Sunteți pe pagina 1din 7

Clonarea este procesul prin care o copie identic genetic a unei anumite bacterii, plante sau

animale este produs prin reproducere asexual. Exist dou tipuri de discuii despre clonarea
uman: clonarea terapeutic i clonarea reproductiv, o mai mare probabilitate de a obine o
clonare terapeutic este mai accesibil din punct de vedere tehnic, dar i mai puin problematic
din punct de vedere moral. Etica clonrii umane a devenit o problem important n ultimii ani.
Legalizarea clonrii umane este n centrul lumii dezbaterilor, sa propus legalizarea clonrii
terapeutice ca singura modalitate de a investiga, cu anse de reuit, criteriul de baz pentru
finanarea unor astfel de programe, principalul obiectiv fiind acela de a gsi tratamente pentru
bolile incurabile. Clonarea organelor umane i folosirea acestora pentru transplant sau clonarea
fiinelor umane trebuie s in seama de barierele tehnice i economice.

nc de la apariia clonrii au existat argumente pentru i mpotriva acestui proces. Un argument


fundamental este c clonarea este eronat din punct de vedere etic i diferite grupuri religioase au
respins-o spunnd c clonarea este echivalent cu "jocul lui Dumnezeu".

Pentru a explica ntr-un mod tiinific, clonarea nseamn nlocuirea nucleului din ovul cu
nucleul donatorului. Acest nucleu conine gene unice ale donatorului. Procedura implic
ndeprtarea nucleului unei celule somatice i inserarea acesteia ntr-un ovul anucleat. Spre
deosebire de reproducerea natural, n care embrionul conine o combinaie de material genetic,
acest embrion va conine numai gena donatorului.

Clonarea merge mpotriva credinei de baz a anumitor religii c numai Dumnezeu a creat viaa
i diferitele sale forme n natur. Oamenii nu pot aciona ca "Dumnezeu". Chiar si atunci cand se
nasc gemeni identici genetic, embrionul se desparte spontan sau la intamplare pentru a da o noua
combinatie genetica unica. Clonarea implic o mprire controlat a embrionului pentru a
produce un machiaj genetic adaptat.

Din punct de vedere etic, este greit pentru orice om s aib control asupra formrii genetice a
oricrui alt individ. Mai mult, individul clonat ar fi generat n scopuri specifice. Aceasta este n
esen greit n care scopul vieii unui individ ar trebui s fie mai mult dect satisfacerea
nevoilor altcuiva.

Medicii i medicii au obligaia moral de a asigura sigurana oricrei proceduri medicale


pacienilor si. De acum, nimeni nu poate garanta c copilul nscut din cauza clonrii ar fi unul
sntos.

Rata ridicat de insuficien la clonarea mamiferelor i a altor specii este complet inacceptabil
cnd vine vorba de clonarea oamenilor. Mai mult dect att, n cazul unei ncercri de clonare
euate, punerea n jos a mamiferelor sau a altor specii este n detrimentul lor. Traducerea
aceluiai n cazul clonelor umane este justificat din punct de vedere etic i medical, precum i
criminal.
Obiecia moral primar fa de clonare-pentru cercetare este aceeai ca i n cazul tuturor
cercetrilor embrio- distructive - creeaz viaa uman numai n scopul distrugerii acesteia;
Utiliznd un embrion uman doar ca mijloc de capt (de exemplu, "piese de schimb").

Obiecia fa de copiii cu clonare-la-producie este similar prin faptul c reprezint o ameninare


pentru viaa copilului i, n mod potenial, pentru mama naterii. Chiar dac procesul ar putea
deveni sigur, totui, acesta are potenialul de a modifica "ecosistemul ADN" n moduri care nu
sunt previzibile i astfel potenial duntoare pentru viaa uman i non-uman. Din aceste
motive, cretinii ar trebui s continue s se opun tuturor formelor de clonare uman ca fiind
neetice i inutile.

Argumente Pro Argumente Contra

Argumentul 1: Riscuri de sanatate pentru organismul creat, din cauza mutatiei genelor

Tehnologia actuala comporta un risc foarte mare de afectare a genelor. Pe de o parte exista un
risc foarte mare al unor copii nascuti cu malformatii. Pe de alta parte, este posibil ca materialul
genetic prelevat de la un adult sa continue sa imbatraneasca in cadrul procesului clonarii, cum s-a
intamplat in cazul oii Dolly, in care la doar catieva luni dupa nastere avea varsta genetica de
cativa ani, corespunzatoare organismului de la care au fost prelevate mostrele.

Argumentul 1: Clonarea terapeutica umana ar putea salva numeroase vieti

Cand vorbim despre clonare nu vorbim intotdeauna de clonare in scopuri reproductive. Clonarea
de tesuturi sau chiar organe umane poate in multe cazuri sa salveze vieti. In situatia prezenta
cazuri critice in care o persoana are nevoie de un transplant de rinichi sau de tesut de cornee
raman adesea fara rezolvare perioade indelungate. Permiterea clonarii umane ar putea rezolva o
astfel de problema. In plus, compatbilitatea organului sau tesutului creat ar fi perfecta, si s-ar
reduce si riscul respingerii transplantului.

Argumentul 2: Posibilele complicatii emotionale

Oamenii de stiinta nici macar nu pot banui posibilele implicatii emotionale ale clonarii pentru
individul de la care se va preleva materialul genetic. Ce se intampla cu un copil care afla ca este
de fapt replica genetica a unui copil mort la nastere si ca a fost "creat" doar pentru a inlocui pe
altcineva? Exista numeroase alte scenarii de acest tip care pot provoca persoanelor in cauza nu
doar crize de identitate ci adevarate drame psihologice. Cei implicati ar trebui sa suporte in egala
masura consecintele actiunilor lor. Societatea ar putea dezvolta o atitudine de tip discriminatoriu
in baza unui criteriu genetic, intr-o maniera simliara utilizarii criteriului rasial sau etnic in zilele
noastre.

Argumentul 2: O alternativa pentru tratarea infertilitatii

Multe cupluri care nu pot avea copii trebuie sa apeleze in prezent la tehnici complexe si
costisitoare, unele dintre ele cu o rata relativ scazuta de succes. Clonarea ar putea fi solutia
perfecta in acest caz. In egala masura, clonarea ar veni in ajutorul parintilor care au copii cu
anumite disabilitati si se tem ca si urmatorul copil sa nu sufere de malformatii.

Argumentul 3: Reponsabilitatea morala si sociala este prea mare

Clonarea umana echivaleaza cu un afront adus fiintei supreme, in religiile monoteiste


(crestinism, islamism, iudaism etc.). O lege care permite clonarea nu ar putea fi acceptata
niciodata la nivel social in multe tari din Europa, de pe continentul american sau din Orientul
Mijlociu. Ceea ce pentru multi oameni de stiinta inseamna progres, pentru cetateanul de rand din
spatiile mentionate acest lucru poate echivala cu o "joaca de-a Dumnezeu", manifestarea
nerecunostintei fata de ceea ce a fost dat fiintei umane. La nivel social, confruntarile dintre
partizanii si adversarii clonarii nu ar face decat sa creeze o noua tipologie de discriminari si
tensiuni.

Argumentul 3: Cercetarea stiintifica ar putea duce la progrese revolutionare

Oameni de stiinta aduc in discutie posibilitatea unor descoepriri ce ar duce la ameliorari


considerabile ale efectelor problemelor de inima, ale imbatranirii sau ale unor boli cum ar fi
cancerul. Tehnologiile medicale actuale nu au produs pana in prezent rezultate notabile in aceste
domenii, iar unele dintre aceste situatii se numara printre cele mai grave probleme de sanatate pe
care le au de infruntat societatile de peste tot. Scopul unei astfel intreprinderi ar putea salva un
numar extraordinar de mare de vieti.
Progresele rapide ale tiinei i tehnologiei au determinat omenirea sa exploreze frontiere noi.
Astfel de domenii sunt clonarea si fertilizarea invitro. Crearea copiiilor exacte sau clonarea
fiinelor umane si implantarea acestora in alte organisme a tras dintotdeauna imaginaia uman.

Clonarea si fertilizarea invitro sunt de fapt niste jocuri periculoase, experimente indraznete,
interventii nepermise ale omului pe creatia extraordinara a enigmaticului Univers; violarea unui
teritoriu necunoscut. Cand stiinta medicala actuala nu a reusit un virus al unei simple gripe sa-l
anihileze, facand atatea victime, cum putem sa credem ca punerea sub control a unor
experimente atat de complicate precum clonarea sau fertilizarea invitro este posibila?

nc de la apariia clonrii si fertilizarii invitro au existat argumente pentru i mpotriva acestora.


Sunt subiecte foarte des intalnite si dezbatute aprig de oamenii de pretutindeni.

Pentru a le comenta, sustine sau critica trebuie mai inati sa cunoastem procesele in sine.

In primul rand, clonarea este cea mai comuna tehnica de creeare a unui organism identic cu alt
organism. La om, procesul este intalnit in mod natural in cazul gemenilor monozigoti. Metoda
clasica de concepere a unui copil presupune un barbat, o femeie, un spermatozoid si un ovul.
Clonarea exclude cateva dintre aceste componente: se ia un ovul de la o mama-surogat sau
biologica. Se scoate ADN-ul din respectivul ovul si se inlocuieste cu ADN-ul de la persoana pe
care vrem sa o clonam donator. Practic, ovulul de la mama-surogat sau biologica devine astfel
numai un ambalaj. Apoi ovulul cu materialul genetic inlocuit este introdus in uterul acesteia,
iar copilul va purta informatia gentica apartinanad doar donatorului.

Motivul existentei discutiilor pe aceasta tema il constituie clasificarea procesului, intrucat


clonarea este de doua tipuri: clonare reproductiva si clonare terapeutica.

Clonarea terapeutica urmareste obtinerea unui individ, identic din punct de vedere genetic cu
individual de la care a provenit celula initiala, utilizat ca donor de organe, tesuturi sau celule.
Acestea vor fi prelevate si transplantate la pacientii bolnavi, pentru inlocuirea organelor,
tesuturilor sau celulelor alterate genetic. Prin clonajul terapeutic se urmareste crearea unor
resurse permanente de cellule, tesuturi sau organe, care sa fie utilizate pentru transplant
lapacienti. Ideal este ca donorul si receptorul sa fie compatibili din punct de vedere genetic,
pentru a se atenua raspunsul imun.

Clonarea reproductiva urmareste obtinerea unor organisme identice cu organismal initial.


Obiectivul clonarii embrionului uman il constituie stabilirea unor metode optime pentru a obtine
tesuturi umane, in vederea tratamentului unei game largi de maladii (boli degenerative ale
sistemului nervos, diabet, boala Parkinson, Alzhaimer, cancer).

In al doilea rand, fertilizarea in vitro constituie o serie de proceduri complexe folosite pentru a
tratata fertilitatea sau problemele genetice si a ajuta la conceperea unui copil. Aceasta presupune
colectarea ovulelor mature din ovare si fertilizarea lor in laborator.
Spre deosebire de procedura mai simpla a inseminarii artificiale in care sperma este introdusa in
uter si conceptia are loc relativ natural, fertilizarea in vitro presupune combinarea ovulelor si a
spermei in afara corpului, in cadrul unui laborator. Odata ce embrionul/embrionii se formeaza,
acestia sunt introdusi in uter.

De-a lungul timpului multe cupluri(sterile, de homosexuali, inaintate in varsta) au recurs la


aceasta metoda pentru a avea copii. Din statistici reiese ca procedura a avut success, rezultatele
sunt imbucuratoare, si din ce in ce mai multa lume apeleaza la astfel de tehnici.

Clonarea si fertilizarea invitro sunt foarte strans legate una de alta. Deci, pentru a dezbate
problemele derivate, trebuie sa ne referim la ambele procese in egala masura.

Argumentele aduse in favoarea acestora, exemplificate mai sus, par sa trezeasca o speranta in
sufeltul oamenilor, un sentiment de usurare poate chiar eliberare, dar din punctul meu de vedere,
dezvoltarea si aprofundarea lor ascund mai multe minusuri decat plusuri.

Consider ca astfel de jocuri ale stiintei prin care se manipuleaza materialul genetic nu sunt
decat incercari ale omului de a prelua locul lui Dumnezeu, iar aceasta dorinta acerba de a atinge
absolutul, il determina sa-si produca singur rau.

Fertilizarea invitro nu este decat un pas in realizarea clonarii. Aceasta este un intermediar al
intregului proces de concepere al unei vieti, al carei destin este hotarat de mana omului. Din
punct de vedere moral, dar si fizic au de suferit doua personae: mama surogat si embrionul
obtinut.

In aceelasi timp, se incurajeaza apropierea persoanelor de acelasi sex, trecerea de la un gen la


altul a acestora , sau chiar celibatatul; alte probleme ce starnesc contriversate discutii atat in
randul oamenilor obisnuiti cat si in cadrul diferitelor comunitati sociale sau religioase.

Desi clonarea terapeutica aduce atat de multe beneficii in domeniul medical, consider ca nu este
firesc sa transformi un embrion (o fiinta umana) intr-o celula, testut sau ureche. Intradevar, te
poti gandi ca folosesti o viata pentru alta viata, dar ce se intampla daca acea alta viata se stinge?
Nu s-au sacrificat doua vieti pentru un scop pierdut?

De asemenea, in cazul clonarii reproductive, daca tehnica va avea success, rezultatele obtinute,
cum vor fi vazute sau primite de societate? Se vor creea copii identice ale omului original tocmai
pentru bunastarea acestuia si salvarea lui in cazul imbolnavirii. Dar clona folosita in acest scop
cum ar trebuii tratata? Ca un simplu obiect pentru binele personal, un instrument de satisfacere a
nevoilor sau ca pe un om, cu suflet, torturat in tot felul de metode inumane?

Mai mult decat atat, trebuie sa constientizam ca pentru astfel de experimente sunt necesare zeci
de ovule. Cate femei sunt de acord sa fie supuse la atat de multe tratamente hormonale (care la
un moment dat vor deteriora organismul prin dereglarea mai multor procese interne) pentru a
obtine un numar deosebit de ovule?
Daca clonarea reproductiva s-ar legaliza, in opinia mea, acest lucru ar starni foarte multe
controverse. Majoritatea oamenilor ar percepe clonele ca pe niste intrusi, iar societatea
probabil le va judeca dintr-un punct de vedere rasial, ar crea o noua tipologie de discriminari si
tensiuni. Ceea ce pentru multi oameni de stiinta inseamna progres, pentru omul de rand ar
insemna insultarea lui Dumnezeu, manifestarea nerecunostintei fata de ceea ce a fost dat fiintei
umane. Biserica considera ca orice copil are dreptul la o origine umana. Originea umana ne-a
caracterizat secole de-a randul. Nimeni nu are dreptul sa faca un experiment cu viata celorlalti.

Pe de o parte, clona in sine, ca om, s-ar simtii marginalizata, exclusa. Ce loc va avea aceasta in
lume? Niciunul. Va fi considerate o umbra. Cei care au creat-o au furat umbra cuiva si i-au dat
viata. Cum poate o fiinta sa exista daca e intradevar o umbra? In stadiul actual de dezvoltare al
psihologiei, problema asta nu poate fi rezolvata. Clonele sunt considerate oameni noi, modificari
ale creatiei divine. Cum i s-ar putea raspunde la intrebari precum: Cine sunt eu?, Care este
scopul meu?. Cine este tatal si cine este mama? Clona nu are parinti. Daca nu cumva modificam
notiunile de tata si mama si ii numim asa pe cei care au creat-o.

In mod normal, astfel de framantari nu conduc, la nimic altceva, decat depresii sau nevroze,
aspecte foarte greu de indurat.

Pe de alta parte, consider ca, repetarea aceleiasi structuri ADN ar dauna intregii lumi. Pe langa
faptul ca ar putea rezulta copiii cu aceleasi malformatii sau aceleasi boli incurabile, de ce se tot
incearca astfel de tehnici, stiinta invartindu-se in jurul unui cerc vicios, daca omenirea, in ziua
de azi este in cautarea diversitatii?

Argumentele pro si contra pe care le-am sustinut in acest referat constituie o baza a opiniei mele
in legatura cu fertilizarea invitro si clonarea. Nu pot spune daca sunt de acord in totaliate sau nu
cu aceste tehnici deoarece nu stiu cum vor fi acestea vazute si acceptate in viitor. Descoperirile
stiintifice si oamenii vor hotara directia acestora .

Cine poate garanta ca aceste procese experimentale realizate cu buna stiinta si in favoarea unor
scopuri nobile nu vor ajunge pe maini gresite si folosite in detrimentul specie umane?

Un exemplu potrivit pentru argumentarea acestei idei il constiuite dinamita- exploziv produs
pentru prima data de catre chimistul Alfred Nobel. Initial conceputa si utilizata la distrugerea
masivelor blocuri de piatra, dinamita a fost mai tarziu folosita in scopuri militare, impotriva
fiinitei. Nobel nici nu s-a gandit ca inventia sa va aduce atata suferinta, fapt ce l-a condus in
pragul nebuniei.

Prin urmare, experimentele se fac, nu pentru indivizi, ci pentru umanitate. Oamenii de stiinta
calca in picioare sentimentele celorlalti, modificand viata atator oameni. Astfel, cei fara
Dumnezeu pot face orice si nu mai vad limitele, orgoliul ducandu-i , intr-un final, la pierzanie.
Omul nu este un robot. Desi acest lucru il stim cu totii, exista fascinatia puterii de a crede ca
suntem capabili de orice, fara sa fim trasi la raspundere sau sa suportam consecinte. Greselile
sau erorile neobservate, trecute cu vederea, oricat de mici ar fi, pot genera imediat sau in timp
efecte regretabile, ireparabile.

Nu pot expune un punct de vedere fix intrucat aceste subiecte apartin unui domeniu fluctuant
care necesita mult timp de gandire, aprofundare si dezbatere.