Afara-i toamna

de Mihai Eminescu
Afara-i toamna, frunza mprastiata,
Iar vntul svrla n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si ntrun ceas gndesti la viata toata.

Pierzndu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,

Nai vrea ca nimeni n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cnd afara-i sloata,
Sa stai visnd la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de gnduri,

Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceata creste rnduri-rnduri;

De odataud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scnduri
Iar mni subtiri si reci mi-acoper ochii.