Sunteți pe pagina 1din 8
subjire, bulgiiroi cu ceafa destul de groasd, cazaci trosnindu-si falcile a spleen, nem{i stipinindu-si cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipcsi vorbind cova cu nigte vrinceni sovai- tori, moldoveni licrimind de atitca povegti, ba, intr-un colt, mai la fereali, gi doi turci, afumafi binc, cercind a masura $i mercu ca- zind peste cl, nistt postav. Din cind in cind, peste tofi si peste toate, dinspre incdpcrile luminate alc hanului, se rostogolca ca buz- duganul din alt& poveste vocca groasa, puternica a Staniloaici, han- gila: - — Ca parca nu v-as sli cu, ’r-aji ai dracu’ de mitocani! EPISODUL 24 iN LEGATURA CU UNELE PROBLEME iNTIMPINATE DE POVESTITORIT SECOLULUI! AL XVII-LEA In toata aceasta cclesté harababura din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vinzoleala dimprejur printr-o ciruta inalta cu covil- tir, pilpiia domo! un foc ling’ care sedca o mind de oameni privi- {iti intru hodina, Daca din intimplare ori daca in mod Icgic, cu neccsitatc, buncle noastre personaje s-au indreptat tocmai intr-a- colo, ori daca insast docila nvastri pana i-a trimis la accasta intil- nirc, noi nu vom sli-o, poate, niciodata. Cert ¢ cd sosirea cchor doi cdlugiri la accasté vrednicd adunarc nu tulbura cu nimic vorba ince- puta, pare-sc, cu mult inainte. Ah unul, aprinzindu-si lulcaua cu-n Uiciune, cu-n car- bune — spunc{i cid omu-i o lumina pe lumea asta? Vi-ngclati, prictinilor! Va spui cu cc c¢ omul: omu-i oarcceva oblu, oblu, care mere, mere si numa ce-o ic o dati his. — Frate Cancioc, zise altul, cc sc uita citcodata in cruce, nu zic ci n-ai dreptatc, dar alta-i boala noastra; nu omu’, fratc, ne doarc pe noi, ci cum il povestim. — Adevarat ai grait, fratc Parnasic — sri al treilea — aici ¢ biba: ce si cum povestim. De binc, de riu, noi carc sintem aici, din asta trim: din povestit. Eu, spre pilda, povestesc intre Falticeni si Tingu- Neam|. Tu, frate Cancioe, de-am injeles bine, povestesli pesic ar Tu, Stejeranc... — Mai taci, ma, din gura! — vorbi mohorit gi intunceat ccl numit Stejeran. Daca vreau, povestesc, dacd nu vreau, nu povestesc. 27 ~ Bin, frate, ce te superi? — spuse impaciuitor falticencanul, Eu voiam si zic cd ficcare avem locurile noastre unde povestim si oamenii nogtri care ne-asculta. Noi iam format, pe noi ne-asculld. Nacazul c, [ratilor, ci de la o vreme incoace nu - avem ce po- westi, Ca de asta nc-am adunat aici 2 — Ba mai mult, fratc Surduc — grii cel numit Parnasic catre fShicencan ~— nu numai cd n-avem ce povesti, cd si ziccm ca s-ar mai gasi cite ceva, dar nici nu mai stim ce sc poate povesti. C& uile, alaktaicri ma oplosisem pe lingd un foc de negustori si, cum se-n- timpla, da-i cu bere, da-i cu vin, m4 pune diavolu si Ic-nccp poves- tea cu iapa lui Voda. Poveste cunoscuti, a ajuns gi-n cirti, o slic toat4 lumea. $i cum povestcam cu mai bine, numai cc se scoala unu care, al dracu’, siituse la o paric gi zice rar. “Asculta, firtatc, de la cine ai auzit tu povestca asta si ‘ci a dat voic s-o spui?" — E bine, frate Parnasic — grai filticencanul, cd ai ridicat aici si problema cfrjilor. EPISODUL 25 GILCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Ma iertaji ci intru si cu in vorbi — grai atunci Metodiu si tofi intoarscra capetcle pletoase spre cl — dar socot ci la focul accsta la care m-am bincpoftit cu si unde sed oamcni cu cap, s-au rostit vorbe cu micz, nu strainc de ccle cc m4 muncesc gi pe minc. lata, pe chipurilc dumncavoastra vaz bine ci v-am captat benevolen- tia, cum zicca strabunul Ciccro, fic-i ,arina usoara, aga cd pot sa inal, si cu o intrcbare: toate ca toate, da’ cc-avefi, fratilor, cu crjile? — Preacuvioase parinte — gradi atunci povestitorul numit Par- nasic — se vede treaba ci domnia-ta ai umblat prin scoli: latinestc stil, pintcce ai, fraza-{i umbla, nu gluma. Nu ma mira ci apcri cartile. E-adcvarat ca la o adicd din carji culcgi multi injelepciu- nc. Dar ia gindesic-te cuviogia-ta si la noi, cestelalti, care nu stim carte si umblam mai mult cu vorba: ne ford carjile piinea de la gurd? Ne fura! Pai?! =~ — Geaba povestese cu, spre pilda, la o curte de boier despre Alexandru Machedon — adduga povestitorul numit Surduc, daci boicrul m4 oprestc, scoate Alixdndria gi zicc c-a cilit-o, sta-i-ar tomu-n git! -- Despre Viejiie sftniior, ce sa mai vorbim? -- continua Par- nasic. S-au tiparit toate, nu c sfint fara spalt! Eu ce 4 mai poves- tese ? Nu zic s& nu fic car{i, Doamne fereste, dar nici prea multe. Eu 7ic s& fic o parte cu carte gi-o parte fra carte. Si-n partile (ra carte sine sloboadd pe noi, povestitorii. Cine vrea sd-mvete, s& treaci-n partca cu carte, iar cine vrea s-asculle, s4 stea in partca fara carte. Mincdm si noi o piine, va face{i si dumneavoastr3 dam- blaua. Zic bine au ba, preacuvioase? — Nu zici rau — incuviinjaé Mctodiu. Dar ce va faceti daca st noi, Astia cu cartc, am vrea s& venim citeodatd s4 v4 ascultam? — Asta nu! — se burzului povestitorul numit Stejeran. S& stagi in partca voastr4 cu cartc, ci de nu, unde va stau c&rtilc, acolo va vor sta capetele. Ce sa c&tafi-la noi? Noi ne aparam saracia si povestile si neamul. Pind cind s& n-avem gi noi povestitorii nog Dis lesi, de pilda, pind snre Tisa, povestitu-mi-c-a c4 nue pi cior de povestitor. Asa ceva, mai rar! EPISODUL 26 IN CARE APAR NOI SI NOI PERSONAJE Si cum st&tcau ei acolo lingd foc si se desfatau intr-ale vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se salta intr-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalti si le facu semn gata, mu- cles. — Ce c, ma? — intrebi nedumerit Surduc. — Vine patroana! — sopti Parnasie. — Ce patroana? — intreba si Metodiu. — Hangifa, Stiniloaia, preacuvioase — zise Parnasie. E cu Bue hus. . Imtoarsera toji capetcle. Adevarat era, cine voia, la lumina focurilor si-a lunii, putca s& zAreasci o femeie cit malu preum- blindu-se printre drume{ii poposifi. O clipd, sovaim si noi: s-o z&rim, sa n-o zarim?! Hai s-o zarim! -Cum spuneam, era o femeic cit malu forfotind printre drumeti cu o mina in solduri, cu cealalta tragind dupa ca un fel de om. Pe cit era ea de implinita, pe atit era dinsul de tesit. Sub bratul drept, dinsul {inea un butoias. — Toarna aici! gidsuia gros Staniioaia si omuicyui se apicca si turna din butoias vrcunui cdl&tor insetat. Toarna si-aici! poruncta patroana si dinsul se pleca ascultator. Toarnd, toarna, ce stai? se 2 stropsea hangita cind baictul da si rasufle, cici nu finea butoiul decit c-o mind, de cealaltd neslabindu-| Stinilvaia. Cind drumejul dadca paharul peste cap, f{cmeia isi trigca mina din solduri si-o intindea dupa plata, zici cL_cAtre marun- tul insotitor: — Uite imprejur, la amarifii astia, si spune dacd voiesti sd ajungi ca ei. Ori nu-ti place ca te fac domn? — Da’ cinc e Buhus asta? intreba Mctodiu. — Cin’ s& fie? — off Parnasic. fa acolo, un copil de pripas, l-a crescut Staniloaia pe lingd ca de mic, o mai ajuta, mai toarna ici, mai toarnd colo, ca de, asa gospodaric nu-i usor de finut. in vremca asta, hangija si Buhus se apropiara de foc. — Ce-i, mA, ce stafi aici? — ii lud Stiniloaia in primire. Poves- iti, ai? Ce povestiti, ma? Nu luafi nimic? — Muljumim frumos, pacatcle noastre, dar nu servim — ras- punse Surduc. — Adica vinul meu nu e bun, ai? Pai ce povestitori sinte{i voi dac4 nu beti din vinul meu care pentru voi se varsi? Toarna-i, mi! — zise ea catre Buhus. — Nu turna, amice! se feri Parnasie. Nu-i frumos s@ torni daca omul. nu gusta. Pe de alta partc, noi n-avem cum iti, plati decit cu povesti. — Povesti, ai? N-am cu dosti ascult si pe-ale voastre? — Dac& tot fi-ai plecat urechea... zise Surduc. — Eu n-am vreme de voi — ficu patroana — dar uite, vi-l las p-Asta, c4 lui ii plac povestile voastre. $ezi, mi, aici, si-asculta! — Stai colea, la dreapta, Buhus maica! — zise Parnasic, dupa ce Stiniloaia plecd. $i ia spune-i tu lui nenea, chiar asa mult iti plac povestile noastre? — Chiar asa! — raspunse Buhus asezindu-sc. 9 cap? fe eal le mai s Ss g 3 s rs EPISODUL 27 POVESTEA LUI PARNASIE ne-am adunat aici la ceas de taind, ingdduifi-mi s4 incep cu o po- veste care nici nu e poveste. ‘ — (Cum vine asta? — intreba mohorit povestitorul numit Steje- ran, 30 in curba pronunjatd a barbiei, atrigind observatiile minioase ale sotului, om foarte pedant. Mai in dreapta Dragutestilor, aproape de Voda, sedea vel-lo- gofitul Samoild, ‘marele strateg al acclor timpurk:eu fiica sa Des- pina. Intrucit, dupa doui-trei incercdri de a nimeri centrul farfurici, vwellogofatul renuntase la mincare, cci din preajma il ascultau respectuos cum povestestc, straduindu-sc din rasputeri si nu facd zgomotul specific sorbirii la care ci aveau dreptul, flind vazatori. — $i cum va spuneam — continua Samoila vorba inceputd — cra ceaja. Dacd-{i intindeai putin mina, n-o mai vedeai, Sa atac asa orbeste nu-mi venea la socoteali. S4 m4 apr nici atita. De retras, cum si ma retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, cd erau fa doi pasi si-atita asicptau, sa ne gaseascd’. Ce si fac? Oamenii mei tremurau, caii legati peste bot s4 nu necheze se foiau... $i odala imi vine gindul i bun! $i fac semn unui arcas sd vind linga mine, si-i spun la ureche: ia trage-o sigeati-n directia aia! Asta scoate arcul, trage, sageata zbirr... nimic! "Ia trage si-n directia aia!” Nimic! "Ia trage putin mai la stinga!". Sageata zbirrr... si numai ce auzim: "Ai, ai, mamusca maia!” Acolo erau! Chem pe tofi cei sapte arcasi pe care-i aveam, ii asez pe dou linii, unii-n genunchi, alfii-n picioare, si le art directia bund. Ce-a putut fi! Nu vedeam nimic, numai auzeam: "Ai! Vai! Mamusca! Babusca! Gospodi!” Dimincaja, cind s-au terminat sdgetile si s-a ridicat ccata, nu mai ramasese decit unul singur, un pitic cu o armonicd mare care-i vesclea pe ci din cind in cind si peste care, fiind mic, trecusera toate sagetile. Abia dupa ce i-am numirat pe ceilalji, ne-a apucat spaima: erau 600, nemaisocotind caii. EPISODUL 87 IN CARE POVESTITORUL, FOLOSIND TEHNICA ROMANULUI DORIC, ARATA UNELE GINDURI ALE PERSONAJELOR Nu departe de i-vel- -logofatul Dragujescu sedeau, cum se si cuveiica, onir opoli Na ‘a é fi0SUt Meiodiu, vistiernicul Ximachi si Tovanut. intre dou inghigituri lungi de pelin care-i provocara o imperceptibila expresie de multumire, mitropolitul se intoarse binevoitor spre Metodiu. — Am auzit, cuvioase, c-ai fost la papistasi. E adevarat? — Adevarat, prea-sfinjia-ta. Am fost. — Foarte bine, foarte binc — zisc Nazazarie, care se ferea s& fac politica. Peste masi, in fata lui Iovinut, Despina, fata vel-logofatulai Samoila, cerca o ciosvirta. Tocmai o ducea cu grafic spre gurit’, cind simi privirea tindrului calugar asupra-i. Rosindu-se, fecioara sovai o clip’, apoi lisa ciosvirla si se afunde inapoi in sos si se slersc cubes Pe barbie, ca si cum ar fii fost satuld. lovanut se P za-pasa, minci doar pujina athe cu sare. Toti sliau ca suf 4G cu stomacul, dar se fereau si observe cd turcul nu se-atinge de mincare, menajindu-i ilitatea, si-l intrebau din cind in cind, pentru a salva apa- ‘Cum a fost borsul?" "Excelent", _Faspundea feapan pagi- Aho" "OO me mintea Girk sk cli es ziceti de to tie" Hie", mingea (rk si cli eo ziccti de tocani peascd olomanul, simfirid c& urdste tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gindea decit la mincare. Rotofeiului vel-comis Aga- che Natriul, cel pe care il insela nevasta cu taicd-siu, i se facu mil de ture. Sir ‘indi, nu poate imbuca nimic; pe cind el, vel-com dintr-o pulpa de potirniche fi aluneca,.dusd de sos, pe git. Cind pulpa ii ajunse in pintcc, un sentiment de impdcare fi pogori in suflet: cu ce cra el mai oropsit decit turcul Asta numai pielea si osu? il insela nevasta? Parc ‘numai pe el il ingela? Si- apoi nu-l inseia cu oricine, ii inscia cu bunui sau tata. Vei-comisui mai iua v pulpa. fl ingela, il insela, ce si-i faci. Pe cind, ia uite-1 pe sdracu ture cum linge sare, ca gilc, vai de mama lui. $i poate cd tn ultimul timp Scvastita nici nu-l mai ingela, ci batrinul paralizase nitel, pina la genunchi. Dac mai urca nijel paralizia... Vel-comisul inghi- {i incet, apot bau o stacana cu vin. Sc sim{ca mai bine, mai in{ele- gator cu toate. Sdracu’ turc. $i poate cd va mai urca si paralizia lui taici-sdu macar pind la briu... EPISODUL 88 DESPINA Pomenit-am cu citeva rinduri mai inainte de un nevinovat, dar atit de elocvent schimb de priviri intrc tindrul nostru cdlugar si Despina, fata vencrabilutui vel-logofat Samoila. Ne indrituim a spune ca intr-o cronica avind avantajul perspectivei a trei secole de cultura scurse de la evenimentele care-i fac obiectul, ceea ce atunci putca parca o privire clard, limpedc, noud ne poate aparea acum oF impreund in Moldova, ca sd-I facd pe el, pe Barzovie, sd bata dru- muriltc a S4-si ‘puna, iat, stomahul la-ncercare. - Maicd Precista! — gemu Barzovie, stergindu-si colturile gurii cu o olanda. Aibi indurare de mine! in concepiia medievala despre lume si viata, apelul la o instan{i supreméa, divind, avca de multe ori o functie terapeutica. Invocind numele unor fiinjc supranaturale ce cunosteau diverse litulaturi in functic de aria geograficd pe care sc manifestau respec- tivele credinte, oamenii faceau aceasta deoarece nu aveau nivelul stiinjific hecesar pentru a cxplica si a combate fenomene ca traz- netul, fulgerul, valuri si valuri de lacuste, taierea bruscd a unor capete, fum4ritul, alunecdrile de teren, mazilirea, fuga in codru. Un ienicer cazind in noroi, cu abdomenul despicat in faja Vienci, murmura numele lui Allah intrucit n-avea cum sa stic cd senzatiile stranii care-i dadeau tircoale nu sint decit rezultatul firesc al unei incizii fara precedent prin peritoncu. ~ Vezi tu, dragul meu prieten — spuse Barzovie-Voda catre Broantes, dupa ce amindoi isi mai venira in fire — fara voia ta ai fost martorul unei intimplari pe care, cind vei scric cronica domnici- mele, te-ag ruga si n-o pomencsti. Un domn e om, adevarat gra- iesc fic, dar nu trebuie si-1 ardtm pe om decit atunci cind e domn. Un domn care se poarté mereu ca un om e ca un om care nu va fi niciodata pus domn, fa fel cum un domn care nu poate sa fic nicio- dal4 om e ca un om care nu slie niciodata sa fie domn. Acestea fiind zisc, sa ne indreptam putin jinuta. EPISODUL 97 PRIMIM PE ADRESA NOASTRA Intrerupem o clipa povestea intimplarilor petrecute la Portile Oricntului pentru a insera in acest foilcton o scrisoare primita de la unul din cei mai — ne-am dat imediat seama — asidui cititori ai nostri. "Ma numesc Antofie Aurica si sint de profesic pensionara. Urmaresc de mai bine de doi ani serialul dumneavoastra si vreau s& vi asigur de la inceput ci apreciez munca pe care o depuncti, dindu-mi seama cA nu e usor sA scrii despre o suta de ani pe care din cauza unor condifii obiective nu i-ai cunoscut direct. Totodata, tin si-mi exprim unele nedumeriri. Personal, nu ma pricep sd compun opere literarc, dcoarcce find razboiul si apoi pacca, n-am 106 apucat s4-mi fac un bagaj cultural, calificindu-ma pe unde s-a putut. La rindul lor, parinjii mei, oameni simpli, faja de care am tot respectul, considcrau pe vremea aceea cA unci [ete ii trebuie trusou, neluind in seama curentele literare care se tot infiripau. Am dus-o greu, tovarasi, pentru c& daca nu esti la curent, degeaba termini tu romanticii cind tocmai apar "Morometi". Vazind c& n-am cum s-a- jung din urma cultura, m-am apucat de istorie, care merge mai incet si se schimba mai greu. Nu mi laud, dar cind a aparut “Istoria lumii in date", pentru mine n-a-fost o surpriza: stiam un sfert din ea pe de rost, pina la alungarea dsungerilor din Tibet condugsi de Tsewang Araptan care era, dupa cum stiji, urmagul lui Galdan, cind au instalat dia o garnizoana in Lhasa, in 1720, de-a rdmas garnizoana pina astazi. Cum veneam de la hipodrom, cum m4 puneam sa con- spectez, de-mi zicea tata, fie-i {arina usoara, “autodidacta". De-a- ceea cind a inceput serialul dumneavoastra m-am bucurat tare, vazind cA nu sint singura. Dar apoi, cu cit ati inaintat in materie, cu atit nu mai injelegeam t nimic. Unde- ati gasit dumneavoastri dom- c& cu am ciutat tot sccolul, avind un vir la Arhive m-a ajutat 2 M-am gindit eu ca ¢ ficjiune, da’ varu-meu a zis cd nu-i, c4 daca era fictiune de unde stig dumneavoastra asa exact ce ficea sultanu in camera lui, cA numai el gi cu c4 au dat peste un orga incdit, asa zicea. Pe ‘caluga i dumneavoas- tra i-am gasit cu varu, desi erau in chirilicd, dar pe ceilalti nu. Asa c& va rog ori sA spunefi sursa, ori, daca e fictiune, apoi sa scoateti Opera din realitate si s-o mutafi unde-fi sti, sd nu mai derutati oamenii cinstifi". c% cu am chutat tot sccolul. avind vu EPISODUL 98 DIN NOU LA OSPAT fin vremea asta, in Moldova, datorit& faptului ci nu erau coapte incd toate conditiile socio-economice necesare trecerii la o noua orinduire, ospatul lui Sima-Voda era, dim pacate, in toi. Cu acea inconstien(4 spccificd claselor aflate pe buza prapastiei, neba- nuind c& peste numai douad veacuri vor fi inghititi treptat de bur- ghezic, boicrii benchetuiau asa de vescli, de umani in fond, incit, dac& nu {i s-ar fi facut mila de ei stiind ce-i asteapta, |i-ar fi fost mai mare dragul sa-i privesti. Uitind de prezen{a inoportuna, scru- tAtoare a lui Husain Ramza-pasa, jitnicerul Haralambie sc urcase 107