Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dupa ce este activata tasta Enter sau ne deplasam n alta celula, aceste butoane
dispar.
17 LUCRU CU REGISTRE
Registrul este documentul de baza n Excel. Acesta este un fisier, Workbook utilizat
pentru a stoca si a gestiona un numar oarecare de foi de lucru, diagrame si macro-uri
nrudite dintr-un anumit punct de vedere.
n mod implicit, fiecare Workbook deschis contine trei foi de lucru si poate avea
pna la 255 de foi care sunt identificate cu nume de la Sheet 1 pna la Sheet 255.
El poate contine mai multe tipuri de foi si anume:
foi de calcul;
foi pentru diagrame (n care creem grafice cu datele din foile de calcul);
foi de tip macro ( n care sunt memorate proceduri de prelucrare automata a datelor).
n aceast a structura a registrelor, se permite stocarea datelor n foi diferite, dar n
acelasi fisier.
Pentru a crea un registru nou select am meniul File din care alegem optiunea New
si din acesta Workbook si executam clic pe butonul OK. Acelasi efect l putem obtine si
daca vom actiona direct butonul (New) din bara cu instrumente standard. Parcurgnd
acesti pasi se deschide un registru nou, al carui nume este de forma Book 1 , Book 2 etc.
Daca dorim ca un registru sa contina mai mult de trei foi vom apela meniul Tools
din care alegem Options, activ am eticheta General si introducem o alta valoare n caseta
Sheet in New Workbook (foi n noile registre).
De asemenea, putem atribui un nume nou foii de lucru. Etichetei foii de lucru cu
numele prestabilit de Sheet 1, i se poate atribui un nume n concordanta cu lucrarea
practica pe care o realizam, astfel:
executam dublu clic cu mouse-ul pe eticheta Sheet 1 , de la baza ferestrei document;
n caseta de dialog Rename Sheet tastati noua denumire;
executam clic pe butonul OK pentru ca modificarea sa fie validata de sistem
sau:
ne pozitionam pe eticheta pe care vrem sa o redenumim;
executam clic cu butonul drept al mouse-ului pentru a apare un meniu derulant;
selectam comanda Rename, punctul de inserare se va muta n interiorul etichetei si se
poate tasta noua denumire a foii de lucru.
Putem asimila notiunea de registru utilizata n cazul aplicatiei Excel cu notiunea de
fisier ntlnita n cadrul programului Word. Asadar, prin analogie, pentru a crea, salva,
nchide si redeschide un registru, se vor parcurge aceia si pasi ca si n cazul unui document
Word. Comenzile necesare sunt, de asemeni, disponibile n meniul File .
Asadar, pentru a salva informatiile dintr-o foaie de lucru n vederea refolosirii lor,
selectam meniul File si comanda Save. Daca registrul a mai fost salvat si are deja un
nume, atunci Excel va salva documentul si informatiile necesare. Daca registrul nu a mai
fost salvat, Excel ofera caseta de dialog Save As n care va trebui sa precizam numele sub
care salv am registrul. Numele fisierului va primi automat extensia .XLS . Tot n caseta de
dialog oferita, daca activ am butonul Options avem posibilitatea de a crea n mod automat o
copie de siguranta a registrului, copie care va avea aceeasi denumire cu fisierul .XLS, dar
va primi extensia .BAK. De asemenea, Options ne ofera posibilitatea de a utiliza parole
pentru a impune restrictii accesului la diferite registre Excel salvate pe disc. Sunt
disponibile doua tipuri de parole:
parola de protectie. Utilizatorul trebuie sa introduc a corect parola pentru a putea
deschide registrul. Acest tip de parola se introduce n caseta de editare Password
Protection. Pentru fiecare caracter tastat n aceast a caseta, Excel afiseaza cte un
asterisc.
parola de acordare a dreptului de a scrie. Utilizatorul trebuie sa introduc a corect n
caseta Write Reservation Password parola pentru a putea opera modific ari n registru.
Un utilizator care nu cunoaste aceast a parola poate deschide fisierul numai n modul
Read Only, adica este permisa numai citirea fisierului, nu si scrierea n acesta.
O parola poate contine cel mult 15 caractere facnd distinctie ntre literele mari si
cele mici. Daca parola introdus a n caseta de dialog Confirm Password nu coincide cu cea
din caseta de dialog Save Options, Excel va afisa o caseta de aten tionare continnd
mesajul Confirmation password is not indical parola de confirmare nu este aceeasi.
Deschiderea unui registru creat anterior, se realizeaza din meniul File cu comanda
Open. Pe ecran va apare caseta de dialog Open n care utilizatorul precizeaza unitatea de
disc, dosarul si registrul deschis, sau l va alege din lista afisata.
Pentru a deschide un registru protejat prin parola, dupa ce am selectat numele
fisierului pe care dorim sa-l deschidem, alegem OK si Excel va afisa caseta de dialog
Password. n aceasta caseta se introduce parola. Daca registrul este protejat printr-o
parola de acordare a dreptului de a scrie, pe ecran va apare o alta caseta de dialog
Password n care trebuie sa tastam si aceasta parola. Daca parola introdusa nu este
corecta, Excel va afisa o caseta de aten tionare continnd mesajul Incorrect password
parola incorecta. Fara a cunoaste parola corecta, nu vom reusi sa deschidem fisierul.
nchiderea unui registru creat anterior se realizeaza din meniul File cu comanda
Close.
Celula activa
Numarul liniei
Numarul fiecarei linii se afla pe un buton din partea stnga a foii de lucru. Activarea
acestui buton cu ajutorul mouse-ului are ca efect selectarea ntregii linii. n mod analog se
procedeaza si n legatura cu selectarea unei coloane. n coltul din stnga-sus al foii de
lucru se gaseste un buton care, activat cu mouse-ul, are ca efect selectarea ntregii foi de
lucru.
17.1.2 Navigarea
Registrul contine o multime de foi de lucru, foaia de lucru la rndul ei contine foarte
multe celule si de aceea este necesar sa cunoastem modalitatile de navigare de la o foaie
la alta si de la o celula la alta.
Pentru deplasarea de la o foaie de lucru la alta n cadrul unui registru putem sa ne
folosim de etichetele si cele patru butoane aflate deasupra barei de stare.
Afiseaz a prima foaie a registrului
O foaie nainte
O foaie napoi
n interiorul unei foi de lucru cel mai rapid mod de navigare este cu ajutorul mouse-
ului. Executa ti clic n orice celula si indicatorul de celula se va pozitiona n aceasta, iar noua
adresa va fi afisata n caseta de nume.
Pentru a afisa parti ale foii de lucru care nu sunt vizibile n fereastra de lucru, putem
sa folosi barele de deplasare verticala si orizontala, care au aceleasi functii n orice
aplicatie Windows.
Daca dorim sa folosim tastatura, cel mai simplu mod de deplasare ntr-o foaie de
calcul este utilizarea fastelor de pozitionare. Putem folosi si urmatoarele taste si combinatii
de taste pentru navigarea n cadrul unei foi de lucru:
Page Down - deruleaza foaia cu o fereastra n jos;
Page Up - deruleaza foaia cu o fereastra n sus;
Alt+Page Down - deruleaza foaia cu o fereastra la dreapta;
Alt+Page Up - deruleaza foaia cu o fereastra la stnga;
Ctrl+End - ajunge la sfrsitul zonei active;
Ctrl+Home - ajunge la celula A1;
Home - ajunge la prima celula activ a a liniei;
Enter - deplasare de la prima celula catre ultima celula n cadrul unei coloane;
Shift+Enter - deplasare de la ultima celula catre prima celul a n cadrul unei coloane;
Tab - deplasare cu o celula de la stnga la dreapta;
Shift+Tab - deplasare cu o celula de la dreapta la stnga.
O alta metoda de navigare prin foaia de lucru consta n folosirea comenzii Go To,
disponibila n meniul Edit; cnd o activam, sistemul ne pune la dispozitie caseta de dialog
corespunzatoare n care, la Reference tastam adresa celulei la care dorim sa ajungem sau
adresa domeniului pe care vrem sa-l selectam. Toate aceste adrese sunt retinute n lista
derulanta Go To si pot fi reactivate. Caseta de dialog ne pune la dispozitie si butonul
Special, care este extrem de util pentru selectarea celulelor si domeniilor.
ntr-o celula pot fi introduse valori, texte sau formule. n timpul lucrului este necesar
sa selectam o celula sau un grup de celule pentru a introduce sau prelucra informatiile.
Fiecare celul a din foaie este unic determinata de litera coloanei si de numarul
rndului pe care se gaseste, de exemplu A1. Acest identificator se numeste referinta sau
adresa celulei.
Celula n care suntem pozitionati la un moment dat se numeste celula activ a si este
evidentiata printr-un chenar negru pronuntat si adresa sa este vizibil a n linia pentru
formule. La lansarea programului si deschiderea registrului Book 1, celula din coltul stnga-
sus a foii superioare a registrului, este celula A1.
Selectarea unei celule se poate realiza:
cu mouse-ul, pozitionndu-ne pe celula respectiva si executnd clic cu butonul stng al
acestuia;
de al tastatura, deplasndu-ne cu ajutorul sagetilor de directionare [CM1] : ,,,.
Orice zona selectata are forma rectangulara. Orice forma rectangulara care contine
mai mult de o celula este un domeniu (range) . Domeniul poate include doua celule, o linie
sau o coloana ntreaga, sau chiar ntreaga foaie de lucru. Referinta sau adresa unui
domeniu consta n adresa celulei aflate n coltul din stnga-sus si adresa celulei aflate n
coltul din dreapta-jos. Cele doua adrese sunt separate prin caracterul ": (doua puncte).
Adresa domeniului din figura de mai jos este A1:B2, iar celulele componente sunt
A1, A2, B1 si B2.
Matricea corespunzatoare domeniului; 2R x 2C nseamna ca
selectia reprezinta o matrice cu doua linii si doua coloane
Domeniu
Lucrul cu domenii permite economisirea timpului pentru ca putem selecta mai multe
celule n acelasi timp n loc sa aplic am selectia individuala.
Selectarea unui grup de celule:
cu mouse-ul, ne pozitionam pe prima celula si, tinnd apasat butonul st ng al acestuia,
tragem pe linie, coloana sau n diagonala pna n dreptul ultimei celule din zona pe care
dorim sa o selectam, dupa care eliberam butonul mouse-ului;
de la tastatura, ne deplasam cu tastele cu sageti pna n dreptul celulei de selectat,
tinem apasata tasta Shift si ne deplas am tot cu sagetile p na n dreptul ultimei celule de
selectat.
Daca grupul de celule se afla:
pe aceeasi linie, activ am cu mouse-ul butonul care indica numarul liniei sau ne
deplasam cu ajutorul sagetilor pe una din celulele liniei de selectat si apasam
concomitent tastele Shift+Space ;
pe doua linii consecutive, tinem butonul stng apasat si ne deplasam cu mouse-ul pe
numele corespunzatoare liniilor de selectat;
pe aceeasi coloana, activ am cu mouse-ul litera coloanei pe care vrem sa o selectam
sau, daca vrem sa utilizam tastatura, folosim concomitent tastele Ctrl+Space;
pe doua coloane consecutive, activ am cu mouse-ul butoanele corespunzatoare
celulelor de selectat.
Daca selectam un grup de celule, acestea sunt prezentate n video invers,
exceptnd prima celula din selectie, respectiv celula activa.
Selectarea unor celule neconsecutive se poate realiza astfel:
cu mouse-ul selectam prima zona de celule consecutive, apoi actionam tasta Ctrl ,
selectam a doua zona, repetnd operatia pna la ultima zon a de selectat;
de la tastatura, selectam prima zona de celule consecutive, apoi actionam tastele
Shift+F8 pna cnd n bara de stare apare cuvntul ADD, selectam a doua zona,
repetnd operatia pna la ultima zon a de selectat.
Foaia de lucru pe care lucram la un moment dat se numeste foaie curenta sau foaie
activ a. Pentru selectarea unui grup succesiv de foi din registru activ am cu mouse-ul pe tab-
ul primei foi, ac tionam tasta Shift si n acela si timp activam tab-ul ultimei foi pe care dorim
sa o select am.
Pentru selectarea domeniilor si celulelor putem folosi Edit , Go To, Special. La
selectarea butonului Special apare o caset a de dialog cu o serie de optiuni pentru
deplasarea rapida n cadrul unei foi de lucru. Butonul Special permite selectarea n functie
de optiunile precizate. Acestea pot fi:
Notes selecteaza toate celulele care contin note;
Constants selecteaza toate celulele care contin constante (fara caracterul egal n
fata);
Formulas selecteaza toate celulele care contin formule; n cazul optiunilor Constants
si Formulas se va tine cont de: Numbers, Text, Logicals, Errors;
Blanks selecteaza toate celulele goale;
Current Region selecteaza blocul de date care contine celula activ a;
Current Array n cazul n care celula activa face parte dintr-un tablou, selecteaza
tabloul respectiv;
Row Differences daca avem selectata o zona de date, sunt selectate toate celulele
ale caror continut este diferit n aceeasi linie de continutul celulei care se gaseste n
aceeasi coloana cu celula activa a selectiei;
Columns Differences daca avem selectata o zona de date, sunt selectate toate
celulele ale caror continut este diferit n aceeasi coloana de continutul celulei care se
gaseste n aceeasi linie cu celula activa a selectiei;
Precedents selecteaza toate celulele de care depinde con tinutul celulei active;
Dependents selecteaza toate celulele al caror continut depinde de continutul celulei
active;
Last Cell selecteaza celula de pe ultimul rnd si ultima coloana, nevida din foaia de
lucru;
Visible Cell selecteaza toate celulele cu excep tia celor ascunse;
Objects selecteaza toate obiectele grafice.
Informatiile care constituie structura unei foi de lucru pot fi de tip numeric, text sau
formule de calcul. ntr-o foaie de lucru se pot introduce doua tipuri de informatii:
o valoare constanta, care poate fi un numar, data calendaristic a, or a, simbol monetar,
procentaj, fractie sau text. Valorile constante se pot modifica doar daca selectam celula
si reeditam valoarea;
o formula care este o secventa de valori, adrese de celule, nume, functii sau operatori
care au ca rezultat o noua valoare obtinuta din valorile introduse deja n alte celule. O
valoare care este produsa ca iun rezultat al unei formule, poate fi modificat atunci cnd
se schimba alte valori n foaia de lucru.
Pentru a introduce un num ar n foaia de calcul, se procedeaz a n felul urmator:
se selecteaz a mai nti celula n care se va introduce numarul;
se tasteaz a numarul inclusiv semnul si punctul zecimal daca exista;
se actioneaza tasta Enter pentru a valida valoarea introdusa.
Excel permite introducerea unor numere lungi. Daca programul afiseaza simboluri
(#) n locul valorii tastate, nseamna ca numarul este prea lung pentru a fi afisat n celula. n
mod prestabilit, valorile sunt afisate cu nota tia stiintifica, sub forma mantis a+exponent, iar
valorile cu multe pozitii zecimale pot fi rotunjite. De retinut ca daca n calcule este folosit
numarul rotunjit, el va fi folosit la reala valoare introdus a.
O celula are o dimensiune standard de 8,43 caractere, dar Excel estimeaza
dimensiunea valorilor numerice lungi si ajusteaza coloana.
Scrierea textului ntr-o foaie de calcul este o operatie la fel de simpla ca si
introducerea numerelor. Tastam pur si simplu textul dorit n interiorul celulei, dupa care
apasam tasta Enter pentru a valida actiunea.
Daca dorim ca un numar (de exemplu, un numar de telefon) sa fie introdus ca text va
trebui sa tastam caracterul apostrof naintea sa si atunci numarul va apare n celula ntre
ghilimele. Num[arul introdus sub forma de text nu va putea fi folosit n calcule matematice
dect daca se va apela la functii de conversie.
Excel permite permite introducerea unor texte lungi, care se vor extinde si asupra
celulei vide vecine. Textele care dep asesc celula proprie sunt trunchiate de catre program
numai daca celula vecin a contine o nregistrare.
Introducerea datelor calendaristice si a orelor necesita un anumit format. Atunci
cnd introducem o data calendaristic a Excel o recunoaste, iar formatul celulei se schimba
automat la formatul de data ( Date ) si ora (Time ). Excel recunoa ste urmatoarele formate:
- pentru data calendaristic a (1 Decembrie 2000):
12/00 n formatul mm/yy
Dec 00 n formatul mmmm yy
1/12/00 n formatul dd/mm/yy
01/12/00 n formatul dd/mm/yy
December 01, 2000 n formatul mmmm dd,yyyy
- pentru ora (14.50):
14:50 n formatul hh:mm
2:50 PM n formatul h:mm PM
Exista doua formate suplimentare care combina data si ora sub forma:
1/12/00 14:50 n formatul dd/mm/yy hh:mm
01/12/00 14:50 n formatul dd/mm/yy hh:mm
Daca formatele standard afisate nu ne satisfac, putem indica un alt format alegnd
Format, Cells , optiunea Date sau Time, Custom . Putem tasta A sau AM cu semnificatia
antemeridian, respectiv P sau PM pentru postmeridian.
Indiferent de formatul de afisare, Excel stocheaza data calendaristic a ca un tip
special de valoare numerica cunoscuta sub numele de num ar serial. Formatul numarului
serial este adecvat operatiilor aritmetice cu date calendaristice de lucru. n consecinta, se
pot efectua calcule aritmetice cu date calendaristice (de exemplu, putem calcula daca un
termen de plata s-a epuizat, Excel si fixeaza ca punct de referinta ziua de 1 Ianuarie,
careia i atribuie valoarea 1). Similar, cnd introducem o anumita or a, aceasta este
nregistrata intern ca o valoare zecimala care reprezinta fractiunea din zi care s-a scurs
ncepnd de la ora 0 00 .
Introducerea formulelor presupune definirea valorii dintr-o celula ca rezultat al
unui calcul. O formula este o intrare care efectueaza un calcul sau o alta operatie cu unul
sau mai multi operanzi. O formula ncepe cu semnul = si poate contine valori numerice,
referinte (adrese), nume, functii si operatii. ntr-o foaie de lucru, rezultatul unei formule este
afisat n celula care contine formula, iar cnd selectam celula respectiva, formula va aparea
n bara de formule.
Daca o formula este introdusa ntr-o celula, dupa validarea acesteia continutul
extern al celulei va afisa rezultatul evaluarii, iar continutul intern retine formula scrisa de noi.
Formulele pot contine si calcule matematice simple cu numere sau cu continutul
unor celule, la baza carora stau operatorii. Excel utilizeaza urmatoarele categorii de
operatori:
Operatori aritmetici: + (pentru adunare), - (pentru scadere), * (pentru nmultire), / (pentru
mpartire), % (pentru calcule procentuale), ^ (pentru ridicare la putere);
Exemplu: =16^2*10% (are ca rezultat valoarea 25,6).
Operatori logici (de comparare) care aplicati asupra valorilor, au ca rezultat valoarea
logic a TRUE (adevarat) sau FALSE (fals): = (egal), > (mai mare dec t), < (mai mic
dect), >= (mai mare sau egal cu), <= (mai mic sau egal cu), <> (diferit de);
Operatorul de concatenare & se aplica asupra valorilor de tip text si uneste
(concateneaza) doua valori de tip text pentru a obtine o singura valoare de tip text;
Operatori de adresa. Cu ajutorul adreselor se pot folosi ntr-o formula date plasate n
diferite zone ale foii de lucru sau putem folosi valoarea unei celule n mai multe celule.
Operatorii de adres a sunt:
: (doua puncte) indicnd o zona n foaia de lucru ce cuprinde toate celulele dintre
doua adrese; de exemplu C1:D3 indica blocul de date format din celulele C1, C2,
C3, D1, D2, D3;
, ( virgula) indica uniunea care are ca rezultat o adresa ce include doua adrese; de
exemplu C3,E3;
b (spatiul) indica intersectia care are ca rezultat o adres a pentru celulele comune
celor dou a adrese; de exemplu B7:D7 C6:C8 genereaza celula C7.
Pentru introducerea unei formule va trebui sa clarificam notiunile de adresare a
celulelor si a domeniilor. ntr-o formula, o adresa desemneaza valoarea stocata n celula
sau valorile stocate n domeniu.
Adresarea poate fi de trei tipuri:
relativ a n mod implicit Excel foloseste stilul de adres a A1, care eticheteaza coloanele
cu litere si liniile cu numere; pentru a adresa o celula se introduce litera coloanei urmata
de numarul liniei;
absoluta n acest caz at t litera coloanei, ct si numarul liniei sunt precedate de
semnul $; o adresa de tipul $A$1 comunica aplicatiei Excel cum sa gaseasca o alta
celula bazndu-se pe pozitia exact a a celulei A1 din foaia de lucru;
mixta acest tip de adresare comunica aplicatiei Excel cum sa gaseasca o alta celula
prin combinarea unei adrese relative cu o adresa absoluta; calculul din celula curenta va
tine cont de ambele moduri de adresare; adresarea mixt a se realizeaza utiliznd semnul
$, fie naintea literei coloanei, fie naintea numarului de linie (de exemplu $A1).
O alternativa a stilului de adrese A1 este stilul de adrese R1C1 n care rndurile si
coloanele sunt numerotate. Stilul R1C1 este util mai ales n indicarea adreselor relative.
Daca utilizam acest stil de adresare, pozitia unei celule este indicata de R urmat de
numarul liniei (R=row=linie, rnd) si C urmat de num arul coloanei (C=column=coloan a). De
exemplu adresa relativa E9 n stilul A1, devine R9C5 n stilul R1C1
n stilul R1C1, o adresa relativa este notata cu paranteze drepte care ncadreaza
partile relative ale acesteia. De exemplu R[9]C[5] este o adresare relativ a a celulei aflata cu
9 linii mai jos si 5 coloane mai la dreapta fata de celula activa.
Adresarea relativ a permite economia de timp n calculul datelor unei foi de lucru,
atunci cnd aceeasi formula apare de mai multe ori. Aceast a adresare permite copierea
formulei unice chiar si dupa inserarea de noi linii si coloane prin adaptarea adreselor la
noua situa tie.
Nu acela si lucru se ntmpla n cazul adresarii absolute, deoarece o celula este
definita ntr-o maniera exacta. Daca vom copia o celul a al carei continut intern face referire
la o alta celula, printr-o adresare absoluta, atunci continutul extern al celulei n care s-a
facut copierea va reprezenta ntotdeauna continutul extern al celulei adresate absolut.
Adresarea domeniilor si dovedeste utilitatea atunci cnd copiem celule dintr-o foaie
de calcul n alta. Despre copiere si mutare vom vorbi n capitolul referitor la Editarea foii de
lucru , dar problema adresarii domeniilor constituie subiectul capitolului prezent.
Adresele domeniilor din Excel sunt ca niste referinte ncrucisate, Sheet3 !A10 este ca
si cum i-am spune programului Excel, atunci cnd cauta datele din celula respectiva, sa se
uite pe foaia Sheet3 , n celula A10 . Acest gen de adrese se numesc adrese externe;
numele foii de calcul Sheet3 este ntotdeauna o ardesa absoluta, iar adresa celulei poate fi
fie relativa, fie absoluta. Daca numele foii de lucru include spatii, trebuie sa punem adresa
ntre apostrofuri.
Pentru a crea o referinta externa:
1. Se vor deschide registrele sursa si destinatie ale datelor si se activeaz a foile de lucru
corespunzatoare din ambele registre;
2. Din registrul destinatie, selectam celula n care se creaza adresa externa;
3. Se traseaza semnul egal (=), pentru a introduce o formula;
4. Se activeaza foaia de lucru sursa, se indica celula pentru care se creaza o adresa
externa n registrul destinatie.
O categorie aparte de adrese o constituie adresele 3-D, prin care ne referim la
acelasi domeniu de pe mai multe foi de calcul ale registrului. Introducerea adreselor 3-D se
poate face tastnd direct adresa sau parcurgnd urmatorii pasi:
1. Selectam celula n care trebuie sa avem adresa 3 -D;
2. Selectam eticheta primei foi de calcul;
3. Se apasa tasta Enter si rezultatele vor apare n celula indicata.
Foile de lucru au adesea etichete (nume) deasupra fiecarei coloane si la stnga
fiecarui rnd, etichete care descriu datele din foaia de calcul. Putem folosi aceste etichete
n cadrul formulelor sau putem crea nume pentru celule, domenii de celule, formule sau
constante. Atunci cnd cream a formula care se refera la datele din foaia de lucru, putem
folosi etichetele coloanelor si rndurilor pentru a ne referi la date.
n exemplul urmator, ca sa obtinem TOTAL am denumit celulele care contin
produc tia cu un nume sugestiv: Productie si am introdus formula =SUM(Productie).
n cazul n care foaia de lucru contine nregistrari ce se ntind pe mai multe rnduri,
exista un mic inconvenient. Acest inconvenient apare n momentul derularii n jos cnd
etichetele coloanelor vor dispare de pe ecran. Excel ofera posibilitatea de a ngheta o
anumita sectiune a ferestrei, n timp ce derulam restul foii de lucru.
Pentru a ngheta etichetele coloanelor si nu numai, se procedeaza astfel:
1. executam clic pe celula aflata dedesubtul etichetei pe care trebuie sa o
nghetam;
2. alegem meniul Window si selectam Freeze Panes;
3. toate etichetele coloanelor aflate deasupra celulei selectate sunt nghetate.
Pentru a dezgheta etichetele, din meniul Windows alegem Unfreeze Panes.
Etichetele rndurilor si coloanelor pot lua locul adreselor de celule si pot face mai
usoara ntelegerea formulei. Pentru a folosi etichete n loc de adrese, alegem meniul
Insert, submeniul Name si de aici comanda Label, care, odata activata, ne pune la
dispozitie caseta de dialog Label Ranges.
Pentru a introduce o formula parcurgem urmatorii pasi:
1. Tastam semnul egal pentru a ncepe formula;
2. Introducem un operand. Pentru a introduce o adresa drept operand tastam adresa sau
indic am cu mouse-ul celula sau domeniul respectiv. O alta varianta este sa introducem
un nume ales pentru identificarea domeniului;
3. Introducem un operator aritmetic (+, -, *, /, ^, %), un operator logic (<, >, <=, >=, <> sau
=) sau un operator text (&);
4. n mod optional, putem introduce o functie tastndu-i numele si argumentele, sau
efectu nd clic pe butonul Function Wizard;
5. Putem repeta orice combinatie a pasilor 2,3 si 4 pentru finalizarea formulei, dupa care
apasam tasta Enter .
Elementele din tabelul urmator vor fi folosite pentru a exemplifica modul de efectuare a
calculelor.
Calcule simple
De exemplu, pentru a stabili Profitul unitar n lei/hl procedam n felul urmator:
ne pozitionam pe celula E3 ca aceasta sa fie celula activa;
executam dublu clic pe = din bara de formule;
introducem formula D3-C3 sau selectam celula D3 si tastam Enter , introducem
operatorul (minus), dupa care select am celula C3 si tastam Enter ;
selectam din bara de formule butonul pentru ca rezultatul sa fie afisat n celula E3.
n mod similar pentru a obtine Profitul total n mii lei, pentru produsul Craiova Pils , n celula
F3 se introduce formula :=B3*E3 sau putem folosi etichetele domeniilor adic a
formula din celula F3 este: =Productie*Profit unitar.
Calcule automate
Pentru realizarea totalurilor pe coloane programul Excel automatizeaza operatia de
adunare printr-un buton foarte util: AutoSum . Modul de utilizare a acestuia presupune
parcurgerea urmatorilor pasi:
selectam celula B7;
Executam clic pe butonul (AutoSum ) din bara cu instrumente standard. Excel cauta
mai nti deasupra si apoi la stnga celulei active un domeniu adiacent de valori pe care
sa le nsumeze. Programul Excel presupune ca dorim sa totaliz am valorile de deasupra
celulei B7 si introduce functia Sum n aceasta celula si n bara de formule;
Apasam Enter pentru a ncepe scrierea formulei n celula B7, iar Excel afiseaza
rezultatul 550000 care reprezinta suma valorilor din domeniul B3:B6.
Deci butonul AutoSum ne st a la dispozitie ori de cte ori dorim sa calculam un total
la baza unei coloane sau la dreapta unei linii de valori. Daca dorim ca totalul sa apara n
alta parte prin folosirea functiei Sum vom avea mai multa libertate de mi scare.
La fel ca si orice formula si functia Sum este precedata de semnul =, urmeaza
numele functiei scris cu majuscule si o pereche de paranteze ntre care apare adresa
domeniului de valori pe care dorim sa le adunam. Aceasta adresa este argumentul functiei
Sum . Utilizarea unei functii Sum pornind de la zero este o operatie simpla si presupune
urmatorii pasi: selectam celula B7, scriem formula SUM(B3:B6), apasam tasta Enter pentru
ca Excel sa afiseze rezultatul n celula B7.
Copierea celulelor dintr-o foaie n alta presupune existenta unei legaturi ntre
celulele diferitelor foi. Pentru aceasta:
ne pozitionam n foaia care va trebui sa contina celula copiata; aceasta este foaia
destinatie;
selectam celula n care vrem sa copiem si execut am clic pe butonul Edit Formula din
bara de formule;
selectam eticheta foii de lucru sursa, adica a foii din care vrem sa copiem celula;
eticheta foii de destinatie a ramas evidentiata, iar referinta foii sursa apare n bara de
formule;
selectam celula sursa, care va fi ncadrata ntr-un chenar mobil;
alegem OK din bara de formule sau ap asam tasta Enter.
Copierea directa dintr-o foaie de lucru n alta modific a referintele de celule, de aceea
nu am utilizat comenzile Copy si Paste. Daca informatiile copiate n acest mod contin valori
sau formule, orice modificare din foaia sursa se va reflecta automat n foaia destinatie.
Daca nu este executat clic direct pe eticheta foii ce va fi stearsa, va fi afisat un alt meniu
contextual.
Pentru a elimina simultan mai mult foi de calcul, se executa clic pe etichetele foilor
respective, tinnd apasata tasta Ctrl. n momentul n care sunt selectate toate etichetele,
din meniul contextual se alege comanda Delete.
Prin verificare nu pot fi urmarite toate relatiile dintre celule. Constantele cu nume
sunt ignorate, la fel ca rezultatele formulelor matriciale.
n continuare vom folosi instrumentul Auditing pentru a verifica foaia de calcul
Cost.
Eticheta Patterns este utilizata pentru stabilirea culorii si texturii celulelor selectate.
Datele care constituie continutul foii de lucru pot fi afisate n format grafic. Graficele
sunt legate de datele din foaia de lucru, fiind mereu n concordanta cu acestea.
Putem crea un grafic ncapsulat n foaia de lucru, ct si o foaie grafica, adica o foaie
din workbook care nu contine dec t graficul, aceasta depinznd de datele dintr-o foaie de
lucru.
Graficele pot fi de urmatoarele tipuri standard: Column, Bar, Line, Pie, XY (scatter),
Area, Doughnut, Radar, Surface, Bubble, Stock, Cone, Cylinder si Pyramid . Suplimentar,
pornind de la tipurile standard, putem sa ne construim propriul nostu tip de grafic pentru a fi
ct mai adaptat cerin telor de reprezentare a datelor.
3.
Daca dorim sa selectam unul din tipurile standard predefinite, efectuam clic pe butonul
Standard Types, iar daca dorim un alt tip, efectuam clic pe butonul Custom Types;
selectam din caseta Chart Type tipul graficului si subtipul acestuia n rubrica Chart
subtype, apoi apasam butonul Next;
4. n rubrica Data range introducem domeniul sau domeniile n care se gasesc datele pe
care trebuie sa le reprezentam grafic, conform casetei de specificare a datelor.
Folosindu-ne de optiunile din sectiunea Series in, specificam felul n care sunt dispuse
seriile, pe rnduri sau pe coloane. Daca dorim sa verific am seriile sau sa adaugam si sa
elimin am pe unele dintre ele, apasam butonul Series. n caseta de dialog Series putem
selecta seriile care vor fi reprezentate n grafic. Cu ajutorul butoanelor Add si Remove
putem adauga sau elimina serii.
6.
Daca dorim ca graficul sa fie ncapsulat ntr-una din foile de calcul deja existente,
selectam optiunea As object in si specificam n caseta din dreapta optiunii, numele foii
de calcul n care trebuie sa fie inclus graficul; daca dorim ca graficul sa fie plasat n
propria foaie grafic a, selectam optiunea As new sheet si apoi specificam numele
respectivei foi de calcul din dreapta optiunii.
Exemple de tipuri de
grafice
Un grafic de tip Column permite vizualizarea schimbarilor survenite n timp sau ilstreaza
diferentele dintre mai multe elemente. Categoriile sunt organi-zate orizontal, iar valorile sunt
organizate vertical, pentru a reliefa varia tiile de -a lungul timpului.
Graficul de tip Stacked column reliefeaz a relatia dintre elementele individuale si ntreg.
La fel
ca si n
cazul
coloanelor, graficul de tip Stacked Bar arata relatia dintre elementele individuale si ntreg.
Un grafic de tip Line arata tendintele la intervale egale.
Graficul de tip XY (scatter) se utilizeaza atunci cnd se doreste evidentierea relatiilor dintre
valorile numerice din mai multe serii de date.
Graficul de tip Area este util n reprezentarea dimensiunii schimbarilor survenite de-a
lungul timpului, fiind reliefate si relatiile dintre elementele individuale si ntreg, fiind
reprezentata si suma tuturor valorilor.
Graficul de tip Surface este util atunci cnd dorim sa aflam combinatia optim a dintre
doua serii de date. La fel ca ntr-o harta topografica, culorile si modelele de reprezentare
indic a zonele n care se afl a aceleasi domenii de date.
Graficele de tip Cone, Cylinder si Pyramid sunt de fapt variante ale tipurilor 3D si
Bar.
n afara de cele prezentate mai sus, Excel mai dispune de o mul time de grafice,
fiecare dintre acestea cu mai multe variante.