Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS DIN CONSTANA

Facultatea de Teologie Ortodox


Specializarea Teologie Didactic

LITERATURA ROMN

ESEU

Coordonator stiinific,

Prof. Carmen Ciornea

Student,
Anca I.Claudia
Anul I

CONSTANA, 2014
0
UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS DIN CONSTANA
Facultatea de Teologie Ortodox
Specializarea Teologie Didactic

LIMBA ROMN INTRE MODERNITATE SI TRADIIE

Coordonator stiinific,

Prof. Carmen Ciornea

Student,
Anca I.Claudia
Anul I

CONSTANA, 2014

1
INTRODUCERE

Revoluia din 1848 a inaugurat o etap nou n dezvoltarea lumii moderne, a


reprezentat un moment important n dezvoltarea i afirmarea naiunii romne i a contiinei
sale proprii.Una din caracteristicile paoptismului1 este combaterea imitaiei i a traducerilor
mediocre, literatura fiind reprezentat predominant atunci de traduceri rebele i lipsite de
originalitate.
Mihail Koglniceanu este, putem zice intemeietorul spiritului critic. Vrea ca
productiile romnesti sa fie ,,din orce parte a Daciei, sa fie originale, nu simple traductii din
ale limbi si inca prospere si nu din ceea ce e mai insemnat in istoria culturii universale. Vrea
critica ,, nepatimitoare lovind ,, cartea, iar nu persoana2. Dacia Literara este prima revista
din cultura noastra. A fost editata la Iasi in ianuarie 1840, sub directia lui Mihail
Kogalniceanu.
Scriitorii paoptiti au fost inspirai din istoria poporului, trecutul n lupt, frumuseile
patriei, folclorul romnesc, tradiiile i obiceiurile poporului, remarcndu-se astfel un puternic
sentiment patriotic. Generatia pasoptista a avut un rol decisiv in procesul de modernizare a
societatii romanesti, de construire a identitatii nationale, atat prin participarea activa la viata
politica a tarii, cat si prin cultura, mai ales prin literatura originala, cu specific national.
Epoca marilor clasici se leaga de activitatea societatii si a cenaclului Junimea, de
revista Convorbiri literare si de activitatea de indrumator cultural-literal a lui Titu Maiorescu
cel care impune o noua directie in literatura romana.
Marii clasici ai literaturii romane: Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ioan Slavici, I.L
Caragiale - operele lor sunt publicate in paginile revistei sau citite in sedintele cenaclului. Titu
Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea, impunandu-se ca adevaratul
ei conducator, iar in cadrul epocii drept indrumatorul cultural si literar.
Literatura romana a fost scrisa, pana la intemeierea ,, Junimii, aproape numai de
boieri, la inceput de protipendada3, apoi de boierii de clasa a doua si de burghezii si dascalii
intrati in boieria marunta. Chemarea la creatie a clasei taranesti si punera acesteia in contact

1
,, ideologia participanilor la Revolutia de la 1848 din arile romane, avand ca trasatura
principala constiinta individualitaii naionale, crearea istoriografiei, pretuirea acordat
literaturii populare, inclinarea de a explora trecutul n scop propagandistic , Florin Marcu ,
Marele dicionar de neologisme, 2000.
2
George Caliescu, Istoria literaturii romane, Ed. Garomon, Bucuresti ,1941, p.76.
3
,,marea
boierime, care se bucura de privilegii speciale, varfurile clasei privilegiate din epoca
burghezo-mosiereasca, cf. Dumitru.I. Hancu, Dicionar expilcativ scolar, Ed. Stiinta, 1999.
2
cu aristocratia este opera ,, Junimii in general si a lui Titu Maiorescu in particular. Prin
urmare va deveni primul formulator, inca timid, al ,,specificului national, exaltand poezia
populara si cerand o limba cu ,,adevarat romaneasca 4. Prin eforturile de atragere, de formare,
de modelare, Junimea si-a lasat amprenta asupra fizionomiei spirituale a membrilor ei, astfel
incat literatura junimica poate fi privita si ca manifestata de grup, dar si ca manifestare
individuala, cu toate exceptionala in cazul marilor creatori.
A urmat perioada intebelica care a avut un rol important pentru litertura romana
deoarece a contribuit la dezvoltarea si modernizarea ei. In perioada interbelica disputele
literare se duc in jurul modernismului5 si al traditionalismului6. Anii interbelici se
caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului. Romanul
romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate
si mai complexe.

MIHAI EMINESCU

4
Ibidem, p.147
5
,,curent in arta si in literatura burgheza a epocii moderne, care cauta originalitatea in creatii
arbitrare, rupte de realitate, cf. ,,Dicionarul limbii romane literare contemporane, vol.al
III-lea Ed. Academia Republicii Populare Romane, 1957.
6
atasament fata de traditie, atitudine dictata de acest atasament, in miscarea cultural si
,,
literar. Tendinta de supralicitare a elementelor traditiei ca valori n sine, far confruntarea lor
cu noile valori produse de evoluia social-cultural; supraevaluare a traditie, Academia
Romana, Institutul de Lingvistica ,, Iorgu Iordan, Dicionarul expilicativ al limbii romane,
Ed. Universul Enciclopedic Gold, 2009.
3
Inceputurile literaturii romane moderne stau, deopotriva, sub semnul clasicismului 7 si
al romantismului8. In aceasta perioada poezia este dominata de marele poet al neamului
romanesc Mihai Eminescu. Acesta s-a nascut la Botosani la 15 ianuari 1850. Invata acasa
primele notiuni, apoi urmeaza gimnaziu din Cernauti. Insetat de a cunoaste viata, natura, sub
toate aspectele, urmeaza diverse trupe de teatru pe drumul tarii, culegand materiale pentru
creatia sa de mai tarziu. Intre 1869 -1872 se afla la Universitatea din Viena unde o intalneste
pe Veronica Micle si se imprieteneste cu Ioan Slavici. Din 1872-1872 este student la
Universitatea din Berlin. La revenira in tara, lucreaza ca director al Bibliotecii Centrale
Universale. In cunoaste pe Ion Creanga , intre cei doi nascandu-se una din cele mai
desavarsite prietenii cunoscute in istoria noastra literara. Publica la revista ,, Junimea ,
,,Convorbiri literare, ziarul ,, Timpul. In 1883 se imbolnaveste grav , iar in 1899 la 15 iunie
se stinge din viata.
Criticul literar George Calinescu spune : ,, Astfel se stinse n al optulea lustru de
viaa cel mai mare poet, pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape
vor seca n albie i peste locul ngroprii sale va rsrii pdure sau cetate, i cte o stea va
vesteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt sa-i strng toate sevele i s le ridice n
eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale9.
Gandirea poetica a lui Mihai Eminescu o putem defini drept acea miscare a mintii
care, trecand peste oranduiala obisnuita a fenomenelor, gaseste in lume aproprieri si afinitati
sau deosebiri si contrase care ne uimesc si ne dau sentimentul frumusetii.
Materialul poetic, sursa de inspirare care contribuie cel mai mult la realizarea acestei
specificitati este limba populara, folclorul si istoria nationala.
M. Eminescu isi desfasoara copilaria intr-o epoca a privilegiilor si a dominatiei
feudal-mosiersti, nu fara ecoul revolutiei de la 1848.

7
,,1.curent literar si artistic European din sec. al XVII-lea , care indea spre imitarea
modelelor antichitatii greco romane. 2. totalitatea trasaturilor de armonie, echilibru,
puritate si sobrietate pe care le intruneste o opera perfecta, clasica. cf. Dictionar expilcativ
scolar, Dumitru.I. Hancu , Ed. Stiinta, 1999
8
,, miscare
literara aparuta in Europa la sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea
ca o reactie impotiva clasicismului stramt si riguros, caracterizata prin cultul sentimentului si
al fanteziei creatoare, preferinta pentru pitorescu naturii, culoare locala, cu valorificarea
surselor de inspiratie din istorie, cu zugravirea unor figure exceptionale si cu inters pentru
poezia populara si traditiile nationale., idem
9
G. Clinescu, "Viaa lui Mihai Eminescu, Bucuresti,1932
4
Eminescu s-a folosit de romantismul german ca de un stimulent pentru a da expresie
dorului su transfigurator al fiinei iubite i al peisajului romnesc, precum s-a folosit de
filosofia pesimist schopenhaurian pentru a da o expresie mai filosofic strilor de
dezamgire prin care trece iubire.
Cele doua porniri care stau la temelia pesonalitatii lui Eminescu, si anume pornirea
adanc romantica de-a amesteca visul cu viata si simtul perfectiunii clasice a expresiei. Poetul
insusi zisese : Eu raman ce-am fost romantic.
Analiznd poeziile eminesciene, criticul stabilete c unul dintre izvoarele genialitii
poetului este tocmai folclorul. Dragostea de poezia populara el o purta in sufletului demult,
din copilarie si din adolescenta, de cand cutreiera imprejurimie Ipotestilor. M. Eminescu ne-a
lasat un bogat material folcloric : poezii, basme si proverbe. In conceptia sa folclorul nu
cuprinde doar cantece sau basme razlete, ci intreaga lume a poeziei populare ca parte esential
a traditiei literare, ca expresie a conceptiei populare despre viata, a modului lui de trai.
El afirma : ,, Trecutul m-a fascinat totdeauna. Cronicile si cantecele poopulare
formeaza, in clipa de fata, un material din care culeg fondul inspiratiunilor. 10 G. Calinescu
afirma intru-un context ca M. Eminescu cauta pretutindeni puritatea stilului11.
In opera marelui poet iese in evidenta prelucrarea temelor i motivelor folclorice,
ntreaga oper exprimnd viziuna specific spiritualitii romneti. M. Eminescu prin folclor
cauta un mod de a cunoate mai adnc ara si poporul romnesc.

Eminescu a exprimat nrdcinarea poporului romn; n spaiul su prin versurile


nemuritoare :
,, Dar noi locului ne inem,
Cum am fost aa rmnem

Peisajul romnesc e mbrcat ntr -un harcuceritor, strlucitor, indefinibil , pe care


l-a sugerat Eminescu in opera sa , un har care nal sufletul romnesc ntr -o zon mai
presus de simpla natur, de natura obiect al analizei tiinifice.
Totul este frumos n acest peisaj sau totul este gtit de srbtoare, cci frumosul are
sens de srbtoare i de comuniune fericit n concepia poporului romn. Ca atare, totul

10
I. E. Toroutiu, Studii si documente literar, vol. VI, Bucureti,1933, p.127.
11
G. Calinescu, Viaa lui Mihai Eminescu, Bucureti, 1964, p.245
5
ndeamn pe romn s se mbrace frumos n mijlocul naturii, ntr-un costum de mare gust
artistic,ca ntr- un lca unde se ntlnete la srbtori cu fraii,cu prinii, cu cunoscuii, i s -
i fac frumoase casele,s mpodobeasc de srbtoare zidurile Voroneului iale Moldoviei,
pentru a nu distona cu srbtoarea general din jurul su.
Natura este o tren a omului, avnd o spontanietate n aceast calitate a ei Codru-i
frate cu romnul cuprinde un adevr mai mult dect obectiv. Psrile, animalele din codru l
cunosc, l ajut, i fac o ambian plcut. Dar i el se comport ntre toate acestea ca o
cpetenie a lor i, n acelai timp, ca un printe, punnd n lucrar e nu numai mintea sa, ci i
inima n raportul su cu ele.
Spiritul romnesc se releveaz si prin portul poporului nostru ca distinct de spiritul
tuturor popoarelor. Cntecul e legtura ntre poporul romn i peisajul rii. Doina romneasc
este expresia tririi directe a adncului indefinit de bogat i dincolo de orice determinare a
tainei existenei.
Cred c nu exist la nici un popor un port att de bogat, dar i de armonios n culori ca
portul romnesc i un cntec de atta adncime meditativ i de veselie deschis i curat cum
e cntecul nostru. La nici un popor nu vedem o minunare n faa vieii i a naturii ca cea
manifestat n portul i cntecul poporul romn.
Acest sim al armonici naturii i al legturii intime ntre natur i oameni este
exprimat de poporul nostru n cntece i doine .
Eminescu a strns tot ce-i sttea la indemna, de la limba cronicarilor si a folclorului,
pn la cea din vremea lui, pe care a auzit-o de la sursele cele mai variate, din regiunile cele
mai diferite. El a folosit, i de aceea este poetul naional prin excelent, absolut tot ce i-au pus
la indemn, toi naintaii.
Poetul iese n eviden cu cele mai bogate motive i forme folclorice, de la Ft-
frumos din lacrim la Clin file din poveste la Luceafrul, de la Ft-Frumos din tei,
Criasa din poveti, Povestea codrului, la Ce te legeni , Codrule, Revedere sau Miron i
frumoasa fr corp.
Revedere cuprinde o noua modalitate a tratrii folclorului, proprie maturitii
eminesciene. Pna acum, n bucile de inspiraie folcloric publicate, fusese atras de bogia
episoadelor, de caracterul excepional al unor pesonaje, de o lume a frumusetii ireale, a
basmului. De aceea prelucrase mai ales poveti n care mbogise simpla schem popular cu
o somptuoas nvemntare romantic, n Ft-Frumos din lacrim sau cu lirice amplificri si
cu mirifice viziuni din natura romneasca in Clin file din poveste. Acum ideea filozofic
intr n tiparul simplu al versului popular pentru a afirma ,nc o data, perenitatea naturii

6
ntrupat n codrul iubit, fr de moarte,care desfide trecerea timpului i privete cu superioar
compasiune incerta condiie uman:

,, - Ce mi-i vremea, cnd de veacuri

Stele-mi scnteie pe lacuri,

C de-i vremea rea sau bun,

Vntu-mi bate, frunza-mi sun;

i de-i vremea bun, rea,

Mie-mi curge Dunrea.

Numai omu-i schimbtor,

Pe pmnt rtcitor,

Iar noi locului ne inem

Cum am fost aa rmnem:

Marea i cu rurile,

Lumea cu pustiurile

Luna i cu soarele,

Codrul cu izvoarele.

Dintre creaiile lui Mihai Eminescu am ales poezia Revedere, deoarece admir
creatia artistica populara. Eminescu a adunat cu sarguinta productiile folclorice, fcand din ele
o sursa importanta de inspiratie n poezie .
Prima creatie in metru popular-trohaic a lui Eminescu se regaseste in poezia
,,Revedere. Acesta este publicata la 1 oct. 1978 , in revista ,, Convorbiri Literare.
Poezia este o meditatie filosofica asupra trecerii timpului, care este vazut prin cele
doua ipoteze ale sale, umane si cosmice. Pentru om el este efemer, codrul, respectiv natura, se
supune timpului cosmic, etern.
7
Discursul liric este construit pe un dialog intre om si codru. Acest dialog releva
conditia dramatica a fiintei umane, supusa efemeritatii, precum si capacitatea codrului de a
aboli timpul. Planul uman este interogativ, iar intrebarile poetului vizeaza existenta :
,, - Codrule, Codrutule, / Ce mai faci, dragutule. Ca de cand nu ne-am vazut/ Multa vreme au
trecut. Presiunea Timpului il indreapta pe poet spre spatiul sacru, ocrotitor al codrului,
padurea fiind vazuta ca un topos cu puteri protectoare. Tonul este cald, calm, dar sugereaza o
tristete ascunsa. Codrul se bucura atunci cand omul isi face simtita prezenta ; omul se simte
protejat in acest spatiu. Este evident sentimentul de esenta populara al comuniunii omului cu
natura : ,, Vara doina mi-o ascult/ Pe cararea spre izvoare/ Ce le-am dat-o tuturor/
Umplandu-si coferile/Mi-o cantat femeile.
Desi timpul trece, natura isi pastreaza identitatea , are puterea de a se regenera:
,, Vremea trece, vremea vine/ Tu din tanar precum esti/ Tot mereu intineresti.
In partea a doua, raspunsul codrului accentuiaza ideea perenitatii naturii si a
statorniciei ei, precum si ideea timpului distructiv care-l afecteaza doar pe om. Pentru codru
curgerea timpului are alte semnificatii: ,, - Ce mi-i vremea cand de veacuri/ Stelele-mi
scanteie pe lacuri,/ Ca de-i vremea rea sau buna,/ Vantu-mi bate, frunza-mi suna;/ si de-i
vremea buna rea,/Mie-mi curge Dunarea. Nepasarea Codrului, a carei existenta nu este
amenintata de trecerea vremii, este sustinuta pe si de prezenta celor doua adjective: buna- rea.
Drama omului este cu atat mai puternica, cu cat el este obligat sa traiasca in mijlocul unei
lumi eterne: ,, Marea si cu raurile/Lumea cu pustiurile/ Luna si cu soarele,/ Codrul si
izvoarele.
Dar conditia umana este definita si print-o sentinta in stil aforistic: Numai omu-i
schimbator/ Pe pamant ratacitor. Atributele ,, schimbator si ,, ratacitor evoca simbolic
rolul si locul omului in univers. Epitetul ,, schimbator implica ideea de devenire, de
transformare, iar ,, ratacitor vine sa-l singularizeze intre elementele naturii. ,,Revedere este
o meditatie asupra efemeritatii fiintei umane, accentuta de raportarea timpului uman la cel
universal.
In poezia eminesciana natura e o entitate metafizica, e materie in vesnica alcatuire,
codrul, marea, raul, luna fiind spete, idei, divinitati, fenomen aparand doar omul, care nu are
nici o interventie in desfasurarea numenilor, suferind numai rotatia.

8
Revedere Umplndu-i cofeile,

- Codrule, codruule, Mi-o cnt femeile.

Ce mai faci, drguule, - Codrule cu ruri line,

C de cnd nu ne-am vzut Vreme trece, vreme vine,

Mult vreme au trecut Tu din tnr precum eti

i de cnd m-am deprtat, Tot mereu ntinereti.

Mult lume am umblat.


- Ce mi-i vremea, cnd de veacuri

- Ia, eu fac ce fac de mult, Stele-mi scnteie pe lacuri,

Iarna viscolu-l ascult, C de-i vremea rea sau bun,

Crengile-mi rupndu-le, Vntu-mi bate, frunza-mi sun;

Apele-astupndu-le, i de-i vremea bun, rea,

Troienind crrile Mie-mi curge Dunrea.

i gonind cntrile; Numai omu-i schimbtor,

i mai fac ce fac de mult, Pe pmnt rtcitor,

Vara doina mi-o ascult Iar noi locului ne inem

Pe crarea spre izvor Cum am fost aa rmnem:

Ce le-am dat-o tuturor, Marea i cu rurile,

9
Lumea cu pustiurile Codrul cu izvoarele.

Luna i cu soarele, (Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Parfene, Emil Leahu, Elena Berea- Gageanu, I. Gh. Olteanu,


Maria Pavnotescu, Nicolae I. Nicolae, Limba si literatura romana, Manual
pentru clasa a -X-a, Ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 2000.
2. Dictionarul expilicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de
Lingvistica ,, Iorgu Iordan, Ed. Universul Enciclopedic Gold, 2009.
3. Dictionarul limbii romane literare contemporane, vol.al III-lea Ed.
Academia Republicii Populare Romane, 1957.
10
4. Dictionar expilcativ scolar, Dumitru.I. Hancu ,Ed. Stiinta, 1999.
5. Dumitru Staniloae, Refleci despre spiritualitatea poporului romn, Ed. Elion,
Bucuresti, 2004.
6. George Calinescu, Istoria literaturii romane, Ed. Garomon, Bucuresti ,1941.
7. George Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu, Bucuresti, 1932.
8. I. E. Toroutiu, Studii si documente literare, vol. VI, Bucuresti,1933.
9. Virgil Ene , Ion Nistor, Studii eminesciene, Editura Albatros ,1971.

11