Sunteți pe pagina 1din 12

CUPLUL STERIL

Cuplul steril se defineste prin incapacitatea unui cuplu conjugal de a se reproduce fara a folosi mijloace
anticonceptionale timp de un an de viata conjugala.

Sterilitatea actioneaza asupra starii psihice a organismului si se manifesta prin marirea labilitatii proceselor nervoase
sau prin inhibitia lor,micsorand astfel interesul indivizilor fata de mediu inconjurator si profesie;ca urmare apare
complexul inferioritatii in relatiile familiale.

Infertilitatea:este rezervat pentru cazurile in care femeia ramine gravida dar nu poate mentine sarcina.

Sterilitatea poate fi:


o Femenina
primara
secundara
1. tubar-peritoniala
2. endocrina
3. cervicala
4. uterine
5. combinata
o Masculina
1. secretorie
2. excretory
3. imunologica
4. mixta
o mixta
1. incopatibilitatea imunologica
2. combinatii ale diferitor forme de sterilitate femenina si masculina
sterilitate primara cand persoana nu a reusit niciodata sa conceapa un copil, desi a incercat;
sterilitate secundara - cand sterilitatea apare dupa ce persoana a reusit macar o data sa conceapa un
copil.
Sterilitatea primara la femei si barbati
Se cheama ca femeile sufera de sterilitate primara daca nu au reusit sa ramana insarcinate niciodata. Sterilitatea
primara la barbat apare cand acesta nu reuseste sa lase gravida niciuna dintre partenerele sale, niciodata, desi cuplul
a incercat sa conceapa un bebelus.

Cauzele fertilitati:

determinata de

-probleme ale uterului si/sau cervixului


-probleme ale ovulatiei
-probleme ale sistemului reproductiv masculin
Inferti-probleme ale trompelor uterine
sterilitatea are multe cauze ce implica sistemul reproductiv al femeii, barbatului sau a ambilor parteneri. Cele mai
frecvente cauze sunt: daca femeia sau barbatul au fost expusi inainte de nastere la DES (Dietilstilbestrol - un
medicament folosit in SUA in anii 40 -70 pentru a preveni avortul spontan si nasterea prematura.
Peste 40% din cazurile de infertilitate la femei sunt determinate de probleme ale ovulatiei, iar alte 40% de probleme
ale trompelor uterine si afectiunilor pelvine.La jumatate din cuplurile investigate pentru o cauza a infertilitatii,
femeia a fost diagnosticata cu o problema a trompelor uterine, a uterului sau a capacitatii de ovulatie. La aproape o
treime cauza infertilitatii a constituit-o sistemul reproductiv al barbatului. In alte cazuri, ambii parteneri au o
afectiune ce determina infertilitate. La 5% din cuplurile infertile cauza imposibilitatii de a concepe este afectiuni
rare, precum expunerea la DES.Frecventa sterilitatii si a avortului spontan creste odata cu inaintarea in varsta. Varful
fertilitatii la femeie este maxim la 27 de ani si incepe sa scada dupa 30 de ani. O scadere mai pronuntata a fertilitatii
si o crestere a riscului pentru aparitia avortului spontan incepe in jurul varstei de 35 de ani, in principal datorita
imbatranirii ovulelor.
Cauzele sterilitatii primare la femei

cauze ovulatorii: incapacitatea de a produce in mod frecvent ovule sau lipsa eliberarii ovulelor (cicluri anovulatorii)
menstruatii neregulate sau lipsa menstruatiei (amenoreea)

cauze tubare: obstacole la nivelul trompelor uterine (spermatozoidul si ovocitul nu se mai intalnesc) sau lipsa
acestora deasemenea nu permite trecerea ovulului fecundat in uter

cauze uterine: infectiile endometrului care produc aderente intrauterine sau incapacitatea uterului de a raspunde la
stimuli hormonali pregatindu-se pentru fixarea oului

disfunctii sexuale

hiperprolactinemia

leziuni organice la nivelul sistemului nervos central

anomalii congenitale

pozitie incorecta a uterului care impiedica conceptia

subdezvoltarea organelor sexuale (infantilism)

imbatranirea prematura a organelor sexuale

anomalii anatomice ale uterului

disfunctii hormonala

dereglari ale ciclului menstrual (probleme ovulatorii)

boli autoimune

sport in exces

infectii ale aparatului genital

anticorpi antispermatozoizi

factori de mediu

varsta etc.

Cauzele sterilitatii primare la barbat

dezvoltarea incompleta a testicolelor


coborarea tarzie a testicolelor in scrot sau absenta lor din scrot are efect negativ prin temperatura crescuta de la
nivelul abdomenului

deficiente ale lichidului seminal (volumul prea mare sau prea mic al cantitatii ejaculate, vascozitate anormala)

leziuni testiculare, orhita (inflamatia testiculului)


varicocelul (se asociaza de obicei cu subfebrilitate creste temperatura locala si scade irigatia)

infectii anterioare: infectia urliana (oreionul) la barbatul adult afecteaza testicolul in aproximativ 25-50 % din
cazuri; stari febrile prelungite severe

expunerea testicolelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, prelungite, sauna, lenjerie intima din material plastic
neporos, suspensoare, pantaloni stransi pe corp, bucatarii)

boli cronice si boli cu transmitere sexuala care afecteaza testicolul (TBC, diabetul zaharat, gonoreea, sifilisul)

afectiuni testiculare: varice prezente pe scrot, hipospadias (deschiderea anormala a uretrei la nivelul penisului)

obstructia bilaterala a epididimului si a canalelor ejaculatoare determinate de accidente sau operatii chirurgicale (mai
frecvent dupa hernia inghinala), absenta congenitala sau hipoplazia importanta a canalelor deferente

disfunctii sexuale care impiedica ejacularea (impotenta, ejaculare precoce sau intarziata, ejacularea retrograda
sperma se elibereaza in vezica in loc sa se elimine pe uretra si sa fie ejaculata in exterior)

boli ale sistemului hipotalamo-hipofizar care scad activitatea testiculara: deficitele vitaminice in special vitamina
B12 si acidul folic

drogurile: heroina, metadona

produsi toxici: plumb, acid boric, ultrasunete, dupa expunere la raze X

boli genetice (sindromul Klinefelter)

fumatul mai mult de 2 pachete pe zi (scade numarul si motilitatea spermatozoizilor)

disfuntii sexuale (impotenta, libido scazut, ejaculare retrograda)


sterilitatea secretorie (lipsa spermatozoizilor)
dereglari hormonale
anomalii congenitale ale tractului genital
motilitate scazuta a spermatozoizilor
anomalii ale procesului spermatogenezei
infectii testiculare
varsta
factori de mediu
alcoolismul

Sterilitatea tubar-peritoneala

Are o frecventa de 40-50%.In structura ei distingem 2 forme:tubara si peritoneala.Sterilitatea tubara e cauzata de


dereglari anatomo-functionale ale trompelor,iar cea peritoneala e conditionata de un proces aderential in bazinul
mic.Dereglarile functionale ale trompelor uterine se manifesta prin tulburari ale contractibilitatii trompelor
uterine.Aceste modificari constituie rezultatul stresului cronic psihologic,mai ales al celui cauzat de sterilitate,de
tulburari in sinteza hormonilor steroizi,dereglari ale functiei glandei suprarenale si sistemului
adrenalosimpatic.Diagnosticul sterilitatii tubar-peritoneale se efectueaza pe baza anamnezei ginecologice in cadrul
careia vom aprecia prezenta ginecopatiilor inflamatoare cronice si sistemice.Se concretizeaza debutul menarhei,
prezenta dereglarilor ale ciclului menstrual si functiei sexuale,numarul de sarcini,daca au fost complicatii post-
avortum,numarul partenerilor si metodelor de contraceptie folosite,caracterul eliminarilor vaginale.Pentru depistarea
agentului patogen se vor folosi bacterioscopia si bacteriologia cu aprecierea sensibilitatii microbilor la
antibiotice.Tratamentul sterilitatii tubar functionale trebuie inceput cu folosirea psihoterapiei , autosugestiei ,
sedativelor si tranchilizantelor. In zilele preovulatorii se recomanda administrarea antiprostaglandinelor (naprosin,
,nalaxon),spasmoliticelor.In caz de dereglari hormonale se corijeaza fondul hormonal.Dintre factorii fizici
performanti amintim:sulfatul de hidrogen, stimularea electrica a trompelor uterine.Tratamentul sterilitatii tubare
organice e complicat si poate fi conservator sau chirurgical.Tratamentul conservator consta in tratamentul
ginecopatiilor inflamatoare cronice.El nu trebuie sa fie indelungat,deoarece conduce la dereglari anatomo
functionale.Daca timp de 1,5-2 ani nu se observa efect in urma tratamentului conservator complex,inclusiv si a
balneoterapiei,atunci se recurge la tratament chirurgical,prin laparoscopie sau laparatonie,folosind metoda
microchirurgie.

Sterilitatea endocrina

Caracteristic pentru sterilitatea endocrina sunt perturbatiile hormonale in glandele endocrine,ce conduc la dereglari
ovulatorii care se dezvolta in functie de faza ciclului menstrual.Tratamentul sterilitatii endocrine include doua
etape.In prima etapa se normalizeaza fondul hormonal al oganismului prin inlaturarea cauzei ce a generat
patologia.Dupa normalizarea nivelului de prolactina in singe se trece la etapa a doua de tratament.Daca sterilitatea e
cauzata de disfunctia sistemului hipotalamus-hipofizar,se administreaza preparate ce stimuleaza ovulatia.Daca cauza
sterilitatii e hiperandrogenia provocata de ovare polichistice se administreaza terapia cu gestageni.Trebuie mentionat
ca sterilitatea poate fi cauzata si de patologia glandelor endocrine(tiroida,suprarenale,pancreas).Poate cauza
sterilitate si factorul cervical,deoarece joaca un rol deosebit in transportul spermatozoizilor.

Simptome

steritilitatea nu determina simptome fizice. sterilitatea este un termen ce defineste inabilitatea unui cuplu de a
concepe dupa un an de raporturi sexuale regulate, de 2 sau 3 ori pe saptamana, fara a folosi metode contraceptive.
Pentru femeile sub 30 de ani, unii medici vor pune diagnosticul de sterilitate si vor recomanda tratament, daca in 3
ani de raporturi sexuale regulate nu apare nici o sarcina. In cazul femeilor peste 35 de ani, medicii vor incuraja
inceperea investigatiilor si a tratamentului dupa 6 luni de incercari.

Mecanism fiziopatogenetic

O femeie poate fi considerata steritila daca dupa un an de incercari, fara a folosi metode contraceptive, nu ramane
insarcinata. sterilitatea nu inseamna insa, si incapacitatea de a deveni gravida:
- aproximativ 50% din cuplurile ce nu concep in primul an, vor concepe natural in anul urmator
- din toate cuplurile diagnosticate ca sterile, 35% vor concepe fara tratament
- cuplurile a caror investigatii pentru infertilitate sunt normale, vor fi diagnosticate cu "sterilitate inexplicabila"; din
aceste cupluri, 35% vor concepe fara tratament in urmatorii 3 ani, iar 45% in urmatorii 7 ani.
Factorii majori care afecteaza sansa de a concepe, cu sau fara tratament, includ varsta, durata incercarilor si cauza
sterilitatii:
- sterilitatea femeilor descreste odata cu inaintarea in varsta; femeile mai in varsta (in special cele peste 35 de ani) au
sanse mai mici de a ramane insarcinate si risc mai mare de a avorta spontan; acest lucru este datorat in principal
imbatranirii rezervei de ovule; o femeie peste 40 de ani care nu ovuleaza chiar si sub medicatie, sau care nu
raspunde la sterilizarea in vitro, va fi incurajata sa apeleze la o donatoare de ovule
- sansa unui cuplu de a concepe, este mai mare in primii 3 ani de incercari; aparitia unei sarcini este considerata
improbabila fara tratament dupa 3 ani de incercari, fara folosirea de metode contraceptive
- daca poate fi determinata o cauza clara a sterilitatii ce poate fi tratata, atunci sansa ca femeia sa ramana insarcinata
creste; tratamentul pentru "sterilitatea inexplicabila" are mai putine sanse de reusita; totusi, medicatia sau tehnicile
de reproducere asistata pot fi eficiente. Dintre cuplurile ce au incercat un tratament pentru sterilitate fara succes,
aproximativ 40% vor concepe in mod naturale
Preocuparile personale ale cuplurilor legate de sterilitate includ:
- impactul social si emotional a sterilitatii, a investigatiilor si a tratamentului
- probleme etice si legale legate de tehnicile de reproducere asistata, precum numarul embrionilor ce vor fi
transferati in uter si ce se va face cu cei ramasi nefolositi
- adoptia, ca alternativa la tratamentul sterilitatii
- fixarea unor limite ale investigatiilor pentru a evita stresul emotional, fizic si financiar al cuplului
- fixarea unor limite ale tratamentului, avand in vedere sterilitatea legata de varsta si resursele financiare.

Factori de risc

Sterilitatea are multiple cauze ce implica sistemul reproductiv al femeii, barbatului sau a ambilor parteneri. Unii
factori ce cresc riscul pentru sterilitate pot fi controlati, altii insa, nu.

Factori de risc ce nu pot fi controlati


imbatranirea: frecventa sterilitatii (exceptand sterilizarea chirurgicala) creste la femei odata cu varsta:
- 7% la femeile intre 20 si 24 ani
- 9% la femeile intre 25 si 29 ani
- 15% la femeile intre 30 si 34 ani
- 22% la femeile intre 35 si 39 ani
- 29% la femeile intre 40 si 44 ani
- probleme ale sistemului reproductiv feminin sau masculin prezente inca de la nastere (defecte congenitale)
- expunerea la DES inainte de nastere
- endometrioza (cresterea celulelor de mucoasa uterina endometru - in cavitatea abdominala, de exemplu la
nivelul trompelor uterine, ovare, suprafata externa a uterului, vezica urinara sau alte organe abdominale) moderata
pana la severa
- expunerea in trecut la niveluri crescute de toxice, o parte a medicamentelor sau radiatii (inclusiv chimioterapia si
radioterapiadin tratamentul cancerelor)
- infectii cu transmitere sexuala in antecedente (precum gonoreea sau chlamydia) ce pot deteriora sistemul
reproductiv.

Factori de risc ce pot fi controlati

-sindromul ovarului polichistic, legat de un dezechilibru hormonal ce interfera cu ovulatia normala; cand dietele
pentru slabit si exercitiile fizice nu stimuleaza ovulatia (sau nu sunt necesare), medicatia ajuta in cele mai multe din
cazuri
-consumul de tutun sau marijuana reduc numarul de spermatozoizi la barbat si fertilitatea la femei
-consumul a mai mult de 2 pana la 4 pahare de alcool, zilnic, timp de mai multe luni, va scade calitatea spermei si
sterlitatea masculina
-ejacularea frecventa (zilnic) sau rara (la 10 14 zile) poate reduce numarul se spermatozoizi
-frecventa raporturilor sexuale unii experti recomanda un raport sexual la fiecare 36 de ore pe perioada ovulatiei,
altii considera ca raporturile sexuale zilnice pe perioada fertila a femeii scad numarul de spermatozoizi, dar cresc
sansele aparitiei unei sarcini
-cresterea temperaturii in zona scrotului la barbati duce la deteriorarea spermatozoizilor (cele mai comune cauze
sunt baile fierbinti si febra inalta)
-exercitii fizice intense pe o perioada lunga de timp (luni pana la ani) afecteaza calitatea spermei si ovulatia
-sterilizarea chirurgicala anterioara, precum vasectomia sau ligatura tubara; inversarea acestor proceduri chirurgicale
este posibila in functie de tehnica folosita si de perioada de timp care a trecut de la sterilizarea chirurgicala.

Medici specialisti recomandati

Medicul curant poate ajuta cuplul sa evalueze o posibila problema de sterilitate si poate sa furnizeze date despre
investigatii si optiunile terapeutice existente pentru sterilitate. De asemenea, medicul poate cere o proba de sperma
pentru evaluare, aceasta fiind prima investigatie recomandata in sterilitate.
Medicii recomandati pentru aceste prime analize sunt:
-medicul de familie
-medicul de medicina interna.
Pentru investigatii mai complexe se recomanda un medic specialist in obstetrica-ginecologie sau un medic specialist
endocrinolog, specializat in problema sterilitatii.

Investigatii

Investigatiile pentru determinarea cauzei de sterilitate incep cu testarile cele mai simple la ambii parteneri. Pe langa
interviu si examenul clinic, investigatiile preliminare privesc calitatea spermei si nivelurile hormonale serice ale
ambilor parteneri. Dezechilibrele hormonale pot determina probleme ale ovulatiei sau ale productiei de sperma ce
pot fi tratate.
Daca testele initiale nu arata nici o cauza pentru sterilitate, medicul poate recomanda investigarea functionalitatii
trompelor uterine. In functie de varsta si factorii de risc, medicul curant poate recomanda alte investigatii, poate
incepe tratamentul cu medicamente ce stimuleaza ovulatia, poate apela la inseminarea artificiala sau la ambele.
Teste initiale pentru infertilitate
Cine este testat Tipul testului
inregistrarea temperaturii bazale la domiciliu,
pentru a identifica ovulatia, se face cu cateva
cicluri inainte de a se apela la consultul
medical
-un kit pentru ovulatie ce poate fi folosit la
domiciliu, se bazeaza pe masurarea nivelurilor
Femeia de hormon luteinizant (LH) in urina
-testul Babes-Papanicolau ajuta la
identificarea problemelor colului uterin
-testul pentru rubeola verifica imunitatea
femeii la rubeola; o femeie fara imunitate la
aceasta afectiune trebuie imunizata pentru a
proteja fatul si mama de o posibila infectie.

istoric medical si examen fizic complet


-testul pentru chlamydia, deoarece netratata, aceasta poate
determina infertilitate la femei sau poate afecta nou-
Ambii parteneri nascutul
-teste pentru HIV, sifilis, hepatita B si C, deoarece aceste
infectii pot fi transmise de la mama la fat sau nou-nascut,
cu serioase consecinte asupra acestuia.

analiza spermei, pentru a verifica calitatea si cantitatea


acesteia si a eventualelor semne de infectie; un rezultat
Barbatul anormal trebuie confirmat si de alte teste, precum
verificarea nivelurilor de testosteron si FSH (hormonul de
stimulare foliculara).

Ambii parteneri Teste hormonale pentru a verifica capacitatea femeii de a


ovula si a barbatului de a produce sperma.
Acestea includ:
-hormonul luteinizant (LH): nivelurile anormale de LH
pot fi semnul unor probleme ale ovulatiei sau a productiei
de sperma
-progesteronul: un nivel scazut al progesteronului indica o
problema a ovulatiei
-hormonul de stimulare foliculara (FSH) uneori urmat de
un test mult mai specific, si anume testul de provocare la
clomifen (substanta ce stimuleaza ovulatia); nivelurile
crescute de FSH pot fi semnul unei rezerve scazute de
ovule; nivelurile scazute de FSH pot preveni ovulatia sau,
la barbati, productia de sperma
-hormonul stimulator tiroidian (TSH): o functie tiroidiana
anormala poate afecta ciclul menstrual si ovulatia
-prolactina: nivelurile crescute de prolactina pot fi semnul
unor probleme hipofizare, ce pot duce la aparitia
infertilitatii
-testosteronul: nivelurile scazute de testosteron la barbati,
determina probleme ale productiei de sperma, in timp ce
la femei pot determina un ciclu menstrual neregulat.
Nici un test nu furnizeaza o dovada absoluta ca ovarele
elibereaza ovule. Totusi, masurarea temperaturii bazale, a
LH-ul si a progesteronului, pot furniza dovezi puternice
ale ovulatiei.

Daca testele de mai sus sunt in limite normale (sperma este in limite normale si ovulatia este regulata), atunci
medicul curant poate recomanda una din investigatiile de mai jos:

Cine este testat Tipul testului

-ecografia pelvina: pentru a studia dezvoltarea foliculara


-histero-salpingograma (prin vagin): pentru a verifica daca
uterul si trompele uterine au probleme structurale sau sunt
deteriorate
-histeroscopia (prin vagin) pentru a examina uterul; uneori
este asociata histero-salpingogramei
-laparoscopia (printr-o mica incizie): permite medicului sa
Femeia
identifice si sa trateze alte probleme posibile precum
fibroamele uterine, boala inflamatorie pelvina sau
endometrioza
-biopsia de endometru (prin vagin): determina gradul de
sanatate a uterului si daca endometrul (mucoasa uterina)
trece prin fazele normale de dezvoltare pe perioada unui
ciclu menstrual.

Daca aceste teste nu determina cauza infertilitatii sau daca tratamentul pentru infertilitate nu da rezultate, medicul
curant poate recomanda urmatoarele investigatii:

Cine este testat Tipul testului

-teste pentru anticorpii antisperma: sunt efectuate pentru a


determina daca organismul femeii produce anticorpi ce
duc la deteriorarea spermei, astfel impiedicand aparitia
Ambii parteneri
unei sarcini
-teste de penetrare a spermei: verifica daca spermatozoizii
pot migra si pot penetra ovulul.

Daca testele nu evidentiaza nici o cauza posibila a infertilitatii sau tratamentul infertilitatii nu da rezultatele scontate,
se mai pot efectua, ocazional, urmatoarele teste:

Cine este testat Tipul testului

-testul postcoital: consta in recoltarea unei probe de


mucus cervical dupa raportul sexual, pentru a determina
Femeia
calitatea acestuia si comportamentul spermatozoizilor
(valoarea acestui test este incerta)

-biopsia testiculara (printr-o mica incizie, folosita foarte


Barbatul rar): determina daca o sperma saraca in spermatozoizi este
legata de o problema a testiculelor

Ambii parteneri -teste genetice: pentru a determina eventuale probleme


genetice ce pot contribui la aparitia infertilitatii si/sau daca
exista o posibila problema genetica ce ar putea afecta
viitorul copil; majoritatea afectiunilor genetice pot fi
determinate prin aceste teste
-culturi din sperma si mucus cervical: pentru a diagnostica
eventuale infectii ce trebuie tratate inainte de aparitia unei
sarcini.

Tratament - Generalitati

Scopul tratamentului sterilitatii consta in aparitia unei sarcini normale finalizata cu nasterea unui copil sanatos. (O
sarcina multipla creste riscul aparitiei complicatiilor pentru mama si copil.)
Deoarece sunt numeroase cauze ce determina sterilitate, exista si numeroase tipuri de tratament pentru aceasta,
precum terapia hormonala, tratamentul chirurgical sau tehnici de reproducere asistata. In general, sterilitatea
feminina este mai usor de tratat decat cea masculina. Unele cauze ale sterilitatii pot fi tratate cu succes, in alte cazuri
insa tratamentul nu garanteaza aparitia unei sarcini.

Tratamentul sterilitatii feminine

-problemele ovulatiei sunt tratate de obicei cu medicamente ce stimuleaza organismul sa produca si sa elibereze
ovule (clomifen, GnRH hormonul eliberator de gonadotropine, gonadotropine si bromocriptina); clomifenul este
de obicei, prima alegere in stimularea ovulatiei, insa, tratamentul poate varia in functie de cauza; de exemplu,
tratamentul initial pentru femeile cu sindromul ovarului polichistic, se focalizeaza in general, pe scaderea in greutate
si metabolism
-deteriorarea trompelor uterine (inclusiv ligatura tubara) si afectiunile ale ovarelor si trompelor uterine pot fi
corectate, uneori, prin interventie chirurgicala; trompele uterine blocate pot fi suntate prin colectarea ovulelor direct
de la nivelul ovarelor si folosite ulterior la fertilizarea in vitro; embrionii vor fi plasati apoi la nivelul uterului
-endometrioza, cresterea celulelor endometriale la nivelul organelor abdominale, poate fi tratata prin chirurgie
laparoscopica, a carei scop este indepartarea acestui tesut endometrial crescut anormal
-problemele cervixului (precum ingustarea colului sau prezenta de anticorpi antisperma) pot fi suntate prin
inseminarea artificiala.
Daca tratamentele initiale nu dau rezultate se poate apela la reproducerea asistata, precum fertilizarea in vitro.
Aceasta procedura necesita ovule si sperma de buna calitate, astfel incat unele cupluri apeleaza la donatori de ovule
sau sperma. Alte cupluri aleg adoptia.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes, medicii vor administra femeii medicamente ce
controleaza functia ovarelor. In primul rand se va folosi un hormon ce va opri functia hipofizei, punand ovarele intr-
un status asemanator menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei). Aceasta procedura este cunoscuta
sub numele de "fenomenul de down regulation cu analogi ai GnRH".
Apoi se folosesc medicamente ce stimuleaza eliberarea de gonadotropine si ovulatia. Aceasta procedura este
efectuata inainte de inseminarea artificiala. Unele proceduri pot fi folosite atat pentru diagnostic, cat si pentru
tratamentul infertilitatii. De exemplu, investigarea trompelor uterine cu ajutorul histero-salpingografiei poate
debloca uneori trompele. Daca in timpul laparoscopiei se descopera o problema, de cele mai multe ori aceasta este
rezolvata in timpul interventiei.

Tratamentul sterilitatii masculine

-numarul redus de spermatozoizi poate fi tratat prin colectarea si concentrarea spermei ce va fi folosita apoi pentru
inseminare artificiala sau pentru reproducerea asistata
-sperma fara spermatozoizi poate fi tratata folosind sperma matura sau imatura recoltata prin metode chirurgicale
direct de la nivelul testiculelor; aceasta este apoi injectata intr-un ovul (injectarea spermei intracitoplasmatic), iar oul
fertilizat va fi transferat in uter sau la nivelul trompelor uterine
-daca sperma este ejaculata in vezica urinara (ejaculare retrograda), aceasta poate fi recuperata, spalata si folosita
pentru inseminare
-problemele structurale pot fi corectate chirurgical, crescand astfel sansele unei sarcini obtinute prin metode
naturale; procedurile chirurgicale pot repara uneori, o vasectomie, o vena de la nivelul scrotului dilatata excesiv
(varicocel) sau pot corecta blocajul unui canal deferent sau chiar absenta acestuia
-daca productia de sperma este afectata de un dezechilibru hormonal (intalnita la aproximativ 2% din barbatii
stertili), aceasta poate fi tratata cu hormoni ce ajuta hipotalamusul si hipofiza sa-si reia productia normala de
spermatozoizi; tratamentele includ administrarea de hormoni si medicamente, precum GnRH, gonadotropine si
bromocriptina.
Cand nu este disponibila o sperma sanatoasa, unele cupluri aleg un donator de sperma, alte cupluri insa, aleg
varianta adoptiei.
Sterilitatea inexplicabila

Chiar si in conditiile in care nu se deceleaza o cauza evidenta pentru sterilitate, dupa ce s-au efectuat toate testele,
exista totusi un tratament disponibil. Studiile au aratat ca stimularea ovulatiei cu clomifen creste sansele aparitiei
unei sarcini. De asemenea, se poate apela si la inseminarea artificiala.
Fara tratament, in aproximativ 35% din cuplurile diagnosticate cu steritilitate inexplicabila va apare o sarcina in
urmatorii 3 ani, iar la 45% in urmatorii 7 ani.

De retinut!

Atat medicamentele ce stimuleaza ovulatia cat si reproducerea asistata, cresc riscul aparitiei sarcinilor gemelare.
Aparitia complicatiilor in cazul acestor sarcini este cu atat mai probabila cu cat numarul de fetusi este mai mare.Desi
inca nu se cunoaste cauza, copiii conceputi prin metoda reproducerii asistate sau prin inseminare artificiala, tind sa
aiba o greutate mai mica la nastere si o rata de aparitie a malformatiilor congenitale mai mare comparativ cu cei
conceputi in mod natural.
Succesul tratamentului pentru infertilitate depinde de mai multi factori, inclusiv de experienta si indemanarea
medicului si de cauzele ce au determinat infertilitatea.
Centrele de diagnostic si tratament pentru infertilitate sunt destul de putine la numar, astfel incat cuplul va fi nevoit
sa calatoreasca destul de des. Trebuie retinut faptul ca avorturile spontane sunt mai numeroase la femeile peste 35
ani sau care au afectiuni cronice. In aceste conditii, cuplul ar trebui sa ia in considerare si varianta adoptiei.

Profilaxie

Unele cauze ale infertilitatii sunt legate de stilul de viata sau de unele afectiuni medicale. Pentru a preveni aparitia
infertilitatii se recomanda:
-evitarea fumatului si a consumului de marijuana, ambele reducand fertilitatea, in special prin scaderea numarului de
spermatozoizi
-evitarea expunerii la chimicale (toxice)
-evitarea abuzului de alcool; acesta poate afecta productia de ovule sau spermatozoizi
-limitarea numarului de parteneri sexuali si folosirea prezervativului pentru a preveni aparitia bolilor cu transmitere
sexuala; acestea pot trece neobservate si pot deteriora sistemul reproductiv, cauzand infertilitate; se pot folosi atat
prezervative masculine cat si feminine
-mentinerea unei greutati corporale in limite normale, pentru a preveni aparitia unor dezechilibre hormonale.
Daca unul din parteneri a fost diagnosticat cu neoplasm si daca se doreste aparitia unei sarcini in viitor, atunci cuplul
ar trebui sa discute cu medicul curant impactul tratamentului pentru cancer asupra fertilitatii.

Tratament ambulatoriu

Pentru a scade riscul aparitiei infertilitatii si pentru a creste sansele unei sarcini, ar trebui urmate urmatoarele
recomandari:Depistarea ovulatiei la domiciliuFemeia poate estima perioada ovulatiei monitorizand modificarile
mucusului cervical, a temperaturii bazale si a nivelului hormonului luteinizant (teste tip pentru ovulatie). Odata
ceperioada aproximativa a ovulatiei este cunoscuta se recomanda abstinenta timp de 5 zile inainte de ovulatie
(abstinenta sexuala creste numarul de spermatozoizi); apoi se recomanda raporturi sexuale zilnice pe toata perioada
ovulatiei. In cazul in care partenerul are un numar redus de spermatozoizi (oligospermie) se recomanda raporturi
sexuale regulate.Daca perioada ovulatiei nu este cunoscuta se recomanda raporturi sexuale de doua sau trei ori pe
saptamana.Daca femeia are un program de exercitii fizice extenuante, se recomanda reducerea activitatii fizice.
Exercitiile fizice extenuante pot determina lipsa ovulatiei.Protejarea calitatii si cantitatii spermeiO temperatura
ridicata la nivelul scrotului poate scade cantitatea si calitatea spermei. Urmatoarele recomandari nu sunt verificate
din punct de vedere medical, dar sunt deseori recomandate de catre medici:
-evitarea folosirii de lubrifianti in timpul raportului sexual; acestia pot afecta abilitatea spermatozoizilor de a
strabate tractul reproductiv al femeii
-evitarea lenjeriei intime foarte stramte, deoarece acest tip de lenjerie tine testiculele foarte aproape de corp,
crescand temperatura la nivelul lor; se recomanda purtarea boxerilor
-evitarea bailor fierbinti sau a saunei
-controlarea febrei: febra inalta are efecte adverse asupra spermatozoizilor, determinand scaderea lor pentru inca 2 -
3 luni dupa episodul febril (aceasta perioada este necesara spermatozoizilor sa se dezvolte din celulele germinale si
sa ajunga la maturitate)
-daca barbatul are o activitate fizica intensa, se recomanda reducerea nivelului de efort fizic; exercitiile fizice
extenuante scad numarul de spermatozoizi.

Tratament medicamentos

Medicamentele sau tratamentele hormonale sunt prima alegere in terapia steritilitatii. Acestea sunt mai ieftine si cu
efecte secundare mai putine, comparativ cu procedurile invazive si sunt folosite pentru:
-cresterea numarului de spermatozoizi la barbatii cu oligospermie (numar scazut de spermatozoizi in sperma)
-stimularea ovulatiei la femeile ce nu ovuleaza regulat sau deloc
-stimularea ovulatiei (superovulatie) inainte de tehnicile de reproducere asistata sau de inseminarea artificiala;
superovulatia este folosita pentru a creste numarul de ovule ce pot fi recoltate pentru reproducerea asistata sau
pentru a creste sansele aparitiei unei sarcini prin inseminare artificiala.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes, medicii vor administra femeii medicamente ce
controleaza functia ovarelor. In primul rand se va folosi un hormon ce va opri functia hipofizei, punand ovarele intr-
un status asemanator menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei). Aceasta procedura este cunoscuta
sub numele de "fenomenul de down regulation cu analogi ai GnRH". Apoi se folosesc medicamente ce stimuleaza
eliberarea de gonadotropine si ovulatia. Aceasta procedura se efectueaza inainte de inseminarea artificiala.

Optiuni de medicamente

Citratul de clomifen stimuleaza eliberarea de hormoni ce declanseaza ovulatia. Clomifenul este primul medicament
folosit pentru infertilitatea inexplicabila sau in cazul lipsei ovulatiei, deoarece este usor de administrat (este preferata
administrarea orala ce nu da efecte secundare severe si nu necesita monitorizarea zilnica a pacientei). Daca acesta nu
determina aparitia ovulatiei, sunt disponibile si alte medicamente sau tratamente hormonale.
Acestea determina efecte secundare importante astfel incat pacienta va trebui monitorizata atent:

-metforminul (indicat pentru femeile cu sindromul ovarului polichistic ce nu ovuleaza) poate corecta rezistenta la
insulina, reduce nivelurile ridicate de hormoni androgeni (masculini) si poate determina aparitia ovulatiei si
aciclurilor menstruale regulate; chiar daca se dovedeste ineficient in stimularea ovulatiei, metforminul creste
probabilitatea ca clomifenul sa determine stimularea ovulatiei
-analogi GnRH, atat antagonisti cat si agonisti: sunt folositi pentru a opri ovulatia, prin stoparea functionarii glandei
pituitare (hipofiza); tratamentul cu gonadotropine este folosit apoi pentru a stimula ovulatia la o data aleasa; astfel se
cresc sansele ca reproducerea asistata sau a inseminarea artificiala sa se concretizeze prin aparitia unei sarcini
-tratamentul cu gonadotropina umana de menopauza (hMG), cu hormonul de stimulare foliculara recombinat (rFSH)
si gonadotropina corionica umana (hCG) (pentru femeile si barbatii care au niveluri scazute a hormonilor
reproductivi) stimuleaza productia de ovule si spermatozoizi
-hormonul eliberator de gonadotropina (GnRH) (pentru barbatii si femeile ce au niveluri scazute de gonadotropina)
creste productia de hormoni necesari pentru producerea spermatozoizilor si a ovulelor
-bromocriptina si cabergolina (folosite atat la femei cat si la barbati) reduc nivelurile ridicate de prolactina;
nivelurile crescute de prolactina interfera cu producerea de spermatozoizi si ovule.

De retinut!

Pacientilor le vor fi explicate de catre medicul curant, actiunea medicamentelor, efectele pe termen lung ale acestora,
durata tratamentului, frecventa investigatiilor pe perioada administrarii si eventualele efecte secundare.

Riscul de aparitie a sarcinilor multiple

In cazul unei paciente cu ovulatie neregulata sau deloc, folosirea medicamentelor si a terapiei hormonale creste
sansa aparitiei unei sarcini. Totusi, aceste tratamente cresc si riscul de aparitie a sarcinilor multiple, crescand astfel si
riscul pentru aparitia complicatiilor materne si fetale. Cand se preconizeaza inceperea unui tratament pentru
infertilitate pacienta ar trebui:
-sa se consulte cu medicul curant in privinta riscurilor pe care le implica o sarcina multipla si cum se pot micsora
sansele aparitiei acestor sarcini gemelare
-sa ia in consideratie faptul ca o sarcina multipla implica riscuri majore si poate determina nasterea unuia sau mai
multor copii cu dizabilitati.

Tratament chirurgical

In unele cazuri de sterilitate, determinate de o problema structurala, singura metoda prin care se cresc sansele
aparitiei unei sarcini este tratamentul chirurgical.Pentru barbati, tratamentul chirurgical este folosit pentru a inversa
efectul vasectomiei, pentru a debloca tractul reproductiv sau pentru a corecta un varicocel (o vena dilatata la nivelul
scrotului).Pentru femei, tratamentul chirurgical este folosit pentru a corecta un blocaj al trompelor uterine, pentru a
inversa efectul unei ligaturi tubare sau pentru a indeparta diverse formatiuni de la nivelul tractului reproductiv. De
cele mai multe ori, problemele structurale sau endometrioza diagnosticata in timpul laparoscopiei, vor fi rezolvate in
timpul aceleiasi proceduri.

Optiuni ale tratamentului chirurgical

-inversarea efectului unei vasectomii: inversarea efectului vasectomiei consta in reconectarea canalului deferent ce a
fost taiat anterior pentru realizarea vasectomiei
-rezolvarea unui varicocel: rezolvarea varicocelului consta in taierea sau suntarea vasului ce s-a dilatat determinand
aparitia varicocelului
-corectarea problemelor trompelor uterine: consta in proceduri efectuate la nivelul trompelor uterine, aici fiind
inclusa si inversarea efectului sterilizarii
-stimularea ovulatiei la femeile cu sindromul ovarului polichistic: sondarea laparoscopica a ovarelor, atunci cand
pierderea in greutate si medicatia nu au stimulat ovulatia.

De retinut!

Cand se preconizeaza inceperea unui tratament chirurgical pentru infertilitate, pacientii vor primi cateva informatii
esentiale de la medicul curant, privitoare la numarul de interventii chirurgicale necesare, rata de succes a procedurii
si timpul necesar recuperarii.

Alte tratamente

Unele cupluri au fost diagnosticate cu o serie de afectiuni ce impiedica spermatozoizii si ovulele sa ajunga in
trompele uterine, loc unde se produce fertilizarea, sau impiedica oul sa se implanteze la nivelul uterului. Altele au
fost diagnosticate cu infertilitate inexplicabila si doresc sa-si creasca sansele aparitiei unei sarcini. Inseminarea
artificiala si reproducerea asistata pot imbunatati sansele aparitiei unei sarcini, prin introducerea spermei in tractul
reproductiv al femeii (inseminare artificiala) sau a spermatozoidului direct in ovul (reproducerea asistata).

Inseminarea artificiala

Inseminarea artificiala presupune introducerea spermei printr-un tub subtire si flexibil direct in cervixul sau uterul
femeii. Inseminarea artificiala:
-reduce distanta pe care trebuie sa o parcurga spermatozoidul in tractul reproductiv al femeii; aceasta tehnica este
utila pentru barbatii care au fost diagnosticati cu astenospermie (spermatozoizi cu deficit de miscare)
sauoligospermie (numar redus de spermatozoizi) si femeilor cu trompele uterine blocate sau la care s-au pus in
evidenta prezenta anticorpilor antispermatozoizi
-face posibila folosirea spermei de la un donator, atunci cand partenerul de viata nu are o sperma de calitate
-poate fi combinata cu superovulatia, pentru a trata infertilitatea inexplicabila sau endometrioza medie (care a
determinat infertilitatea).
Procedurile de inseminare artificiala includ inseminarea artificiala si inseminarea intrauterina.

Tehnici de reproducere asistata

Tehnicile de reproducere asistata sunt proceduri ce indeparteaza ovulul din ovar (sau folosesc un ovul de la un
donator) si il fertilizeaza in afara organismului. Unul sau mai multe ovule fertilizate vor fi apoi transferate in uter
sau in trompele uterine. Reproducerea asistata este mai eficienta cand este folosita pentru tratarea infertilitatii
determinate de o problema a trompelor uterine, a ovulatiei, a spermatozoizilor, a infertilitatii inexplicabile sau a celei
date de endometrioza. Aceste tehnici sunt complexe si costisitoare si sunt folosite numai dupa ce toate celelalte
metode au esuat.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes, medicii vor administra femeii medicamente ce
controleaza functia ovarelor. In primul rand se va folosi un hormon ce va opri functia hipofizei, punand ovarele intr-
un status asemanator menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei). Aceasta procedura este cunoscuta
sub numele de "fenomenul de down-regulation cu analogi ai GnRH". Apoi se folosesc medicamente ce stimuleaza
eliberarea de gonadotropine si ovulatia. Aceasta procedura este efectuata si inainte de inseminarea artificiala.
Tehnicile de reproducere asistata includ:
-fertilizarea in vitro: presupune fecundarea ovulul in afara organismului si introducerea in uter, printr-un tub subtire
si flexibil (cateter), a unuia sau a mai multor zigoti (ovule fertilizate)
-injectarea spermatozoizilor intracitoplasmatic, in care spermatozoidul este injectat direct in ovul, oul rezultat fiind
introdus apoi in uter
-transferul intrafalopian al zigotului sau a gametelui (GIFT si ZIFT): GIFT este procedura prin care ovulul si
spermatozoizii sunt transferati in trompele uterine printr-o mica incizie abdominala; ZIFT este procedura prin care
ovulul fertilizat in vitro este transferat in trompele uterine printr-o mica incizie abdominala.
In cazurile de infertilitate legate de calitatea si cantitatea spermei, injectarea intracitoplasmatica a spermatozoizilor
este folosita pentru a produce fertilizarea in vitro a ovulului.

De retinut!

Un tip experimental de inseminare este reprezentat de perfuzia falopiana cu sperma (FSP), ce foloseste presiunea
pentru a pompa sperma in trompele uterine (prin uter). Aceasta este folosita rar in spitale. Unele cercetari arata ca
aceasta procedura are o rata mai mare de succes comparativ cu inseminarea intrauterina. Totusi, studii recente
prezinta rate de succes mult mai mici dupa superovulatie si FSP, comparativ cu superovulatia si inseminarea
intrauterina.
Tehnicile de reproducere asistata si inseminarea artificiala fac posibila folosirea unui donator, atunci cand unul din
partenerii cuplului nu poate furniza spermatozoizi sau ovule de calitate. Fertilizarea in vitro injectiile,
monitorizarea, recoltarea ovulelor sunt extenuante psihic si fizic pentru ambii parteneri. Superovulatia determinata
de hormoni necesita teste sanguine regulate, injectii zilnice (unele suficient de dureroase) si monitorizare atenta de
catre medic. Inainte ca cei doi parteneri sa decida daca apeleaza la reproducerea asistata, acestia ar trebui sa fie
constienti de stresul emotional, financiar, religios, etic si legal, la care vor fi supusi.Embrionii inghetati rezultati din
aceste proceduri si care sunt transferati apoi in uter, determina o sarcina viabila in procent destul de mic (23%)
comparativ cu cei proaspat fertilizati (33%). Totusi, embrionii congelati sunt mai putin costisitori si necesita o
procedura mai putin invaziva pentru femeie, deoarece nu este necesara repetarea superovulatiei si a recoltarii de
ovule in caz de esec.In cazul aparitiei avorturilor spontane sau a insuccesului tehnicilor de inseminare, medicul ar
putea recomanda o serie de teste genetice.