauza de comerŃ (art. 3 pct.19). Aceste depozite (contracte
de depozit) – ca operatiuni izolate – sunt fapte de comerŃ, numai dacă au cauza
comercială, adică, ori de câte ori, privesc depozitarea unor mărfuri care au fost
cumparate în scop de revânzare. În acest caz, contractul comercial de vânzare-
cumpărare este faptul principal, iar depozitul este accesoriul, care devine “fapt de
comerŃ” prin legătura cu actul principal.
d) Contul curent şi cecul (art. 6 alin 2). ”Contul curent şi cecul nu sunt considerate
ca fiind fapte de comerŃ în ceea ce priveşte pe necomercianŃi”, afară dacă ele nu au
cauza comerciala. Înseamna că, per a contrario, contul curent şi cecul sunt fapte de
comerŃ dacă au cauză comercial. Cauza comercială, s-a arătat în doctrină, poate consta
,de exemplu, în contractul de cont curent încheiat de părti în vederea prestaŃiilor
reciproce rezultate din contracte comerciale, sau în cazul cecului emis pentru plata unor
mărfuri cumpărate în scop de revânzare.
e) Contractul de garanŃie reală mobiliară şi contractul de fidejusiune. Aceste
contracte sunt fapte de comerŃ când obligaŃia garantată este o obligaŃie
comercială.Comercialitatea obligaŃiei principale garantate determină comercialitatea şi a
contractului de garanŃie reală mobiliară sau a contractului de fidejusiune, prin
accesorietate.Potrivit art. 14 din Legea nr. 99/ 1999 (privind regimul juridic al garanŃiilor
reale mobiliare), contractul de garanŃie reală mobiliară este contractul în temeiul căruia
se constituie o garanŃie reală în bunuri sau drepturi în benefciul unui anumit
creditor.Fidejusiunea este reglementată de art. 1652 C.civ. şi reprezintă contractul prin
care o persoană, numită fidejusor, se obligă faŃă de creditorul altei persoane să execute
obligaŃia debitorului, dacă acesta nu o va executa.Doctrina comercială a încadrat în
categoria faptelor de comerŃ accesorii urmatoarele:acte juridice,precum, promisiunea
unilaterală de a cumpăra un fond de comerŃ, contractul comercial de mandat; fapte
juridice ilicite,precum, gestiunea de afaceri comerciale, plata nedatorată a unei datorii
comerciale, îmbogatirea fără justa cauză;fapte juridice ilicite (delicte şi cvasidelicte)de
exemplu, fapte de concurenŃă neloială.
B. Fapte de comerŃ subiective. Potrivit art. 4 C.com.: “Se socotesc afară de acestea
(adică acelea prevazute la art.3), ca fapte de comerŃ, celelalte contracte şi obligaŃiuni ale
unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din insuşi
actul. Prin urmare, faptele de comerŃ subiective sunt acele fapte juridice sau operaŃiuni
care dobândesc caracter comercial datorită calitaŃii de comerciant a persoanei care le
îndeplineşte. Legiuitorul stabileşte în art. 4 C.com. o prezumŃie iuris tantum, de
comercialitate ,cu privire la toate actele juridice ale unui comerciant.PrezumŃia de
comercialitate este înlaturată dacă obligaŃia ce rezultă din actul juridic, are caracter civil
sau necomercialitatea rezultă din însusi actul îndeplinit de comerciant.În prima categorie
de acte intră actele juridice civile săvârşite chiar de comerciant. Doctrina comercială a
precizat că includem în această categorie actele de drept privat care prin structura şi
funcŃia lor esenŃială nu se pot referi la activitatea comercială şi care rămân civile
indiferent de calitatea pesoanei care le savârşeşte – comerciant sau
necomerciant.Amintim în acest sens: căsatoria, adopŃia, testamentul, acceptarea sau
renunŃarea la moştenire, recunoaşterea unui copil din afara căsatoriei, etc. Referitor la
cea de-a doua categorie de acte a caror necomercialitate rezultă din chiar actul
îndeplinit de comerciant, art. 5 C.com. prevede că “nu se poate considera că faptă de
comerŃ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau
consumaŃiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea, revânzarea acestor
lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după
pământul sau cel cultivat de dânsul. Prin urmare, sunt acte civile - actele juridice
care vizează nevoile personale ale cumpărătorului sau familiei sale – uzul sau
consumaŃiunea individuala – chiar îndeplinite de un comerciant – actele juridice de
vânzare ale proprietarului sau cultivatorului de teren agricol, ce au ca obiect rezultatul
culturilor agricole : cereale, fructe, legume.
În legătura cu intreprinderea agricolă, opinia majoritara înclină spre caracterul civil al
acesteia datorită caracterului imperativ al dispoziŃiilor art.5 C.com. care precizează că
activitaŃile agricole nu sunt fapte de comerŃ.Legea 36/ 1990 cu privire la societăŃile
agricole şi alte forme de asociere în agricultură a creat o situaŃie specială, deoarece
aceste entitaŃi juridice sunt considerate comerciale chiar dacă obiectul social al lor este
civil. În acest caz, comercialitatea societătii rezultă nu din obiectul acesteia ci din forma
sa juridică.
C. Faptele de comerŃ mixte sau unilaterale. Potrivit art. 56 C.com. ”dacă un act este
comercial numai pentru una din parŃi, toŃi contractanŃii sunt supuşi în ce priveşte acest
act, legii comerciale afară de dispozitiunile privitoare la persoana chiar a comercianŃilor
şi de cazurile în care legea nu dispune altfel. Din textul codului comercial rezultă că : un
act poate fi de comerŃ numai pentru una dintre parŃile raportului juridic,şi că ,actul de
comerŃ numai pentru una din parŃi – numit mixt sau unilateral, este supus legii
comerciale cu doua excepŃii :legea comercială nu se aplică comercianŃilor;legea
comerciala nu se aplica atunci când legiuitorul prevede expres acest lucru.
Referitor la prima excepŃie, în doctrina juridică, s-a arătat că legea comercială
reglementează numai actul juridic încheiat de părŃi, iar în privinŃa statutului juridic al
părŃii pentru care actul juridic nu este de comerŃ, nu are nici o consecinŃă juridică. Prin
urmare, necomerciantul oricâte acte juridice ar încheia, nu devine comerciant. Referitor
la a doua excepŃie, un caz în care dispoziŃiile legii comerciale nu se aplică este acela al
faptelor de comerŃ unilaterale care privesc obligaŃiile cu pluralitate de debitori.De
exemplu, art. 42 C.com. stabileşte prezumŃia de solidaritate a debitorilor în obligaŃiile
comerciale, ca apoi să precizeze că această prezumŃie ”nu se aplică la comercianŃi
pentru operaŃiuni care, încât îi priveşte, nu sunt fapte de comerŃ”, deoarece pentru ei
faptul juridic din care izvorăsc obligaŃiile are caracter civil, ori în dreptul civil, regula este
că, obligaŃiile sunt divizibile (conjuncte).În literatura juridică s-a prezentat în acest sens,
ca exemplu, contractul de vânzare-cumpărare a unor produse agricole încheiat de doi
agricultori cu un comerciant. În situaŃia dată răspunderea agricultorilor faŃă de
comerciant, în privinŃa nerespectării obligaŃiilor asumate nu va fi solidară, ci divizibilă,
deoarece obligaŃiile izvorăsc dintr-un act care, pentru agricultori, nu este faptă de comerŃ
(potrivit art.5 C.com.).
Un alt exemplu de act de comerŃ ,mixt sau unilateral ,este prevăzut în art.6 C.com
care reglementează contractul de asigurare “asigurările de lucruri sau stabilimente care
nu sunt obiectul comerŃului şi asigurările asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ numai pentru
asigurător “, ceea ce înseamnă că pentru asigurat sunt acte civile.

2.3.Caracterul civil al operaŃiunilor din domeniul agriculturii

În mod tradiŃional activitatea agricolă nu intră sub incidenŃa legii comerciale.

În acest sens, art. 5 Cod .com. prevede : ,,Nu se poate considera ca fapt de
comerŃ ...vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de
pe pământul său ,sau cel cultivat de dânsul. SoluŃia îşi găseşte justificarea în
ideea de protejare a agricultorilor, care nu au obligaŃiile profesionale ale
comercianŃilor, adică: de a se înmatricula în registrul comerŃului, de a Ńine registre
comerciale, de a li se aplica procedurainsolvenŃei,etc.
Prin urmare, potrivit art. 5 Cod.com. vânzarea produselor astfel cum au
fost obŃinute de cultivator este considerată act civil, nu comercial .
În privinŃa caracterului civil sau comercial al întreprinderii agrare opiniile
sunt împărŃite.
În doctrina românească a prevalat opinia împărtăşită de jurisprudenŃa din
perioada interbelică .
Referitor la societatea comercială agrară , prin Legea nr. 36/1991 privind
societăŃile agricole şi alte forme de asociere în agricultură se precizează că
proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de dispoziŃiile legii fondului
funciar nr.18/1991,precum şi alŃi proprietari de terenuri agricole pot să-şi
exploateze pământul sub forme de asociere cum sunt : asociaŃia simplă ,contractul
de societate reglementat de Codul civil , societatea comercială constituită în
condiŃiile Legii nr.31/1990 privind societăŃile comerciale şi societatea agricolă
.AsociaŃia simplă , contractul de societate reglementate de Codul civil şi societatea
agricolă (potrivit art.5 alin.2 din Legea 36/1991) nu au caracter comercial ci au
caracter civil .Se recunoaşte caracterul comercial actelor şi operaŃiunilor de
exploatare a terenurilor agricole de către o societate comercială organizată potrivit
Legii nr.31/1991.Legea 36/1991consacră o derogare de la regula generală potrivit
căreia caracterul comercial al societăŃii este dat de obiectul ei , în sensul
recunoaşterii că societatea poate fi comercială datorită formei sale juridice ,chiar
dacă obiectul ei este civil

Capitolul 3
Subiectele dreptului comercial

3.1.Precizări prealabile
Subiecte ale raporturilor comerciale sunt comerciantii, fie persoane fizice,
fie persoane juridice – societati comerciale şi necomercianŃii .
Potrivit art 7 Cod com. „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert,
avand comertul ca o profesiune obisnuită - persoana fizică si societatile
comerciale-persoana juridică.
Prin urmare, dacă săvârşirea faptelor de comerŃ are caracter profesional
persoana fizică care le săvârşeşte devine comerciant ( art.7 Cod com.).Odată
dobândită această calitate toate actele juridice încheiate de aceasta sunt prezumate
a fi comerciale (art.4 Cod com.).Însă ,dacă actele săvîrşite au caracter accidental
se supun legii comerciale ,fără ca persoana care le săvârşeşte să devină
comerciant (art.9 Cod com. .)
Persoana fizică poate efectua activităŃi comerciale cu titlu profesional în
condiŃiile stabilite de Legea nr.300/2004 cu privire la autorizarea persoanelor
fizice a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod
independent
În afara categoriilor de comercianti prevăzute de codul comercial Legea
26/1990 republicată, include in categoria comerciantior asociatiile familiale si
regiile autonome.
Astfel ,art 1 alin 2 din Legea nr. 26/1990 dispune „In sensul prezentei legi,
comerciantii sunt persoane fizice si asociatiile familiale care efectueaza in mod
obisnuit acte de comert,, societatile comerciale, companiile nationale si
societatile nationale, regiile autonome si cooperative( Legea nr.1/2005 ).
Nu pot avea calitatea de comercianŃi Statul si unităŃile administrativ
teritoriale – potrivit art 8 Cod com., meseriaşii şi Ńăranii care îşi desfac produsele
din gospodaria proprie deoarece art. 1 alin. 3 din Legea 26/1990 coroborat cu
art.5 Cod com. dispune ca acestia nu au obligatia inregistrarii in Registrul
Comertului
De asemnea, nu au calitatea de comerciant nici persoanele care prestează o
activitate în baza unui statut profesional propriu stabilit in temeiul unei legi
speciale (art 1 alin 2 L. 300/2004) .
 3.2. Comerciantul Persoana Fizica.
Conditiile impuse comerciantului persoana fizica sunt de doua feluri: a)
conditii referitoare la persoana:
1 Conditii necesare protejarii persoanei interesate in realizarea faptelor
de comert – referitoare la capacitate juridica a persoanei respective.
2 Conditii necesare protejarii intereselor generale, care se refera la
cauze de incapacitate sau incompatibilitate
Potrivit art. 7 C.com. şi Legii nr. 300/2004, pentru ca o persoană fizică să
devină comerciant trebuie să îndeplinească următoarele conditii:
1. persoana fizică sa aiba capacitatea juridica cerută de lege ;
2. sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert.
3. comertul astfel desfasurat sa se fi realizat in nume propriu
4. activitatea comerciantului sa aiba drept scop obtinerea de profit
excluzandu-se in principal activitatea nelucrativa.
5. comerciantul persoană fizică sa actioneze pe riscul său
6. comerciantul persoană fizică sa fie autorizat de lege.

3.3. Comerciantul angajat propriu, potrivit Legii nr. 300/2004

Membrii asociatiei familiale si persoanele care desfasoara activitati
economice in mod independent sunt denumiti expres de L. 300/2004 angajati
proprii.
Angajatul propriu nu presupune raporturi de munca fata de un angajator, ci
aceasta calitate se refera la dreptul celui in cauza de a fi asigurat in sistemul
public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, al asigurarilor sociale de
sanatate si al asigurarilor pentru somaj in conditiile prevazute de legile speciale .
L. 300/2004 în art. 3 alin.3, interzice in mod imperativ si expres atat pentru
comerciantii independenti cat si pentru cazul asociatiilor familiale dreptul ca
acestia sa incheie contract individual de munca cu salariati pentru desfasurarea
activitatilor autorizate.

3.4. Comerciantul agent permanent, potrivit Legii nr. 509/2002

Potrivit 509/2002 agentul comerciant permanent este comerciantul pf sau pj
care in calitate de intermediar independent est imputernicit in mod statornic:
-sa negocieze afacerile pentru o altă persoană fizică sau persoană juridică,
numită comitent
-sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama comitentului.
Agentul permanent isi desfasoara activitatea in schimbul unei remuneratii
primite de la comitent.

3.5. CondiŃiile impuse comerciantului persoană fizică

 a. Capacitatea comerciantului persoană fizică

O persoană fizică dobandeste capacitatea de a fi comerciant de la

implinirea varstei de 18 ani. Nu au capacitatea de a fi comercianti:
- minorul cu capacitatea de exercitiu restransa (14-18 ani), doar daca poate
incheia anumite acte juridice (de la 16 ani) pentru care nu are nevoie de
incuviintarea prealabila a reprezentantului legal.
-interzisii judecatoresti, deoarece nu au capacitate de exercitiu deplina,
neavand discernamantul faptelor pe care le realizeaza datorita starii de alienatie
mintala.
Art 5 C.com. precizeaza de altfel ca persoanele puse sub interdictie nu
pot fi comercianti nici nu pot continua un comert.
In aceasta lumina se regasesc si dispozitiile legii 300/2004 art 5 alin 1
litera a.
„Pot desfasura activitati economice in mod independent sau in cadrul
asociatiilor familiale persoanele fizice care au implinit varsta de 18 ani, in cazul
pf care solicita autorizarea pentru desfasurarea de activitati economice in mod
independent si a persoanelor fizice care au initierea constituirii asociatiei
familiale, respectiv varsta de 16 ani, in cazul membrilor asociatiilor familiale.”
Prin urmare:
-comerciantii persoane fizice pot presta activitatea economica in mod
independent numai de la varsta de 18 ani, la aceasta varsta dobandind
capacitatea comerciala.
- persoanele fizice pot presta activitati in cadrul asociatiilor familiale de
la varsta de 16 ani in calitate de angajati proprii (asa cum îi numeste
Legea nr.300/2004 in cuprinsul art 3 alin 1), cu conditia sa nu aiba
calitatea de reprezentanti ai acelor asociatii familiale.
In cadrul asociatiilor familiale se regasesc comerciantii persoane fizice.
Asociatia familiala ca entitate juridica neavand personalitate juridica. Asociatia
familiala se constituie din membrii de familie ce locuiesc in aceeasi localitate si
care hotarasc asocierea pentru obtinerea unui profit.
Potr. prezumtiei legii, membii de familie sunt: sotul, sotia si copii acestora
care au implinit varsta de 16 ani, la data autorizarii aociatiei familiale precum si
rudele acestora pana la gradul al 4-lea inclusiv.
Asociatia familiala se constituie la initierea unor pf din cadrul familiei
respective, aceasta persoana (sau un reprezentant al acesteia) fiind reprezentantul
asociatiei in relatiile cu tertii.
Reprezentantul asociatiei familiale (ca subiect colectiv de drept) trebuie sa
fi implinit 18 ani.
 Femeia casatorita inainte de 18 ani daca a dobandit capacitate de exercitiu
deplina nu poate dobandi si capacitatea comerciala.
Persoanele cu privire la care s-a constituit curatela (art 152 C Fam.), desi au
discernamant nu pot sa-si apere singure interesele datorita bolii infirmitati sau
batranetii.
Teoretic aceste persoane nu sunt incapabile cu privire la exercitarea
comertului, practic, insa este greu de imaginat posibilitatea de a exercita activitati
comerciale.

a.1.IncompatibilităŃi. Nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o

detin: parlamentarii, functionarii publici in conditiile impuse de statutul propriu,
potrivit Legii nr. 188/19991, magistratii (judecătorii şi procurorii ), militarii etc.
Nu pot fi comercianti, datorita profesiei, acele persoane care exercita
profesiuni liberale: avocatii, notarii, medicii.Activitatea pe care o desfasoară nu
are caracter speculativ, chiar dacă obŃin câştig.
De asemenea Legea nr.300/2004 stabileste expres ca prevederile legii nu se
aplica persoanelor fizice care au dreptul de a exercita profesiuni in baza unor legi
speciale.
a.2. Decaderi. Sunt decăzute din dreptul de a fi comercianŃi persoanele
care au fost condamnate penal pentru una dintre faptele (infractiunile) prevazute
de lege (art. 1 lit. i – Legea nr.12/1990 modificata) .Trebuie sa existe o hotarare
judecatoreasca (de condamnare) în acest sens.
Totodata Legea 300/2004, la art. 5 alin. 1 lit. d prevede ca o persoana sa
poată dobandi calitatea de comerciant ( sau membru intr-o asociatie familiala) se
impune ca aceasta sa nu fi fost condamnata prin hotarare judecatoreasca
definitivă, pentru savarsirea unor infractiuni sanctionate de legile finainciare,
vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala de natura celor care se
inscriu in cazierul fiscal.
a.3. Interdictii. Interdictiile pot fi legale si conventionale.
Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul
comertului (particular) privat si care sunt monopol de stat (prelucrea tutunului,
prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor feroase) sau activitati care
sunt considerate infractiuni (fabricarea sau comercializarea unor droguri sau
narcotice in alt scop decat de medicament).
Interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in
contract si produc efecte numai intre partile constractante.
Spre ex.: 1) clauze de exclusivitate prin care un distribuitor se obliga fata

1
Legea funcŃionarului public, republicată în 22.03.2004.
de producator sa nu vanda decat anumite produse – in speta, cele fabricate de
producator.
2) clauze de nonconcurenta cu privire la comerciantul agent comercial
permanent, caruia i se impune o anumita restrangere de activitate prin aceasta
clauza.
b. Activitatea desfasurata de comeciantul persoana fizica
Persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte
de comert.
Potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizică
dobandeste aceasta calitate daca savarseste fapte de comert, si in mod exceptional
fapte conexe (auxiliare) de comert.
Ex: O persoana (comerciant) imputerniceste o alta persoana sa desfasoare
comert in numele comerciantului. Persoana imputernicita nu poate fi calificata
comerciant.
Persoana fizică trebuie sa detina calificarea – pregatirea profesionala sau,
dupa caz, experienta profesionala necesara pentru a desfasura activitatea
economica pentru care se solicita autorizatia. Calificarea se poate dovedi cu:
a) diploma certificatul sau adeverinta de absolvire a unei institutii de
invatamant preuniversitar sau universitar
b) certificat de absolvire a unei forme de pregatire profesionala
c) certificat de competenta profesionala
d) cartea de mestesugar
e) carnetul de munca al solicitantului din care sa reiasa ca acesta a
fost incadrat in munca pe o durata de minimum 2 ani in
activitatea, meseria sau ocupatia pentru care solicita autorizatia
f) declaratia de notorietate

c. Desfaşurarea comerŃului în nume propriu

Persoana care exercită o activitate de comert în numele şi pe seama altei

persoane, nu dobandeşte calitatea de comerciant.
Astfel, nu sunt comercianti auxiliarii de comert – prepusul, procuristul,
vanzatorul, comisul-voiajor.
O situatie aparte o prezinta cazul agentilor comercianti permanenti potrivit
Legii nr. 509/2002. În calitatea lor de intermediari sau imputerniciti ai
beneficiarului (comitentului agentilor) sunt mandataŃi pentru:
- a negocia afaceri pentru comitentul persoana fizica sau juridical;
- a negocia si incheia afaceri in numele si pe seama comitentului.
Chiar daca agentul (comercial permanent) realizeaza acte in numele si pe
seama comitentului agentul nu este prepus al comitentului (art 1 alin 5).
 Agentul săvârşeşte acte de intermediere. În condiŃiile în care le realizează
în nume propriu, potrivit art 3 Cod Com., face acte de comert obiective.
Agentul are obligatia de a actiona cu buna credintă şi cu diligenta unui
profesionist (art 5 alin 2).
d.Desfasurarea comertului pentru obtinerea unui profit

Se exclude astfel o activitate nelucrativa. Ceea ce intereseaza este intentia

comerciantului de a obtine profit. (Comerciantul poate fi angajat in cadrul unei
unitati pe baza contractului individual de munca cu un salariu, concomitent cu
activitatea comerciala.)

e. Desfasurarea comertului pe riscul comericiantului

Comerciantul actioneaza pe riscul sau si cu raspundere nelimitata.

Raspunderea nelimitata este carcteristica pentru comerciantul persoana
fizica. El raspunde cu intreaga sa „avere”, adica cu toate bunurile sale mobile si
imobile, prezente si viitoare care se gasesc in patrimoniul sau.
Creditorii ale caror creante izvorasc din faptele de comert ale
comerciantului se afla in concurs si e aceeasi pozitie cu ceilalti creditori ai
comerciantului, creditori ai caror creante izvorasc din acte civile.

f. Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege

Pentru ca o persoana fizica sa poata desfasura activitate economica in mod

independent sau pentru a putea infiinta si a putea functiona intr-o asociatie
familiala este necesar sa obtina in prealabil o autorizatie eliberata in conditiile
legii.
Autorizatia se alibereaza la cerere de catre primarii comunelor, oraselor,
municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului Bucuresti, pe a carui raza
teritoriala isi are domiciliul persoana fizica.
Potrivit legii 300/2004 (art 1 alin 1 ) pot desfasura activitati economice in
mod independent sau pot constitui asociatii familiale nu numai cetatenii romani ci
si cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene si ai celorlalte state apartinand
spatiului economic european (SEE).
Cererea de autorizare este o cerere tip care trebuie sa cuprinda, obligatoriu
semnatura solicitantului, iar in cazul asociatiei familiale este necesara pe cererea
tip semnatura tuturor membrilor asociatiei.
Cererea si documentatia astfel intocmita se solutioneaza de catre autoritatea
competenta in termen de 10 zile lucratoare de la data inregistrarii sale.
Exercitarea activitatilor economice fara autorizatia emisa in conditiile legii
constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.
Autorizatia se poate completa daca persoana fizica sau juridica doreste sa
desfasoare o alta activitate decat cea mentionata in autorizatie (potrivit procedurii
urmate la obtinerea autorizatiei).
O persoana fizica sau o asociatie familiala nu au dreptul sa detina decat o
singura autorizatie – principiul unicitatii autorizatiei :
1 cerere tip (semnata de toti membri asociatiei familiale )
2 rezervarea denumirii la Oficiul Registrului Comertului.
3 certificatul de cazier fiscal al persoanei solicitante (si al fiecarui
membru al asociatiei familale)
4 copii de pe actele de identitate
5 certificatul medical pentru persoana fizica (si pentru fiecare membru
al asociatiei familiale care sa ateste ca starea sanatatii ii permite sa
desfasoare activitatea pentru care se solicita autorizatia.)
6 declaratia pe propria raspundere ca indeplineste conditiile de
functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar,
sanitar-veterinar, protectia muncii, protectia mediului.
7 copii de pe documentele care dovedesc pregatirea profesionala,
experienta profesioanala referitoare la activitatea pentru care solicita
autorizatia.

Autorizatia poate fi anulata daca titularul incalca dispozitiile legale.

Persoana fizica (sau asociatia familiala) poate renunta la autorizatie. Cererea
de renuntare se adreseaza in forma scrisa acelorasi autoritati care au emis
autorizatia. Cererea se solutioneaza in termen de 15 zile lucratoare de la data
inregistrarii ei.
Capitolul 4
ObligaŃiile profesionale ale comercianŃilor

4.1. Precizări prealabile

Cele mai importante obligaŃii ale comercianŃilor sunt : înregistrarea la

Registrul ComerŃului şi întocmirea registrelor comerciale.
ComercianŃii, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod
expres de lege, sunt obligaŃi :
1) înainte de începerea activităŃii acestora, să ceară înmatricularea în
registrul comerŃului. Prin înregistrare se înŃelege atât înmatricularea
comerciantului, cât şi înscrierea de menŃiunilor, care conform legii se
menŃionează în Registrul ComerŃului;
2) în cursul exercitării comerŃului, să ceară înscrierea în acelaşi registru a
 menŃiunilor privind actele şi faptele a căror înregist are este prevăzută de
lege( art.1 din Legea nr.26/1990 republicată).Potrivit Legii nr.26/1990,
comercianŃii sunt atât persoane fizice, cât şi asociaŃiile familiale ce
efectuează în mod obişnuit acte de comerŃ, societăŃile comerciale,
companiile naŃionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu
caracter comercial şi organizaŃiile cooperatiste (societăŃile cooperatiste,
Legea nr.1/2005);
3) la încetarea comerŃului, să ceară radierea din Registrul ComerŃului;
Prevederile Legii nr.26/1990 referitoare la obligaŃia inregistrării în Registrul
ComerŃului nu se aplică meseriaşilor şi tăranilor care-şi desfac produsele din
gospodăria proprie (acest lucru reiese şi din art.5 Cod comercial care prevede că:
„vânzarea de produse agricole de către producători/cultivatori nu este act de
comerŃ, deci meseriaşii şi Ńăranii nu sunt comercianŃi).

4.2.Organizarea Registrului ComerŃului

Oficiile registrului omerŃului, se organizează în subordinea Oficiului NaŃional al

Registrului comerŃului şi funcŃionează pe lângă fiecare tribunal (art. 9 alin.1, Legea
nr. 26/1990, rep. ).
Oficiile registrului comerŃului comunică Oficiului NaŃional al Registrului
ComerŃului orice înmatriculare sau meŃiune operată, în termen de cel mult 15 zile de
la efectuare(art. 9 alin. 3, Legea nr. 26/1990, rep. ).
ComercianŃii cer înmatricularea la Oficiul Registrului ComerŃului din judeŃul
sau municipiul Bucureşti unde-şi au sediul.
Oficiul Registrului ComerŃului este obligat să elibereze pe cheltuiala persoanei
care a făcut cererea, copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru şi de pe
actele prezentate, precum şi certificatele constatatoare că un act sau fapt este, sau nu
este înregistrat.
Actele pentru care s-au solicitat de către persoane, copii, pot fi cerute şi
eliberate şi prin corespondenŃă.
Înmatricularea şi menŃiunile sunt opozabile terŃilor, de la data efectuării lor în
Registrul ComerŃului, ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României,
partea a IV- a.
Actele ori faptele neînregistrate, pentru care legea cere să fie înregistrate nu
pot fi opuse terŃilor, cu excepŃia cazului în care se face dovada că ele erau cunoscute
de aceştia.
Înregistrările în Registrul ComerŃului se fac în baza unei încheieri a
judecătorului delegat, sau după caz a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile ( în afara
cazurilor în care legea prevede altfel).
Încheierile judecătorului delegat privind înmatricularea sau la orice alte
înregistrări în Registrul ComerŃului sunt executorii de drept şi sunt supuse recursului.
Termenul de recurs este de 15 zile şi pentru părŃi, curge de la data pronunŃării
încheierii. Pentru orice alte persoane interesate, termenul de recurs curge de la data
publicării încheierii, sau al actului modificator, actului constitutiv în Monitorul
Oficial al României.
Recursul se depune şi se menŃionează la Registru ComerŃului unde s-a făcut
înregistrarea.
CompetenŃa de soluŃionare a recursului revine CurŃii de Apel în a cărei rază
teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului. În cazul sucursalelor înfiinŃate
în alt judeŃ, competenŃa de soluŃionare a recursului revine CurŃii de Apel în a
soluŃiona recursul, revine CurŃii de Apel unde-Ńi are sediul, sucursala.
În termen de 3 zile de la data depunerii, Oficiul Registrului ComerŃului,
înaintează recursul CurŃii de Apel (în ambele cazuri).
Motivele de recurs se pot depune la instanŃă cu cel puŃin 2 zile înaintea
termenului de judecată. Dacă recursul este admis, decizia instanŃei de recurs va fi
menŃionată în Registrul ComerŃului.

4.3. Efectuarea înregistrărilor

Efectuarea înregistrărilor presupune o cerere de înmatriculare a solicitantului

în Registrul ComerŃului:
A. Înmatricularea comerŃului la începutul activităŃii
1. cererea persoanei fizice va cuprinde:
• nume, prenume, codul numeric personal, domiciliul, cetăŃenia, data şi locul
naşterii, starea civilă, activitatea comercială anterioară;
• firma comercială şi sediul acesteia;
• obiectul comerŃului, cu precizarea domeniului şi activităŃii principale aşa
cum sunt prevăzute în autorizarea pentru exercitarea comerŃului;
• numărul, data şi organul emitent al autorizaŃiei pentru exercitarea comerŃului.
2. cererea asociaŃiei familiale trebuie să cuprindă:
• numele şi prenumele fiecăruia dintre asociaŃi, codul numeric personal,
domiciliul, cetăŃenia, data şi locul naşterii;
• calitatea de membru al familiei;
• starea civilă şi activitatea comercială anterioară;
• datele de identificare ale persoanei care reprezintă asociaŃia în relaŃiile cu
terŃii, care este de fapt membrul de familie din iniŃiativa căruia s-a înfiinŃat
asociaŃia, sau împuternicitul acestuia;
• firma comercială şi sediul acesteia;
• obiectul comerŃului, cu precizarea domeniului şi activităŃii principale aşa
 cum sunt prevăzute în autorizarea pentru exercitarea comerŃului.
Pentru ambele cazuri (1,2), aceasta va trebui însoŃită de actele doveditoare ale
datelor pe care le cuprind. Oficiul va înscrie la Registrul ComerŃului toate datele
din cerere, iar pentru asociaŃiile familiale - codul unic de înregistrare atribuit
conform legii.
3. cererea societăŃii comerciale va cuprinde datele conŃinute în mod
obligatoriu în actul constitutiv şi va fi însoŃit de documentele doveditoare potrivit
Legii nr./1990, modificată şi republicată. Oficiul va înscrie la Registrul ComerŃului
toate datele din cerere, inclusiv codul unic de înregistrare atribuit conform legii.
4. cererea de înmatriculare a unei regii autonome, companii naŃionale
sau societăŃi naŃionale va trebui să cuprindă:
• actul de înfiinŃare, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema acesteia;
• obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi activităŃii principale;
• unităŃile componente ce pot intra în relaŃii contractuale cu terŃii, persoanele
împuternicite să le reprezinte, precum şi limitele împuternicirii acordate;
• numele, prenumele, domiciliul şi cetăŃenia, data şi locul naşterii persoanelor
împuternicite să le reprezinte, precum şi limitele împuternicirii conferite.
Oficiul va înscrie la Registrul ComerŃului toate datele din cerere, inclusiv codul
unic de înregistrare atribuit conform legii.
5. societăŃile cooperative, reglementate de Legea nr.1/2005 (foste
organizaŃii cooperatiste), se înmatriculează în Registrul ComerŃului cu respectarea
reglementărilor privind cooperaŃia meşteşugărească, cooperaŃia de consum,
cooperaŃia de credit (Legea nr.1/2005).
Oficiul va înscrie la Registrul ComerŃului toate datele din cerere, inclusiv codul
unic de înregistrare atribuit conform legii.
Cererea de înmatriculare se face în termen de 15 zile, termen care începe să
curgă diferit, în funcŃie de momentul constituirii solicitantului care cere
înmatricularea:
a) de la data autorizării – pentru comercianŃi, persoane fizice şi asociaŃii
familiale;
b) de la data încheierii actului constitutiv – pentru societăŃile comerciale;
c) de la data actului de înfiinŃare - pentru regiile autonome, companiile
naŃionale, societăŃile naŃionale sau societăŃile cooperative.
Cererea de înmatriculare a unui comerciant persoană fizică va fi făcută personal
sau prin împuternicit cu procură specială şi autentică.
Cererea de înmatriculare a asociaŃiei familiale se face de către membrul de
familie din iniŃiativa căruia s-a înfiinŃat asociaŃia sau împuternicitul acestuia cu
procură specială şi autentică. Pentru dovedirea specimenului de semnătură,
comerciantul persoană fizică, respectiv
reprezentantul asociaŃiei familiale semnează la Oficiul Registrului ComerŃului în
prezenŃa judecătorului delegat sau a directorului Oficiului sau a înlocuitorului
acestuia care va certifica semnătura. Semnătura comerciantului persoană fizică,
respectiv a reprezentantului asociaŃiei familiale poate fi înlocuită în absenŃa
acestuia prin prezentarea unui specimen de semnătură legalizat de notarul public.
Cererea de înmatriculare în Registrul ComerŃului a unei societăŃii comerciale va
fi semnată cel puŃin de un administrator sau, după caz, de reprezentantul acestuia
sau de oricare asociat.
Cererea de înmatriculare în Registrul ComerŃului pentru regiile autonome,
companiile naŃionale, societăŃile naŃionale sau societăŃile cooperative va fi semnată
de către persoanele împuternicite să le reprezinte. Pentru dovedirea specimenului
de semnătură a administratorilor, a reprezentanŃilor societăŃilor comerciale şi a
persoanelor împuternicite să reprezinte regiile autonome sau societăŃile
cooperative, persoanele autorizate (administrator, reprezentant etc.) semnează la
Oficiul Registrului ComerŃului în prezenŃa judecătorului delegat sau a directorului
Oficiului sau a înlocuitorului acestuia care va certifica semnătura. Cererea de
înmatriculare va fi însoŃită de acte doveditoare. La orice înmatriculare se vor
menŃiona numărul şi data încheierii judecătorului delegat.
B. Pe parcursul exercitării comerŃului, comerciantul este obligat să înregistreze
menŃiuni referitoare la:
a) donaŃia, vânzarea, locaŃiunea sau garanŃia reală mobiliară constituită asupra
fondului de comerŃ, precum şi orice act prin care se aduc modificări
înregistrărilor în Registrul ComerŃului sau care fac să înceteze firma în
fondul de comerŃ;
b) numele, prenumele, cetăŃenia şi codul numeric personal pentru cetăŃenii
români, seria şi paşaportul pentru cetăŃenii străini, data şi locul naşterii
împuternicitului sau a reprezentantului fiscal (dacă este cazul).
Dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursală, menŃiunea se va
face numai în Registrul unde va fi înscrisă sucursala, iar semnătura împuternicitului
sau reprezentantului fiscal va fi dată în aceeaşi formă ca pentru comerciantul
persoană fizică, asociaŃia familială, societăŃile comerciale, regiile autonome,
companiile naŃionale şi societăŃile naŃional.
c) brevetele de invenŃie, mărcile de febrică, de comerŃ, denumirile de origine,
indicaŃiile de provenienŃă, firma emblemă şi alte semne distinctive asupra
cărora societăŃile comerciale, regiile autonome, societăŃile cooperative,
comerciantul persoană fizică sau asociaŃia familială are un drept;
d) hotărârea de divorŃ a comerciantului, precum şi cea de împărŃire a bunurilor
comune obŃinute în cursul exercitării comerŃului (dacă este cazul);
e) hotărârea de punere sub interdicŃie a comerciantului sau de instituire a
curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare juridică şi de faliment, inclusiv
 înscrierea menŃiunilor corespunzătoare procedurii;
g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului
pentru fapte penale care-l fac nedemn sau incompatibil să exercite această
activitate;
h) orice modificare cu privire la actele, faptele şi menŃiunile înregistrate.
Comerciantul este obligat să solicite modificarea menŃiunilor prevăzute mai
sus în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaŃiilor de
înregistrare. De asemenea, orice persoană interesată poate cere înregistrarea
menŃiunilor prevăzute în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut
actul sau faptul supus înregistrării. MenŃiunile se vor înregistra din oficiu în termen
de 15 zile de la primirea copiei legalizate a hotărârii irevocabile, referitoare însă
numai la actele şi faptele prevăzute la literele e), f), g). Comerciantul nu este scutit
de obligaŃia de a cere înregistrarea menŃiunilor pentru faptul că efectuarea lor se
poate face şi la cererea altor persoane sau din oficiu.
♦ Înregistrarea sucursalei şi a filialei
Comerciantul care are sucursale trebuie să ceară înmatricularea acestora la
Oficiul Registrului ComerŃului de la sediul fiecărei sucursale. În cerere, pe lângă
datele prevăzute de Legea nr.26/1990, pentru înmatricularea comerciantului se va
arăta şi oficiul unde a fost înmatriculată firma sediului principal. Oficiul Registrului
ComerŃului de la sediul sucursalei va transmite Oficiului Registrului ComerŃului de
la sediul principal al comerciantului un extras de pe înregistrarea efectuată pentru a
fi menŃionată în Registrul ComerŃului respectiv.
♦ Înregistrarea în România a sucursalelor sau a filialelor unui comerciant
care au sediul principal în străinătate
ÎnfiinŃarea în România a unei sucursale sau filiale de către comerciantul care
are sediul principal în străinătate este supusă tuturor dispoziŃiilor referitoare la
înmatricularea, menŃionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru
comercianŃii din Ńară. În acest caz, cererile de înmatriculare vor indica şi:
a) denumirea sucursalei şi numele sau denumirea, forma juridică şi sediul
comerciantului din străinătate;
b) numele şi calitatea persoanelor care pot reprezenta faŃă de terŃi şi în justiŃie
pe comerciantul din străinătate, precum şi al celor dintre ele care se ocupă
nemijlocit de activitatea sucursalei;
c) ultima situaŃie financiară a comerciantului din străinătate aprobată,
verificată sau publicată potrivit legislaŃiei statului în care comerciantul îşi
are domiciliul sau sediul.
Se vor înregistra, dacă este cazul, şi următoarele menŃiuni referitoare la:
a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extra – judiciare de insolvenŃă
asupra comerciantului din străinătate;
b) dizolvarea societăŃii din străinătate, numele şi prenumele lichidatorilor;
 c) închiderea sucursalei.
Toate formalităŃile corespunzătoare menŃiunilor se vor face la sediul Oficiului
Registrului ComerŃului de la sediul sucursalei. Dacă o societate cu sediul în
străinătate înfiinŃează mai multe sucursale în Ńară, documentele de constituire şi alte
acte ale aceleiaşi societăŃi necesare pentru înmatricularea unei sucursale se depun
numai la una dintre sucursale.
C. Radierea înregistrărilor
Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori
printr-o menŃiune în Registrul ComerŃului are dreptul să ceară radierea înregistrării
păgubitoare în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia.
Radierea se cere în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost
desfiinŃate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării
cu privire la care se solicită radierea dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost
dispusă menŃionarea în Registrul ComerŃului. Cererea de radiere se depune şi se
menŃionează în Registrul ComerŃului la care s-a făcut înmatricularea
comerciantului. Oficiul Registrului ComerŃului în termen de 3 zile de la data
depunerii cererii o înaintează tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul
comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinŃate în alt judeŃ – tribunalului acestui
judeŃ. Tribunalul se pronunŃă asupra cererii. Vor fi citaŃi Oficiul Registrului
ComerŃului şi comerciantul. Hotărârea judecătorească de soluŃionare a cererii poate
fi atacată numai cu recurs. Termenul de recurs curge de la pronunŃare pentru părŃile
prezente şi de la comunicare pentru părŃile lipsă. Radierea va fi efectuată de Oficiul
Registrului ComerŃului care va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în
Monitorul Oficial al României pe cheltuiala părŃii care a introdus cererea. Data
înregistrării în Registrul ComerŃului este data la care înregistrarea a fost efectiv
operată în acest registru. Înregistrarea în registru se operează în termen de 24 de ore
de la data încheierii judecătorului delegat de autorizare a înmatriculării.
Comerciantul este obligat să menŃioneze pe facturi, oferte, comenzi, tarife,
prospecte şi orice alte documente întrebuinŃate în comerŃ şi numele sau denumirea,
sediul comercial, codul unic de înregistrare şi, dacă este cazul, codul numeric
personal. De la această cerinŃă sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de
marcat electronice care vor cuprinde elementele prevăzute de legislaŃia în domeniu.

Capitolul 5
Fondul de comerŃ

5.1. Precizări prealabile

În dreptul român ,expresia ,,fond de comerŃ,, este prevăzută în art. 21 şi art.

42 din Legea 26/1990 privind registrul comerŃului ,republicată şi modificată
,precum şi în Titlul VI al Legii 99/1999 privind unele măsuri de acelerare a
reformei economice. În prezent, expresia este utilizată de legiuitor în Legea
11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, aşa cum a fost modificată şi
completată prin Legea 298/2001.
Fondul de comerŃ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi
incorporale pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităŃi
comerciale, în scopul atragerii clientelei şi obŃinerii de profit.

5.2. Delimitarea noŃiunii fondului de comerŃ de alte noŃiuni

Fondul de comerŃ şi patrimoniul . Fondul de comerŃ are ca izvor voinŃa

persoanei, iar patrimoniul are ca izvor legea. Patrimoniul reprezintă totalitatea
drepturilor şi obligaŃiilor comerciantului ce au valoare economică. Fondul de
comerŃ a fost denumit în literatura economică drept patrimoniu comercial. Această
opinie este eronată deoarece o persoană nu poate avea două patrimonii, unul
comercial şi altul civil, ci numai unul singur.
Fondul de comerŃ şi întreprinderea. Întreprinderea priveşte nu numai
bunuri ci şi capital şi muncă. Deci întreprinderea înglobează elemente care nu fac
parte din fondul de comerŃ, spre exemplu, forŃa de muncă.

5.3. Elementele fondului de comerŃ

Elementele fondului de comerŃ sunt, corporale şi necorporale.

Elemente corporale sunt :
- imobile, prin natură (cladiri), prin destinaŃie (instalaŃii,
utilaje, maşini). Actele de vânzare-cumpărare cu privire la aceste bunuri sunt acte
de comerŃ;
- mobile corporale (materii prime, materiale, produse
rezultate din activitatea comercială chiar dacă rezultatul are o legătură mai slabă
cufondul de comerŃ, fac parte din acesta).
Elemente necorporale sunt: firma, emblema, clientela, vadul comercial,
brevete de invenŃii, drepturi de autor, mărci de: fabrică, comerŃ, serviciu.
a. Firma este element de individualizare a comerciantului şi constă în
numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerŃul şi sub care
semnează (art.30 alin 1, Legea nr. 26/1990).
Firma comerciantului persoană fizică se compune din numele
comerciantului, scris în întregime, sau din numele şi iniŃiala prenumelui
acestuia (art.31 alin.1, Legea nr.26/1990, rep. şi modif. ) deci firma acestuia
corespunde cu numele său civil.
Firma unei asociaŃii familiale trebuie să cuprindă numele membrului de
familie la iniŃiativa căruia se înfiinŃează asociaŃia familială, cu menŃiunea
,,asociaŃie familială,, scrisă în întregime.
Firma comerciantului societate comercială are conŃinut diferit în funcŃie de
forma juridică a societăŃii comerciale .
Firma societăŃii în nume colectiv - SNC - se compune din numele a cel
puŃin unuia dintre asociaŃi plus menŃiunea „societate în nume colectiv” scrisă
în întregime(art. 32, Legea nr.26/1990).
Firma societăŃii în comandită simplă - SCS - se compune din numele a cel
puŃin unuia dintre asociaŃii comanditaŃi (nume şi prenume) plus menŃiunea
,,societate în comandită,, scrisă în întregime (art. 33, Legea nr.26/1990).
În scopul protejării terŃilor, dacă numele unei persoane străine de societate
figurează în componenŃa firmei societăŃii în nume colectiv ori a societăŃii în
comandită simplă aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate
obligaŃiile societăŃii. Aceeaşi regulă se aplică şi comanditarului al cărui nume
figurează în firma unei societăŃi în comandită (art. 34, Legea nr.26/1990).
Firma societăŃii pe acŃiuni - SA – sau a societăŃii în comandită pe acŃiuni -
SCA - se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma
altor societăŃi, plus menŃiunea scrisă în întregime sau prescurtat societate pe
acŃiuni sau societate în comandită pe acŃiuni - după caz (art. 35, Legea
nr.26/1990).
Firma societăŃii cu răspundere limitată - SRL – se comune dintr-o
denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor
asociaŃi, plus menŃiunea scrisă în întregime SRL sau perscurtat(art. 36, Legea
nr.26/1990).
Firma sucursalei din România a unei societŃi străine va trebui să cuprindă şi
menŃiunea sediului principal din străinătate (art. 37, Legea nr.26/1990).
Firma comerciantului persoană juridică, se scrie în limba română
Firma se caracterizează prin noutate. Astfel, orice firmă nouă trebuie să se
deosebească de cele existente (art.38 alin.1, Legea nr.26/1990, rep. şi modif.).
Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o
menŃiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a
persoanei, fie prin indicarea felului de comerŃ exercitat sau în orice alt mod.
(art.38 alin. 2, Legea nr.26/1990, rep. şi modif.).
Legea prevede că Oficiul Registrul ComerŃului este obligat să refuze
înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja
înregistrate, poate produce confuzie cu acestea (art.39 alin.1, Legea nr.26/1990,
rep. şi modif.)..
Nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire folosită de comercianŃii
din sectorul public (art.40, Legea nr.26/1990, rep. şi modif.). Prin înregistrare
comerciantul dobândeşte un drept de folosinŃă exclusivă asupra firmeii. Firma
dobândeşte şi valoare economică. Poate fi înstrăinată numai împreună cu fondul de
comerŃ.
Dacă se înstrăinează fondul de comerŃ, cu orice titlu, dobânditorul acestuia
va putea să continue activitatea sub firmă anterioară, care cuprinde numele
unui comerciant persoană fizică, sau al unui asociat al unei asociaŃii familiale,
societăŃi în nume colectiv ori comandită simplă, cu acordul expres al
titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaŃia de
menŃionare în cuprinsul acelei firme a calităŃii de succesor (art.41 alin.1, Legea
nr.26/1990, rep. şi modif.).
Păstrarea firmei precedente este permisă societăŃii pe acŃiuni, în
comandită pe acŃiuni sau societăŃii cu răspundere limitată, fără menŃionarea
raportului de succesiune(art.41 alin.1, Legea nr.26/1990, rep. şi modif.).

b. Emblema este un plus de de identificare a comerciantului. Dacă firma are

caracter obligatoriu, emblema are caracter facultativ.
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de
altul de acelaşi gen (art.30 alin.2, Legea nr.26/1990, rep. şi modif.).
Emblema se caracterizează prin noutate. Astfel, orice emblemă va rebui să
se deosebească de emblemele înscrise în acelaŃi registru al comerŃului, pentru
acelaŃi fel de comerŃ, precum şi de emblemele altor comercianŃide pe piaŃa
unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea (art. 43 alin.1, Legea nr.26/1990,
rep. şi modif.).
Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere avînd
mărimea de cel puŃin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.
Emblema va putea fi folosită pe: panouri de reclamă, facturi, scrisori,
tarife, afişe, publicaŃii Ńi în orice alt mod, cu condiŃia să fie însoŃită în mod
vizibil de firma comerciantului(art. 43 alin.2, Legea nr.26/1990, rep. şi modif.).
Se înstrăinează şi separat şi împreună cu fondul de comerŃ. Dobânditorul va
putea folosi emblema numai cu consimŃământul transmiŃătorului.

c. DispoziŃii comune cu privire la firmă şi emblemă.

Firmele şi emblemele vor fi scrise în limba română(art. 30 alin.3, Legea
nr.26/1990, rep. şi modif.).
Prin înscrierea firmei şi emblemei în registrul comerŃului titularul dobîndeşte
un drept de folosinŃă exclusivă asupra acestora.
Verificarea disponibilităŃii firmei şi a emblemei se face de către oficiul
registrului comerŃului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de
modificare a firmei sau a emblemei.
Firmele şi emblemele radiate din registrul comerŃului sunt indisponibile, în
principiu, pentru o perioadă de doi ani de la data radierii2

d. Clientela şi vadul comercial (achalandage-ul) – legea nu cuprinde o

reglementare referitoare la acestea. Clientela reprezintă totaliatea. persoaneor fizice
şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant (la FC al acestuia)
pentru procurarea de mărfuri şi servicii. Vadul comercial reprezintă aptitudinea FC
de a atrage clienŃi (locul unde se află amplasat imobilul, calitatea mărfurilor,
serviciile, preŃuri practicate, comportarea personalului comerciantului). Se
înstrăinează numai împreună cu fondul de comerŃ . În timp ce clientela apare ca un
factor obiectiv,ca un element material al fondului de comerŃ , vadul comercial se
prezintă ca un factor subiectiv al acestuia . În concepŃia tradiŃională sunt
considerate ca fiind elemente identice. După o altă opinie - pe care o împărtăşim –
şi care este majoritară în doctrina comercială cele două elemente sunt distincte
aflându-se într-o strânsă corelaŃie. Clientela este consecinŃa vadului comercial.
e. Drepturile de proprietate industrială şi intelectuală sunt :mărcile de
fabrică de comerŃ şi de servicii , brevete de învenŃie , desene şi modele ale
produselor ,
know-how(savoir-faire) , programe din domeniul informaticii ,drepturile de autor
(ce rezultă din creaŃia ştiinŃifică literară şi artistică ).
Aceste elemente sunt regelementate fiecare în parte de legi speciale mai puŃin
know-how-ul. Astfel ,mărcile şi îndicaŃiile geografice sunt prevăzute de Legea
84/1998,modificată ; brevetele de învenŃie de Legea 64/1991; desenele şi modelele
îndustriale de legea 129/1992 ; drepturile de autor de Legea 8/1996,modificată.
f. Mărcile de fabrică sau de comerŃ .Sunt semne ,desene şi chiar denumiri
care individualizează produsele unui fabricant sau mărfurile unui comerciant
,deosebindu-le de ale altui fabricant sau comerciant.
CondiŃiile de valabilitate ale mărcilor sunt de fond şi de formă .
CondiŃiile de fond sunt :
a. noutatea mărcii.Prin marcă se vor deosebi produsele unui comerciant de ale
altora ,şi de mărcile legitim dobândite de alŃii. CondiŃia noutăŃii este relativă
,spre deosebire de a brevetelor de invenŃie a cărei noutate este absolută .
b. specializarea mărcii constă în calitatea mărcii de a individualiza şi de a
distinge mărfurile unui comerciant.Nu este suficient ca o marcă să fie nouă
,originală,faŃă de toate celelalte înscrise şi folosite în aceeaşi ramură de comerŃ

2
Cu excepŃia cazurilor prevăzute în art. 41, Legea nr.26/1990, şi anume, în situaŃia dobândirii
fondului de comerŃ cu orice titlu când dobânditorul va putea să continue activitatea sub firmă
anterioară, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi, cu
menŃionarea raportului de succesiune. Este însă vorba numai de firma care cuprinde numele
unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaŃii familiale, societăŃi în nume
colectiv ori comandită simplă.
 sau industrie, ci trebuie ca marca să distingă provenienŃa mărfurilor sau
produselor uniu anumit comerciant .
CondiŃii de formă
Marca trebuie înregistrată la O.S.I.M.(Oficiul de stat pentru învenŃii şi mărci)
înregistrarea avînd efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra
ei.Marca pote fi înstrăinată şi împreună şi separat de fondul de comerŃ,prinacte
juridice ca : vînzare – cumpărare,donaŃie ,testament etc.Marca se bucură de
protecŃie dacă afost înregistrată la O.S.I.M..ProtecŃia juridică produce efecte timp
de 10 ani .
g. Brevetele de invenŃie, fac parte din creaŃiile noi (alături de know-how,
desene şi modele ale produselor –industriale).CondiŃiile de valabilitate ale
acestora sunt de fond şi de formă.
CondiŃii de fond .Noutatea trebuie să fie absolută,adică invenŃia să fie originală .
Brevetele se împart în două categorii : principale şi de perfecŃionare .
CondiŃii de formă.Brevetul trebuie înregistrat la O.S.I.M. .ProtecŃia asupra invenŃiei
opereză timp de 20 de ani.Acestea se transmit şi împreună şi separat de fondul de
comerŃ.
h. Regimul creanŃelor şi datoriilor . CreanŃele şi datoriile comerciantului nu
fac parte din fondul de comerŃ pentru că , acesta este un ansamblu de elemente
corporale şi incorporale, deci nu constituie o universalitate juridică. Acestea nu se
transmit împreună cu fondul de comerŃ în cazul înstrăinării acestuia.

5.4. Actele juridice privind fondul de comerŃ

OperaŃiunile juridice cu privire la fondul de comerŃ sunt fapte de comerŃ

obiective conexe (accesorii). Fiind o universalitate de fapt mobiliară fondul de
comerŃ se poate transmite pe cale succesorală în condiŃiile prevăzute de Codul
civil.
Vânzarea –cumpărarea fondului de comerŃ presupune vînzarea acestuia în
întregime cât şi vânzarea separată a bunurilor mobile şi imobile ce intră în
componenŃa fondului de comerŃ . Referitor la înstrăinarea imobilelor componente
ale fondului de comerŃ îi sunt aplicabile regulile dreptului comun referitoare la
înstrăinarea imobilelor (inclusiv cele de la publicitatea imobiliară). Vânzarea
fondului de comerŃ este un act care trebuie înregistrat în registrul comerŃului
(menŃiunea devine opozabilă terŃilor din momentul înregistrării). Firma, clientela şi
vadul comecial se înstrăinează numai împreună cufondul de comerŃ . Dreptul de
autor şi emblema se înstrăinează separat de acesta .
Transmitera ca aport a fondului de comerŃ într-o societate comercială –
acest act se deosebeşte de vânzarea fondului de comerŃ deoarece nu comportă
primirea unui preŃ, în schimbul fondului de comerŃ. Asociatul va primi părŃi sociale
şi acŃiuni în funcŃie de forma juridică a societăŃii.
LocaŃiunea fondului de comerŃ – în schimbul unui preŃ, proprietarul fondului
(ca locator) transmite locatarului folosinŃa asupra fondului de comerŃ. Locatarul are
dreptul să continue exercitarea comerŃului sub firmă proprie, exploatând fondului
de comerŃ, dar ,poate să continue activitatea şi sub firma anterioară cu menŃiunea
însă a calităŃii sale de succesor.
Locatarul este obligat să respecte destinaŃia economică şi funcŃională a
fondului de comerŃ. Nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura FC decât
cu acordul locatorului. Locatorul are obligaŃia să nu facă concurenŃă locatarului
prin desfăşurararea unui comerŃ de acelaşi gen.
Despre locaŃiune se face menŃiune în Registrul ComerŃului. O aplicaŃie a
acestui contract este locaŃia de gestiune; gestiunea presupune ansamblul de
operaŃiuni care asigură administrarea bunurilor unei secŃii, uzine, şi punerea lor în
valoare.
GaranŃia reală mobiliară asupra fondului de comerŃ. Aceasta poate să aibă
ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de
bunuri mobile, inclusiv fondul de comerŃ . ConŃinutul şi caracteristicile garanŃiei
vor fi determinate de părŃi. Se constituie pe baza unui contract de garanŃie. Se poate
constitui cu sau fără deposedarea de bunul care face obiectul garanŃiei. Legea cere
îndeplinirea unei formalităŃi de publicitate, pentru protejarea dreptului real de
garanŃie dobândit de creditor. Această cerinŃă se consideră îndeplinită din
momentul înscrierii avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii
Reale Mobiliare.
Legea 26/1990 prevede obligaŃia comerciantului de a cere înscrierea în
Registrul ComerŃului a menŃiunii privind constituirea garanŃiei reale mobiliare
asupra fondului de comerŃ. MenŃiunea devine opozabilă terŃilor de la data efectuării
ei în Registrul ComerŃului.

Capitolul 5
AUXILIARII DE COMERł
5.1.Precizări prealabile
Auxiliari de comerŃ sunt de două categorii : dependenŃi şi autonomi
sau independenŃi.
Auxiliarii dependendenŃi, depind de comercianŃi aflându-se în
raporturi de muncă cu aceştia; în această categorie se includ : prepuşii
,comişii pentru negoŃ şi comişii călători pentru negoŃ
Auxiliarii autonomi sunt independenŃi faŃă de comercianŃii cu care
cooperează ; din această categorie fac parte : mijlocitorii (intermediarii) şi
agenŃii de comerŃ.
5.2.Reprezentarea
 Pentru a înŃelege raporturile dintre comercianŃi şi auxiliarii lor
independenŃi este necesar să analizăm instituŃia care stă la baza acestor
raporturi. InstituŃia se numeşte reprezentare, şi pentru dreptul comercial
are o importanta covârşitoare.
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană
numită reprezentant încheie un act juridic în numele şi pe seama altei
persoane numită reprezentat ,efectele actului astfel încheiat producându-
se direct în persoana celui reprezentat. În funcŃie de izvorul său
reprezentarea este de 2 feluri: legală (împuternicirea de reprezentare
izvorăşte din lege) şi convenŃională ( împuternicirea de reprezentare
izvorăşte din convenŃia părŃilor ).În funcŃie de întinderea puterii de
reprezentare, deosebim reprezentarea totală(generală ) care conferă
reprezentantului puterea de a încheia pentru reprezentat toate actele
juridice ale acestuia –cu excepŃia celor strict personale şi reprezentarea
parŃială(specială )care conferă reprezentantului puterea de a încheia fie
numai un act juridic fie numai anumite acte juridice.
Pentru a fi valabilă, reprezentarea trebuie să îndeplinească trei
condiŃii : existenŃa împuternicirii de reprezentare, intenŃia de a reprezenta,
şi voinŃa valabilă a reprezentantului.
- împuternicirea dată de reprezentat este un act unilateral; ea pote fi
constatată printr-un înscris numit procură. Reprezentantul trebuie să
acŃioneze numai în limitele împuternicirii primite de la reprezentat .
- reprezentantul trebuie să acŃioneze cu intenŃia de a reprezenta pe
cel de la care a primit împuternicirea . Mai mult reprezentantul trebuie să
aducă la cunoştinŃa terŃului calitatea sa de reprezentant .
- la încheierea actului juridic cu terŃul reprezentantul îşi manifestă
voinŃa sa proprie. Din acest motiv voinŃa sa trebuie să fie liberă şi
neviciată, pentru ca actul juridic încheiat să fie valabil .
Încetarea reprezentării. Reprezentarea are caracter intuitu
personae. Dacă acest caracter este afectat de anumite împrejurări,
reprezentarea încetează. Împrejurările avute în vedere sunt: revocarea
împuternicirii, renunŃarea la însărcinarea primită, moartea, înterdicŃia,
insolvabilitatea sau aplicarea procedurii insolvenŃei.
Reprezentantul nu are voie sa depăşească limitele împuternicirii
primite. Dacă actele încheiate de reprezentant depăşesc împuternicirrea
primită ,folosesc (sunt utile) reprezentatului, se încadrează în categoria
reprezantării aparente şi sunt considerate valabile . Aceste acte pot fi
ratificate ulterior de reprezentant.
Reprezentarea indirectă.Acest tip de reprezentare, presupune că
reprezentatul dă reprezentantului împuternicire ca acesta să încheie actul
juridic cu terŃul în nume propriu (proprio nomine),dar pe seama
reprezentatului. Efectele actului juridic se produc astfel numai faŃă de
reprezentant pentru că l-a încheiat în nume propriu. Dar adevăratul
beneficiar al efectelor actului juridic este reprezentatul ,în temeiul
raportului de reprezentare dintre reprezentat şi reprezentant,deci efectele
actului juridic se produc în patrimonial reprezentatului. Reprezentarea
indirectă cu consecinŃele arătate ,a fost reglementată de lege în material
contractului de commision ( art.405-412 C. com. )

5.3.Auxiliarii dependenŃi .
Auxiliarii dependenti nu pot dobandi nicioadata calitatea de
comercianti, chiar daca savarsesc acte de comert.
Intermedierea realizată de aceştia între patron (reprezentat) şi tert
are la bază, nu o imputernicire (procură) ci un contract de muncă. Deci
relaŃia patron( comerciant ) reprezentat este de subordonare.
Din categoria auxiliarilor dependenti fac parte: prepuşii
comercianŃilor, comişii pentru negoŃ(comerŃ ), comişii călători pentru negoŃ
sau comisul voiajor.
Prepuşii comercianŃilor. Potrivit art. 392 Cod com. ,,Prepus este
acela care este însărcinat cu comerŃul patronului său,fie în locul unde
acesta îl exerctă, fie în alt loc,, .O persoană are calitatea de prepus dacă :
-este împuternicit să efectueze toate operaŃiunile pe care le reclamă
exercitarea comerŃului patronului său,
-activitatea comercială este desfăşurată la locul unde comerciantul îşi
exercită comerŃul ( la sediul comerciantului ),sau în alt loc determinat (la
sucursală,spre exemplu).
Prepusul reprezintă un alt ego al comerciantului.Puterile prepusului
sunt generale fiind jalonate de obiectul comerŃului pe care este
împuternicit să-l exercite şi au caracter permanent, reprezentarea fiind
exercitată până la încetarea calităŃii sale de prepus.
Puterile prepusului au însă anumite limite ,în sensul că acesta nu
poate face acte care sunt străine comerŃului pentru care a fost însărcinat
de comerciant. Cu ocazia încheierii actelor cu terŃii ,prepusul este obligat
să aducă la cunoştinŃa acestora calitatea sa de prepus ( de reprezentant),
iar dacă actul se încheie în formă scrisă este obligat,lîngă numele şi
prenumele său, şi numele şi prenumele sau firma comerciantului să scrie
pe act menŃiunea ,,prin procură,, .În caz contrar actul va fi considerat în
nume propriu, şi îl va angaja personal .
Deoarece îl înlocuieşte pe comerciant în comerŃul său, prepusului îi
revin anumite obligaŃii profesionale specifice comercianŃilor. Astfel
,prepusul este obligat să Ńină registre comerciale de contabilitate .Iar
potrivit art. 397 Cod com. ,prepusul este obligat să nu-l concureze pe
comerciant( obligat la cluza de nonconcurenŃă),, prepusul nu poate,fără
învoirea expresă a comerciantului ,să facă operaŃiuni în numele său
propriu şi nici nu poate să ia parte ,pe seama sa ori a altei personae,la un
comerŃ de felul aceluia cu care a fost însărcinat. Asemenea operaŃiuni
sunt considerate fapte de concurenŃă neloială .
Calitatea de prepus încetează prin revocarea împuternicirii,
renunŃarea prepusului, prin moartea, interdicŃia, insolvabilitatea şi
aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului comerciantului.
Comişii pentru negoŃ. Potrivit art.404 Cod com. ,comişii pentru
negoŃ sunt prepuşii pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor . Deşi legea îi
denumeşte prepuşi, nu au calitatea de prepuşi în sensul precizat anterior.
Calitatea de reprezentant a comişilor pentru negoŃ rezultă din
împuternicirea expresă sau tacită a comerciantului ori din natura funcŃiei
îndeplinite. Puterile acestor reprezentanŃi sunt limitate .Astfel, sunt
salariaŃi ai comerciantului, fiind obligaŃi să exercite comerŃul numai în
limita spaŃiului (localului)autorizat pentru acesta. Pentru operaŃiunile
efectuate în afara localului are nevoie de împutrnicire specială din partea
comerciantului,altfel operaŃiunile sunt încheiate pe riscul lor. Art.404 Cod
com. precizează în acest sens, că ,,Afară de magazin ei nu pot cere plata
creanŃelor patronului fără autorizaŃie specială,, .În cazul vânzării de bunuri
,ei pot cere şi încasa preŃul acestora, putând da chitanŃă valabilă în
numele patronului lor ( art.404 Cod com. )
Comişii călători pentru negoŃ sau comişi voiajori.Spre desebire de
comişii pentru negoŃ care aşteaptă într-un local autorizat clientela ,comişii
călători pentru negoŃ călătoresc în alte localităŃi pentru a găsi această
clientelă (localităŃile sunt stabilite de obicei de comerciant -patron). Ei sunt
salariŃi ai comercianŃilor ,fiind plătiŃi prin salariu fix sau cu un comosion
pentru fiecare afacere încheiată .
ComercianŃii însărcinează pe comişii călători pentru negoŃ ,,să
trateze sau să facă operaŃiuni de ale comerŃului său (art.402 Cod com.).
Aceşti reprezentanŃi sunt însărcinaŃi să caute şi să găsească clienŃi
,să adune oferte sau comenzi ,iar actele juridice perfectate sunt încheiate
în numele şi pe seama comerciantului. Calitatea lor de reprezentanŃi, care
poate rezulta din circulare scrisori avize sau alte documente ale
comerciantului, trebuie adusă la cunoştinŃa terŃilor în momenul încheierii
actelor juridice cu aceştia ,în caz contrar sunt obligaŃi personal faŃă de ei .
FaŃă de terŃi ,comerciantul va fi angajat prin actele juridice ale
comişilor pentru negoŃ numai în limita puterilor conferite.
 Comisul voiajor nu încheie actul juridic cu menŃiunea „prin procură”
(această menŃiune revine exclusiv prepuşilor), trebuie totuşi să arate
numele patronului pentru care lucrează (potrivit art 403 C.com.).

5.4.Auxiliarii independenŃi – autonomi

AgenŃii comerciali permanenŃi.
Activitatea de întermediere comercială s-a realizat şi prin intermediul
unei alte categorii de auxiliari denumiŃi agenŃi de comerŃ .Deoarece Codul
comercial n-a reglementat această categorie în mod expres ,statutul
juridic al agenŃilor de comerŃ a fost definit pe baza pricipiilor generale ale
intermedierii comerciale şi dispoziŃiilor art. 402 C.com. referitoare la
comişii călători pentru negoŃ .
În prezent, Legea nr.509/2002privind agenŃii comerciali permanenŃi
este cea care reglementează statutul juridic al acestei categorii de
comercianŃi profesionişti.
Agentul comercial permanent este un comerciant persoană fizică
sau persoană juridică ,care,în calitate de intermediar independent ,este
împuternicit în mod statoric să negocieze sau să negocieze şi să încheie
afaceri pentru o altă persoană fizică sau juridică ,denumită comitent ,în
schimbul unei remuneraŃii . Raporturile dintre agent şi comitent nu sunt
raporturi de muncă ( prepuşenie ) ci se stabilesc prin contractul de
agenŃie. Dreptul agentului la remuneraŃie din partea comitentului este
condiŃionat nu numai de încheierea prin intermediul său a operaŃiunilor cu
terŃii ci şi de executarea obligaŃiilor rezultate din contractele de
intermediere .
Mijlocitorul
Deşi activitatea de mijlocire este prevăzută în Codul comercial la
art.3 pct.12 ,ca faptă de comerŃ nici condiŃia juridică a acestuia şi nici
contractul de mijlocire nu sunt reglementate de acesta .În dreptul
comerŃului internaŃional ,mijlocitorii poartă denumirea de curtieri iar
activitatea acestora se realizează prin intermediul contractului de curtaj.
Milocitorul urmăreşte să pună faŃă în faŃă două persoane care vor să
încheie o afacere şi, graŃie diligenŃelor sale, să le determine să încheie
contractul avut în vedere, deci, pune în contact cererea cu oferta .
Statutul juridic al mijlocitorului are următoarele caracteristici :
- mijlocitorul nu este un reprezentant al părŃilor ,el pune în legătură
potenŃialii contractanŃi şi face demersurille pentru a-i determina să încheie
operaŃiunea ;
-mijlocitorul este un auxiliar independent ,el prestează serviciile sale
unui număr nelimitat de persoane .Natura juridică a relaŃiei dintre mijlocitor
 şi respectivele persoane este cea a unui contract de locaŃiune de servicii .
-mijlocitorul este un comerciant profesionist, pentru că desfăşoară
activitate în nume propriu, şi această activitate constă în operaŃiuni pe
care codul comercial le consideră fapte de comerŃ - art.3 pct.12. În
această calitate, mijlocitorului îi revin toate obligaŃiile profesionale ale
comercianŃilor .
Pentru operaŃiunile încheiate prin intermediul lor, mijlocitorii sunt
remuneraŃi, fie de ambele părŃi, fie numai de una din ele ,după caz.
Dreptul la remunaraŃie se naşte din momentul în care părŃile puse în
legătură au încheiat contractul. Dreptul mijlocitorului la remuneraŃie nu
este legat de executarea contractului încheiat de părŃi .
In mod tradiŃional, în categoria mijlocitorilor au fost incluşi agenŃii
oficiali ai bursei, chiar dacă în materie bursieră există reglementări
specifice. Amintim în acest sens, legea 297/2004 privind piaŃa de capital.
Mijlocitorii sau agenŃii oficiali ai bursei nu lucrează în numele şi pe seama
bursei, ci în nume propriu, realizând operaŃiuni de mijlocire potrivit
insarcinarii primite.

5.5. Mijlocirea în operaŃiunile imobiliare. Activitatea de mijlocire în

actele juridice care au ca obiect bunurile imobilea fost reglementată de O.
G. nr.3/2000 privind organizarea activităŃii agenŃilor imobiliari. O.G.
nr.3/2000a fost respinsă de Legea 581/2003. Astfel că în prezent
,activitatea de mijlocire în operaŃiunile îmobiliare este supusă regulilor
generale privind mijlocirea în activitatea comercială.

TITLUL II

Capitolul 1.
SOCIETĂłILE COMERCIALE

1.1.Reglementare
Deoarece reglementarea privind societăŃile comerciale cuprinsă în Codul
comercial era în mare parte depăşită, ea a fost înlocuită cu o nouă reglementare, ce
face obiectul Legii 31/1990, republicată şi modificată, privind societăŃile
comerciale
Legea 31/1990, în prezent, este reglementarea generală a societăŃilor
comerciale. Însă, pentru anumite domenii de activitate au fost adoptate
reglementări speciale, cum ar fi spre exemplu Legea 58/1998, modificată, în
materie bancară, Legea 32/2000 modificată, în domeniul asigurărilor,etc.
Reglementarea generală şi specială se completează cu dispoziŃiile codului
comercial şi a ale codului civil. Legea 31/1990 :
- reglementează cinci forme juridice de societăŃi comerciale - societatea în
nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acŃiuni, societatea în
comandită pe acŃiuni, societatea cu răspundere limitată ; şi
-cuprinde atât regulile comune aplicabile acestora cât şi regulile speciale
fiecărei forme juridice ,indiferent de obiectul de activitate.
Legea 31/1990 reglementează şi societăŃile comerciale cu participare străină,
cu completările dispoziŃiilor O.U.G. nr. 92/1997, privind stimularea investiŃiilor
directe .
DispoziŃiile generale (Legea 31/1990) şi dispoziŃiile speciale(Legea 58/1998,
32/2000 etc. ) cu privire la societăŃile comerciale se completează cu prevederile
Codului comercial, ale Codului civil, ale Codului muncii şi ale legislaŃiei fiscale .
Există şi societăŃi fără personalitate juridică, însă, au reglementări proprii,
spre exemplu, societăŃile în participaŃiune (reglementate de Codul comercial) şi
asociaŃiile familiale, (reglementate de Legea 300/2004) .
Societatea comercială este în acelaşi timp contract şi persoană juridică .
Vom analiza în continuare societatea comercială din perspectiva laturii
contractuale şi apoi din perspectiva calităŃii sale de persoană juridică

1.2. Contractul de societate

CondiŃii de fond .CondiŃii de formă

2.I.Precizări prealabile.La baza societăŃii comerciale stă, indiferent de forma

juridică a acesteia, contractul de societate şi/sau statutul. Astfel, art.5din Legea nr.
31/1990 prevede că, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se
constituie prin contract de societate, iar societatea pe acŃiuni, în comandită pe
acŃiuni sau cu răspundere limitată se constiuie prin contract de societate şi statut.
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinŃă al unei
singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul .
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic
,denumit act constitutiv.Denumirea act constitutiv ,potrivit Legii nr. 31/1990
desemnează atât înscrisul unic ,cât şi contractul de societate şi/ sau statutul
societăŃii .
Pentru că, nici Codul comercial nici Legea nr. 31/1990 nu cuprinde o
definiŃie a societăŃii comerciale apelăm la dispoziŃiile Codului civil respectiv la
art.1491 care reglementează contractul de societate , adică societatea civilă .
DefiniŃie. Art.1491 Cod civil dispune : ,, Societatea este un contract prin care
două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun , cu scop de a
împărŃi foloasele ce ar putea deriva ,, În continuare art.1492 Cod civil
reglementează obiectul contractului de societate ,referire care întregeşte definiŃia de
mai sus . Astfel ,, orice societate trebuie să aibă ca obiect un ce licit şi să fie
contractată spre folosul comun al părŃilor . Fiecare membru al societăŃii trebuie să
pună ceva în comun sau bani ,sau alte lucruri , sau industria sa,, .
Potrivit dispoziŃiilor celor două articole ( art.1491 şi 1492 ) literatura de
specialitate a definit societatea ca fiind un contract în temeiul căruia două sau mai
multe personae ( numite în continuare, în mod ,,generic,, asociaŃi indiferent de
forma juridică a societăŃii )se înŃeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a
desfăşura împreună o anumită activitate ,în vederea realizării şi împărŃirii
beneficiilor care vor rezulta . Din această definiŃie rezultă că societatea presupune
existenŃa unor elemente de care depinde validitatea contractului şi delimitatrea lui
de alte contracte : aportul ( valoarea patrimonială pe care asociaŃii o pun în comun),
obiectul societăŃii ( activitatea comună la care se obligă asociaŃii şi care constituie),
realizarea şi împărŃirea beneficiilor la care participă toŃi asociaŃii .
Caracterele juridice ale contractului de societate sunt următoarele :
- caracterul plurilateral, la încheierea contractului participă două sau mai multe
persoane ;
- caracterul oneros, presupune urmărirea de către fiecare asociat a unui folos
patrimonial ;
- caracterul comutativ ,asociaŃii cunosc din momentul încheierii contractului
întinderea obligaŃiilor lor ;
- caracterul consensual , simplu accord de voinŃă al părŃilor este sufficient pentru
valabilitatea contractului ,iar forma scrisă este cerută numai pentru probă ( ad
probationem ).
Societatea civilă şi societatea comercială. Deoarece societatea civilă şi
societatea comercială sunt două forme ale societăŃii, între ele există asemănări şi
deosebiri .
Asemănări.
- sunt grupări de persoane şi de bunuri, cu scop patrimonial (economic sau
lucrativ). Din acest motiv art. 1491 Cod civil defineşte atât societatea civilă cât şi
societatea comercială .
- iau naştere prin contract de societate, ale cărui elemente de valabilitate
referitoare la aport, la obiectul de activitate, la obŃinerea şi împărŃirea beneficiilor
se regăsesc atât în contractul de societate civilă cât şi în contractul de societate
comercială .
- urmăresc realizarea şi împărŃirea beneficiilor, au prin urmare scop
patrimonial (pecuniar).
- se deosebesc de asociaŃii sau fundaŃii ale căror membri urmăresc un scop
ideal, moral, nepatrimonial .
Deosebiri. Deosebirile privesc, obiectul de activitate, personalitatea juridică,
constituirea, funcŃionarea.
 -Obiectul de activitate al societăŃii comerciale este comercial fiind format din
acte /fapte de comerŃ .Din acest motiv în doctrina juridică s-a precizat că obiectul
de activitate comercial dă comercialitate societăŃii comerciale .Societatea civilă are
obiect de acivitate civil cu excluderea actelor / faptelor de comerŃ
-Societatea comercială are personalitate juridică în timp ce societatea civilă
rămâne un simplu contract ,nu devine subiect de drept .
- Constituirea şi funcŃionarea celor două forme de societăŃi. În timp ce
Legea 31/1990 în art.2 stabileşte pentru societatea comercială anumite forme
juridice: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea în
comandită pe acŃiuni, societatea pe acŃiuni, societatea cu răspundere limitatată,
societatea civilă nu depăşeşte cadrul contractual .
- În plus faŃă de societatea civilă, societatea comercială :
• are şi anumite obligaŃii profesionale care revin numai comercianŃilor: obligaŃia
de a se înmatricula în registrul comerŃului, de a Ńine registre de contabilitate, de a
desfăşura activitatea comercială în limitele concurenŃei licite, etc. .
• intră sub incidenŃa Legii nr. 85/2006 cu privire la procedura insolvenŃei.
DefiniŃie.Societatea comercială este o grupare de persoane constituită pe
baza unui contract de societate, care se bucură de personalitate juridică, în care
asociaŃii pun în comun anumite bunuri, pentru exercitatea unor fapte de comerŃ, în
scopul realizării şi împărŃirii profitului care rezultă.

2.II CondiŃiile de fond ale contractului de societate

Contractul de societate face parte din categoria faptelor de comerŃ obiective
conexe .
a.Ca orice contract şi contractul de societate trebuie să îndeplinească condiŃiile
de fond, generale, esenŃiale, de valabilitate ale oricărei convenŃii, condiŃii impuse
de dispoziŃiile art. 948 Cod civil , referitoare la consimŃământul valabil al părŃilor
care se obligă, la capacitatea de a contracta, la un obiect determinat şi la o cauză
licită .
b.Contractul de societate trebuie să îndeplinească şi condiŃii ce îl
particularizează faŃă de celelalte contracte, numite condiŃii de fond speciale,
referitoare la: aportul asociaŃilor , intenŃia asociaŃilor de a colabora în desfăşurarea
unei activităŃi comune ( affectio societatis) şi realizarea şi împărŃirea beneficiilor

CondiŃiile de fond, generale şi esenŃiale, ale contractului de societate

a.ConsimŃământul părŃilor. Încheierea contractului de societate presupune
manifestarea de voinŃă a părŃilor în acest sens. PărŃile contractului de societate sunt
asociaŃii, în societăŃile de persoane sau acŃionarii în societăŃile de capitaluri.
Pentru a produce efecte juridice voinŃa părŃilor trebuie: să fie declarată, să fie făcută
cu intenŃia de a produce efecte juridice, şi să nu fie alterată de vicii. În cazul
contractului de societate consimŃământul părŃilor are o particularitate ce constă în
intenŃia de a desfăşura în comun o activitate comercială numită şi affectio
societatis.
Persoanele care încheie contractul (semnatarii acestuia ),şi persoanele care au rol
determinant în constituirea societăŃii au calitatea de fondatori. PărŃile contractului
de societate (asociaŃii) pot fi persoane fizice, persoane juridice, române sau străine,
comercianŃi sau necomercianŃi.
De asemenea, persoana fizică-asociat poate avea în aceeaşi societate şi calitatea
de salariat .
Pentru a fi valabil consimŃământul trebuie să nu fie alterat de următoarele vicii
de consimŃîmânt: eroare, dol, sau violenŃă.
Eroarea (art.954 C.civil) reprezintă falsa reprezentare a realităŃii la încheierea
actului juridic. Dacă falsa reprezentare a realităŃii cade asupra persoanei asociatului
în cazul unei societăŃi de persone, contractul este lovit de nulitate, pentru că la
constituirea unei astfel de societăŃi se au în vedere calităŃile personale ale
asociaŃilor. În cazul societăŃilor de capitaluri, acest tip de eroare –asupra persoanei
– nu are relevanŃă pentru încheierea contractului, deoarece societatea se constituie
în considerarea capitalului şi nu a asociaŃilor .
Dolul ( art.960 C.civil ) reprezintă inducerea în eroare a unei personae pentru a
o determina să încheie un act juridic. În cazul contractului de societate ,dolul
viciază consimŃământu lunui asociat numai dacă provine de la toŃi ceilalŃi asociaŃi
sau de la personae care reprezintă valabil entitatea colectivă şi are o anumită
gravitate, de exemplu, folosirea unui bilanŃ fals pentru a determina subscrierea
acŃiunilor unei societăŃi .
ViolenŃa este un viciu care nu se întâlneşte în practica constituirii unei societăŃi
comerciale. În cazul ivirii unei asemenea situaŃii, se vor aplica principiile dreptului
comun( art.955-959 C.civil)
Capacitatea părŃilor. Pentru încheierea contractului de societate ,persoana fizică
trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru încheierea actelor juridice ,în
condiŃiile dreptului comun ,adică trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciŃiu.
Această opinie are ca temei legal art. 6 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 care
prevede că nu pot fi fondatori persoanele care potrivit legii sunt incapabile .
Obiectul contractului. Obiectul contractului în sensul dreptului comun (art.962
C civil) este “acela la care părŃile se obligă“. În materia societăŃilor comerciale
noŃiunea de obiect al contractului de societate este reprezentată de activitatea
societăŃii desfăşurată prin intermediul faptelor de comerŃ. Mai mult asociaŃii,
potrivit art. 7 şi 8, punct c din Legea 31/1990 trebiue să prevadă în contractul de
societate “obiectul de activitate al societăŃii, cu precizarea domeniului şi a
activităŃii principale”. Obiectul societăŃii poate consta în producerea şi
comercializarea mărfurilor, executarea de lucrări ori prestarea de servicii .
 Cauza contractului. În privinŃa cauzei contractului nu există un punct de
vedere unitar . Astfel ,după unii autori cauza contractului se confundă cu obiectul
acestuia ,după alŃi autori sunt elemente de fond distincte .Opinia pe care o
împărtăşim este aceea potrivit căreia “acest element psihologic care determină
consimŃământul şi explică motivul încheierii actului juridic este “participarea
fiecărui asociat la rezultatele activităŃii comerciale desfăşurate în comun,adică
împărŃirea beneficiilor“. Cauza contractului, potrivit art. 968 C.civil, trebuie să fie
licită şi morală, adică să nu încalce ordinea publică şi bunele moravuri .
Nerespectarea condiŃiilor de fond ale contractului de societate atrage după
sine nulitatea acestuia .
CondiŃiile de fond –speciale- ale contractului de societate
1. Aportul asociaŃilor. În sens juridic, prin aport se înŃelege obligaŃia pe care şi-o
asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială.
OperaŃiunea este analizată în doctrină ca fiind un contract încheiat între asociaŃi şi
viitoarea societate comercială, numită şi contract de aport.
În sens etimologic, aportul înseamnă bunul adus în societate de către asociat.
Potrivit art.1492 C.civil “fiecare asociat trebuie să pună în comun sau bani, sau alte
bunuri, sau industria sa“. Aportul poate orice obiect sau bun cu valoare economică:
în numerar, în natură şi în industrie (prestaŃii în muncă).
→ Aportul în numerar are ca obiect o sumă de bani. Potrivit art. 16 alin.1 din
Legea 31/1990, republicată şi modificată, aporturile în numerar sunt obligatorii
la constituirea oricărei forme de societate. Aportul asociatului la capitalul
social nu este purtător de dobândă (art.68 din L. nr. 31/1990 rep.).
→ Aportul în natură are ca obiect:
- bunuri imobile, prin natură (terenuri, clădiri), prin destinaŃie(instalaŃii,
utilaje),
- bunuri mobile corporale (materii prime, materiale, mărfuri, etc), bunuri
mobile incorporale (creanŃe, fond de comerŃ, sau anumite elemente din
fondul de comerŃ care se pot transmite separat de acesta: emblema, brevete
de invenŃie ).
Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate comercială.
Aporturile în natură sunt vărsate din momentul transferării drepturilor
corespunzătoare (obligaŃie de a da) şi al predării efective a bunurilor aflate în
stare de utilizare către societate (obligaŃie de a face), potrivit art.16 alin. 2 din
Legea 31/1990.
Se poate transmite către societate atât dreptul de proprietate asupra bunului cât
şi dreptul de folosinŃă asupra acestuia. Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea 31/1990,
“bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din
momentul înmatriculării ei în registrul comerŃului, în lipsă de stipulaŃie
contrară“. Aporturile îm natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere
economic (art.16. alin.2), în vederea stabilirii părŃilor de înteres, a părŃilor sociale
sau acŃiunilor cuvenite asociatului în scimbul aportului.
Evaluarea se face fie de către asociaŃi –pe cale convenŃională, fie de către
experŃi. Evaluarea se face în mod obligatoriu de către experŃi dacă:
- este vorba de o societate cu răspundere limitată cu unic asociat. Astfel, valoarea
aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de speciaitate (art. 13
alin. 3, Legea nr.31/1990) ;
- în cazul societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică
. dacă există aporturi în natură,
. avantaje acordate oricărei persoane care a participat la
constituirea societăŃii sau la tranzacŃii conducând la acordarea autorizaŃiei,
. operaŃiuni încheiate de fondatori pe seama societăŃii ce se
constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa. În aceste cazuri
fondatorii vor solicita judecătorului delegat numirea unuia sau mai multor
experŃi (art. 26 alin.1) ;
- în cazul societăŃii pe acŃiuni, judecătorul delegat va putea dispune efectuarea
unei expertize în contul părŃilor. Acesta numeşte unul sau mai mulŃi experŃi
din lista experŃilor autorizaŃi. Expertul sau esperŃii va întocmi un raport
cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenŃia
dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acŃiunilor acordate în
schimb, precum şi alte elemente indicate de judecătorul delegat(art. 37 şi 38 alin. 1,
Legea nr.31/19903)
-în cazul majorării capitalului social prin aporturi în natură. Astfel, adunarea
generală care a hotărât aceasta va propune judecătorului delegat numirea
unuia sau mai multor experŃi pentru evaluarea acestor aporturi (în condiŃiile
art. 38 alin. 1, Legea nr.31/19904).
Actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv, în comandită simplă şi cu
răspundere limitată trebuie să prevadă printre alte clauze ,, valoarea aportului în
natură şi modul evaluării ,,(art. 7 pct.d, Legea nr.31/1990 ), iar actul constitutiv al
socieăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, ,, natura şi valoarea bunurilor
constituite ca aport în natură,, (art. 8 pct.e, Legea nr.31/1990 ).
Aporturile în creanŃe, potrivit legii au regimul juridic al aporturilor în
natură. Ele nu sunt admise :
- la societăŃile pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică,
- la societăŃile în comandită pe acŃiuni,
- la societăŃile cu răspundere limitată.(art.16 alin.3, Legea nr.31/1990 ).
3
Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la
constituirea societăŃii sau la tranzacŃii conducând la acordarea autorizaŃiei, operaŃiuni încheiate de
fondatori pe seama societăŃii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa.
4
Idem
 Aportul în creanŃe se consideră vărsat (liberat) numai după ce societatea a
obŃinut plata sumei de bani care face obiectul creanŃei. Dacă plata nu s-a putut
obŃine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de
suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenŃei creanŃelor (art.84 alin.1 şi 2,
Legea nr.31/1990 ).
Raporturile dintre asociat în calitate de cedent şi societatea comercială în calitate
de cesionar sunt cârmuite de regulile cesiunii de creanŃă din dreptul
comun(art.1391 C.civil). Spre deosebire însă de dreptul comun, asociatul cedent
răspunde de solvabilitatea debitorului, potrivit art.84 din Legea 31/1990.
→ PrestaŃiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formare ori la
majorarea capitalului social.
Acestea au ca obiect munca sau activitatea pe care asociatul promite să o
efectueze pentru societate potrivit competenŃei şi calificării profesionale .
PrestaŃiile în muncă sunt permise, cu titlu de aport, fără a putea constitui aport
la formarea sau majorarea capitalului social, numai asociaŃilor în societatea în
nume colectiv şi asociaŃilor comanditaŃi, deci asociaŃilor cu răspundere nelimitată.
Caracteristicile prestaŃiilor în muncă :
- nu sunt cuprinse în capitalul social, deoarece legea precizează,, nu pot constitui
aport la formarea capitalului social (art.16 alin. 5 Legea nr. 31/1990). Prin urmare,
nu constituie un element al gajului general al creditorilor societăŃii ;
- dă dreptul asociatului să partcipe la împărŃirea beneficiilor şi a activului social,
şi îl obligă să participe la pierderi (art.16 alin. 5 Legea nr. 31/1990);
- trebuie evaluat şi precizat în actul constitutiv.

Constituirea şi executarea aportului.

Asumarea obligaŃiei de aport se numeşte subscriere5 la capitalul social. Acest
angajament se naşte
- prin semnarea contractului de societate (în cazul societăŃii în nume colectiv,
în comandită simplă, şi cu răspundere limitată şi a societăŃilor pe acŃiuni şi în
comandită pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie simultană) sau
- prin partciparea la subscripŃia publică(în cazul societăŃii pe acŃiuni şi în
comandită pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică) .
Capitalul subscris reprezintă totalitatea aporturilor cu care asociaŃii se obligă să
contribuie la formarea capitalului social al unei societăŃi comerciale. Efectuarea
aportului poartă denumirea de vărsare a acestuia. Prin urmare, capitalul vărsat
reprezintă totalitatea bunurilor intrate efectiv în patrimoniul societăŃii comerciale,
consecinŃă a subscrierii asociatului la formarea capitalului social. Executarea

5
Actul juridic al subscrierii de către asociat este un act de dispoziŃie, cu efecte asupra transmiterii
dreptului de proprietate asupra bunului de la asociat la societatea comercială respectivă.
acestei subscrieri poartă denumirea de vărsământ, corespunzătoare noŃiunii de
liberare .
Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele
pricinuite iar pentru cazul în care aportul a fost stipulat în numerar legea prevede că
asociatul “este obligat la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să se facă
vărsământul”( potrivit art.65 alin. 2 din L. nr. 31/1990). Mai mult, potrivit art. 222
li. a din Legea 31/1990, nerespectarea obligaŃiei privind efectuarea aportului poate
avea şi consecinŃa excluderii asociatului din societate6.

Capitalul şi patrimoniul societăŃii.

Aporturile asociaŃilor în totalitatea lor, fără prestaŃiile în muncă ,formează
capitalul social. Capitalul social este denumit şi capital nominal, reprezentând suma
totală a valorii bunurilor cu care asociaŃii la o societate comercială contribuie la
constituirea patrimoniului acesteia. Aceste aporturi reprezintă elemente ale
patrimoniului societăŃii.
Capitalul social, ca sumă a acestor aporturi, şi patrimonial societăŃii sunt
două concepte srtâns legate între ele care, nu trebuie confundate însă. Prin urmare:
-patrimoniul include totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor societăŃii
comerciale, fiind alcătuit din activ şi pasiv;
-capitalul social reprezintă o valoare constantă pe întrega durată a existenŃei
societăŃii –putând fi majorat numai în condiŃii prevăzute de lege, prin modificarea
actului constitutive;
-patrimoniul se măreşte şi se micşorează în funcŃie de operaŃiunile curente de
înregistrarea profitului sau pierderilor înregistrate în activitatea societăŃii;
- capitalul este o parte a patrimoniului societăŃii comerciale .
Capitalul social are dublă semnificaŃie, contabilă şi juridică .
Din punct de vedere contabil reprezintă o cifră convenită de asociaŃi. Ca
valoare a totalităŃii aporturilor, capitalul este evidenŃiat la pasiv în bilanŃul
societăŃii, pentru că la dizolvarea acesteia aporturile trebuie restituite asociaŃilor.
De asemenea, nu trebuie confundat capitalul cu activul patrimonial,pentru că în
timp ce capitalul figurează la pasiv, după cum am arătat, bunurile şi aporturile în
numerar figurează la activ.
Din punct de vedere juridic, capitalul social constituie gajul general al
creditorilor societăŃii, reprezintă limita urmăririi de către creditorii societăŃii,
deoarece aceştia au luat cunoştinŃă de capitalul social prin publicitatea contractului
de societate .

6
Legea vizează asociaŃii din societatea în nume colectiv, din societatea cu răspundere limitată, şi
asociaŃii comandităŃi din ambele societăŃi în comandită.
2. IntenŃia asociaŃilor de a colabora pentru desfăşurarea unei activităŃi comerciale .
Acest element psihologic, intenŃional, îl întâlnim în literatura juridică sub
denumirea de affectio societatis. Această voinŃă de a colabora nu are relevanŃă în
cazul societăŃii cu răspundere limitată cu unic asociat. În privinŃa acestei societăŃi,
se poate vorbi doar de intenŃia de a constitui o societate pe calea aporturilor
individuale ale unei singure personae în vederea desfăşurării unei activităŃi
comerciale, în nici un caz de colaborare .
În privinŃa celorlalte societăŃi, cu doi sau mai mulŃi asociaŃi, indiferent de forma
juridică, affectio societatis presupune intenŃia de colaborare voluntară a acestora de
a lucra în comun, suportând tote riscurile activităŃii comerciale. Colaborarea
asociaŃilor presupune egalitate juridică între aceştia şi, în consecinŃă, lipsa oricăror
raporturi de subordonare. Elementul psihologic affectio societatis constituie un
criteriu de distincŃie între societatea comercială şi anumite grupuri economice sau
contracte .
3. Realizarea şi împărŃirea profitului. Scopul constituirii oricărei societăŃi
comerciale este acela de a realiza profit din activitatea comercială pe care o
desfăşoară şi de a-l împărŃi între asociaŃi
Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat se numeşte dividend (art.
67 alin. 1, Legea 31/1990). Dacă societatea nu înregistrează profit, ci pierderi,
asociaŃii trebuie trebuie să le suporte, datorită elementului psihologic, affectio
societatis, care-i uneşte .
NoŃiunea de profit. Stricto-sensu profitul înseamnă câştigul evaluabil în bani
rezultat din orice activitate economică, care măreşte patrimonial asociaŃilor. În sens
larg, profitul reprezintă nu numai câştigul evaluabil în bani, ci şi ,,serviciile sau
bunurile procurate, în condiŃii mai avantajoase decît acelea care s-ar obŃine
individual,,. În timp noŃiunea de profit a dobîndit un înŃeles mai larg. Astfel,
profitul reprezintă şi evitarea unei pierderi sau realizarea unei economii, obŃinute
spre exemplu prin intermediul societăŃilor de asigurări mutuale. Prin reglementarea
asociaŃiei de asigurare mutuală (art.257-263) codul comercial român consacră
concepŃia largă a noŃiunii de profit .
Pentru a putea fi repartizat, profitul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii :
- să fie real, adică, să se fi înregistrat un excedent faŃă de capitalul social,
pentru că nu se vor distribui dividende decât din profituri determinate
potrivit legii (art.67 alin.3 din Legea 31/1990)
- să fie util, adică să reprezinte profitul rămas după întregirea capitalului
social, când activul patrimoniului s-a micşorat în cursul exerciŃiului
financiar. Astfel, dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul
social va trebui reîntregit sau redus, înainte de a se putea face vreo
repartizare sau distribuire de profit (art.69 din L. 31/1990) .
Dacă potrivit situaŃiei financiare anuale nu există profit nu pot fi distribuite
dividende asociaŃilor. În caz contrar, dividendele sunt fictive, iar ceea ce se
distribuie reprezintă o parte din capitalul social, cu prejudicierea drepturilor
creditorilor. Dividendele fictive repartizate astfel trebuie restituite societăŃii, dacă
societatea dovedeşte că asociaŃii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în
împrejurările existente trebuiau să o cunoască (art.67 alin. 4, L. 31/1990).
ÎmpărŃirea profitului. Actul constitutiv trebuie să prevadă ,,partea fiecărui
asociat la profit şi pierderi,,(art.7 lit. f, din L. 31/1990) sau ,, modul de
distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor,, (art.8 lit.k, L. 31/1990),
ceea ce înseamnă că asociaŃii sunt liberi să decidă în privinŃa împărŃirii
profitului. Dacă asociaŃii nu precizează în actul constitutiv modul de împărŃire a
profitului şi de suportare a pierderilor, art. 67 alin.2 din Legea 31/1990 prevede
că ,,dividendele se distribuie asociaŃilor proporŃional cu cota de participare
la capitalul social vărsat,, . Deci fiecare asociat va avea beneficii şi va suporta
pierderi, în funcŃie de contribuŃia sa la constituirea capitalului social.
În privinŃa prestaŃiilor în muncă(în industrie) în lipsa unei evaluări a
acestuia, asociatul va avea dreptul la o cotă din profit şi pierderi, egală cu cea a
asociatului care adus în societate cota cea mai mică de capital (art.1511
Cod.civil) .
În actul constitutiv sunt interzise clauzele leonine, acele înŃelegeri care
stipulează în favoarea unui asociat totalitatea câştigurilor, sau prin care s-a
convenit ca unul sau mai mulŃi asociaŃi să fie scutiŃi să participe la pierder.
Articolul 1513 Cod civil prevede că este nul contractul care stipulează o astfel
de clauză .
Plata dividendelor. Dividendele se plătesc în termenul satbilit de adunarea generală
a asociaŃilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni
de la data aprobării situaŃiei financiare anuale aferente exerciŃiului financiar
încheiat7. În caz contrar, societate va plăti daune-interese pentru perioada de
întîrziere la nivelul dobînzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea
adunării generale a acŃionarilor care a aprobat situaŃia financiară aferentă
exerciŃiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare( art. 67 alin.2, L.
nr.31/1990). Dreptul la acŃiunea de restituire a dividentendelor, plătite contrar
legii, se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor (art. 67 alin. 5, L.
31/1990.).
Dividendele care se cuvin după data transmiterii acŃiunilor aparŃin cesonarului, în
afară de cazul în care părŃile au convenit altfel. (art. 67 alin.6, L. 31/1990.).

7
Întrucât dreptul la dividende se întemeiază pe actul constitutive, obligaŃia societăŃii privind plata
devidendelor este o obligaŃie comercială. În consecinŃă dobânda legală aplicabilă societăŃii
comerciale care nu a plătit dividendele la termen este dobânda legală privind obligaŃiile
comerciale
 2.IV.CondiŃiile de formă ale contractului de societate

2. IV.a. Forma scrisă a actului constitutiv.

Actul constitutiv al societăŃii comerciale se încheie în formă scrisă, sub
semnătură privată, se semnează de toŃi asociaŃii, iar în cazul societăŃii pe
acŃiuni şi societăŃii în comandită pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie
publică de fondatori (art. 5 alin.6 din L.nr. 31/1990 ) .
Actul constitutiv îmbracă formă autentică obligatorie, dacă :
- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren ;
- se consituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă ;
- se constituie o societate pe acŃiuni prin subscripŃie publică .
Prin depunerea la oficiul registrului comerŃului, sau după caz, la autentificare
actul constitutiv dobândeşte dată certă (art.5 alin.7 coroborat cu art. 17 alin.1,
L. nr. 31/1990).
Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au rol
determinant în constituirea societăŃii sunt consideraŃi fondatori(art.6 alin.1 L.
nr. 31/1990). Calitatea de fondatori nu o pot avea persoanele care, potrivit legii,
sunt incapabile, sau care au fost condamnate pentru una din infracŃiunile
economice8, şi pentru infracŃiunile prevăzute la art.143-145 din Legea
nr.85/2006 privind procedura insolvenŃei sau pentru cele prevăzute de Legea
nr.31/1990.
2.IV.b. Cuprinsul contractului de societate.
Articolele 7 şi 8 din Legea 31/1990 stabilesc cuprinsul actului constitutiv al
societăŃilor în nume colectiv, în comandită simplă, şi cu răspundere limitată şi
respectiv al societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni. Contractul de
societate cuprinde clauze comune tuturor societăŃilor comerciale dar şi clauze
specifice, potrivit formei juridice respective .
Clauzele comune privesc identificarea părŃilor, individualizarea viitoarei
societăŃi, caracteristicile societăŃii, gestiunea acesteia, drepturile şi obligaŃiile
asociaŃilor, dizolvarea şi lichidarea societăŃii, etc.
Clauzele sunt:
1. Clauze referitoare la identificarea asociaŃilor. Contractul de societate trebuie
să prevadă :
- datele de identificare9 a asociaŃilor; la societatea în comandită simplă se vor

8
Sunt avute în vedere infracŃiunile: gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
dare sau luare de mită.
9
Datele de identificare includ, potrivit art.8, L, nr.31/1990, :
- pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul
aestuia, potrivit legislaŃiei naŃionale aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăŃenia;
 arăta şi asociaŃii comanditaŃi (art.7 lit.a) ;
- datele de identificare a fondatorilor ; la societatea în comandită pe acŃiuni
vor fi menŃionaŃi şi asociaŃii comanditaŃi (art.8 lit.a ) ;
2. Clauze referitoare la identificrea viitoarei societăŃi. Aceste clauze privesc forma
juridică a viitoarei societăŃi ( societate pe acŃiuni , societate în nume colectiv,etc.),
denumirea (firma) şi sediul social (art. 7 lit.b şi art 8 lit.b).
3.Clauze ce privesc caracteristicile societăŃi. Aceste clauze privesc :
- obiectul de activitate al societăŃii cu precizarea domeniului şi a activităŃii
principale (art.7 lit.c, art.8 lit.c) ;
- la societăŃile în nume colectiv, şi în comandită simplă, se va preciza ,, capitalul
social, cu menŃionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea
aportului în natură şi modul evaluării(art.7 lit.d) ;
- la societăŃile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală
a părŃilor sociale, precum şi numărul părŃilor sociale atribuite fiecărui asociatpentru
aportul său(art.7 lit.d) ;
- la societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, potrivit art.8 lit. d, e, f,
▪ capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care are un capital
autorizat, cuantumul acestuia,
▪ natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de
acŃiuni acordate pentru acestea şi numele sau după caz denumirea persoanei care
le-a adus ca aport,
▪ numărul şi valoarea nominală a acŃiunilor, cu specificitatea dacă
sunt nominative sau la purtător. Dacă sunt mai multe tipuri de acŃiuni, se vor arăta,
valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acŃiune,
▪ orice restricŃie cu privire la transferul de acŃiuni.
▪ numărul ac-iunilor comanditarilor în societatea în comandită pe
acŃiuni ;
4. Clauze referitoare la conducerea şi gestiunea societăŃii .
- la societăŃile în nume colectiv, şi în comandită simplă, se vor menŃiona, asociaŃii
care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaŃi,datele lor
de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite
împreună sau separate(art.7 lit.e),
- la societăŃile cu răspundere limitată, dacă au fost desemnaŃi cenzorii sau auditorul
financiar, se vor menŃiona, datele acestora de identificare(art.7 lit.e),
-la societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, potrivit art.8 lit. g, se vor
menŃiona,
▪ datele de identificare a primilor membrii ai consiliu de administraŃie,
respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere,
- pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naşionalitatea, numărul de înregistrare în registrul
comerŃului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naŃionale aplicabile.
 ▪ puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, şi dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat ;
▪ datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar,
▪ clauze privind conducerea, administrarea, funcŃionarea şi controlul gestiuni
societăŃii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de
administraŃie sau modul de stabilire a acestui număr( art.8 lit.i)
▪ puterile de reprezentare conferite administratorilor, şi, după caz,
directorilor, respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite
împreună sau separat .
5. Cauze privind durata societăŃii (art.7 lit. h şi 8 lit.j). Actul constitutiv trebuie să
prevadă durata societăŃii, care poate fi determinată sau nedeterminată, în timp.
6.Clauze cu privire la modalitatea de participare la profit şi pierdericoncretizate în
drepturi şi obligaŃii ale asociaŃilor/ acŃionarilor .
-societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată
trebuie să precizeze ,,partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi ,, (art.7 lit.f)
- societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni trebuie să prevadă ,,modul
de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor ,, ( art.8 lit.k ).
7. Clauze referitoare la înfiinŃarea de sedii secundare. DispoziŃiile art.7 lit.g şi 8
lit.l sunt identice, în privinŃa acestei clauze. Astfel că, actul constitutiv al
societăŃilor comerciale indiferent de forma juridică, trebuie să cuprindă menŃiuni în
legătură cu constituirea de sedii secundare –sucursale, agenŃii, reprezentanŃe sau
alte asemenea entităŃi fără personalitate juridică, atunci când se înfiinŃează odată cu
societatea, sau condiŃiile pentru înfiinŃarea lor ulterioară, dacă se are în vedere pe
viitor o atare înfiinŃare de către asociaŃi.
8. Clauze cu privire la unele drepturi pe care le au acŃionarii în societăŃile pe
acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni (art.8 lit. m). Acest tip de clauze privesc numai
societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, după cum urmează :
- orice avantaj special acordat, în momentul înfiinŃării societăŃii sau până în
momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei
persoane care a participat la constituirea societăŃii ori la tranzacŃii conducând la
acordarea autorizaŃieiîn cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de
investiŃii ;
9. Clauze privind ,,cuantumul total al sau cel estimativ al tuturor cheltuielor pentru
constituire ,,(art.8 lit.o), pentru actul constitutiv al societăŃii pe acŃiuni sau în
comandită pe acŃiuni.
10.Clauze referitoare la dizolvarea şi lichidarea societăŃii. Actul constitutiv al
societăŃilor comerciale indiferent de forma juridică a acestora, trebuie să prevadă
menŃiuni referitoare la condiŃiile în care societatea îşi încetează activitatea, prin
dizolvare şi lichidare(art. 7 lit.i şi art.8 lit. p). AsociaŃii, de cele mai multe ori,
reproduc dispoziŃiile legale sau fac trimitere la ele.
2.V.Statutul societăŃii

NoŃiune. Statutul societăŃilor comerciale este un act de natură consesuală, cu

excepŃia statutului care stă la baza societăŃii cu răspundere limitată cu unic asociat .
Statutul, şi contractul de societate pot fi încheiate separat sau pot îmbrăca
forma înscrisului unic. Şi împreună şi separat se numesc acte constitutive. Ambele
stau la baza societăŃilor pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni şi cu răspundere
limitată.
SocietăŃile pot opta între a încheia două acte constitutive distincte -contract
de societate şi statut –sau a încheia unul singur, care să le cuprindă pe amândouă(
art.5, L.31/1990). Statutul s-a împus societăŃilor pe acŃiuni ,în comandită pe acŃiuni
şi cu răspundere limitată datorită complexităŃii acestor entităŃi juridice, şi a
necesităŃii dezvoltării clauzelor contractului de societate .
Fiind o convenŃie între asociaŃi, statutul trebuie să îndeplinească condiŃiile de
valabilitate împuse de art. 948 Cod. civ. referitoare la: consimŃământ, capacitate,
obiect şi cauză .
În privinŃa condiŃiilor de formă, statutul se încheie sub semnătură privată sau în
formă autentică potrivit condiŃiilor cerute de art.5 din Legea 31/1990.
Statutul nu repetă clauzele contractului de societate, ci le dezvoltă. DispoziŃiile
Legii 161/2003, a adăugat la art. 5din Legii 31/1990 că: ,,în cazurile în care
contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din urmă va
cuprinde datele de identificare ale părŃilor şi clauze reglementând organizarea,
funcŃionarea şi desfăşurarea activităŃii societăŃii,, .

2.VI.FormalităŃile necesare constituirii societăŃilor comerciale

2.VI.a.Precizări prealabile.
FormalităŃile necesare constituirii societăŃilor comerciale sunt următoarele :
1. întocmirea actului sau actelor constitutive în forma cerută de lege ;
2. înregistrarea şi autorizarea funcŃionării societăŃii .
În cazul constituirii societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni prin
subscripŃie publică aceste formalităŃi sunt precedate de anumite operaŃiuni speciale.
Întocmirea actului sau actelor constitutive presupune :
- redactarea actului sau actelor constitutive şi , dacă e cazul,
- autentificarea înscrisurilor actelor respective.
►Redactarea actului constitutiv. Înscrisul este redactat de asociaŃi în cazurile în
care legea permite ca acesta să se încheie în formă scrisă sub semnătură privată .
Actul întocmit sub semnătură privată trebuie datat şi semnat de toŃi asociaŃii, iar în
caz de subscripŃie publică de fondatori. Potrivit art.5 alin.7 din Legea 31/1990 actul
constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerŃului.
La autentificarea actului constitutive (în situaŃiile prevăzute de art.5,
L.31/1990)sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia se va prezenta dovada
eliberată de oficiul registrului comerŃului privind disponibilitatea firmei şi
declaraŃia pe propria răspundere privind deŃinerea calităŃii de asociat unic într-o
singură societate cu răspundere limitată ( art.17 alin 1, L. 31 /1990 ).
La acelaşi sediu vor putea funcŃona mai multe societăŃi, dacă este îndeplinită cel
puŃin una dintre următoarele condiŃii:
a)imobilul, prin structura lui, permite funcŃionarea mai multor societăŃi în
încăperi diferite
b)cel puŃin o persoană este, în condiŃiile legii, asociat în fiecare dintre societăŃi;
c) dacă cel puŃin unul dintre asociaŃi este proprietar al imobilului ce urmează a fi
sediul societăŃii( art.17 alin.2 L. 31 /1990 )..
Notarul public va refuza autentificarea actului constitutive sau, după caz, persoana
care dă data certă va refuza operaŃiunile solicitate, dacă din documentaŃia
prezentată rezultă că nu sunt îndeplinite condiŃiile referitoare la disponibilitatea
firmei şi la declaraŃia pe propria răspundere .
De obicei pentru redactarea actelor constitutive asociaŃii apelează la un avocat,
notar sau la un serviciu specializat din cadrul oficiului registrului comerŃului.
►Autentificarea înscrisurilor actelor constitutive .
Redactarea înscrisului pentru care legea impune forma autentică se face în
condiŃiile legii nr. 36 /1995 a notarilor publici şi a activităŃii notariale, potrivit art
44, numai de către notarii publici, avocatul părŃii interesate, consilierul juridic ori
reprezentantul legal al persoanei juridice, ori de serviciul specializat din cadrul
oficiului registrului comerŃului .
Înscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public pentru autentificare de
către persoana desemnată în calitate de administrator al societăŃii comerciale ori de
către un asociat anume împuternicit .
Potrivit art. 5 alin. 5 din Legea 31 /1990, legea impune prezenŃa tuturor
asociaŃilor, personal sau prin mandatar, cu procură specială în formă autentică .
La autentificarea actului sau actelor consitutive (sau la darea de dată certă, în
cazurile prevăzute la art.5 alin.6 ) se va prezenta dovada eliberată de oficiul
registrului comerŃului privind disponibilitatea firmei, iar în cazul unei societăŃi
cu răspundere limitată cu unic asociat declaraŃia pe propria răspundere privind
deŃinerea calităŃii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.
Verificarea disponibilităŃii firmei (şi a emblemei) se face de către oficiul
registrului comerŃului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz de
modificare a firmei şi/sau a emblemei (art. 39 alin.8 din Legea nr. 26/1990
republicată). Dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile referitoare la disponibilitatea
firmei (…) şi la declaraŃia pe propria răspundere (…), notarul public va refuza
 autentificarea actului constitutive sau, după caz, persoana care dă dată certă va
refuza operaŃiunile solicitate .
Procedura de autentificare a actelor constitutive ale societăŃii comerciale este
reglementată de Legea 36 /1995 referitoare la autentificarea înscrisurilor, în
art.58-67. Potrivit acestei legi notarul public are competenŃa să verifice
legalitatea actelor constitutive a căror autentificare o face. Astfel, art.6 din
Legea 36 /1995, prevede obligaŃia notarilor publici de a verifica actele pe
care le instrumentează pentru a nu cuprinde clauze contrarii legii şi
bunelor moravuri. Dacă actul cuprinde asemenea clauze notarul public îi va
refuza autentificarea. Notarul public, de asemenea, va verifica dacă sunt
îndeplinite condiŃiile de fond şi de formă ale înscrisurilor redactate de părŃi ori
de către reprezentanŃii lor, având posibilitatea să le aducă modificări şi
completări corespunzătoare cu acordul părŃilor. Pentru autentificarea actului sau
actelor constitutive se vor plăti onorariile notariale legale potrivit art. 282 din
Legea 31 /1990 .
Ca urmare a întocmirii actelor constitutive viitoarea societate comercială
dobândeşte anticipat capacitate de folosinŃă restrânsă, mai exact de la data
redactării înscrisului sub semnătură privată, respectiv de la data autentificării
acestuia. Capacitatea de folosinŃă restrânsă are în vedere numai drepturile şi
obligaŃiile asociaŃilor referitoare la constituirea valabilă a societăŃii comercial.
Din momentul dobândirii capacităŃii de folosinŃă societatea comercială
dobândeşte şi capacitate de exerciŃiu. Aceasta din urmă presupune posibilitatea
îndeplinirii actelor juridice necesare constituirii valabile a societăŃii comerciale,
de către administratorii societăŃii (persoane anume desemnate prin actele
constitutive), şi în lipsa acestora de către oricare dintre asociaŃi .
2.VI.c.Înregistrarea şi autorizarea funcŃionării societăŃii comerciale
Societatea comercială este supusă procedurii înmatriculării în registrul
comerŃului, înregistrării fiscale şi autorizării funcŃionării pe baza declaraŃiilor tip
pe propria răspundere ale persoanelor juridice, care au obligaŃia să ceară
înmatricularea în registrul comerŃului, în temeiul Legii 359/2004 modificată şi
completată prin O.U.G.75/2004.
► Prin autorizarea funcŃionării se înŃelege asumarea de către societatea
comercială (numită de lege în art. 2 solicitantă ) a responsabilităŃii privitoare la
legalitatea defăşurării activităŃilor declarate .
► Prin înregistrarea în registrul comerŃului se înŃelege :
- înmatricularea societăŃilor comerciale(a societăŃilor comerciale şi
companiilor naŃionale, a grupurilor de interes economic, a regiilor
autonome, a organizaŃiilor cooperatiste şi a sucursalelor înfiinŃate de
acestea);
- înscrierea de menŃiuni, precum şi
 - înregistrarea altor operaŃiuni care se menŃionează în registrul comerŃului
potrivit legii.
În vederea efectuării înregistrării în registrul comerŃului, fondatorii,
administratorii sau reprezentanŃii societăŃii (sau orice persoană interesată)
întocmesc o cerere de înregistrare, pe care o depun la biroul unic din cadrul
oficiului registrului comerŃului de pe lângă tribunal.
Înregistrările în registrul comerŃului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului
delegat sau a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile .
Societatea comercială - ca şi celelalte persoane juridice prevăzute de
O.U.G.75/2004, numite solicitanŃi - dobândeşte personalitate juridică de la data
înregistrării în registrul comerŃului a încheierii judecătorului delegat, prin care se
dispun autorizarea constituirii şi înmatricularea societăŃii .
Actele înregistrate astfel în registrul comerŃului devin opozabile terŃilor ,cu
excepŃia cazurillor în care legea prevede condiŃia cumulativă a publicării acestora
în Monitorul Oficial al României .
► La înmatriculare, societăŃii comerciale ( solicitantului )i se eliberează
certficatul de înregistrare, ce conŃine numărul de ordine din registrul comerŃului şi
codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul FinanŃelor Publice, însoŃit de
încheierea judecărorului delegate.
La înregistrarea modificărilor actului constitutiv al societăŃii comerciale i se
eliberează certificatul de înscriere de menŃiuni, însoŃit de încheierea judecătorului
delegat.
► Certificatul de înregistrare şi după caz, certificatul de înscriere de menŃiuni se
eliberează în termen de 3 zile, respective 5 zile, calculate de la data înregistrării
(potrivit dispoziŃiilor Codului de procedură civilă dacă judecătorul delegate nu
dispune altfel).
Certificatul de înregistrare conŃinînd codul unic de înregistrare reprezintă
dovada că societatea comercială ( persoana juridică –solicitant )a fost luată în
evidenŃa oficiului registrului comerŃului de pe lângă tribunal şi în evidenŃa
organului fiscal. Legea (359/2004, în art.9 alin. 4 ) consideră că, societatea
comercială( persoana juridică –solicitant) a fost luată în evidenŃa organului fiscal
dacă certificatul de înregistrare al acesteia conŃine şi atributul “ R”.
Extrasul de registru emis de oficiul registrului comerŃului de pe lîngă tribunal (
valabil 30 de zile de la emitere ) este actul care dovedeşte pe parcursul existenŃei
societăŃii comerciale (persoanei juridice-solicitant) starea acesteia – referitoare la :
funcŃionare, insolvenŃă,reorganizare judiciară, faliment sau suspendare temporară a
activităŃii. Extrasul de registru se eliberează în cel mult 24 de ore de la data
înregistrării cererii.
►Atribuirea codului unic de înregistrare. Cererea pentru solicitarea înregistrării
fiscale se face prin depunerea acesteia la biroul unic din cadrul oficiului registrului
comerŃului de pe lângă tribunal, iar codul unic de înregistrare care se atribuie de
Ministerul FinanŃelor publice, se acordă dacă cererea de înregistrare în registrul
comerŃului este admisă de judecătorul delegate .
Oficiile registrului comerŃului de pe lângă tribunale transmit direct sau
prinintermediul Oficiului NaŃional al Registrului comerŃului, pe cale electronică
,Ministerului FinanŃelor, datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul
comerŃului şi cele conŃinute în cererea de înrgistrare fiscală, în vederea atriburii
codului unic de înregistrare fiscalăde către Ministerul FinanŃelor publice .
Ministerul FinanŃelor Publice atribuie pe baza datelor transmise codul unic de
înregistrare în termen de maxim 8 ore.
Pentru societăŃile comerciale(ca şi pentru celelalte persoane juridice –
solicitanŃi)structura codului unic de înregistrare se stabileşte de Ministerul
FinanŃelor Publice, Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei, Ministerul
SănătăŃii, Ministerul AdministraŃiei şi Internelor şi Ministerul JustiŃiei. Acest cod
este utilizat de toate sistemele informatice care prelucrează date privind societăŃile
comerciale (şi celelalte persoane juridice - solicitanŃi) precum şi de acestea în
relaŃiile cu terŃii, inclusive cu autorităŃile şi instituŃiile publice, pe toată durata
funcŃionării lor.
►Publicarea în Monitorul Oficial. După efectuarea înmatriculării societăŃii
comerciale în registrul comerŃului, un extras10 al încheierii judecătorului delegate se
comunică, din oficiu, Regiei Autonome “ Monitorul Oficial ”, spre publicare, pe
cheltuiala solicitantului .
Oficiul registrului comerŃului va menŃiona pe extrasul încheierii judecătorului
delegat codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în registrul
comerŃului. Acest document poate fi transmis şi pe cale electronică.
Încheierea judecătorului delegat se publică integral în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a la cererea şi pe cheltuiala solicitantului .
►Procedura autorizării funcŃionării societăŃilor comerciale. În vederea eliberării
certificatului de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de
menŃiuni de către biroul unic din cadrul Oficiului registrului comerŃului de pe
lângă tribunal, societatea comercială( solicitantul ,potrivit art.15 din Legea
359/2004 ) are obligaŃia să depună, odată cu cererea de înregistrare şi actele
doveditoare, declaraŃia tip pe propria răspundere semnată de asociaŃi sau de
administratori din care să rezulte, după caz (potrivit art 15 din Legea 359/2004 ) că
:
10
Extrasul încheierii judecătorului delegate cuprinde următoarele elemente: numărul şi data
încheierii; denumirea; sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fodatorilor,
administratorilor şi, dacă este cazul, a cenzorilor; domeniul şi activitatea principală; capitalul
social; durata de funcŃionare.
 - persoana juridică nu desfăşoară la sediul social sau la sediile secundare,
activităŃile declarate, o perioadă de maximum 3 ani ;
- persoana juridică îndeplineşte condiŃiile de funcŃionare prevăzute de legislaŃia
specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-
veterinar, protecŃiei mediului şi protecŃiei muncii, pentru activităŃile precizate în
declaraŃia- tip.
Datele din declaraŃiile- tip se vor înregistra în registrul comerŃului de către oficiul
registrului comerŃului de pe lângă tribunal (potrivit art 15 din Legea 359/2004 ).
Procedura de autorizare a funcŃionării pe baza declaraŃiei-tip pe propria
răspundere se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului
registrului comerŃului de pe lângă tribunal, la care societatea comercială
(solicitantul)are obligaŃia înregistrării sediului social secundar.
Oficiile registrului comerŃului, efectuează următoarele activităŃi :
- primesc, verifică, înregistrează cererile de înregistrare şi actele depuse, precum
şi declaraŃiile tip ;
- încasează taxele şi tarifele pentru operaŃiunile effectuate de oficiile registrului
comerŃului, precum şi cele datorate altor autorităŃi implicate în procedura de
înregistrare ;
- Ńin evidenŃa declaraŃiilor tip în sistem computerizat ;
- transmit autorităŃilor publice competente declaraŃiile-tip, în copie şi pe cale
electronică, datele de identificare ale persoanelor juridice înregistrate în registrul
comerŃului ;
- completează şi emit în termen certificatele constatatoare privind înregistrarea
declaraŃiilor-tip;
- urmăresc termenele prevăzute de Legea 359/200 modificată de O.U.G.75/2004 şi
eliberează societăŃilor comerciale (solicitanŃilor) certficatele de înregistrare,
certficatele de înscriere de menŃiuni,încheierile judecătorului delegate, ca şi
certificatele constatatoare .
Certificatele constatoare se eliberează de biroul unic din cadrul oficiului
registrului comerŃului de pe lângă tribunal, pe baza declaraŃiilor-tip, odată cu
certificatul de înregistrare sau certificatul de înscriere de menŃiuni .
Certificatul constatator reprezintă dovada că :
- s-a înregistrat declaraŃia-tip pe propria răspundere din care rezultă că la sediul
social sau secundar nu se desfăşoară activităŃile prevăzute în actul constitutive sau
modificator;
- s-a înregistrat declaraŃia-tip pe propria răspundere din care rezultă că sunt
îndeplinite condiŃiile de funcŃionare prevăzută de legislaŃia specifică(în domeniul
prevenirii şi stingerii incendiilor –P.S.I.- sanitar, sanitar - veterinar, protecŃiei
mediului şi protecŃiei muncii, pentru activităŃile declarate) ;
- s-a înregistrat declaraŃia-tip pe propria răspundere din care rezultă modificările
intervenite faŃă de declaraŃia tip anterioară;
Oficiul registrului comerŃului de pe lângă tribunal transmite autorităŃilor publice
competente11 în vederea efectuării controlului copiile declaraŃiilor-tip şi pe cale
electronică, datele de identificare a societăŃilor comerciale (solicitanŃilor ) în termen
de 30 de zile de la data înregistrării în registrul comerŃului .
Dacă autorităŃile naŃionale constată nu sunt îndeplinite condiŃiile legale de
funcŃionare ,notifică acest fapt societăŃii comerciale ( solicitantului ) respective ,la
sediul înregistrat ,acordând un termen în vederea remedierii neregularităŃilor
constatate. În cazul în care nu sunt remediate neregularităŃile constatate ,autorităŃile
publice competente notifică oficiului registrului comerŃului de pe lângă tribunal,
actul prin care s-a interzis desfăşurarea activităŃii ( în 3 zile de la emiterea acestuia).
Arhivarea tuturor documentelor aferente procedurii de autorizare a funcŃionării pe
baza declaraŃilor –tip pe propria răspundere este asigurată de oficiile registrului
comerŃului .
►Preschimbarea certificatului de înmatriculare. Societatea comercială (persoane
juridice - solicitanŃi)a avut obligaŃia ca până la dat de 31 decembrie 2004 să-şi
preschimbe certificatul de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală cu noul
certificate de înregistrare care conŃine codul unic de înregistrare, solicitând acest
lucru oficiului registrului comerŃului de pe lângă tribunalul din judeŃul în a cărui
rază teritorialăîşi are sediul său secundar .
Procedura pentru autorizarea funcŃionării pe baza declaraŃiilor-tip pe propria
răspundere se aplică şi preschimbărilor12 .
SancŃiunea pentru neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a
celui de înregistrare conŃinând codul unic de înregistrare, este dizolvarea de drept a
societăŃilor comerciale (persoane juridice -solicitanŃi ) respective .

11
AutorităŃile publice competente, potrivit art.17alin. 2 din O.U.G. 75/2004, sunt :
- brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea ministerului AdministraŃiei şi
Internelor ;
- direcŃiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerlui SănătăŃii sau ministerele cu
reŃea proprie de sănătate publică ;
- Autoritatea NaŃională Sanitară-Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor sau ministerele cu
reŃea sanitară veterinară proprie ;
- AutorităŃile publice teritoriale de protecŃie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor;
- inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi
Familiei.
12
Autorizarea funcŃionării societăŃilor comerciale (persoane juridice -solicitanŃi ) în cadrul
procedurii de preschimbare sau la înfiinŃarea sediilor sociale secundare din alte judeŃe, se solicită
la oficiul registrului comerŃului de pe lângă tribunalul din judeŃul în a cărui rază teritorială se află
acest sediu .
 Dizolvarea de drept se constată prin încheierea judecătorului delegat, pronunŃată
la cererea oficiului NaŃional al Registrului ComerŃului .
Încheierea judecătorului delegate se înregistrează la registrul comerŃului şi se
comunică concomitant societăŃii comerciale (persoanei juridice -solicitant )la sediul
social, Ministerului FinanŃeor Publice, la AgenŃia NaŃională de Administrare
Fiscală pe cale electronică, şi se publică concomitant pe pagina de internet a
Oficiului NaŃional al Registrului ComerŃului precum şi la sediul oficiului registrului
comerŃului de pe lângă tribunal .
Oricare persoană interesată poate face recurs împotriva încheierii de constatare a
dizolvării de drept, în termen de 15 zile de la publicarea efectuată.
Dacă nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins societatea comercială introă
în lichidare în condiŃiile Legii 31/1990 privind societăŃile comerciale republicată cu
modificările şi completările ulterioare .
Reprezentantul legal al societăŃii copmerciale are obligaŃia numirii şi înregistrării
în registrul comerŃului a lichidatorului, în termen de 6 luni de la data pronunŃării
încheierii de dizolvare, sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat
împotriva acesteia .
Dacă societatea comercială nu numeşte un lichidator (sau persoana juridică,
asociaŃia familială nu are reprezentant ) în termen de 6 luni ,la cererea oricărei
personae interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe Lista
practicienilor în reorganizare şi lichidare .
Lichidatorul va fi remunerat din averea persoanei juridice dizolvate, sau în lipsa
acesteia, din fondul de lichidare constitui potrivit Legii 85/2006 privind
procedurainsolvenŃei.
Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nici o cerere de numire a
lichidatorului,î n termenul prevăzut de lege societatea comercială(persoana
juridică- solicitant ) se radiază din oficiu din registrul comerŃului ,prin încheiere a
judecătorului delegate, pronunŃată le cererea Oficiului NaŃional al Registrului
ComerŃului .

2.VII. CondiŃiile de formă ale contractului de societat -

FormalităŃile specifice pentru constituirea societăŃii pe acŃiuni
2.VII.a.Precizări prealabile
Societatea pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni se constiuie prin contract de
societate şi statut (art 5 alin 1 din Legea 31/1990). Contractul de societate şi
statutul pot fi încheiate separat sau sub forma înscrisului unic, denumit act
constitutiv(art 5 alin. 3 din Legea 31/1990).
Potrivit art. 9 din Legea 31/1990 societatea pe acŃiuni se constituie prin două
modalităŃi:
1) subscripŃie integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului
constitutiv, sau
2) prin subscripŃie publică. În cazul constituirii prin subscripŃie publică actul
constitutiv al societăŃii pe acŃiuni trebuie să îmbrace forma autentică (art 5 alin.
6din Legea 31/1990).
2.VII..b. Constituirea simultană sau concomitentă . Pentru ca o viitoarea societate
să se constituie prin subscripŃie simultană trebuie să fie îndeplinite următoarele
condiŃii:
- existenŃa a minimum 2 acŃionari( art.10 alin.3); În cazul în care societatea
are mai puŃin de 2 acŃionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană
interesată poate solicita insatnŃei dizolvarea societăŃii. Societatea nu va fi dizolvată
dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul
minim de acŃionari prevăzut de Legea nr.31/1990 este reconstituit.
-vărsarea prealabilă de către toŃi semnatarii actului constitutiv, a cel puŃin
30% din capitalul social subscris. DiferenŃa de capital social subscris va fi
vărsată :
a) pentru acŃiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12
luni de la data înmatriculării societăŃii ;
b) pentru acŃiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel
mult 2 ani de la data înmatriculării ;(art. 9 alin. 2)
- redactarea unui înscris/a actului constitutiv, în formă autentică ;
Prin această modalitate 13capitalul social se formează prin aporturile asociaŃilor
care înfiinŃează societatea. Capitalul social al societăŃii pe acŃiuni şi în comandită
pe acŃiuni nu poate fi mai mic de 90 000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o
dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, Ńinând seama de rata de schimb,
astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei a sumei de 25 000 euro(
art.10 alin.1, L.nr.31/1990). Cu excepŃia cazului în care societatea este transformată
într-o societate de altă formă, capitalul social al societăŃilor prevăzute mai sus nu
poate fi redus sub minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital
în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a capitalului. În cazul încălcării acestor
dispoziŃii, orice persoană interesată se poate adresa instanŃei pentru a cere
dizolvarea societăŃii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămînerea
irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social este adus la
valoarea minimului legal prevăzut de Legea nr. 31/1990.
După subscrierea integrală a capitalului şi a efecuării vărsământului de 30 % din
capitalul social subscris, asociaŃii vor putea trece la constituirea societăŃii pe
acŃiuni, prin încheierea actelor constitutive şi îndeplinirea formalităŃilor prevăzute

13
Este o procedură simplă de constituire a societăŃii pe acŃiuni, caracteristică de altfel şi celorlalte
societăŃi comerciale: în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată .
de lege. În cazul acestei modalităŃi capitalul social al societăŃii se formează în
acelaşi timp cu încheierea actelor constitutive .
2.VII.c.Constiuirea continuată sau prin subscripŃie publică . Această modalitate
de constituire se iniŃiază de asociaŃii care nu au suficiente mijloace financiare
pentru a vărsa minimul cerut de lege.
Înainte de înmatricularea socităŃii pe acŃiuni
a.CondiŃiile referitoare la constituirea societăŃii pe acŃiuni prin subscripŃie
publică sunt:
- să existe minim 2 acŃionari ;
- întregul capital social a fost subscris ( art.21 alin.1, L.31/1990) ;
- fiecare acceptant- persoană care acceptă subscrierea, numită în continuare
acceptant sau subscriitor - a vărsat în numerar jumătate din valoarea acŃiunilor
subscrise la C.E.C.-S.A. ori la o bancăsau la una dintre unităŃile acestora.
Restul de capital subscris va trebui vărsat în termen de 12 lunide la înmatriculare(
art.21 alin.1, L.31/1990).
-acŃiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral( art.21
alin.2, L.31/1990) ;
Capitalul social se formează pe calea subscripŃiei publice, procedură iniŃiată de
fondatori prin oferta de subscriere adresată oricărei persoane care are mijloace
financiare şi doreşte să devină asociat prin cumpărarea de acŃiuni .
a. Prospectul de emisiune Primul act al fondatorilor este deci întocmirea unui
prospect de emisiune, care trebuie să cuprindă o informare completă asupra datelor
ce privesc viitoarea societate şi care să permită publicului, ca în cunoştinŃă de cauză
să facă subscrieri.
Astfel prospectul de emisiune trebuie să conŃină aceleaşi clauze prevăzute şi
pentru actul constitutiv(de la art 8)mai puŃin cele privitoare la administratori şi
directori, respectiv pe membrii directoratului şi ai consiiului de supraveghere,
precum şi pe cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar, şi să stabilească data
încheierii subscripŃiei(art.18 alin.1 din L.nr. 31/1990).
Semnat de fondatori în formă autentică, prospectul de emisiune trebuie depus la
registrul comerŃului din judeŃul în care se va stabili sediul societăŃii, pentru ca
judecătorul delegat (la registru )să constate îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de
lege şi să autorizeze publicarea lui (art. 18 alin.2 din Legea 31/1990). Prospectele
de emisiune care nu cuprind toate menŃiunile sunt sancŃionate cu nulitate(art. 18
alin.4 din L.nr. 31/1990). Legea 31/1990 nu reglementază conŃinutul şi forma
acestei publicităŃi. În practică publicitatea se face în presă.
►Subscrierea acŃiunilor. Luînd cunoştinŃă, prin faptul publicării, de conŃinutul
prospectului de emisiune, persoanele interesate îşi manifestă voinŃa de a deveni
acŃionari ai viitoarei societăŃi, prin cumpărarea de acŃiuni. Actul subscrierii asimilat
cumpărării acŃiunilor societăŃilor comerciale şi considerat faptă de comerŃ obiectivă
conexă de Codul comercial (în art.3 pct.4) este un contract încheiat între
subscriitori şi fondatori. Subscriitorii trebuie să aibă capacitatea deplină de
exerciŃiu pentru a îndeplini un astfel act.
Subscrierile de acŃiuni se vor face pe unul sau mai multe exemplare ale
prospectului de emisiune al fondatorilor, vizate de judecătorul delegat (art. 19
alin.1, Legea 31/1990 ) .
Subscrierea va cuprinde : numele şi prenumele sau denumirea, domiciliul ori
sediul subscriitorului ; numărul, în litere, al acŃiunilor subscrise; data subscrierii şi
declaraŃia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune (art.
19 alin.2, L.nr. 31/1990 ) .
În cazul în care subscrierile publice depăşesc capitalul social prevăzut în
prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligaŃi
să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau, după caz, reducerea
capitalului social la nivelul subscripŃiei( art.22,L.nr.31/1990) .
►Rolul adunării constitutive în realizarea subscripŃiei. La adunarea constitutivă
participă fondatorii şi persoanele care acceptă subscripŃia(art.25 alin.1, art.24
alin.1,etc.).Adunarea constitutivă se întruneşte în mod legal în prezenŃa a jumătate
plus unu din numărul acceptanŃilor. Hotărârile acesteia se iau cu votul majorităŃii
simple a celor prezenŃi .
Fondatorii sunt persoanele care au obligaŃia să întocmească lista acceptanŃilor, cu
menŃionarea numărului acŃiunilor fiecăruia (art.23 alin.1). Lista va fi afişată la locul
unde se va Ńine adunarea ,cu cel puŃin 5 zile înainte de adunare.
Adunarea constitutivă alege un preşedinte şi doi sau mai mulŃi secretari .
PrezenŃa acceptanŃilolor la adunarea constitutivă vafi constatată pe liste, semnate
de fiecare dintre ei şi vizate de preşedinte şi de unul dintre secretari (art.24 alin.1).
Înainte de a intra în ordinea de zi a adunării, oricare dintre acceptanŃi are dreptul
să facă observaŃii asupra listei afişate de fondatori, iar adunarea constitutivă este
cea care decide asupra observaŃiilor .În adunarea constitutivă fiecare acceptant are
dreptul la un vot, indiferent de acŃiunile subscrise .Acceptantul poate fi prezent la
adunare, sau reprezentat prin procură specială (art.25 alin.1). Nimeni nu poate
reprezenta mai mult de 5 acceptanŃi. AcceptanŃii care au constituit aporturi în
natură nu au drept de vot în deliberările referitoare la aporturile lor,chiar dacă sunt
şi subscriitori de acŃiuni în numerar ori se prezintă ca mandatari ai altor
acceptanŃi(art.25 alin.3).
►Rolul adunării generale şi al fondatorilor în procedura de constituire a societăŃii
pe acŃiuni prin subscrepŃie publică. Dacă există aporturi în natură, avantaje
rezevate fondatorilor,operaŃiuni încheiate de fondatori în contul societăŃii care se
constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa ,adunarea constitutivă
numeşte unul sau mai mulŃi experŃi care îşi vor da vizul asupra evaluărilor (art.26
alin.1).Nu pot fi experŃi, potrivit art 39din Legea 31/1990 :
- rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ori soŃii acestora care au
constituit aportur în natură sau ai fondatorilor ;
-persoanele care primesc sub orice formă pentru funcŃiile pe care le îndeplinesc,
alele decât aceea de expert ,un salariu sau o remuneraŃie de la fondatori sau de la
cei care au constiuit aporturi în natură ( art. 39 din Legea 31/1990).
Desemnarea experŃilor se va face de judecătorul delegat ,la cererea oricărui
acceptant ,dacă majoritatea cerută nu poate fi întrunită (majoritatea simplă a celor
prezenŃi).
Judecătorul delegat dispune astfel efectuarea unei expertize în contul părŃilor ,şi
numeşte în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii unul sau mai mulŃi experŃi din
liste experŃilor autorizaŃi .
Aceştia vor întocmi un raport de expertiză care va cuprinde descrierea şi modul de
evaluare a fiecărui bun şi vor evidenŃi dacă valoarea acestuia corespunde numărului
şi valorii acŃiunilor acordate în schimb precum şi alte elemente indicte de
judecătorul delegat. Pentru bunurile mobile noi va fi luată în considerare factura(
art. 38 alin.1 din Legea 31/1990).
În tremen de 15 zile de la întocmirea lui ,raportul de evaluare va fi depus la oficiul
registrului comerŃului şi va putea fi examinat de creditorii personali ai asociaŃilor
sau de alte persoane ( art. 38 alin.2 din Legea 31/1990).
După depunerea raportului de evaluare la registrul comerŃului ,fondatorii
convoacă din nou adunarea constitutivă ,cel mai târziu în termen de 15 zile de la
data închiderii subscripŃiei ,printr-o înştiinŃare publicată în Momitorul Oficial al
României partea a IV,şi în două ziare de largă răspândire ,ci 15 zile de data fixată
pentru adunare ( art. 20 alin.1 din Legea 31/1990).ÎnştiinŃarea va cuprinde locul şi
data adunării ,care nu poate depăşi două luni de la data închiderii subscrierii şi
precizarea problemelor care vor face obiectul discuŃiilor .
Dacă valoarea aporturilor în natură ,stabilită de experŃi ,este iferioară cu o
cincime aceleia prevăzute de fondatori în prospectul de emisiune ,oricare acceptant
dâ se poate retrage ,anunŃându-i pe fondatori ,până la data fixată pentru adunarea
constitutivă ( art. 27 alin.2 din Legea 31/1990).
Fondatorii sau alte persoane vor putea prelua acŃiunile ce reveneau acceptanŃilor
care s-au retars ,în termende 30 de zile sau ulterior, pe cale de subscripŃie publică .
▪ În cadrul acestei proceduri adunarea constitutivă are următoarele obligaŃii ( art.
28 din Legea 31/1990) :
- verifică existenŃa vărsămintelor ;
- examinează şi validează raportul experŃilor de evaluare a aporturilor în
natură ; aprobă participările la beneficii ale fondatorilor şi operaŃiunile
încheiate în contul societăŃii ;
- discută şi aprobă actul constitutiv al societăŃii ,membrii prezenŃi,
reprezentând în acest scop ,şi pe cei absenŃi ,şi desemnează pe aceia care se
 vor prezenta pentru autentificarea actului şi îndeplinirea fomalităŃilor cerute
pentru constituirea societăŃii ;
- numeşte pe administratori şi cenzori .
Tot adunarea constitutivă este cea care va hotărî asupra cotei din profitul net ce
revine fondatorilor unei societăŃi comerciale care se constituie prin subcripŃie
publică; cota parte din profit nu poate depăşi 6% din profitul net şi nu poate fi
acordată pe o perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societăŃii ( art. 32
alin.1 şi 2 din Legea 31/1990).
Dacă se majorează capitalul social, fondatorii îşi pot exercita drepturile numai
asupra profitului corespunzător capitalului social iniŃial (art. 32 alin.3 din Legea
31/1990). De cota parte din profit de 6% beneficiază numai persoanele fizice cărora
li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv (art.33 din Legea
31/1990).
Dacă societatea se dizolvă anticipat, fondatorii au dreptul să ceară daune de la
societate, numai în cazul în care dizolvarea s-a făcut în dauna drepturilor lor.
Dreptul la acŃiunea în daune se prescrie în termen de 6 luni de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a hotărârii adunării generale a
acŃionarilor care a decis dizolvarea anticipată .
▪Îndatoririle fondatorilor în procedura de constituire a societăŃii pe acŃiuni prin
subscripŃie publică .Răspunderea fondatorilor şi a primilor administratori. Rolul
determinant în constituirea societăŃii pe acŃiuni prin subscripŃie publică îl au
fondatorii ,deoarece :
-întocmesc şi lansează prospectul de emisiune ;
-organizează subscrierea acŃiunilor ;
-convoacă adunarea constitutivă .
Îndeplinind formalităŃile referitoare la constituirea societăŃii, fondatorii iau asupra
lor consecinŃele actelor şi ale cheltuielilor necesare constituirii acesteia ,şi dacă
societatea nu se constituie, din orice cauză, ei nu se pot îndrepta împotriva
acceptanŃilor(art.30 alin.1, L.nr. 31/1990).
După consituirea societăŃii, fondatorii sunt obligaŃi să predea administratorilor
documentele şi corespondenŃa referitoare la constituirea societăŃii ,iar din
momentul constituirii societăŃii fondatorii şi primii administratori sunt solidar
răspunzători, faŃă de societtate şi de terŃi pentru :
-subscrierea integrală a capitalului social şi efectuarea vărsămintelor stabilite de
lege sau de actul constitutiv
-existenŃa aporturilor în natură
-veridicitatea publicaŃiilor făcute în vederea constituirii societăŃii (art.31 alin.1 din
Legea 31/1990).
Fondatorii sunt răspunzători de valabilitatea operaŃiunilor încheiate în contul
societăŃii înainte de constituire şi luate de aceasta asupra sa .
 De asemenea ,alături reprezentanŃii societăŃii şi de primii membri ai organelor de
conducere, de administrare şi de control ale societăŃii, fondatorii, răspund nelimitat
şi solidar pentru prejudiciul cauzat(art.49din Legea 31/1990) prin neregularităŃile
ce rezultă din încălacarea cerinŃelor legale de constituire a societăŃii (art.46-48 din
Legea 31/1990) :
- cînd actul constitutiv nu cuprinde menŃiunile prevăzute de lege ori cuprinde
clauze prin care se încalcă o dispoziŃie imperativă a legii sau când nu s-a
îndeplinit o cerinŃă legală pentru constituirea societăŃii. În acest caz
judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care
formulează o cerere de intervenŃie, va respinge, prin încheiere, motivat
cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaŃii înlătură asemenea
neregularitate. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările
efectuate. Dacă au fost formulate cerei de intervenŃie, judecătorul va cita
intervenienŃii şi se va pronunŃa asupra cererilor acestora potrivit art.49 şi
următoarele di codul de procedură civilă
- când fondatorii sau reprezentanŃii societăŃii nu au cerut înmatricularea
societăŃii în termen legal. În acest caz oricare asociat pote cere oficiului
registrului comerŃului efecturea înmatriculării, după ce, prin notificare sau
scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere pe fondatori şi aceştia nu s-au
conformat în cel mult 8 zile de la primire. Dacă totuşi înmatricularea nus-a
efectuat în termenul precizat mai sus, asociaŃii sunt eliberaŃi de obligaŃiile ce
decurg din subscripŃiile lor, după trecerea a 3 luni de la data autentificării
actului constitutiv, în afară de cazul în care acesta prevede altfel. Dacă un
asociat a cerut îndeplinirea formalităŃilor de înmatriculare, nu se va mai
putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaŃiile ce decurg din
subscripŃie .
- când au fost constatate unele neregularităŃi după înmatriculare .În acest caz
societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile
de la data constatării acelor neregularităŃi. Dacă societatea nu se
conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige
organele societăŃii, sub sancŃiunnea de daune cominatorii să se regularizeze
.Dreptul la cŃiunea în regularizare se prescrie printrecerea unui termen de
unan de la data înmatriculării societăŃii.
După constituirea societăŃii, adunarea generală nu va putea da descărcare
fondatorilor şi primilor administratori pentru răspunderea ce le revine în
cazurile precizate mai sus, timp de 5 ani, inclusiv în situaŃiile în care :
-actele sau faptele, pentru nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.
Actele sau faptele respective nu pot fi opuse terŃilor, în afară de cazul în care
societatea face dovada că aceştia le cunoşteau (art.50 alin.1din Lgea 31/1990).
-operaŃiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în
 Monitorul Oficial al României partea a IV-a a încheierii judecătorului delegat.
Acestea nu sunt opozabile terŃilor, dacă dovedesc că au fost în imposibilitate de
a lua cunoştinŃă despre ele (art.50 alin.2 din Lgea 31/1990).TerŃii pot invoca
însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară
de cazul în care omisiunea publicităŃii le lipseşte de efecte .
Potrivit att 52 din Legea 31/1990, societatea este obligată să verifice identitatea
dintre textul depus la Oficiul Registrului ComerŃului şi cel publicat în
Monitorul Oficial partea a IV-a sau în presă. Dacă se constată neconcordanŃă,
terŃii pot opune societăŃii oricare dintre texte, în afară de cazul în care
societatea face dovada că ei cunoşteau textul depus la oficiul registrului
comerŃului .
De asemenea, fondatorii reprezentanŃii şi alte persoane, care au lucrat în
numele unei societăŃi în curs de constituire, răspund nelimitat şi solidar faŃî de
terŃi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăŃii, în afară de
cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică le-a preluat
asupra sa. Pentru a se sustrage de la obligaŃiile asumate, nici societatea şi nici
terŃii nu pot opune o neregularitate în numirea reprezentanŃilor,
administratorilor sau a altor persoane, care fac parte din organele societăŃii,
atunci când această numire a fost publicată potrivit legii .
Societatea pe acŃiuni constituită prin subscripŃie publică trebuie avizată în
mod obligatoriu de către Comisia NaŃională de Valori Mobiliare, iar acŃiunile
emise de acestea cad sub incidenŃa prevederilor Legii 197/2004 privind piaŃa de
capital
2.VII.d.Efectele încălcării cerinŃelor legale de constituire a societăŃii .
Încălcarea cerinŃelor legale de constituire a societăŃii,chiar înmatriculată în
registrul comerŃului ,are ca efect nulitatea .Această sancŃiune poate fi declarată
de către Tribunal numai dacă (art.56 din Legea 31/1990) :
- lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică ;
- toŃi fondatorii au fost, potrivit legii , incapabili ,la data constituirii societăŃii ;
- obiectul de activitate al societăŃii este illicit sau contrar ordinii publice ;
- lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăŃii ;
- lipseşte autorizaŃia legală administrativă de constituire a societăŃii ;
- actul constitutive nu prevede denumirea ,sediul societăŃii ,obiectul său de
activitate ,aporturile asociaŃilor şi capitalul social subscris şi vărsat ;
s-au încălcat dispoziŃiile legale privind capitalul social minim,subscris şi vărsat;
- nu s-a respectat numărul minimde asociaŃi ,prevăzut de lege.
Societatea comercială nu mai pote fi declarată nulă ,în cazul în care cauza de
nulitate invocată în cererea de anulare ,a fost înlăturată înainte de a se pune
concluzii în fond la tribunal .
Societatea încetează fără effect retroactive şi intră în lichidare la data la care
 hotărârea judecătorească de declarare a nulităŃii a devenit irevocabilă
.Lichidatorii societăŃii se vor numi prin hotărâre judecătorească de declarare a
nulităŃii .Hotărârea judecătorească prin care se constată nulitatea va fi
comunicată de Tribunal ,oficiului registrului comerŃului ,după care va fi trimisă
în vederea publicării ,Monitorului Oficial al României,partea a IV-a .

2.IX. CondiŃiile necesare constituirii sucursalelor şi filialelor societăŃilor

comerciale
2.IX.a.Precizări prealabile
ÎnfiinŃarea sucursalelor şi filialelor poate fi hotărâtă fie în momentul constituirii
societăŃii comerciale ,printr-o clauză expresă în cuprinsul acului constitutiv ,fie
ulterior ,după constituirea societăŃii,în cursul existenŃei acesteia ,printr-un act
modificator ( act adiŃional ) al actului constitutiv ,în condiŃiile art.204 din Legea 31/
1990.
2.IX.b. Sucursala
Sucursala constituie o modalitate de extindere a societăŃii comerciale fondatoare
,menită să producă sau să distribuie mărfuri ,să presteze servicii ori să execute
lucrări pentru clientelă ,contribuind la realizarea obiectului ei specific de activitate .
Sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică a societăŃii
comerciale ,,o modalitate de descentralizare a activităŃii societăŃii mame care o
patronează,,făcând parte din structura organică a acesteia .Totuşi dispune de o
anumită autonomie ,însă în limitele stabilite de societate .
Sucursala se înmatriculează ,înainte de a-şi începe activitatea ,în registrul
comerŃului din judeŃul în care va funcŃiona .Dacă se înfiinŃează într-o localitate din
acelaşi judeŃ sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare ,ea se va înmatricula
în acelaşi registru al comerŃului ,însă distinct ,ca înmatriculare independentă (art.43
din Legea 31/1990).Neavând personalitate juridică ,sucursala nu participă în nume
propriu la circuitul civil.
Potrivit art.43 alin 3,regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu
secundar–agenŃii ,reprezentanŃe, indiferent de denumirea lui căruia societatea care
îl înfiinŃează îi atribuie statut de sucursală.
Celelalte sedii secundare(agenŃii ,reprezentanŃe )se menŃionează numai în cadrul
înregistrării societăŃii în registrul comerŃului sediului principal.
Reprezentantul sucursalei trebuie să depună semnătura sa la registrul comerŃului în
aceleaşi condiŃii prevăzute de lege pentru reprezentanŃii societăŃii (art.45 alin. 2din
Legea 31/1990).
2.IX.c.Filiala
Spre deosebire de sucursală,filiala este o societate comerciă înzestrată cu
personalitate juridică ,iar ,, particularismul care diferenŃiază filiala de o societate
comercială fondatoare decurge din consideraŃiuni economice,, Astfel ,,capitalul
filialei înclude în mod necesar aportul subscris şi vărsat de una sau mai multe
societăŃi comerciale care o tutelează pe ce dintâi,,.Aşadar pe plan economic filiala
este dependentă de societatea fondatoare ,chiar dacă din punct de vedere juridic
,este subiect distinct de drept ,autonom.Prin urmare ,filiala are patrimoniu propriu,
distinct de cel al societăŃii comerciale ,încheind contractele cu terŃii în numele şi pe
contul său. Potrivit art.43 alin.5din Legea 31/1990 nu se pot înfiinŃa sedii secundare
sub denumirea de filială .
Filialele se constituie în una din formele juridice prevăzute de art.5 din Legea
31/1990 : societate în nume colectiv,în comandită simplă,pe acŃiuni,în comandită
pe acŃiuni,şi cu răspundere limitată .CondiŃiile de constituire şi regimul juridic al
filialelor sunt aceleaşi ca pentru formele juridice de societate comercială care le
înfiinŃează (art.42 din Legea 31/1990).
Sucursalelor, filialelelor,agenŃiilor şi reprezentanŃelor înfiinŃate de societăŃile
comerciale străine în România le sunt aplicabile dispoziŃiile Legii 31/1990
referitoare la sucursale şi filiale .SocietăŃile comerciale străine pot înfiinŃa în
România astfel de dezmembrăminte ,numai dacă acest drept este recunoscut de
legea statutului lor organic (art.44 din Legea 31/1990).
OBLIGATIILE COMERCIALE
 Trasaturile obligatiilor comerciale.
1. Solidaritatea obligatiilor
1a. Solidaritatea codebitorilor (art 42 C.com.)

Solidaritatea este definita ca acea modalitate a obligatiilor care

impiedica diviziunea lor, chiar daca prin natura lor sunt divizibile.
Solidaritatea debitorilor reprezinta in plus o garantie pentru creditori
care poate urmari pe debitorul solvabil realizandu-si astfel creanta.
Solidaritatea (in dreptul civil) este de doua feluri:
I. solidaritate activa – reprezinta o pluralitate de creditori
II. solidaritate pasiva – reprezinta o pluralitate de debitori

In dreptul comercial exista dispozitii numai cu privire la solidaritatea

pasiva.
Caracterele soldaritatii sunt:
o fiecare codebitor solidar este obligat la plata intregii
datorii, fata de acelasi creditor, creditorul putand urmari
pe oricare dintre codebitori (la alegerea sa) pentru
intreaga creanta.
o In raporturile dintre codebitorii solidari obligatia este
divizata, fiecare raspunzand pro parte (numai pentru
partea sa)
o Debitorul care a platit intreaga datorie sau mai mult
decat datora dobandeste un drept de regres impotriva
celorlalti codebitori solidari.

Solidaritatea poate fi:

I. legala – cand opereaza in virtutea legii
II. conventionala – este stabilita de comun acord de catre partile
contractante

In drepul civil obligatia solidara nu se prezuma si trebuie stipulata

expres in contract.
 In dreptul comercial, insa obligatia solidara se prezuma, fiind o
prezumtie legala potrivit art 42 CC: „in obligatiile comerciale, codebitorii
sunt tinuti solidariceste, afara de stipulatiune contrarie.
Justificarea acestei prezumtii legale consta in necesitatea asigurarii
creditului existent in relatiile comerciale.
Codul comercial a instituit si solidaritatea fidejusorilor, ai garantilor
persoanali ai debitorului.

1b. Solidaritatea fidejusorilor. In dreptul civil fidejusorul este tinut

numai pentru obligatiile debitorului, numai in sibsidiar daca debitorul
principal nu face plata si nu este solidar cu acesta recunoscandu-i-se
beneficiul de discutiune si de diviziune (daca sunt mai multi fidejusori,
potrivit art 1652 si urm C Civil).
In dreptul comercial, de regula, garantii personali ai debitorului
raspund solidar (nemaiavand nici dreptul de discutiune nici de diviziune).
De retinut ca prezumtia de solidaritate a debitorului poate fi
inlaturata numai intr-o stipulatie expresa a partilor.
Cu toate acestea nu se poate deroga de la solidaritatea instituita de
legiuitor in privinta:
o asociatiilor in societatile in nume colectiv (SNC)
o asociatiilor comanditati in societatile in comandita simpla
o a administratorilor societatilor comerciale
o a lichidatorilor care nesocotesc dispozitiile referitoare la
lichidare
o a mandatarilor comerciali.

Solidaritatea debitorilor – in dreptul comercial – este argumentul

potrivit careia in aceasta materie se ocroteste in primul rand creditorul
acordand prioritate creditului.

2. Fructificarea de drept a banilor

Potrivit articolului 1073 C Civil, „oricine se obliga la efectuarea unei
prestatii, este indatorat sa o indeplineasca sub sanctiunea daunelor-
interese. Daca prestatia consta intr-o suma de bani, daunele sunt
prezumate (deci nu trebuie dovedite de creditor), ele se exprima sub
forma dobanzilor aferente sumelor neachitate. In dreptul civil regula este
ca daunele – interese sub forma dobanzilor sunt datorate numai din
momentul in care debitorul a fost pus in intarziere (cerere de chemare in
judecata, somatie, notificare)
Dobanda nu curge prin simplul fapt al ajungerii la termen (art 1088,
alin 2 C Civil cu doua exceptii:
o In cazul restituirii platilor sumelor nedatorate daca
„...............” este de rea credinta (art 937 Cod civil ) sau
o In cazul neindeplinirii obligatiilor de varsare a aporturilor
datorate de asociati catre societate.

Numai in aceste doua situatii, in dreptul civil, dobanda curge de

drept.
In dreptul comercial, datoriile comerciale lichide si platibile in bani
produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile” (art 43 CC), ceea
ce inseamna ca debitorul este de drept in intarziere prin simpla ajungere
la termen.
Orice suma de bani aflata in mana comerciantului trebuie sa
produca bani. Acesta dispozitie (art 43 CC) se aplica numai daca este
vorba de o obligatie comerciala care consta intr-o suma de bani.
Dobanzile comerciale se aplica daca sunt intrunite conditiile:
o Obligatia este comerciala (izvoraste dintr-un fapt de
comert obiectiv – art 3 CC, dintr un fapt de comer
subiectiv – art 4 CC, sau dintr un fapt de comert
unilateral sau mixt – art 56 CC)
o Obligatia consta intr o suma de bani
o Obligatia este lichida – adica reevaluarea ei este
determinata
o Obligatia este exigibila – adica a ajuns la scadenta

Anatocismul
Anatocismul – sau dobanda la dobanda este acea intelegere prin
care partile contractante convin ca dobanda sa se capitalizeze, adica sa
se adauge la suma datorata si sa se calculeze din nou dobanda.
Anatocismul a fost interzis prin Decretul – lege privind stabilirea
dobanzilor si inlaturarea cametei inca din 1938. Atat din raporturile de
drept civil cat si in raporturile de drept comercial, cu exceptia contractului
de cont curent, reglementat de codul comercial, in art 370-373.
Aceasta interdictie a fost prevazuta si prin decretul-lege nr.
311/1954.
Anterior actelor normative din 1938 si D. 311/1954, anatocismul era
permis in materie comerciala, iar in privinta raporturilor de drept civil, se
aplicasera dispozitiile codului civil, respectiv, art 1089, alin 2:
o Dobanda la dobanda sa fi fost prevazuta in contract sau
 prin cerere de chemare in judecata.
o Dobanda la dobanda se putea acorda numai pe timp de
un an implinit, cu exceptia veniturilor datorate cu titlu de
amenzi, chirii, rente viagere, restituire de fructe, acestea
producand dobanzi din ziua intelegerii contractuale sau
din ziua chemarii in judecata.

In materie comerciala anatocismul este permis. In prezent potrivit

O.G. 9/2000, art 8, alin 1, „dobanda se va calcula numai asupra
cuantumului sumei imprumutate”, cu exceptia prevazuta de art 8, alin 2:

Dobanzile se pot capitaliza si se pot produce
dobanzi in termenul unei conventii speciale
incheiate in acest sens, dupa scadenta lor dar
numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an.

Asadar anatocismul este permis numai daca sunt indeplinite

conditiile:

Sa existe un contract de imprumut

Sa existe o conventie speciala privind anatocismul

Conventia privind anatocismul trebuie sa intervina
dupa data scadentei

Anatocismul se calculeaza numai pentru dobanzi
datorate de cel putin un an

Nu se aplica anatocismul in cazul contractului de cont curent si in

cazul cand legea prevede astfel. (art 8, alin 3, OG 9/2000)
Cumulul dobanzilor cu despagubirile:
o Potrivit art 1088 C Civil „cumulul dobanzilor cu
desagubirile in principiu nu este admis, cu exceptiile:

- I. Prevazute codul civil

• In privinta fidejusorului (cautiunea reala) care a
platit datoria are dreptul de regres (recurs)
impotriva debitorului principal (art 1669 C Civil)
• In materia contractului de societate asociatul
care intarzie sa depuna capitalul social (in
numerar) datoareaza pe langa dobanda legala
din ziua in care trebuia sa efectueze scazamantul
plus daune (despagubiri) cauzate societatii.
 1 II. Prevazute de codul comercial si legislatia special:
2 Mandatarul care intrebuinteaza in alte scopuri
sumele primite din contul mandatatului,
datoreaza in afara de dobanzi si daune –
interese. (art 383 CC)
3 Art 84, alin 2 din L. 31/90 republicata
4 Art 65, alin 2 din L. 31/90 republicata

Asadar in raporturile juridice de cod comercial dobanda poate fi

cumulata cu despagubirile atat in cazul intarzierii in executare cat si in
cazul neexecutarii obligatiilor contractuale, care constau in sume de bani.

Cumulul dobanzilor cu penalitatile.

Problema cumulului dobanzilor cu penalitatile se simplifica potrivit
reglementarilor actuale in materia dobanzilor (OG 99/2000 modificata prin
L. 356/6.06.2002).
Daca fapta debitorului consta in intarziere in exectuarea obligatiilor
contractuale sau legale banesti, debitorul datoreaza dobanzi sau penalitati
care nicicum nu se pot cumula.

3. Neexecutarea contractelor bilaterale. Inexistenta termenului de gratie.

In obligatiile comerciale judecatorul nu poate acorda termenul de
gratie permis de art 1021 C Civil, potrivit art 44 CC.
Daca una din parti si-a executat obligatiile, iar cealalta nu le-a
executat si nici nu este pe cale sa le indeplineasca, partea care si-a
onorat obligatiile are doua posibilitati (in dreptul civil):
1 Fie sa ceara executarea contractului (cat mai este posibil)
2 Fie sa ceara rezolutiunea contractului si daune interese
compensatorii.

In cea de-a doua situatie, judecatorul poate acorda un termen de

gratie, inauntrul caruia partea care nu si-a indeplinit obligatia, sa o poata
favoriza. (art 2 CC)
Aceasta regula are caracter supletiv, partile pot prevedea in contract
ca rezolutiunea sa se produca de drept.

In dreptul comercial o asemenea regula, cea de la art 1021 C Civil,

este incompatibila cu activitatea comerciala.
Numai partea care si-a executat obligatiile poate acorda celeilalte un
termen de gratie. Acest termen este unic si daca nici de aceasta data
obligatiile nu sunt indeplinite, rezolutiunea opereaza de plin drept si orice
executare peste termen devine inadmisibila.
Rezolutionarea in cazul termenului esential.
Termenul esential – este acel termen care are o importanta decisiva
in executarea constractului fiind considerat ca element determinant la
incheierea acestuia.
Termenul este esential in urmatoarele situatii:
1 Prin natura insasi a contractului – spre exemplu, contractul de
raport sau operatiunile la bursa si in special contractele de
vanzare de titluri, de credit sau de valuta, la termen.
Executarea la data stabilita in contract este esentiala fata de
posibilitatea variatiei cursului valutar.
2 Prin vointa partilor contractuale – exprimarea vointei trebuie sa
fie neechivoca, spre exemplu, in contractul de vanzare, daca
marfa trebuie transportata si icnarcata pe un anumit vas, la o
data fixa.

Codul comercial reglementeaza termenul esential in art 67 CC, in

cazul contractului de vanzare cumparare ca modalitate a contractului.
Practica a extins insa aceasta regula la toate obligatiile comerciale.

Rezilierea contractelor cu executarea succesiva.

In cazul contractelor cu executare succesiva, rezilierea pentru
neindeplinirea obligatiilor de catre una din parti, produce efecte pentru
viitor.
La prima indeplinire executarea obligatiilor intervine rezilierea care
desfinteaza contractul.

4. Proba obligatiilor comerciale.

In principiu, in dreptul comercial, obligatiile se dovedesc cu aceleasi
mijloace ca si obligatiile civile. In materie comerciala formalismul (reclamat
de dreptul comun pentru mai multe operatiuni juridice) este diminuat, dar
nu inlaturat in totalitate.
Potrivit art 46 CC, obligatiile comerciale si libero-actiunile se
dovedesc cu: acte autentice, acte sub semnatura privata, facturi acceptate
prin corespondenta, prin telegrame, prin registrele partilor, prin martori ori
de cate ori instanta judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba
testiomoniala, chiar in cazurile prevazute in art 1191 CC.
In sfarsit obligatiile comerciale pot fi dovedite prin orice alte mijloace
de proba admise de legea civila.