Pag.

271

Mortarele se pot prepara si in betoniere obisnuite, dar in acest caz, ordinea

introducerii materialelor este : apa, pasta de var, apoi nisipul si adaosul de
ciment. Nisipul si cimentul se introduc numai dupa ce prin miscarea tobei se
obtine un lapte de var omogen.
Pentru obtinerea unor mortare deosebit de omogene, este bine ca varul
pasta sa fie mai intaii transformat in lapte de var si apoi introdus in malaxor sau
betoniera. Folosirea laptelui de var permite sa se reduca durata amestecarii ,
permite alimentarea mecanizata a varului direct in toba malaxorului sau a
betonierei si asigura omogenitatea mult mai buna a amestecului.
La santierele importante, prepararea mortarelor se face centralizat in statii
de mortare, care pot fi fixe sau mobile. In aceste statii se efectueaza tot lantul de
lucrari necesare pentru prepararea mortarelor, adica : ciuruierea si eventual
spalarea nisipului, dozarea cu dozataorea mecanizate sau automatizate, uneori si
fluidizarea pastei de var. La santiere mari transportul mortarelor se poate face cu
pompe, prin conducte metalice sau furtunuri flexibile (v. Cap .IV).

D. PREPARAREA BETONULUI

La executarea constructiilor, lucrarile de zidarie si cele de beton se

desfasoara in stransa legatura unele cu altele. Cunoasterea de catre zidar a
principalelor reguli ale tehnologiei executiei betonului este un lucru obligatoriu,
cu atat mai mult cu cat el executa lucrari de beton la fundatie, pereti la subsol,
buiandrugi etc., iar la construierea de case izolate adesea zidarii executa si
planseele.
Betonul este o piatra artificiala, care se obtine prin intarirea unui amestec
de agregate (balast, nisip si pietris, nisip si piatra sparta), liant (in mod obisnuit
cimentul) si apa.
Intarirea acestui amestec de materiale diferite se datoreste cimentului in
care in contact cu apa se transforma intr-o pasta, avand proprietatea de a se intari
in timp si astfel leaga intre ele agregatele.
Extinderea folosirii betonului in constructii se datoreste progreselor
realizate in obtinerea unor betoane cu calitati superioare, avand proprietati care
sa corespunda necesitatilor in constructii. Cele mai importante proprietati ale
constructiilor de beton si beton armat sunt urmatoarele : rezistenta la solicitari de
compresiune, intindere, incovoiere, forfecare si rasucire - care se obtin prin
prepararea si turnarea unor betoane de calitate superioara si prin armarea
elementelor de constructie cu bare de otel obisnuite sau prin precomprimarea
lor cu cabluri de otel ; rezistenta la actiunea substantelor chimice agresive - care
se obtine in primul loc prin prepararea si turnarea unor betoane de calitate
superioara capabile sa protejeze si armatura ; impermeabilitatea la apa si alte
lichide - proprietatea care se obtine tot prin folosirea unor betoane bine preparate
turnate si tratate ulterior cu o deosbita atentie.
Proprietatile betoanelor, corespunzatoare necesitatilor, se obtin prin
aplicarea unor metode speciale aplicate in lantul operatiilor care alcatuiesc
tehnologia betonului. Ca urmare, betonul monolit sau prefabricatele de beton
constituie astazi materialele cu care se pot executa cele mai indraznete lucrari de
constructie, corespunzand celor mai exigente conditii.
Succesul in obtinerea unor lucrari de beton cu proprietati speciale si de
calitate superioara depinde in mare masura de maestria tehnica a constructorului
betonist, maestrie care in esenta depinde de nivelul calificarii sale si de
constiinciozitate. Maestria constructorului trebuie sa manifeste atat in aplicarea
celor mai bune metode de-a lungul operatiilor de lucru care alcatuiesc procesul
tehnologic al executiei elementelor de constructie din beton, cat si in
coordonarea acestor operatii printr-o organizare buna, astfel ca executia
lucrarilor sa mai aiba ca rezultate si scurtarea duratei lucrarilor, folosirea
rationala a materialelor si utilajelor, cat si reducerea costului lucarilor.
Operatiile principale cuprinse in desfasurarea procesului de executie a
elementelor de constructie din beton sunt urmatorele : pregatirea si aducerea
materialelor si utilajelor, montarea cofrajelor sau tiparelor si a esafodajelor
respective, montarea armaturii, prepararea betonului, transportul betonului,
turnarea betonului dupa anumite metode, tratarea ulterioara a betonului si
decrofarea.
Metodele de imbunatatire a proprietatilor betoanelor au ca prim scop
evitarea defectelor care se pot ivi in betoane, chiar daca agregatele - nisip si
pietris - au fost bine alese si spalate, iar cimentul este de calitatea superioara.
In special trebuie sa obtina un amestec omogen, care sa fie turnat tot omogen -
adica nesegregat - si care sa fie compactat uniform in cofraje sau tipare. In caz
contrar nici proprietatile betonului nu sunt uniforme, ceea ce face ca elementele
de beton sa aiba portiuni mai putin rezistente, deci necorespunzatoare. Un alt
efect care se poate ivi este acele al golurilor din msa betonului, care fac ca intr-o
sectiune a unui element rezistenta sa fie scazuta, iar daca golul se gaseste in
apropierea armaturii (fig. 271), acesta poate rugini rupandu-se si compromitand
rezistenta elemntului de constructie. Alt defect, care se poate ivi si care trebuie
sa fie preintampinat cat mai eficent, consta in producera fisurilor si crapaturilor.
Acestea se pot ivi din cauza calitatii necorespunzatoare a betonului - ca dozaj de
agregate, ciment, apa - si din cauza prepararii neomogene, a turnarii de
asemenea neomogene si a compactarii neuniforme. Fisurile constituie locul de
intrare a umezelii, apei, vaporilor de apa sau a diferitelor substante, care pot
distruge betonul si pot ajunge pana la armatura, pe care o corodeaza, slabind
capacitatea de rezistenta a constructiei.
 Fig. 271. Portiune de element de constructie din
beton armat avand goluri in apropierea armaturii

S-au dat aceste exemple pentru a se arata ca pentru a se obtine betoane cu

proprietati speciale, in primul rand, trebuie sa se evite producerea defectelor in
beton, adica sa se obtina betoane de calitate superioara.
La prepararea betonului, materialele din care se prepara acesta (nisip,
pietris, ciment si apa) se amesteca intr-o anumita proportie, calculata in volume
(in parti) sau ingreutate (in kg), dupa cum este posibil a se doza mai exact si
rapid.
Pentru obtinerea unui beton de o anumita calitate (care sa indeplineasca
anumite conditii de rezistenta, de compactitate etc., cerute prin proiectul lucrari),
dozarea materialelor componente este de cea mai mare importanta, fapt ce
impune stabilirea compozitiei betonului pe cale stiintifica si nu la intamplare
ceea ce se realizeaza prin stabilirea dozajelor la laboratorul de santier.
Cantitatile de materiale care intra in componenta betonului depind de :
tipul si destinatia lui, modul de punere in opera, modul de indesare, conditiile
climatice in care se executa prepararea si turnarea lui etc.

1. Clasificarea betoanelor

Betoanele se clasifica dupa o serie de criteri, dintre care cele mai

importante sunt :
Dupa densitatea aparenta, se deosebesc urmatoarele tipuri de betoane:
- b e t o a n e f o a r t e g r e l e , care sunt betoanele speciale folosite
acolo unde elementul de constructie este supus la o uzura foarte mare sau la
radiatii ; au o greutate specifica aparenta de peste 2500 kgf/m3 :
- b e t o a n e g r e l e s a u o b i s n u i t e, care sunt betoanele ce se
utilizeaza in mod curent la lucrarile de beton simplu si armat au greutatea
specifica aparenta cuprinsa intre 2201 si 2500 kgf/m3 ;
- b e t o a n e c u g r e u t a t e m i j l o c i e, (simple) care se utilizeaza
la fundatii, umpluturi si in general al elemente de constructii supuse la incarcari
reduse ; au greutatea specifica aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kgf/m3 ;
- b e t o a n e u s o a r e, care se utilizeaza la confectionarea blocurilor
inlocuitoare de caramida, precum si la confectionarea elementelor de constructie
izolate fonic si termic; au greutatea specifica aparenta cuprinsa intre 1001 si
1700 kgf/m3;
- b e t o a n e f o a r t e u s o a r e, care sunt utilizate numai uneori cu rol
de rezistenta, si cu rol de izolator (termic si fonic) si au o greutate specifica
aparenta sub 1000 kgf/m3;
Dupa consistenta, betoanele se impart in urmatoarele tipuri :
 - b e t o a n e f o a r t e v a r t o a s e, care au un grad de compactare
redus ;
- b e t o a n e v a r t o a s e, care au aspectul de pamant umed, iar stranse
in mana produc numai umezirea palmei ;
- b e t o a n e s l a b p l a s t i c e, care nu umplu cofrajul fara
compactare ;
- b e t o a n e p l a s t i c e, care se aseamana cu un aluat si umplu usor
cofrajul fara insa a curge pe suprafate inclinate ;
- b e t o a n e f l u i d e, care pot curge pe suprafete inclinate;
- b e t o a n e f o a r t e f l u i d e, care curg si se imprastie foarte usor.
Consistenta betonului depinde de cantitatea de parti fine (nisip, ciment) si de
cantitatea de apa folosita la amestecare, betonul fiind cu atat mai plastic cu cat
cantitatea de parti fine si de apa este mai mare.
De consistenta betonului, la fel ca si la mortare, depinde atat rezistenta,
cat si domeniul de utilizarea al acestuia. Astfel, betoanele vartoase sunt folosite
numai la elementele masive nearmate si slab armate (fundatii, pereti, etc.), iar
betoanele plastice sunt utilizate la turnarea elementelor de beton armat (stalpi,
placi, etc.).
Consistenta betonului trebuie sa fie inscrisa in fisele tehnologice anexate
la proiect.
Alte criterii de clasificare a betoanelor sunt proprietatile lor mecanice si in
special rezistenta de rupere la compresiune, caracteristica ce determina insasi
calitatea betonului.
Pentru caracterizarea betonului rezistentei de rupere la compresiune a
betonului s-a introdus notiunea de ,,Marca betonului''.
Prin marca betonului se intelege rezistenta pe care o are betonul in
momentul ruperii, atunci cand un cub de beton cu latura de 20 cm este supus la
compresiune dupa 28 zile de la confectionarea lui. Marca se noteaza prin litera B
urmata de un numar ; acest numar reprezinta valoarea rezistentei de rupere la
compresiune, in kgf/cm2, pe care trebuie sa o aiba betonul in conditiile aratate.
Conform STAS 3622-70, marcile de beton normale sunt urmatorele :
- la betoane simple : B 25 ; B 50 ; B 75 ; si B 100 ;
- la betoane armate : B 150 ; B 200 ; B 250 ; B 300 ; B 350 ; B 400 ; B 500 si B
600.
Pentru constructii curente se recomanda ca marca betonului sa fie cea
aratata in tabelul 18
 tabelul 18

Marcile de betoane indicate pentru diferite lucrari de constructie

Domeniul de utilizare Marca indicata

Beton de umplutura, de egalizare, de panta B 25

Beton simplu in fundatii de constructie curente B 25 - B 50
Beton simplu in elevatie, socluri, ziduri de sprijin,
fundatii cu incarcari mari B 50 - B 75
Beton simplu in pardoseli, ziduri de sprijin greu
solicitate, elevatii in poduri B 75 - B 100
Beton cu armaturi de siguranta in pardoseli, stalpi
ornamentali (fara rol de rezistenta) B 75 - B 100
Beton armat in fundatii, radiere usoare, centuri,
buiandrugi B 100 - B 150
Beton armat in grinzi si plansee drepte cu l <6 m
solicitate numai la sarcini statice B 100 - B 150
Beton armat in elemente speciale, prefabricate Conform proiectului :
precomprimate . B 150 - B 600

2. Alcatuirea compozitiei betonului

Determinarea compozitiei betonului are drept scop stabilirea materialelor

componente, care trebuie amestecate in vederea obtinerii unui metru cub de
beton gata preparat, cu proprietatile indicate in documentatia tehnica a lucrari si
cu un consum de ciment cat mai redus.
Stabilirea unui amestec optim (deci a celui mai bun dozaj), depinde de
anumiti factori care trebuie sa fie cunoscuti si luati in seama. Acestia sunt :
destinatia si tipul constructiei, marca betonului, modul de executie (turnare,
indesare, vibrare etc.) consistenta betonului, natura si carcateristicile cimentului
si agreagatelor cat si conditiile climatice locale.
Cantitatea de ciment care intra in compozitia betonului depinde de
destinatia si marca betonului, precum si de calitatea cimentului utilizat. Astfel,
 cu cat betonul este de o marca mai mare, cu atat si dozajul de ciment va fi mai
ridicat.
De asemenea, utilizarea unui ciment de o marca inferioara celei indicate
necesita sporirea dozajului de ciment, in vederea obtinereii unui beton cu
aceleasi caracteristici, aceasta nu insemna ca prin marirea intr-un mod exagerat a
dozajelor de ciment se pot obtine betoane de calitate superioara.
Practic a aratat ca marirea exagerata a dozajului de ciment nu conduce la
cresterea corespunzatoare a marcii betonului, ci mai mult, are urmari chiar
defavorabile (ca de exemplu marirea contractiei betonului la uscare) asupra
cantitatii betonului.
In tabelul 19 sunt indicate dozajele de ciment minime admise in functie de
: tipul, destinatia si modul de indesare a betonului.

Tabelul 19

Dozajele minime de ciment la prepararea betoanelor

Tipul Destinatia betonului Dozajul minim, kg/m3

betonului
Compactarea Compactarea
manuala prin vibrare
Umpluturi, nivelari 75 75
Beton simplu Fundatii slab solicitate 100 100
Ziduri exterioare slab solicitate 125 125
Fundatii si constructii ferite de actiunea
intemperilor si agentilor distructivi 220 220
Constructii fara solicitari prea mari, expuse
intemperiilor 250 240
Beton armat Constructi care trebuie sa fie impermeabile,
constructii cu solicitari mai mari si poduri 280 260
cu deschideri mici
Constructii de inalta rezistenta 300 280

Aceste dozaje sunt numai orientative; cantitatea de ciment necesara

betonului care urmeaza a fi pus in opera se prescrie prin documentatia
proiectelor, iar in lipsa acestora se determina in laboratorul de santier pe baza de
calcul si de diverse incercari. La stabilirea cantitatii de ciment mai trebuie avuta
in vedere si o rationala utilizare a acestora, alegerea sortului de ciment
necesitand luarea in consideratie a indicatiilor din normative si standarde.
 Cantitatea de agregate necesara prepararii unui metru cub de beton
depinde de caracteristicile acestuia si se stabileste prin determinari de laborator.
Orientativ, in tabelul 20 se dau cantitatile de nisip si pietris necesare
prepararii unui metru cub de beton B 15 - B 140 pentru lucrari curente de
constructii civile si industriale
Tabelul 20

Cantitatea de agregate necesara, in m3, la prepararea a 1 m3 beton

(orientativ)

Nr. Destinatia betonului si marca

crt. Balast Pietris Nisip
1 Beton simplu B 15 - B 25 pentru
completari, egalizari, nivelari,
pante, umpluturi; 1,300 - -
2 Beton simplu B 15 - B 35 in
fundatii continue (talpi sub ziduri) 1,280 - -
sau izolate
3 Beton simplu B 50 in fundatii
continue si izolate, ziduri de 1,250 - -
subsol, in elevatie
4 Beton simplu B 70 la ziduri de
sprijin 1,230 - -
5 Beton armat B 90 turnat in fundatii
continue sau izolate, radiere slab
solicitate, buiandrugi, centuri,
cornise, pereti despartiori, parapete - 0,770 0,500
de scari balcoane
6 Beton armat B 110 turnat in
constructii civile sau industriale
fara scheleti sau cadre - 0,770 0,500
7 Beton armat B 140 turnat in
radiere armate puternic solicitate,
fundatii de masini, constructii - 0,770 0,500
civile sau industriale obtinute cu
structura de rezistenta

Din aceste date se observa ca, pentru prepararea unui metru cub de beton
se intrebuinteaza agregate cu un volum luat in parte mai mare de un metru cub.
Aceasta se explica prin faptul ca in volum, agregatele luate separat au
numeroase goluri intre granule. Dupa amestecare, golurile se reduc intrucat cele
din masa pietrisului sau pietrei sparte se umplu cu nisip si astfel volumul
amestecului este mai mic decat suma volumelor materialelor componente luate
separat.
Canitatea de apa necesara prepararii betonului, numita si apa de
amestecare, are un rol dublu si anume : pe de o parte sa intre in reactie chimica
cu cimentul, spre a da pasta care prin intarire leaga agregatele intre ele, iar pe de
alta parte spre a asigura consistenta si lucrabilitatea betonului (proprietatea
acestuia de a ramane omogen in tot timpul manipularii lui si de a lua usor forma
cofrajelor). Apa necesara numai pentru realizarea consistentei si lucrabilitatii
betonului se va evapora cu timpul, lasand in masa betonului oricare influenteaza
negativ calitatea betonului. Ca urmare a acestui fapt, reiese clar ca apa necesara
prepararii betonului trebuie astfel stabilita asa in cat sa fie numai cea strict
necesara sprea a limita volumul de pori lasat de ea in beton dupa evaporare.
Cantitatea de apa necesara la preaparea betonului se stabileste in mod
stintific luandu-se in consideratie o serie de factori ca : marca betonului, natura
si dozajul cimentului, temperatura mediului exterior in momentele amestecarii si
turnarii, umiditatea agregatelor, granulometria agregatelor, modul de punere in
opera etc.
Astfel, betoanele cu un dozaj bogat de ciment necesita mai multa apa
decat cele cu dozaj mai slab (datorita cantitatii mai mari de granule care trebuie
umezite). De asemena, cimenturile mai fine au nevoie de o cantitate mai mare de
apa decat cele cu granule mai mari. Totodata, cu cat betonul este de consistenta
mai clasica, necesita si folosirea unei cantitati mai mari de apa.
Plecand de la aceste considerente, experientele facute in diferite tari au
dus la concluzia ca dintre materialele componente ale betonului, cel care
determina in primul rand calitatea lui este cantitatea de apa de amestecare, fapt
ce impune deci stabilirea ei cu o deosebita atentie.
De asemenea, aceste cercetari au condus la stabilirea unei formule de
determinare a cantitatii de apa in functie de marca betonului, marca cimentului
si natura agregatelor care arata ca mentinand aceleasi agregate si aceleasi
conditii de lucru, rezistentele mecanice ale betonului cresc sau descresc, dupa
cum raportul apa / ciment (a/c) este mai mic sau mai mare (cu alte cuvinte,
pastrand acelasi dozaj de ciment in cazul in care cantitatea de apa descreste,
marca betonului creste si invers.
Pentru orientarea in tabelul 21 se da valoarea factorului a/c maxim care
poate fi utilizat la betoane.
 Tabelul 21
Raportul a/c maxim care poate fi utilizat la betoane

Marca Natura Marca betonului

cimentului agregatelor
B 70 B 90 B 110 B 140 B 170 B 200 B 250 B 300 B 400

1,04 0,92 0,80 0,70 0,61 0,54 0,46 0,41 -

Cariera
300
1,07 0,96 0,86 0,73 0,65 0,57 0,50 0,43 -
Concasaj

- - 0,94 0,83 0,74 0,67 0,56 0,50 0,40

Cariera
400
- - 1,00 0,87 0,78 0,71 0,61 0,54 0,43
Concasaj

- - - 0,94 0,85 0,76 0,67 0,59 0,47

Cariera

500
- - - 1,00 0,89 0,80 0,71 0,62 0,51
Concasaj

De obicei, la elementele de constructie din beton simplu (fundatiei, ziduri

etc.) se intrebuinteaza beton vartos preaparat cu 100 - 150 l apa la 1 m3 beton. La
betonul armat cantitatea de apa sporeste.
Calculul cantitatilor de materiale pentru o incarcatura (sarja) a betonieriei
odata ce compozitia betonului a fost stabilita de catre laboratorul de santier, la
determinarea cantitatilor de materiale necesare pentru sarja a betonierei, trebuie
sa se tine seama de faptul ca volumul betonului gata amestecat este mai mic
decat volumul materialelor componente introdu-se in betoniera inainte de
amestecare.
Astfel, o betoniera de 250 l nu poate da 0,250 m3 beton gata preparat
intrucat materialele componente, inainte de amestecare, au un volum mai mare
de 0,250 m3.
In tabelul 22 se indica informativ volumul de beton ce poate fi obtinut
dintr-o sarja pentru cupe de diverse capicatati.
In continuare se arata un exemplu de calcul al cantitatilor de materiale
necesare unei sarje.
 Presupunand ca pe santier se utilizeaza o betoniera de 250 l, conform
datelor din tabelul 22 rezulta ca volumul de beton gata amestecat

Tabelul 22
Volumul de beton obtinut la o sarja
(orientativ)

Capacitatea
nominala a cupei
betonierei, in l 250 375 500 700 1000 2000
150

Volumul de
beton
obtinut, in l
200 257 330 470 680
100 1350

este de cel mult 0,200 m3 pentru o compozitie stabilita de laborator, in functie de

factorii aratati, de exemplu :

- ciment 225 kg/m3;

- apa 180 l/m3;
- nisip 0,450 m3;
- pietris 0,800 m3;

cantitatea de materiale aferenta unei sarje va fi :

- ciment 225X0,200 = 55,00 kg ;

- apa 180X0,200= 36,00 l ;
- nisip 0,450X0,200 = 0,09 m3;
- pietris 0,800X0,200 = 0,16 m3.
 3. Tehnologia prepararii betoanelor si punerii lor in opera

Betonul se poate prepara fie manual pe o platforma ceea ce nu este

remarcabil, fie mecanic cu betoniera sau malaxoare.
In vederea acestor operatii, materialele componente (balast, nisip, pietris,
ciment si apa) trebuie aprovizionate la punctul de preparare si totodata
imbunatatite (corectate) ; in cazul in care ele nu indeplinesc conditiile tehnice
prevazute de normative se procedeaza la spalarea, ciuruierea, sortarea
agregatelor etc., asa cum s-a aratat mai inainte.
Dupa aceea, in vederea prepararii materialele respective trebuie dozate.
a. Dozarea componentilor betonului. Dozarea cantitatilor de materiale
care intra in compozitia betonului se poate face :
- in parti de volum pentru agregate si apa, iar in greutate pentru ciment ;
- in greuate pentru toate materialele componente.
Cel mai bun procedeu este el al dpozarii in greuate, desi acesta neecesita
dipozitive mecanice speciale. Acest procedeu este folosit in mod curent
indeosebi la fabricile de prefabricate si la centralelel de beton si s-a introduse si
la statiile de betoane de pe santiere.
Dozarea cimentului se face in greutate, cu o toleranta de 3%. Aceasta
dozare se face cu dozatoare automate, cu cantarul sau cu sacul (un sac de 50 kg).
Pe santiere, in cazul unor betoane cu o marca mai mica (sub B 150) se mai
admite si dozarea cimentului cu cutii speciale, a caror capacitate este
corespunzatoare cantitatii de ciment (in kg) care intra la o sarja a betonierei.
Capacitatea acestei cutii se calculeaza luand in consideratie ca greutatea
specifica aparenta a cimentului varsat liber este de circa 1250 kgf/m3, astfel ca
nivelul cimentului sa corespunda cu muchia superioara a peretilor cutiei. Pe unul
din pereti, la exterior, se marcheaza greutatea, in kg si tipul cimentului.
Doazarea agregatelor se mai poate face pe santierele mici inca in volume,
precizia impusa fiind de 5%. Pentru aceasta se utilizeaza fie cutii fara fund, fie
roabe cu volum marcat. La fabricile si statiile de betoane dozarea agregatelor se
face in greutate, cu ajutorul dozatoarelor automate gravimetrice sau in volume,
cu ajutorul dozatoarelor automate volumetrice.
Cutiile pentru nisip si pietris se confectioneaza din lemn si se
dimensioneaza pentru cantitatea aferenta unei sarje. Se mentioneaza ca dozarea
agregatelor poate suferii pe parcurs corectii, dupa cum nisipul, pietrisul sau
balastul, aprovizionate prezinta variatii de umiditate si de celelalte caracteristici
luate in consideratii de laborator la stabilirea retetei.
Dozarea apei se face volumetric, cu o precizie de 3%. Dispozitivile
folosite sunt montate de betoniera si in mod obisnuit sunt automatizate, ele
masurand si introducand apa in tamburul betonierei. La betoanele cu marca sub
B 150 se admite dozarea apei si cu galeata, cu conditia ca aceasta sa aiba
inscrisa la exterior cantitatea de apa ce trebuie sa o contina pentru o sarja, iar in
interior, sa aiba marca nivelul de umplere ; de asemenea si cantitatea de apa se
poate corecta pe parcurs, in functie de variatia umiditatii agregatelor.
b. Prepararea betonului. Prin prepararea betonului se intelege
amestecarea cimentului, agregatelor si apei, in scopul obtinerii si unui beton care
sa aiba aceeasi compozitie in toata masa lui. Prepararea betonului se face :
- manual, prin amestecare cu unelte de mana ;
- mecanic, prin amestecare in betoniere si malaxoare.
1) Prepararea manuala este un mijloc rudimentar utilizat in trecut. In
prezent el a fost inlocuit aproape complet prin metode mecanizate, deoarce nu
asigura decat intr-o masura foarte mica omogenitatea amestecului. Se mai
foloseste doar la lucrarile cu un volum mic de beton si care nu justifica aducerea
unei betoniere pe santier.
Consistenta betoanelor amestecate manual nu poate fi decat vartoase sau
plastica. Daca consistenta tinde spre fluid, betonul nu se mai poate amesteca in
bune conditii.
Amestecarea se face pe o platforma de amestecare, alcatuita din dulapi de
4 - 5 cm grosime, bine alaturati ( spre a asigura etansietatea platformei in scopul
evitarii scurgerii laptelui de ciment sau mortarului) si batuti in cuie pe
grinzisoare dispuse la 70 - 80 cm perpendicular pe directia dulapilor.
Platforma are dimensiunile 3/4 - 4/6 si se aseaza pe un teren nivelat
aproape de locul de turnare.
Adeseori se foloseste ca platforma de amestecare, o pardoseala de beton,
un pavaj etc.
Amestecarea manuala se face in modul urmator :
- se intinde nisipul intr-o parte a platformei si deasupra lui se toarna
cimentul (cantitatile sunt cele prevazute pentru o sarja) ;
- se amesteca nisipul cu cimentul in uscat cu ajutorul lopetilor si greblelor,
trecandu-se amestecul in partea opusa a platformei, unde se continua
amestecarea. Se va avea grija ca lopata sa se introduca totdeauna la partea
inferioara a amestecului pentru a lua tot materialul de pe platforma ;
- operatia aceasta de amestecare a nisipului si cimentului precum si
deplasarea materialului dintr-o parte a platformei in cealalta, se repeta de doua
pana la patru ori, pana la omogenizarea amestecului ;
- odata terminta aceasta operatie se adauga acestui amestec si pietrisul
corespunzator sarjei ;
- se amesteca in acelasi mod cele trei componente (nisipul, cimentul si
pietrisul), deplasandu-se materialul dintr-o parte in cealalta a platformei, pana ce
amestecul se omogenizeaza, adica are o culoare uniforma ;
- dupa omogenizare, se adauga si apa necesara, cu ajutorul unei stropitori,
amestecarea continuand pana se obtine betonul. Operatia este considerata
terminata, cand toate granulele de pietris sunt invelite cu un strat uniform de
mortar (nisip si ciment).
 Dupa aceasta, betonul este transformat la locul de turnare, iar platforma
este curatata cu ingrijire spre a incepe o noua sarja.
Operatia amestecarii poate fi organizata cu o echipa compusa din 3 sau 5
muncitori dintre care : unul masoara apa si stropeste amestecul, iar ceilalti 2 - 4
amesteca betonul. In medie, un muncitor amesteca in 8h de lucru cantitatea de
circa 2 m3 beton.
2) Prepararea mecanizata asigura obtinerea unui beton mai mult omogen
decat prin amestecarea manuala, productivitatea muncii este mult mai mare, iar
betonul este de calitate mult mai buna decat acela preparat manual.
Pentru aceste motive, prepararea betonului se face in mod obligatoriu cu
betoniera.
Toate metodele de preparare mecanizata a betonului au ca scop obtinerea
unor betoane omogene, atat intr-o sarja, cat si in toate sarjele. Utilajele folosite
se impart in doua grupe : cu functionare ciclica si cu functionare continua. Cele
cu functionare ciclica - betonierele - au la baza principiul incarcarii, malaxarii si
descarcarii periodice a materialelor si a betonului. Acest tip de betoniere este cel
mai raspandit pe santierele de constructii. Cele cu functionare continua
actioneaza pe baza principiului malaxarii betonului intr-o toba cu melc, ceea ce-i
da posibilitate de a amesteca betonul fara intrerupere.
Asa cum s-a aratat la Cap. IV, betonierele folosite sunt de diferite tipuri,
corespunzand unor conditii de descarcare mai usoara, de rotire orizontala sau
verticala, mai repede sau mai inceata, fie in scopul reducerii ciclurilor, fie in
scopul unei malaxari mai bune sau mai rapide.
Deoarece zidarul va lucra si cu beton, uneori adus de la centrale de beton,
este necesar sa stie cateva detalii privind unele caracteristici ale prepararii
betonului la aceste centrale , cu betoniere sau malaxoare.
Din punct de vedere al modului de lucru, dupa cum s-a aratat la Cap. IV,
betonierele se impart in doua categorii : cu malaxare prin cadere libera si cu
malaxare fortata. Primele sunt acelea la care amestecarea componentelor se face
prin cadere libera, componentii fiind antrenati de miscarea de rotatie a tobei, ai
carei pereti sunt prevazuti la interior cu palete. Cele cu amestecare fortata -
denumite si malaxoare - sunt utilaje de preparat beton la care amestecarea se
face prin rotirea in interiorul tobei a unui ax prevazut cu palete, producand o
amestecare fortata, din care rezulta o mai buna omogenizare a amestecului.
Aceste betoniere cu amestecare fortata pot avea axul de rotatie vertical sau
orizontal.
In general, toate betonierele sunt inzestrate cu dozatoare de agregate,
ciment si apa, care la ultimele tipuri functioneaza automat. Aceasta perfectionare
are ca scop asigurarea prepararii unor betoane de calitate superioara cu o
compozitie conform cu prescriptiile din proiecte.
Tot in scopul obtinerii unor betoane omogene, au inceput sa fie folosite,
atat in centralele de beton, cat si pe santiere, betoniere cu amestecarea fortata.
Aceasta se datoreste faptului ca s-a constat ca se obtine nu numai o calitate
superioara de beton, dar se pot prepara mai ales betoane vartoase care sunt mai
corespunzatoare in elementele de beton carora li se cere rezistenta mare la
solicitari si fisurare, cat si densitate mare spre a fi impermeabile. Betonierele de
acest tip pot fi fixe sau mobile cu capacitati de 350 l mergand pana la 5000 l,
integral automatizate si avand dozatoare automate pentru mai multe calitati de
beton. Deosebit de avantajul de a produce beton cu calitati superioare,
betonierele cu amestecare foratata au productivitate mare, iar datorita
amestecarii omogene, dozajele de ciment pot fi reduse cu 10%. In plus, aceste
betoniere reduc durata ciclului de preparare a unei sarje de beton cu consistenta
vartoasa, cu aproape 40%, reducere care influenteaza si durata totala a executiei
lucrarilor.
Calitatea superioara a betoanelor poate fi asigurata in modul cel mai sigur,
in fabrici sau centrale de beton, unde pregatirea materialelor, sortarea lor si
amestecarea in betoniera se efectueaza dupa metode industriale, sub control
continu si cu verificari dese de laborator. Pe santier se pot obtine betoane de
calitate superioara, daca se respecta intocmai fisele tehnologice, ceea ce
inseamna ca operatorii de la betoniere trebuie sa fie foarte bine calificati, extrem
de atenti si constiinciosi in munca, mai ales daca folosesc betoniere
perfectionate, cu sisteme de actionare electrohidraulice si comenzi automatizate.
Tipul de betoniera cel mai utilizat pe santierele de constructii este
betoniera mobila ale carei parti componente importante sunt : cutia (cupa) de
incarcare, toba si rezervorul de apa. Cupa de incarcare serveste la ridicarea
materialelor necesare unei sarje de beton si desertarii lor in toba. Toba betonierei
amesteca materialele respective impreuna cu apa necesara, care curge din
rezervor pana ce se obtine betonul. In scopul unei bune amestecari, toba are in
interior o serie de aripioare de tabla. La incarcarea cupei se respecta o anumita
ordine, dupa cum urmeaza : intai se incarca in cupa pietrisul, apoi cimentul si la
urma nisipul. In acest mod, imprastierea cimentului este evitata.
Durata de amestecare, socotita din momentul incarcarii tuturor
materialelor in toba si pana la inceperea descarcarii betonului, difera de la caz la
caz si ea trebuie sa fie de circa 2 min, timp in care betoniera se invarteste cam
de 16 ori.
O deosebita atentie trebuie data duratei de amestecare, deoarece, daca
aceasta durata este mai mica, materialele nu au timp suficient de amestecare,
betonul obtinut nu este omogen si are o rezistenta inferioar.
c. Turnarea betonului. Betonul transportat la locul punerii in opera
urmeaza sa fie turnat.
Inainte de a se incepe turnarea pe santier, trebuie sa se ia urmatoarele
masuri pregatitoare :
In primul rand se verifica cu atentie cofrajele si armaturile, controlandu-se
:
- conconrdanta dintre cotele din proiect si cotele cofrajului, amplasarea
elementelor ce se vor turna ;
 - dimensiunile sectiunilor grinzilor, stalpilor, placilor, etc. ;
- stabilitatea cofrajelor, siguranta rezemarii stalpilor, prinderea si
incheierea cofrajelor ;
- etansietatea cofrajelor si inchiderea crapaturilor cu sipci sau carton
asfaltat ;
- asezarea corecta a armaturi in conformitate cu proiectul ;
- montarea exacta a cutiilor si dopurilor folosite pentru lasarea golurilor,
etc. ;
- indreptarea armaturilor indoite sau deplasate.
Orice defectiuni constatate din aces punct de vedere trebuie sa fie
remediate pe loc.
Cu putin inainte de inceperea turnarii, cofrajele si armaturile se curata de
rugina, moloz, etc.
Dupa perfecta curatire a cofrajelor si a armaturilor, acestea vor fi bine
udate cu apa, pe toate partile cu care vin in contact cu betonul.
Spre a se evita deformarea si deplasarea armaturilor, precum si calcarea
betonului, circulatia muncitorilor in perioada turnarii se face pe podine de
circulatie.
Odata aceste masuri pregatitoare indeplinite, urmeaza turnarea betonului.
Betonul trebuie pus in lucrare imediat dupa amestecare si fara intreruperi. Asa
cum s-a vazut si mai inainte, intervalul de timp de la amestecarea betonului si
pana la turnare nu trebuie sa depaseasca 45 min pe timp de vara si 60 min pe
vreme racoroasa. Daca betonul a fost transportat de la o centrala, va fi controlata
calitatea lui ca omogenitate. In acest interval se vor lua masuri ca betonul sa fie
ferit de soare, vant, ploaie si, atunci cand nu mai este omogen, va fi reamestecat
inainte de turnare, fara a i se adauga apa.
Operatia de turnare consta din descarcarea betonului din mijloacele de
transport direct in cofraj sau pe o platforma alaturata. Dupa aceasta betonul se
intinde cu lopetile sau cu sapele in straturi de diverse grosimi, in functie de
consistenta betonului. Este interzisa folosirea greblei pentru intinderea betonului
sau a lopetii pentru aruncarea betonului in acest scop.
La turnarea betonului se va urmari ca toate colturile cofrajelor sa fie
umplute, armaturile sa fie complet acoperite si spatiile dintre armaturi sa fie
umplute cu beton. De asemenea, se va evita ciocanirea sau scuturarea
armaturilor in timpul betonarii.
Intrucat turnarea este o operatie extrem de importanta, ea va fi
suprevegheata in permanenta, urmarindu-se atat respectarea regulilor
mentionate, cat si starea cofrajelor si a schelelor, pentru a nu se produce
deplasari sau deformari. Acest lucru se observa de o echipa de dulgheri care
remediaza pe loc orice defectiune semnalata.
Betonul turnat trebuie compactat pentru a se reduce volumul golurilor din
interior si pentru a se elimina o parte din apa de amestecare.
 In cazul lucrarilor de beton cu volum mic, compactarea se face prin
mijloace manuale, uneltele folosite fiind diferite dupa consistenta betonului. In
cazul betonului vartos, compactarea straturilor de circa 15 - 20 cm grosime se
face prin baterea cu maiuri de mana sau maiuri metalice (7 - 12 kg), iar in cazul
betonului plastic (turnarea in straturi de 20 - 30 cm) compactarea se realizeaza
prin impingerea cu lopatele si dupa aceea printr-o batere usoara cu maiuri de 5 -
8 kg greutate. Compactarea se considera terminata cand suprafata de batere
prezinta un luciu la betonul vartos sau o spuma de ciment la cel plastic.
Compactarea manuala, pe langa faptul ca cere un consum mare de forta de
munca, mai are si dezavantajul ca nu asigura o indesare omogena. Acest
procedeu a fost inlocuit aproape pe toate santierele noastre, cu un procedeu
mecanic si anume vibrarea betonului.
In acest caz, compactarea betonului se face cu ajutorul, vibratoarelor care
transmit in masa betonului vibratii, avand ca efect reducerea volumui de goluri
si o compactarea uniformal. Vibrarea betoanelor poate fi efectuata cu trei tipuri
de utilaje :
- pervibratoare (vibratoare de interior) (v. fig. 56), care se introduc in
masa betonului ; se folosesc la betoane cu grosime mai mare ;
- vibratoare de suprafata (v. fig. 55), care se mai numesc si placi sau rigle
vibratoare care se aseaza pe suprafata betonului, folosindu-se la betoane subtiri,
de exemplu in placi cu grosime de 3 - 20 cm ;
- vibratoare de cofraj (v. fig. 57), care se fixeaza pe cofraje.
Cand se folosesc vibratoare pentru compactarea betoanelor monolite, se
impune ca executarea cofrajelor sa fie foarte ingrijita pentru a se asigura
transmiterea vibratiilor prin beton, impiedicand orice deformare sau deplasare a
panourilor in timpul vibrarii. In ceea ce priveste distantele la care sa fie asezate
vibratoarele, se recomanda a se cere precizarea lor de la laboratorul de santier,
care urmeaza sa aprecieze conditiile de vibrare in functie de grosimea betonului,
armare, natura cofrajului - metalice sau de lemn ; totodata trebuie sa se tina
seama de prescriptiile din standardele si normativele sau instructiunile in
vigoare, care arata datele necesare vibrarii, cum sunt : distanta dintre punctele de
vibrare, numarul de vibratoare, consistenta betonului supus vibrarii, durata
vibrarii si alte date specifice lucrarii cat si masurile de tehnica securitatii.
Semnle exterioare dupa care se recunoaste ca vibrarea s-a terminat sunt
urmatoarele :
- betonul nu se mai taseaza ;
- suprafata betonului devine orizontala si usor lucioaza ;
- aparitia bulelor de aer se rareste si se reduce diametrul lor.
In timpul vibrari cu pervibratoare sau placi ori rigle vibrante de suprafata
se va avea grija de a nu fi atinse armaturile cu butelia pervibratoarelor sau
respectiv cu placile sau riglele vibrante.
Dupa turnarea si indesarea betonului, acesta trebuie protejat in primele
zile de la turnare contrauscaciunii, ploii, inghetului si trepidatiilor.
Contrauscaciunii se protejeaza prin acoperirea lui cu saci, rogojini etc., care se
uda cu apa cel putin de 1 - 2 ori pe zi timp de cel putin 7 zile de la turnare.
Contra ploii se protejeaza numai in primele 2 zile de la turnare, prin acoperirea
cu rogojini.
De asemenea timp de 3 zile de la turnare este interzisa depozitarea de
materiale sau circulatia pe betonul respectiv, spre a fi ferit de trepidatii si socuri.

E. TRANSPORTUL MATERIALELOR PENTRU LUCRAREA DE

ZIDARIE

1. Transportul materialelor

Prin transportul materialelor se intelege atat transportul orizontal, cat si

cel vertical (ridicarea la diferite niveluri).
Transportul materialelor pe santierele de constructii este una dintre cele
mai importante probleme. De viteza si de ritmicitatea transporturilor depind de
executarea ritmica si la timp a lucrarilor conform graficelor. Deosebit de aceasta,
constul transportului materialelor are influenta mare asupra costului
constructiilor. La construierea de cladiri la care zidaria are pondere mare, se
intelege ca transportul materialelor de zidarie prezinta probleme importante.
Transportul materialului de zidarie prezinta doua faze : transportul de la
punctul de aprovizionare sau de la fabrica la santiere si transportul de santiere,
fie de la magaziile sau depozitele santierelor la punctele de lucru, fie intre
diferitele puncte de lucru.
Pentru aprovizionarea cu materiale, da rezultate bune si se recomanda
metoda de organizare conform careia se intocmesc zilnic grafice de
aprovizionare corelate cu cele de executie si cu cele de transporturi. In acest
scop, la baza stau graficele de executie a lucrarilor.
In ceea ce priveste materialele mici pentru zidarie, adica caramizile,
blocurile mici si placile, ele se expediaza in seturi complete care asigura lucrul
pentru ziua urmatoare, fara a mai fi necesar sa se organizeze depozite pe santier,
ca urmare se suprima serviciile de receptie si de pastrare, atelierele auxiliare etc.
Nu este necesar decat un serviciu care controleaza indeplinirea graficelor si
distribuirea materialelor pe locurile de munca. Pe santierele pe care au fost
introduse graficele zilnice au fost obtinute o serie de avantaje si anume :
eliminarea depozitelor de santier si a serviciilor respective, sporirea disciplinei
in productie, ridicarea nivelului tehnic al lucrarilor marirea mobilitatii echipelor,
reducerea consumului specific de materiale, precum si eliminarea degradarii
unor materiale prin depozitare.
Mijloacele folosite la transportul materialelor trebuie sa corespunda
materialelor si conditiilor de lucru.
Astfel :
 - caramida, blocurile mici si placile de beton usor sau de ipsos trebuie sa
se incarce si descarce usor pentru ca sa ajunga la locurile de munca de pe santier
intregi si fara stirbituri ;
- mortarul de asemena, trebuie sa se incarce si descarce usor, sa nu se
risipeasca si sa isi pastreze starea de amestec omogen ; in special mortarul de
ciment trebuie transportat cat mai repede ;
- betonul gata preparat trebuie sa ajunga la locurile de turnare cat mai
repede, inainte de a incepe sa faca priza.
Aceastea sunt conditiile esentiale in care sa asigure transportul
materialelor de zidarie in conditii bune.
O atentie deosebita in ceea ce priveste transportul cu toate operatiile
necesare o cer caramizile de toate tipurile, blocurile mici si placile din beton
usor. Acestea fiind materiale avand dimensiuni mici si trebuie sa fie manevrate
cu bucata ceea ce influenteaza costurile in functie de modul cum sunt
manevrate, putandule urca foarte mult sau invers, daca se aplica metode de
organizare a transporturilor si manevrarilor, putandu-se reduce mult.
In orice caz, incarcarea si descarcarea manuale trebuie sa fie elimineata,
deoarce aceste operatii consuma forte de munca cu care se obtine o foarte redusa
productivitate a muncii si, in plus, se produc foarte multe deseuri.
Se tinde continuu la aplicarea unei serii de masuri, incepand cu metoda cu
conteinere in care pachetul de caramizi se zideste in uscat in conteiner, adica se
stivuieste intr-o anumita ordine, iar apoi conteinerele sunt transportate langa
cladiri unde caramizile se depun in stive mai mult sau mai putin regulate sau, la
cladirile multietajate se depun pe plansee la locurile de munca ale zidarilor.
Scopul final al masurilor este acela de a crea un lant de tranporturi de la
fabrica direct pana la locul de munca al zidarilor, evitandu-se descarcarile si
incarcarile pe parcurs, si prin aceasta evitandu-se in afara de consumul de timp,
si producerea sparturilor sau degradarea acestor elemente mici de zidarie. O
tehnica a stivuirii in uscat, adica a impachetarii acestor element mici, este usor
de deprins, iar descarcarea pachetelor sau conteinerelor de orice tip direct pe
locurile de munca ale zidarilor este o problema de mijloace de transport si de
ridicare (vagoane, camioane, remorci, macarele).
In special pentru transportul caramizilor ambalajul cel mai corespunzator
este cel pe palete, cu care pachetul de caramizi este manevrat cu utilaje de
ridicat, incepand de la fabrica pana la locul de munca al zidarilor. Ca orice
metoda noua si aceasta cere unele conditii de organizare a santierelor cum prima
conditie este aceea ca indiferent daca caramizile se aprovizioneaza de la mai
multe fabrici, pachetele trebuie sa fie de acelasi tip. A doua conditie se refera la
faptul ca nu exista o uniformitate a operatiilor deoarece cantitatile de caramizi
care se consuma pe locurile de munca sunt diferite si deci aprovizionarea
locurilor de munca trebuie sa fie bine socotita fata de graficele de lucru si ca
atare sa fie programata sosirea caramizilor ambalate, o prima problema fiind
aceea a fixarii punctelor de descarcare la distante bine socotite, tinand seama si
de distantele de transport.
Ceea ce s-a spus la manevrarea caramizilor se aplica si la alte materiale de
zidarie cu dimensiuni mici : blocuri mici ceramice sau din betoane usoare, placi
sau fasii din ipsos sau betoane usoare, chiar si saci cu ciment, nisip etc.
Metodele vechi de transport al caramizilor incarcate cu bucata in vagoane,
camioane su chiar si in cmaioane basculante trebuie sa fie evitate, deoarece, in
primul loc se produce un procent mare de sparturi din care o foarte mica parte
poate fi folosite ca 1/4, 1/2 ori 3/4 de caramida - asa cum s-a aratat la Cap. V, la
inceperea ori terminarea zidurilor - iar marea majoritate constituie deseuri
nefolosibile la zidarie, doar rareori la betoane de umplutura, de exemplu sub
pardoselele de mozaic pe planseele de beton ; totodata stivuirea caramizilor
ramase bune dupa incarcare, transport si descarcare cu mijloacele vechi de
transport costa un procent de peste 10% din costul zidariei, in timp ce asezarea
pe palete si in pachete are un cost redus si intra in chelutielile de fabricatie a
caramizilor, daca impachetarea se face chiar din fabrica. Chiar si acest cost redus
este pe deplin compensta de avantajele aratatee mai inainte.
Cand se oraganizeaza locurile de munca ale zidarilor, se tine seama de
numarul de caramizi continute in pachete astfel incat sa fie satisfacuta de toate
locurile de munca, frontuirle, etajele, si se sectoarele de lucru de pe intregul
santier, coreland aceste date cu posibilitatile de transport si de ridicare la
diversele niveluri, adica cu numarul de caramizi sau alte materiale mici care pot
fi transportate la santier si pe santier, inclusiv ridicate intr-un schimb.
Transportul orizontal si ridicarea la etaje a diferitelor materiale pentru
zidarie se poate face, dupa caz, cu mijloace manuale sau mecanice (v. Cap. IV).
La aceste operatii trebuie sa se tina seama de conditiile aratate astfel ca lucrarile
de zidarie sa rezulte de calitate buna, sa fie executate cel mai tarziu in termenele
prevazute in grafice si sa coste cel mult atat cat a fost prevazut in devize .
La alegerea mijloacelor de transport orizontal in incinta santierului, se
recomanda urmatoarele :
- roabele de tip vechi trebuie sa fie inlocuite din ce in ce mai mult cu
roabe de tip nou (v. Cap. IV) care o o constructie speciala, putandu-se cu mai
mare usurinta si fara efort obositor, datorita faptului ca greutate incarcaturi se
transmite direct pe roata (sau pe roti) iar la tipurile de pneuri circulatia pe santier
sau pe plansee este usoara ; totodata incarcarea si descarcarea acestor roabe se
feace usor si repede in special la tipurile basculante care se descarca prin
rasturnarea cutiei sau cele de tip sovietic pentru mortat la care cutia (bena) este
demontabila si se desface de pe suportul roabei, ramanad la locul de lucru plina
cu mortar si facand functia de targa de mortar ;
- un dispozitiv cu care transportul pe santier se executa mai usor decat cu
roaba este tomberonul. L aceasta efortul necesar pentru transport este mai mic,
iar cantitatea de material care se incarca este de 2 - 3 ori mai mare decat in
roabe. Din cauza inaltimii tomberonului, incarcarea de la nivelul terenului este
mai grea, ceea

Pag. 280