Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,[1] Botoani, Moldova d.

15/27
iunie 1889,[1] Bucureti, Romnia) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni
i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn.[3] Receptiv
la romantismele europene de secol XVIII i XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa
aparinnd unui romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat
temele tradiionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria
naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru
copilrie, melancolia i cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european
descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stphane Mallarm, bunoar.
Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influenat de marile sisteme filosofice
ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gndire
ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o
vreme la traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i
ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la
urm) i de teoriile lui Hegel.