2015

Pofesor: Botnaru Stela

Student: rebeja victor

[DREPTUL PENAL - PRELEGERE]

Bibliografie:

Drept penal. Partea General Botnaru, Grama, Grosu

Culegere de spee Botnaru, Grama

Tema 1: Noiunea, Sistemul, Sarcinile i Principiile dreptului penal.

1. Noiunea Dreptului Penal
2. Sarcinile Dreptului Penal
3. tiina Dreptului Penal
4. Principiile dreptului Penal
5. Izvoarele Dreptului Penal

n lupta mpotriva criminalitii, un loc aparte i revine Dreptului Penal, care

reprezint una dintre ramurile principale n cadrul sistemului de drept.

La moment Dreptu Penal este caracterizat prin 3 aspecte:

Dreptul penal n calitate de ramur independent n sistemul de drept

Dreptul penal ca tiin juridic
Dreptul penal ca disciplin didactic studiat de ctre studenii instituiilor
de nvmnt superior cu profil juridic

n calitate de ramur independent n sistemul de drept, Dreptul Penal este

caracterizat printr-un obiect de reglementare propriu i un procedeu specific de
reglementare juridic.

1. Noiune:

Dreptului Penal n calitate de ramur a dreptului, reprezint o totalitate de

norme juridice adoptate de organul suprem al puterii de stat din
RM(Parlamentul) care reglementeaz prejudiciabilitatea i pasibilitatea de
pedeaps a faptelor infracionale, temeiul rspunderii penale, sistemul
pedepselor penale, ordinea i condiiile aplicrii acestora, precum i liberarea de
rspundere i pedeaps penal.
Dup coninutul lor normele de drept penal au un caracter dublu, unele dintre ele
stabilesc principiile i dispoziiile generale ale dreptului penal i caracterizeaz
defapt cele 2 instituii fundamentale ale acestuia:

Infraciunea
Pedeapsa penal

Normele date reprezint partea general a dreptului penal, altele determin

cercul faptelor infracionale care potrivit CPRM, constituie infraciuni i determin
pedepsele care umreaz a fi aplicate n cazul comiterii acestora.

Obiectul de reglementare a dreptului penal este compus din relaiile sociale care
apar ca rezultat al comiterii infraciunilor, iar subieci ai raportului juridic penal
sunt pe de o parte cetenii care au comis infraciuni i pe de alt parte statul prin
intermediul organelor sale judiciare.

Procedeul specific de reglementare juridic reprezint interzicerea infraciunilor

ca fapte prejudiciabile i determinarea pedepselor penale care urmeaz a fi
aplicate persoanelor care le-au svrit. Acest procedeu este caracteristic numai
dreptului penal.

Dreptul penal este alctuit din partea general i partea special. n partea
general gsim definiia infraciunii i cea a pedepsei penale, sunt stabilite
principiile dreptului penal i sunt caracterizate principalele caracteristici ale
infraciunii(vinovia, subiectul infraciunii) i sunt determinate alte noiuni i
instituii a dreptului penal(Cauzele care nltur caracterul penal al faptei
legitima aprarea, starea de extrem necesitate, constrngerea fizic/psihic,
riscul ntemeiat, executarea ordinului sau dispoziii superiorului, reinerea
infractorului), participaia, etapele activitii infracionale, precum i pedeapsa,
eliberarea de rspundere i pedeaps penal i msurile de siguran.

Partea special reprezint acea parte a dreptului penal, n cadrul creia sunt
stabilite, n form complet, toate faptele care ntrunesc elementele i semnele
unei componene de infraciune din partea special a codului penal i pedepsele
care urmeaz a fi aplicate n cazul svririi acestora. Partea general i special a
D.P. trebuie privit ca un tot ntreg.
Dreptul penal are legturi necesare cu alte ramuri din cadrul sistemului dreptului
cum ar fi:

Dreptul de procedur penal

Dreptul execuional

Studiind probleme ce in de diferite domenii/ramuri ale dreptului, dreptul penal

are legturi necesare cu dreptul muncii, dreptul contravenional, dreptul ecologic
etc.

2. Sarcinile dreptului penal

n conformitate cu alin. 1 al art. 2 din CPRM, codul penal are sarcina de a apra
mpotriva infraciunilor persoana, drepturile i libertile acestuia, proprietatea,
ornduirea de stat, cea constituional, suveranitatea, independena i
integritatea teritorial a RM, pacea i securitetea omenirii, precum i ntreaga
ordine de drept. Pentru realizarea acestor sarcini, Codul Penal determin cercul
de fapte care constituie infraciuni, precum i pedepsele ce urmeaz a fi aplicate
persoanelor care le-au svrit. Este indiscutabil faptul c sarcinile dreptului penal
sunt n strns legtur cu starea i nivelul criminalitii. Actualmente n pofida
multiplelor cauze aprute pe baza crizei economice existente, scderea brusc a
nivelului de trai a populaiei, activitatea nesatisfctoare a organelor de drept,
criminalitatea n RM posed o tendin stabil spre creterea att calitativ ct i
cantitativ. Existent i n perioadele precedente, criminalitatea organizat i
profesional a cptat o rspndire mai larg. n structura general a criminalitii
poziia dominant ncep s o posede organizaiile criminale i gruprile criminale
stabile, n ultima perioad de timp se atest o cretere semnificativ a
infraciunilor grave i deosebit de grave. Deasemenea n cretere sunt omorurile,
jafurile, tlhriile i alte infraciuni grave.Reeind din sarcinile expuse n coninutul
alin. 1 al art. 2, rezult c prima dintre sarcinile dreptului penal este sarcina de
aprare, ns n coninutul alin. 2 al art. 2, se stabilete c legea penal are
deasemenea drept scop i prevenirea(prevenia) de noi infraciuni.

n dreptul penal prin prevenie general urmeaz s nelegem faptul c prin

intermediul stabilirii n legea penal a faptelor ce prezint infraciuni i a
pedepselor pronunate n cazul comiterii lor, sunt prevenite, absolut toate
persoanele aflate pe teritoriul RM, despre interzicerea comiterii acelor fapte pe
teritoriul rii noastre.
Prevenia special prezum acel fapt c legea penal a RM, a fost deja aplicat
fa de unele persoane concrete(infractori).

Dreptului penal i este caracteristic i funcia de educare, aceasta se regsete n

faptul c existena legii penale, aplicarea n practic a acesteia trebuie s educe la
ceteni stima fa de lege, convingerea cu privire la aprarea persoanei a
drepturilor i intereselor ei. n coninutul codului penal al RM exist norme penale
care stimuleaz cetenii spre comiterea unor fapte social utile(art. 290, alin. 3;
art. 217, alin 5; art. 334, alin 4.).

O parte component a dreptului penal o reprezint i politica penal care n

totalitatea acesteia se consider n primul rnd o parte a politicii sociale, ea
reprezint totalitatea ideilor dominante n societate, cu privire la direciile
principale, cile i metodele de lupt cu criminalitatea. Coninutul ei de paz
const n determinarea sarcinilor tactice i strategice de aplicare a legii penale,
precum i prevenirea svririi de noi infraciuni. La acest moment, politica penal
este caracterizat prin 2 tendine principale:

1. Lupta cu infraciunile excepional de grave i grave i stabilirea pedepselor

drastice pentru comiterea lor;
2. n cazul svririi infraciunilor grave, mai puin grave i a celor uoare, s se
pronune dup necesitate pedepse non-privative de libertate(Eliberarea
condiionat de pedeaps nainte de termen art. 91, Condamnarea cu
suspendarea condiionat a executrii pedepsei art. 90, Eliberarea de
executarea pedepse a minorilor art. 93 etc.), precum i aplicarea instituiei
liberrii de rspundere penal(art. 53,60);

Politica penal i gsete reflectarea n dreptul penal, dreptul de procedur

penal i dreptul execuional.
 3. tiina dreptului penal
Noiune: tiina dreptului penal reprezint acele idei dereguitoare, orientri de
baz, idei predominante n societate la o anumit etap de dezvoltare, despre
dreptul penal i lupta cu criminalitatea.

Obiect al tiinei dreptului penal l constituie legea penal i practica aplicrii ei.
tiina dreptului penal studiaz infraciunea i pedeapsa penal n calitate de
instituii fundamentale ale dreptului penal, obiect al tiinei dreptului penal l
constituie nu numai cercetarea actualei legi penale i practica aplicrii ei, dar i
istoria dezvoltrii i constituirii dreptului penal(istoria tiinei dreptului penal).

Din coninutul tiinei dreptului penal face parte i studierea dreptului penal a
rilor strine, cu scopul evidenierii tuturor prioritilor i experienei pozitive
existente att n legislaie ct i tiina dreptului penal a acestor ri. tiina
dreptului penal nu reglementeaz relaiile sociale i nici nu le apr, dar se ocup
cu cercetarea coninutului lor(a normelor penale) pentru elucidarea efectului lor
i elaborarea recomandrilor ntemeiate cu scopul perfecionrii legii penale. O
condiie obligatorie a dezvoltrii tiinei dreptului penal o constituie legtura
acesteia cu practica care i gsete reflectarea n multiple forme.

tiina dreptului penal are legturi necesare cu tiina criminalisticii, criminologiei,

dreptului execuional, psihologiei, i a psihiatriei judiciare, toate acestea sunt
unite cu un scop comun, care const n elaborarea cilor/metodelor de lupt cu
criminalitatea, micorarea sau prevenirea acesteia. Cu toate acestea fiecare dintre
ele reprezint o tiin desinestttoare, caracterizndu-se n particular fiecare,
printr-un obiect propriu de cercetare i metod proprie.

Dreptul penal reprezint i o disciplin juridic, cursul de drept penal care are ca
coninut studierea actualei legi penale i a practicii aplicrii ei, precum i studierea
tezelor de baz ale teoriei dreptului penal. Disciplina dreptului penal se bazeaz
pe tiina dreptului penal i prima dintre ele este mai vast dect ramura de drept.

4. Principiile dreptului penal

Principiile dreptului penal reprezint acele idei care cluzesc att elaborarea ct
i realizarea normelor penale care se regsesc n cadrul instituiilor dreptului
penal i anume infraciunea, rspunderea i pedeapsa penal.

n literatura de specialitate nu se ntlnete un punct de vedere unitar cu privire la

principiile dreptului penal, unii autori consider c calitatea de principiu al
dreptului penal trebuie atribuit principiilor legalitii, umanismului i
democratismului, care reprezint i principii fundamentale are ntregului sistem
de drept, ali autori spun c dreptul penal, fiind o ramur independent n cadrul
sistemului de drept, trebuie s posede i prin nite principii proprii/specifice
crora le atribuim deasemenea calificativul de fundamentale.

La acest moment exist urmtoarele 5 principii fundamentale ale dreptului penal:

1. Principiul legalitii(art. 3) - Este principiul unanim admis att n legislaia

RM, ct i n cea strini exprim regula, potrivit creia ntreaga activitate
n domeniul dreptului(penal) se desfoar pe baza legii i n conformitate
cu aceasta, o fapt chiar dac este periculoas nu poate fi considerat
infraciune atta timp ct prin lege nu este calificat ca atare, sau o
constrngere aplicat unei persoane nu constituie o pedeaps doar dac a
fost calificat prin lege, iar stabilirea termenului i tipului pedepsei se face
numai n conformitate cu legea penal. Pentru prima dat acest principiu a
fost declarat de ctre ideologii revoluiei franceze n declaraia Drepturilor
omului i ceteanului din 1789, n art. 8 astfel Nimenu nu poate fi
pedepsit dect prin virtutea unei legi promulgate anterior i legal aplicate.
Principiul legalitii a fost afirmat i n Declaraia univeras a drepturilor
omului de ctre Adunarea General a ONU din 10 decembrie 1948, n alin. 2
al art. 11 Nimenu nu v-a fi condamnat pentru aciuni sau inaciuni, care nu
constituiau n momentul n care au fost omise, un act cu caracter penal
potrivit dreptului internaional sau naional; alin. 1 al art. 3 Nimeni nu
poate fi declarat vinovat de svrirea unei infraciuni nici supus unei
pedepse penale dect n baza unei hotrri/sentine a instanei de judecat
i n strict conformitate cu legea penal. Consacrarea acestui principiu n
CPRM, prezint o importan deosebit, reprezentnd o garanie a
respectrii drepturilor i libertilor persoanei, n sens c acesta mpiedic
extinderea legii penale prin analogie(alin. 2, art. 3 Pentru legiuitor
constituie o obligaie ca n activitatea de incriminare s precizeze cu
exactitate nu numai fapta interzis, dar i pedeapsa pentru ea, iar pentru
organele care aplic legea reprezint o obligaie aplicarea ei n strict
conformitate cu legea).
2. Principiul umanismului(art. 4) Presupune c ntreaga activitate n
domeniul dreptului penal trebuie s porneasc de la interesele
fundamentale ale persoanei, n centrul activitii de aprare trebuie s se
afle omul cu drepturile i libertile sale. Acest principiu i ia nceputul din
 timpul colii clasice, sanciunile penale, pe lng funcia coercitiv,
ndeplinesc i funcia de reeducare. n actuala lege penal avem
reglementri care reprezint dovada respectrii principiului dat(de ex: un
regim aparte de executare a pedepsei pentru minori n art. 72, alin. 5; alin.
3, art. 71; alin. 2, art. 61; art. 53 i 89). Umanismul dreptului penal nu
trebuie privit numai unilateral, ca o grij de soarta infractorilor, fr a lua n
seam interesele societii. Umanismul dreptului penal presupune acel
minim de sanciuni penale care sunt necesare pentru asigurarea aprrii
societii de atentate infracionale i atingerea scopului corectrii
infractorului.
3. Principiul democratismului(art. 5) Exprim regula potrivit creia toi
indivizii din societate sunt egali n faa legii, acest principiu a fost proclamat
i n constituia Republicii Moldova. Existena acestui princiu funcioneaz
pentru toi indivizii fie n calitaea acestora de beneficiari ai ocrotirii penale,
fie ca destinatari ai exigenelor acesteia.
4. Principiul caracterului personal al rspunderii penale(art. 6) Conine
regula potrivit creia, att obligaia ce decurge dintr-o norm penal de a
avea o anumit conduit, ct i rspunderea ce decurge din nerespectarea
acelei obligaii revine persoanei ce nu a respectat legea, adic nu i-a
respectat obligaia svrind fapta interzis, i nu alteia sau unui grup de
persoane. n dreptul penal nu poate fi aplicat rspunderea pentru fapta
altuia, principiul apare n calitate de garanie a libertii persoanei, din
aceast cauz este considerat fundamental i mai apare acesta n calitate
de rspundere penal.
5. Principiul individualizrii rspunderii penale i pedepsei penale(art.7)
Presupune sabilirea i aplicarea sanciunilor de drept penal(pedepse i
msuri de siguran) n funcie de gravitatea faptei svrite, de pericolul
social pe care l prezint infractorul, de necesitile de corectare ale
acestuia.

Prin izvor al dreptului penal se nelege forma juridic pe care o mbrac o norm
pentru a deveni obligatorie, avnd n vedere c prin normele de drept penal
trebuie combtut fenomenul periculos al criminalitii n scopul aprrii valorilor
sociale prin prevederea celei mai grave rspunderi juridice a rspunderii penale
pentru infraciunea comis, izvoarele dreptului penal sub aspectul formei
prezint particularitatea c pot fi exprimate numai prin legi. Sensul legii penale
n acest coninut este prezent n art. 1, alin. 2, alin.1 al art. 1 stabilete c
prezentul cod reprezint unica lege penal a RM.

Izvoarele DP sunt:

1. Legea penal
2. Conveniile i tratatele internaionale pe probleme de DP

Tema 2: Legea penal

1. Noiunea legii penale i importana acesteia
2. Categorii de legi penale i clasificarea acestora. Normele juridice penale
3. Interpretarea legii penale
4. Aciunea legii penale n timp
5. Aplicarea legii penale n spaiu

1.
Legea penal ocup un loc aparte preponderent n ansamblul izvoarelor dreptului
penal. Anterior am tratat legea penal n calitate de unicul izvor al dreptului
penal.

Lege penal: Act legislativ care cuprinde norme de drept penal ce stabilesc
principiile i dispoziiile generale i speciale ale dreptului penal, determin
faptele ce constituie infraciuni i prevede pedepsele care se aplic
infractorilor(art.1, alin. 2).

Legea penal i dreptul penal se afl ntr-un anumit coraport, legea penal
reprezint o form de exprimare a normelor juridice penale, totalitatea crora o
constituie dreptul penal. Temeiul juridic este constituit de ctre constituia RM
adoptat la 29 iulie 1994 i intrat n vigoare n ziua de 27 august al aceluiai an,
precum i actele internaionale la care RM este parte(alin. 3, art. 1).

Legea penal este aplicat numai n cazul svririi infraciunilor, adic a acelor
fapte prejudiciabile care conin n sine toate elementele i semnele unei
componene de infraciune prevzut de partea special a dreptului penal,
precum i n cadrul actelor de pregtire sau tentativ de infraciune i participaie.

Importana i trsturile legii penale:

 1. Trstura de baz a legii penale ca act juridic al organului suprem al puterii
de stat al RM(Parlamentul), reiese din desemnarea sa i const n
asigurarea aprrii persoanei, a drepturilor i libertilor ei, a mediului, a
ornduirii de stat i a celei constituionale, a intereselor societii i statului
de orice atentat criminal.
2. Legea penal este actul legislativ adoptat de parlamentul RM, n
conformitate cu prevederile constituiei RM i a actelor internaionale.
3. Legea penal n statul de drept reprezint mijlocul nfptuirii politicii
penale.
4. Legea penal este unicul izvor de drept penal, deoarece normele penale se
conin numai n legile penale i numai aceasta determin prejudiciabilitatea
i pasibilitatea de pedeaps a faptelor criminale.
5. Legea penal conine temeiul i principiile rspunderii penale, precum i
dispoziiile generale ale dreptului penal.
6. Legea penal determin care fapte prejudiciabile(aciuni/inaciuni)
reprezint infraciuni i stabilete pedepsele care pot fi aplicate
persoanelor care le-au svrit, iar n unele cazuri speciale determin
posibilitatea aplicrii instituiei liberrii de rspundere i pedeaps penal.
7. Legea penal corespunde condiiilor social-economice, politice i idiologice
n care triete societatea, intereselor i cerinelor acesteia, iar n cazurile
apariiei necorespunderii dintre ele, legea penal sau unele norme din
cadrul acesteia sunt modificate sau abrogate.
8. Legea penal nsi prin faptul aprobrii i punerii n aplicare a acesteia,
contribuie la prevenirea criminalitii, la respectarea ordinii i a constituiei,
att din partea cetenilor proprii ct i din partea altor indivizi aflai pe
teritoriul RM.

2.
Pentru o mai bun cunoaltere i aprofundarea cunotinelor privind interpretarea
i aplicarea legii penale, doctrina penal clasific legile penale dup mai multe
criterii.

Dup criteriul ntinderii sferii de inciden:

a. Lege penal general Orice dispoziie cu caracter penal de general

aplicaiune sau care are aplicaiune n raport cu un numr mare de norme
penale speciale. Codul penal al RM reprezint o lege penal general.
 b. Legi penale speciale Sunt acele legi cu caracter penal derogatorii de la
dreptul comun care se refer la situaii deosebite, ce necesit o
reglementare special. n general legile penale speciale conin norme de
drept prin care se incrimineaz i se sancioneaz ca infraciuni faptele
prejudiciabile neprevzute iniial n codul penal, astfel completndu-se
partea special a CP. Importana normelor speciale n raport cu cele
generale este legat de interpretarea i aplicarea lor, deoarece n dreptul
penal, legea special care derog de la legea general are prioritate atunci
cnd vine n concurs cu legea general.

Dup criteriul duratei de aplicare:

a. Legi penale permanente Sunt acele legi penale cu o durat de

aplicabilitate nedeterminat n timp, n sens c n coninutul acestora nu
este specificat momentul abrogrii acesteia. Aceste legi produc efecte
numai pe parcursul perioadei de timp ct snt n vigoare, precum i atunci
cnd sunt modificate. Ele rmn n vigoare numai ct corespund exigenelor
timpului, moment n care sunt abrogate printr-o lege special de abrogare.
b. Legea penal extraordinar(temporar) Apare n momentul n care statul
trece printr-o perioad excepional, de ex: stare de rzboi, cutremure,
inundaii etc. Atunci cnd este necesar protejarea mai eficient a unor
valori sociale, astfel de legi temporare conin o durat de aplicare n timp
prevzut chiar din momentul apariiei lor, deoarece n cuprinsul acestora,
de regul, este stabilit i ziua abrogrii acesteia.

Dup criteriul caracterului legilor:

a. Legi penale ordinare(obinuite) Se emit n condiii de desfurare normale

a vieii economico-sociele i a evoluiei fenomenului criminalitii(CP).
b. Legi penale excepionale Apar ntr-o situaiei extraordinar prin care trece
societatea(secet, cutremure etc.). Aprobarea acesteia, defapt este impus
de necesitatea unei mai bune protecii a valorilor sociale aprate de legea
penal. Aceasta conine reguli derogatorii de la dreptul comun i privesc fie
incriminarea unor fapte care devin periculoase n astfel de situaii, fie c
instituie sanciuni mai grave pentru fapte deja incriminate.

Normele juridice penale:

Dac legea penal n sensul larg al acesteia reprezint defapt o totalitate de legi
penale, la rndul ei orice lege penal este o totalitate de norme juridice penale.
Aceast totalitate alctuiete coninutul normativ al unei legi penale.

Norma juridic penal: este o regul de conduit nscris n legi penale care
reglementeaz raporturile juridice de drept penal, care se nasc prin svrirea
infraciunilor, dup coninutul i sfera de inciden, deosebim norme penale
generale i norme penale speciale.

Normele penale generale Sunt cuprinse n partea general al codului penal i

sunt de general aplicabilitate. Acestea stabilesc regulile de aplicare a instituiilor
fundamentale ale dreptului penal i anume infraciunea, pedeapsa i rspunderea
penal. Acestea la rndul su se clasific n:

a. Norme penale comulativa a 4 semne distincte:

1. gradul prejudiciabil - importanta acestuia este aratata in continutul
art,15 care stabilseste gradul prejudibiabil al infractiuniii, se
determina conform semnelor ce caracterizeaza elementele
infractiunii, adica obiectul, latura obiectiva, subiect, latura subiectiva.
In acest sens organul de urmarire penala are obligatia de a dovedi
prezenta la faptuitor a unui scop, motivului determinat, a obiectului
precum si a atitudinii psihice, a faptuitorului sau a acestuia fata de fapta
si urmarile ei, insa asupra gradului prejudiciabil in mod prioritar
influenteaza defapt doar 2 semne ale componentei infractiunii si anume:
- obiectul atentatului
- urmarea prejudiciabila
2. ilegaltatea penala reprezinta cel deal doilea semn caracteristic
infractiunii, o fapta orict de grave consecinte ar provoca in viata de
toate zilele, nu constituie infractiune decit daca legea o
caracterizeaza ca atare, prin inscrierea ei printre faptele pedepsite de
aceasta, prin aceasta se recunoaste implicit ca fapta respectiva
prezinta un anumit grad prejudiciabil care nu ar putea fi combatut
prin alt mod decit prin aplicarea pedepsei penale, ilegalitatea penala
ca semn al infractiunii este in strinsa legatura cu gradul prejudiciabil
al acestuia, si de fapt reprezinta expresia juridica a gradului
prejudiciabil in continutul unei infractiuni.
3. vinovatia reprezinta semnul subiectiv care caracterizeaza de fapt
obligat oric infractiune, importanta acestui semn distinct al
infractiunii rezulta din continutul al.1 art,6 care stabileste persoana
este supusa raspunderii penale si pedepsei penale numai pentru
 fapte savirsite cu vinovatie. Actualmente codul penal contine formele
vinovatiei in continutul art. 17, (intentia) art.18 (imprudenta) in
conformitate cu dispozitiile art, 17 se considera ca fapta este comisa
cu intentie directa daca persoana care a savirsito isi dadea seama
de caracterul prejudiciabil al faptei sale, a prevazut urmarea
prejudiciabila si lea dorit. Iar intentia indirecta exista atunci cind
faptuitorul isi dadea seam de caracterul prrejudiciabil al faptei, a
prevazut urmarile si lea admis in mod constient insa a avut o
atitudine indiferenta fata de apartitia in fapt a acestora.
Imprudenta este cea dea 2 forma a vinovatiei ce se manifesta prin
prezenta a 2 forme caractteristice:
- increderea exagerata= exista atunci cind persoana isi da seama de
caracterul prejudiciabil al faptei sale a prevazut urmarile
prejudiciabile dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi
evitate
- neglijenta penala= exista atunci cind faptuitorul nu sia dat seama de
caracterul prejudiciabil al faptelor sale. Nu a prevazut posibilitatea
aparitiei urmarilor prejudiciabile desi trebuia si putea sa le prevada.
4. pasibilitatea de pedeapsa reprezinta atunci cind fapta este
prejudiabila ilegala savirsita cu vinovatie este evident faptul ca
acestea conduc la existenta unei infractiuni si fac posibila tragerea la
raspundere penala a faptuitorului. Cu alte cuvinte temeiul
raspunderii penale il constituie numai infractiunea, pedeapsa se
exprima prin amenintare adica fiind posibilitatea aplicarii pedepsei
pentru fapta prejudiciabila si ilegala, semnul dat al infractiunii reiese
si din continutul al.2 art,1 care stabileste ( .... determina faptele ce
constituie infractiuni si prevede pedepsele care se aplica infractorilor.

clasificarea infractiunilor
prin clasificarea infractiunilor se intelege impartirea tuturor
infractiunilor in diferite categorii in conformitate cu caracterul si gradul
prejudiciabil al acestora, astfel conform al.1 art.16 exista urmatoarele tipuri
de nfractiuni:
1. usoare sunt acele fapte pentru care legea penala prevede in
calitate de pedeapsa maxima pedeapsa cu inchisoarea de pina la 2
ani inclusiv sau o alta categorie de pedeapsa mai blinda, de pilda
 art.315 si 319 cod penal rm, aceste infractiuni pot fi comise atit
intentionat cit si din imprudenta.
2. mai putin grave sunt faptele savirsite intentionat sau din
imprudenta pentru care legea penala stabileste posibilitatea aplciarii
pedepsei cu invhisoarea de pina la 5 ani inclusiv. Art. 146-147,
art.162, al.2
3. grave sunt faptele comise intentionat sau din imprudenta si
pedepsite penal cu o pedeapsa cu inchisoarea pe un termen pina la
12 ani inclusiv, al.1 art,275. al.3 art. 341
4. deosebit de grave este fapta comisa numai din intentie pentru
comiterea carora legea penala stabileste posibilitatea aplicari
pedepselor pe un termen ce depaseste 12 ani, reesind din continutul
al.2 art,170 rezulta ca la aceasta categorie de infractiuni atribuim
faptele sanctionate cu pedeapsa inchisorii de la 12 la 20 ani. Al.3
art.164, art.188, al. 4,5 art.189 al.6,
5. exceptional de grave sunt infractiuni comise doar din intentie
petru savirsirea carora legea penala prevede posibilitatea inchisorii
pe viata. Al.2 art. 139, 145, al2 ....

importanta clasificarii infractiunii pe categorii in functie de caracterul si gradul

prejudiciabil pe care il prezinta acestea prezinta importanta atit teoretica cit si
practica, atribuirea faptei comise de o persoana la una din categoriile mentionate
poate avea astfel de consecinte juridice cum sunt:
1. determinarea tipului penitenciarului (art.72)
2. influenteaza asupra condamnarii cu suspendarea pedepsei (art, 90) asupra
liberarii conditionate inaintea termenului de pedeapsa si inlocuirea
pedepsei cu alta mai blinda art,91, 92 cod penal rm, amnistiei art.107
asupra liberarii de raspundere penala cu tragerea la rs administrativa

subiectul 3

1. infractiunea reprezinta o varietate a faptelor ilicite. Este absolut necesar

ca infractiunile sa fie delimitate de alte incalcari de lege (civile,
contraventionale, a securitatii muncii) semnul principal care delimiteaza
infractiunea de alte incalcari de lege consta in caracterul ilegal al acesteia
infractiunile absolut in toate cazurile sunt prevazute in exclusivitate in
continutul codului penal, celelalte incalcari de lege insa sunt reglementate
de alte ramuri ale sistemului de drept si sunt prevazute de fapt nu numai in
continutul legilor dar si in alte acte normative.
2. urmarea savirsirii unei infractiuni consta in aplicarea celei mai aspre
pedepse din partea statului in calitate de masura de constringere a
pedepsei penale precum si aparitia antecedentelor penale art. 110-111.
toate celelalte incalcari de lege sunt caracterizate prin aplicarea unor
masuri de constringere cu un grad de asprime mult mai redus iar cel mai
important lucru in acest sens consta in faptul ca acestea nu nasc
antecedentul penal.
3. infractiunea numai poate atenta la astfel sau asupra unor valori sociale
asupra carora nici o alta incalcare de lege nu atenteaza. ( infractiunea
contra vietii, sanatatii, patrimoniului persoanei, securitatii statului,,,,,,)
atunci cind vorbim despre necesitatea delimitarii infractiuniii de alte
incalcari de lege faptul respectiv este impus de insasi legiuitor care prevede
in diferite legi din continutul diferitor ramuri de drept, mai multe fapte
practic identice.

Tema 4: temeiul raspunderii penale

1. notiunea raspunderii penale
2. temeiul raspunderii penale

1.....................
Notiunea raspunderii penale constituie una dintre notiunile fundamentale
ale dreptului penal alaturi de notiunile de infractiune si pedeapsa penala.
In doctrina penala autorii formuleaza o definitie restrinsa a raspunderii
penale limitindo doar la o latura a acesteia prin care se intelege obligatia
persoanei care a savirsit o infractiune de a suporta consecintele faptei
sale adica aplicarea si executarea sanctiunii prevazuta de legea penala in
conditiile stabilite de aceasta. Avind in vedere ca raspunderea penala se
realizeaza prin prisma raportuluui juridic penal de conflict si luind in
consideratie faptul relatat anterior cu privire la raspundere juridica se
poate defini raspunderea penala ca fiind: dreptul statului de al trage la
raspundere pe infractor de ai aplica sanctiunea prevazuta de legea
penala, si de a recurge la forta sa de constringere in vederea executarii
legii, precum si oligatia infractorului de a suporta consecintele faptei sale si
anume aplicarea si executarea pedepsei penale, in vederea asigurarii
respectarii legii.
Raspunderea penala ca institutie cuprinde un sir de dispozitii cu privire la
modalitatea aparitiei si realizarii ulterioare a dreptului statului de a pedepsi
si atrage la raspundere penala pe infractor precum si obligatia infractorului
de a raspunde penal. Din aceasi institutie face parte si inlaturarea
raspunderii penale prin incidenta unor cauze prevazut de legea penala (
gratierea amnistia art. 107 108, 60, 97)
In continutul art, 50 este definita raspunderea penala ca fiind
condamnareea publica in numele legii a faptelor infractionale si a
persoanelor care leau savirsit, condamnare ce poate fi precedata de
masurile de constringere prevazute de lege. Raspunderea penala
presupune cu necesitate existenta unei infractiuni care reprezinta
elementul generator al raportului juridic penal. Anume in momentul
savirsirii infractiunii ia nastere raspunderea penala. Nerespectarea
prevederilor si a obligatiilor care se contin in normele jjuridice penale prin
savirsirea infractiunilor penale acorda dreptul statului de a aplica pedeapsa
celui ce a savirsit inffractiunea si obligatia acestuia de a suporta
consecintele faptei sale. Dreptul statului de a pedepsi apare momentul
savirsirii infractiunii chiar daca infractorul nu a fost retinut in flagrant sau
imediat dupa consumarea acesteia sau nu isa identificat personalitatea.
Tot in acest moment apare obligatia infractorului de a raspunde penal.
Interventia unei legi de amnistie stinge raspunderea juriduca penala chiar
daca faptuitorul nu a fost retinut, amnistia constituie o cauza care inlatura
raspunderea penala conform capitolului 11 cod penal partea generala.
Din definitia raspunderii penale am constatat ca subiecti ai acesteia sunt
statul s infractorul care apar de fapt ca si subiecti ai raportului juridic penal.
Statul reprezinta subiectul activ cel care exercita constringerea proprie
pentru aplicarea si asigurarea realizarii sanctiunii juridice, iar infractorul ce
este denumit subiect pasiv trebuie sa suporte consecintele faptei sale adica
aplicarea si executarea pedepsei penale. Statul ca titular al dreptului de a
pedepsi trebuie sasi exercite acest drept in limitele si conditiile prevazute
de lege. Dreptul statului de a trage la raspundere este exercitat de catre
acesta prin prisma organelor judecatoresti. Cel dea doilea sybiect este
infractorul adica persoana fizica sau juridica care intruneste toate conditiile
cerute de lege in continutul art. 21 si anume limita de virsta,
responsabilitatea si libertatea de hotarire si actiune,
Pentru persoana juridica este necesar ca aceasta sa nu reprezinte o
autoritate public. Pentru unele categorii de subiecti ai infractiunii este
necesar si un anumit semn caracteristic prevazut nemijlocit in continutul
dispozitiei partii speciale a codului penal. De pilda art, 162 .
Raspunderea penala dupa continut este identica cu continutul raportului
juridic penal de conflict si consta in dreptul statului de a aplica pedeapsa si
a dispune executarea ei precum si obligatia infractorului de a suporta
consecintele faptei sale prevazute de lege.
Obiectul raspunderii penale este identic cu cel al raportului juridic penal de
conflict si anume sanctiunile penale, adica pedepse principale
complementare, masuri de siguranta prin realizarea obiectului raspunderii
penale se urmareste corectarea condamnatilor avind ca finalitate
reintegrarea lor sociala, asigurarea unei conduite conforme normelor
juridice actuale.

2............
Numai infractiunea genereaza raspunderea penala. Inifractiunea ca temei a
raspunderii penale reprezinta un fenomen complex in structura caruia se
reunesc elemente de natura materiala adica fapta prejudiciabila si morala
adica vinovatia. In lipsa acestora infractiunea si deci raspunderea penala nu
exista. Raspunderea penala nu poate interveni daca se constata numai
existenta hotaririi infractionale nemanifestata intro fapta. Raspunderea
penala potrivit al,1 art, 51 survine pentru savirsirea faptei prejudiciabile iar
respectiva fapta in mod obligator trebuie sa intruneasca semnele
caracteristice infractiunii:
1.fapta prejuficiabila ilegala savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa
penala.
Infractiunea reprezinta temei real al raspunderii penale iar componenta de
infractiune stipulata in partea speciala a codului penal reprezinta temeiul
de iure sau juridic a raspunderii penale. La baza raspunderii penale avem si
anumite principii ale acesteia printre care pot fi amintite, legalitatea
raspunderii penale, principiul potrivit caruia infractiunea este singurul
temei al raspunderii penale si principiul caracterului personal al
raspunderii si pedepsei penale. ( al.2 art 51 raspunderii penale este
 supusa numai persoana vinovata de savirsirea infractiuii prevazuta de
leagae penala)

Tema 5 componenta infractiunii

1. notiunea de componenta infractiunii si importanta acesteia.
2. elementele si semnele comp. Infractiunii
3. infractiunea si componenta infractiunii, corelatia dintre ele
4. modalitatile componentei de infractiune.

1......................
Raspunderea penala poate fi aplicata fata de faptuitor numai atunci cind exista
temei aratate in legea penala. Tragerea la raspunderea penala a faptuitorului e
necesar de stabilit in savirsirea faptei prejudiciabile a semnelorunei componente
a infractiunii.
Orice persoana este supusa la raspundere penala nu prentu faptul ca este
considerata de organul de urmarire penala de procuror sau judecator social-
periculoasa, ci din cauza ca actiunile pe care lea savirsit cuprind in sine semnele
unei componente de infractiune concrete, indicate in partea speciala a codului
penal. Totalitatea acestora adica totalitateea caracteristicilor faptelor in stiinta
dreptului penal este intilnita ca in calitate de componenta de infractiune.
Organele competente nu sunt in drept sa aplice fata de o persoana raspunderea
penala pentru comiterea faptei care desi prezinta un pericol social nu este
determinata de partea speciala a codului penal ca infractiune.
Componenta de infractiune reprezinta o notiune stiintifica, abstracta, juridica,
despre fapta ca infractiune care isi gaseste reflectarea in continutul dispozitiei
normei juridice penale. Fapta prejudiciabila insa reprezinta ceea ce se intimpla in
realitate, ceea ce oricine poate percepe, raspunderea penala apare numai pe
baza faptei persoanei, fapta ce contine semneele unei componenta de
infractiune, deci nu componenta de infractiune ca o abstractie stiintifica
constituie temeiul tragerii la raspundere penala, dar faptele persoanei in care se
contin semnele unei componente concrete de infractiune, de pilda dispozitia al.1
art. 151, stabileste infractiunea de vatamare corporala grava. Componenta
respectiva indica semnele obiective ale acesteia si anume vatamarea grava a
integritatii corporale sau a sanatatii care este periculoasa pentru viata, ori care a
provocat pierderea auzului, vederii, graiului sau altui organ sau incetarea acestuia
, o boala psihica... aceasi dispozitie si semnul subiectiv care se remarca prin
cuvintul intentionata.
In conformitate cu prevederile art, 52 al.1 se considera componenta a infractiunii
totalitatea semnelor obiective si subiective stabilite de legea penala, ce califica o
fapta prejudiciabila drept o infractiune concreta. Potrivit prevederilor dreptului
de procedura penala procesul penal nu poate fi pornit iar procesul pornit trebuie
sa inceteze cind fapta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni,
particularitatea acestor elemente si semne consta in aceea ca ele sunt stabbilite
numai de catre lege, sunt obligatorii pentru calificare si nu pot fi completate sau
omise la initiativa organelor de urmarire penala sau a judecatorului., atunci cind
semnele faptei prejudiciabile savirsite in realitatea obiectiva si a componentei de
infractiune descrisa in partea speciala a dr, penal coincid atunci trebuie sa
recunoastem faptul ca calificarea a fost facuta corect. De calificarea corecta a
faptei savirsite potrivit punctului, alineatului, articolului respectiv din partea
speciala a dreptului penal depinde in primul rind stabilirea corecta, justa a
pedepsei penale infactorului pentru infractiunea comisa. O mica abatere de la
principiul dat, atrage dupa sine incalcarea drepturilor si liberatilor cetateanului.
Importanta componentei de infractiune este:
1. constituie temei juridic al raspunderii penale,
2. reprezinta o conditie pentru justa incadrare juridica a faptei.
3. este temeiul stabilirii de catre instanta de judecata a tipului si termenului
pedepsei penale infractorului
4. constituie o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor persoanei si
contribuie la respectarea legalitatii si oridinii de drept in societate.

2.,,,,,,,,,,,,,

Orice fapta infractionala reprezinta o totalitate de semne obiective si

subiective a comportamentului persoanei, care sunt aratate in legea
penala, intro componenta de infraactiune concreta. Stiinta dreptului penal,
alcatuind modelul teoretic al oricarei componente de infractiune in scopul
inlesnirii procesului de studiere a componentei de infractiune concrete
distinge notiunile de element si semn al componeneti infractiunii.
Elementul componentei de infractiune reprezinta partea componenta a
unui sistem integru al infractiunii, astfel in fapta infractionala distingem 4
parti componente care se numesc elementele componentei infractiunii:
1. obiectul
2. latura obiectiva
3. subiect
4. latura subiectiva

semnele componentei infractiunii sunt trasaturile concrete specifice

caracteristica acestor elemente. Cu alte cuvinte rezulta ca celor 4 elemente
ale componentei infractiunii le corespund respectiv 4 grupuri de semne ce
caracterizeaza elementele date:
1. grupul de semne ce caracterizeaza obiectul infractiunii
2. cel caracteristic laturii obiective a acesteia
3. grupul de semne ce caracterizeazza subiectul comp. Infractunii
4. si cel caracteristic laturii subiective a infractiunii.

Grupul de semne ce caracterizeaza obiectul si latura obiectiva semne

obiective , iar cele care caracterizeaza subiectul si latura subiectiva poarta
denumirea de semne subiective. Componentele de infractiune absolut in
toate cazurile sunt identice conform elementelor acestora, pe cind semnele
acestora absolut in toate cazurile sunt specifice individuale. De pilda,
componenta furtului ( art.186) are multe semne indentice cu componenta
jafului(art, 187), insa singura delimitare dintre acestea se face dupa un
singur semn ,, dupa modul de comitere a acestor infractiuni, daca furtul
reprezinta sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane atunci jaful
reprezinta sustragerea deschisa din patrimoniul altei persoane.

Obiectul infractiunii reprezinta relatiile sociale si valorile sociale aparate de

legea penala de atentatele infractionale. Cele mai importante obiecte ale
apararii penale sunt indicate in continutul art. 2 al.1 cod penal rm. Anume
obiectul infractiunii reprezinta factorul care influenteaza direct asupra
stabilirii unui anumit grad de pericol social al infractiunii deoarece
reprezinta criteriul care influenteaza stabilirea gradului prejudiciabil al
acesteia.
Obiectul infractiunii are urmatoarele semne caracterristice:
1. obiect generic ( de specie sau de grup)
2. obiect special ( nemijlocit)
3. obiect material

latura obiectiva reprezinta asptectul exterior al atentatului infractional. Ea

contine numarul cel mai mare de semne caracteristice si anume:
1. fapta prejudiciabila
2. urmarea prejudiciabila
3. legatura cauzala sau raportul cauzal dintre fapta si urmare
4. timpul, locul, metoda, mijlocul, imprejurarea comiterii infractiunii

subiectul infractiunii este persoana fizica responsabila care in momentul

savirsirii faptei a implinit virsta ceruta de lege.
1. caracter fizic
2. responsabilitatea
3. visrta
4. persoana juridica
5. subiectul special.

Latura subiectiva constituie atitudinea psihica a persoanei fata de fapta

savirsita si urmarile ei, motivul si scopul infractiunii.
1. vinovatia
2. motivul
3. scopul

toate semnele ce caracterizeaza componenta infractiunii sunt clasificate in

semne principale si secundare.

Dintre toate elemntele componentei infrractiunii exista o unitate

indisolubila daca in fapta persoanei lipseste macar unul din semnele
componentei infractiunii rezulta ca faptuitorul nu poate raspunde penal.

Semnele principale sunt semnele care caracterizeaza absolut toate

componentele de infractiune. ::
1. obiectul special
 2. fapta prejudiciabila
3. caracterul fizic
4. responsabilitatea si virsta
5. vinovatia.

In componnentele de infractiune materiale. La categoria de semne principale se

atribuie si urmarea prejudiciabila si respectiv legatura cauzala dintre fapta si
urmare, dar numai in cadrul componentei materiale.

Semnele secundare sunt semnele pe care legiuitorul le indica suplimentar in

procesul descrierii unor componente concrete de infractiune, adica:
1. obiectul material
2. timpul
3. locul
4. metoda, mijlocul imprejurarea
5. persoana juridica
6. subiectul special.
7. motivul si scopul infractiunii.
De pilda un anumit loc, timp, imprejurare, mijloc, sunt necesare in cazul
infractiunilor de vinat ilegal ( art, 233) de indelitnicire ilegala cu pescuitul,
vinatul sau altor exploatari ale apelor ( art, 234).
Un anumit subiect e necesar sa fie prezent in cazul componentei de infractiune
aratate in continutul arrt, 308.
In asemena situatii semnele sunt aratate nemijlocit in continutul dispozitiei
normei penale, ele din secundare se transforma in principale,. Absenta
acestora in caracteristica obiectiva sau subectiva a faptei concrete are drept
rezultat absenta sau lipsa tragerii persoanei la raspundere si pedeapsa penala.

Atunci cind semnele date nu sunt aratate in norma expres ele vor juca rol de
circumstante ce vor atenua sau agrava raspunderea sau pedeapsa penala ca
exemplu. Lit.g al.1 art. 76 sau lit.d al.1 art,77 sau lit. I acelas articlor si alineat;.

3.........................
Problema referiatoare la practicii aplicate reprezinta una din
problemele dificile ale teoriei aplicarii dr. Penal.
Notiunea de infractiune prevazuta in art, 12. al,1 si ca a cj din
articolul 52. al1. sunt inttro strinsa legatura deoarece exprima
esenta unuia si aceluias fenomen care este infractiunea. Aceste 2
elemente se aseamana insa nu sunt identice, infractiunea reprezinta
o fapta concreta a unei persoane, o manifestare exterioara de vointa
savirsita intrun anumit loc intro anumita perioada de timp si care
poate fi caracterizata si prin alte trasaturi individuale ale
faptuitorului. Componenta de infractiune insasi reprezinta o
categorie stiintifica, o notiune juridica care se contine in partea
generala a codului penal, ca definitie (al.1 art.,52) si care este data in
dispozitia unei norme concrete speciale din codul penal care se
refera nu la o infractiune concreta ci la o infractiune de un anumit
tip, gen prin intermediul descrierii semnelor esentiale de baza ale
acesteia. Semnele infractiunii sint redate in art,14 al,1 fara descrierea
acestora. Art. 17, 18, 61 stabilesc vinovatia si pedeapsa penala
semne caracteristice tuturot infractiunilor. Notiunea generala a
infractiunii descrie continutul social-politic al infractiunii prin
intermendiul semnului principal al acesteia a gradului prejudiciabil.
Acsta la rindul sau se determina in functie de importanta obiectului
atentatului adica a valorilor relatiilor spre care e orientata actiunea
inactiunea. Infractiunea notiunea acesteia acorda o caracteristica
social- politica a infractiunii indicind semnele ce ne permit sa
constatam dece anume o astfel de fapta prezinta pericol pentru
societate adica este criminala si dupa care se poate delimita
infractiunea de alte incalcari de lege. Componenta de infractiune
reprezinta o totalitate a semnelor obiective si subiective ce
caracterizeaza o fapta prejudiciabila drept o infractiune concreta.
Fiecare componenta de infractiune concreta contine descrierea
semnelor concrete si sunt caracteristice infractiunilor de un anumit
tip sau gen. Notiunea generala a componentei infractiunii include
semnele principale si facultative, elementele acesteia. Componenta
de infractiune nu este o fapta comisa de infractor ci o notiune
abstracta, teorerica prevazuta de stiinta si legea penala.
In calitate de categorie abstracta componenta de infractiune exista
chiar daca in realitatea obiectiva nu este savirsita nici o fapta
prevazuta de acea componenta. Anume de aceea prezinta pericol
fapta prejudiciabila adica infractiunea si nu componenta de
infractiune ca categorie juridica ca metoda legislativa de descriere a
faptelor in legea penala. Componenta de infractiune este de
neconceput fara legea penala, dar ea nu exista nici in afara faptei
reale prejudicabile fara un atentat real exista doar descrierea de
legiuitor a componenentei infractiunei.

4...........................
In conformitate cu teoria dreptului penal toate componentele de
infractiune descrise in partea speciala a codului penal a rm pot fi
clasificate in functie de 3 criterii de clasificare:
- dupa gradul prejudiciabil
- dupa modul de descriere
- dupa specificul structurii

avind in vedere gradul prejudicabil diferit al faptelor periculoase

legiuitorul caracterizeaza componentele lor in articole diferite sau
aliniate diferite ale unuia si aceluias articol din cod penal, prin
utilizarea diferitor ce denota nivelul marit al gradului prejudiciabil
sau viceversa nivelul scazul al acestuia, pentru aceasta legiuitorul
indica caracteristici calitative cum sunt de pilda:
1. proportiile deoseebit de mari
2. savirsirea infractiunii de un grup criminal organizat
3. ect

dupa gradul prejudiciabil se disting urmatoarele tipuri sau

modalitati de componente de infractiune:
 1. componente de baza
2. componente cu circumstante agravante
3. componente cu circumstante atenuante
4. componente cu circumstante deosebit de agravante

( primul aliniat se numeste componenta de baza atunci cind sunt

mai multe aliniate)

Dupa modul de descriere se deosebesc :

1. componente simple
2. componente complexe
3. componente alternative

componenta simpla este acea componenta care include

descrierea doar a unei fapte infractionale ( al.1 art145)
in astfel de componente toate semnele acestora se manifesta o
singura data adica este realizata o singura fapta apare o singura
urmare si exista o singura forma de vinovatie. Majoritatea
componentelor de infractiune sunt componente simple in
conformitate cu acest criteriu de clasificare.
Componetele complexe caracterizeaza 2 sau mai multe fapte
infractionale pedepsite fiecare in parte in mod corespunzator.
Depilda componenta tilhariei (188) prevede infractiunea prin care
se atenteaza concomitent asupra patrimoniului persoanei
precum si a vietii sii sanatatii acesteia , in cazul violului 171 latura
obiectiva a acesteia este caracterizata prin 2 actiuni :
1. consta in cplicarea fortei sau amenintarea aplicarii acesteia
2. raportul sexual propriu-zis

in unele componente de infractiune sunt aratate 2 urmari

prejudiciabile care de fapt rezulta una din ceallalta.
In acest sens putem exemplifica al.4 art.151 care stabileste
componenta vatamarii corporale grave intentionate soldata cu
deces. In conformitate cu dispozitiile art. 159 provocarea ilegala a
avortului circumstantele agravante in forma de vatamare
corporala medie ori grava a integritatii corporale sau decesul
victimei de fapt contin specificul laturii subiective ale acesteia si
anume faptul ca in cazul respectiv vinovatia in calitate de semn a
laturii subiective este dubla deoarece atitudinea subiectului fata
de fapta de vatamare absolut in toate cazurile precum si cea
deces apare sau este provocata in exclusivitate din imprudenta.

Componentele alternative in acest caz legiuitorul in procesul

descrierii laturii obiective ale acestora utilizeaza si anumera mai
multe fapte criminale. Aceste componente rteprezinta o
modalitate a componentelor complexe iar pentru tragerea la
raspundere penala a subiectului este suficienta constatarea in
actiunile sau incactiunile faptuitorului ale unei singure fapte
indicate in dispozitia normelor respective. In cazul componentelor
alternative acsta indica asupra faptului ca este alternativ obiectul
sau latura obiectiva pe care le caracterizeaza componenta
respectiva. ( art. 290, 260, 292, 293 ect.)

Dupa specificul structurii se deosebesc:

1. componente materiale sunt acele componente de infractiune
in cadrul carora in procesul descrierii laturii obiective a
infractiunii legiuitorul indica in calitate de semn obligator
urmarea prejudiciabila. Aceste componente de infractiune sunt
considerate consumate numai in momentul aparitiei in
realitatea obiectiva a urmarilor prevazute in dispozitia normei.
( omorul 146, 147, 148. ect)
2. comp. Formale este componenta in cadrul descrierii laturii
obiective a careia legiuitorul numeste numeste fapta fara a
indica urmarile acesteia acestea se considera consumate din
mometul comiterii faptei prejudiciabile, indiferent de
momentul aparitiei urmarii. ( pungasia 192, 287
huliganism)pierderea documentleor ce constituie secret de
stat.
3. formal reduse- sunt o modalitate a componentei formale de
infractiune iar legiuitorul in procesul descrierii laturii obiective
a acestora caracterizeaza nu numai semnele faptei
prejudiciabile dar arata spre un pericol real de aparitie a unor
urmari prejudiciabile eventuale., al.1 art. 188- tilharia. ............

tema obiectul infractiunii

1. notiunea si importanta obiectului infractiunii
2. modalitatile obiectului infrctiunii
3. obiectul material al infractiunii

1...........
Infractiunea ca fapta a persoanei, ca manifestare a acesteia in
sfera relatiilor sociale este periculoasa pentru valorile sociale.
Valorile sociale aratate in continutul al.1 art.2 adica viata si
sanatatea persoanei drepturile si libertatile acesteia, proprietatea,
mediul inconjurator, orinduirea constitutionala, suveranitatea,
independenta si integritatea teritoriala a rm, pacea si securitatea
omenirii precum si itreaga ordine de drept ce sunt ocrotite
impotriva infractiunilor devin obiect al infractiunii.
Dreptul penal defineste obiectul infractiunii ca fiind valorile si
relatiile sociale ocrotite de legea penala de atentate infractionale.
Doctrina dreptului penal priveste obiectul infractiunii sub un
dublu aspect:
1, in calitate de obiect juridic
2. in calitate sau ca obiect material.

Nu se poate concepe infractiunea care esfectiv sa nu atentezea

asupra unui obiect sau unor obiecte aparate de legea penala. Deci
valorile si relatiile sociale aparate de legea penala impotriva
carora sunt indreptate infractiunile si care sunt lezate prin
savirsirea lor constituie obiectul infractiunii. Obiectul infractiunii
preexista momentului savirsirii faptei, este lezat prin savirsirea
unei fapte prevazute de legea penala. Fapta niciodata nu lezeaza
o norma juridica care prin incriminarea faptei asigura protectie
valorilor sociale, ci lezeaza valorile respective nemijlocit. In
literatura de specialitate obiectul infractiunii este cunoscut sub
denumirea de obiect social juridic. Denumirea se datoreaza
faptului ca obiectul infractiunii consta din valori sociale, (aspectul
social al categoriei de obiect) si valori ce sunt aparate de legea
penala (aspectul juridic al obiectului) importanta obiectului juridic
consta in faptul ca acesta prezinta interes pentru determinarea
gradului prejudiciabil al diferitor infractiuni astfel infractiunile
indreptate contra persoanei vietii cinstei sanatatii libertatii
acesteia, a statului prezinta importanta diferentiata sau gravitate
in functie de obiectul asupra caruia atenteaza acesta. Este evident
faptul ca asupra stabilirii unui anumit grad prejudiciabil
influenteeaza si alte semne caracteristice infractiunii ( vinovatia.
Motivul, scopul ect, ) insa acestea toate vin sa intregesca gradul
prejudiciabil al unei infractiuni ultimul insa este independenta
directa de obiectul infractiunii, importanta acestuia pentru
societate. Astfel cu cit valoarea pusa in pericol sau prejudiciata
este mai mare sau prezinta o importanta majora cu atit faptele
date vor fi considerate mai grave. Obiectul infractiunnii mai
prezinta importanta si pentru corecta incadrare juridica a faptelor
in special ale acelora care se aseamana sub aspectul laturii
obiective, al modului de realizare a intentiei criminale.

2.................
Obiectul juridic al infractiunii in teoria dreptului penal se prezinta
sub forma :
1. obiectului generic de specie sau grup toate sunt sinonime; --
se intelege o grupa de valori sociale, de aceeasi natura vatamata
sau lezate printro grupa de infractiuni concreta. Acest obiect
generic tocmai a servit in calitate de criteriu legiuitorului atunci
cind acesta a clasificat partea speciala a codului penal in 18
capitole. Astfel persoana constituie o valoare social fundamentala
ce se caracterizeaza prin intrunirea unui complex de atribute,
valori sociale cum sunt : viata, sanatatea persoanei, demnitatea,
libertatea si integritatea corporala a acesteia. Toate aceste valori
sunt lezate prin savirsirea infractiunilor contra vietii si sanatatii
persoanei cap.2 partea speciala, precum si a infractiunilor contra
libertatii cinstei si demnitatii persoanei, cap. 3. importanata
obictului generic consta si in faptul ca acesta permite sa se faca pe
baza lui o caraccterizare a unei infractiuni dintro grupa sau alta,
punind in evidenta gradul prejudiciabil pe care il prezinta acea
categorie de fapte. Prin comiterea unei infractiuni nu se lezeaza
intregul grup de valori sociale, ci numai una dintre aceste valori,
asupra carora sa indreptat nemijlocit fapta infractionala.

3. obiectului special sau nemijlocit.il constituie o anumita

valoare sociala, vatamata sau lezata prin savirsirea uneia sau
mai multor infractiuni, depilda in cazul infractiunilor de omor
obiectul special al acestora il constituie viata persoanei. In cazul
infractiunilor de vatamare corporala obiectul special in
constituie integritatea corporala. Anume obiectul special sau
nemijlocit prezinta importanta pentru determinarea gradului
prejudiciabil a infractiunii, anume in functie de acesta se face
incadrarea juridica ulterioara a faptei. Importanta obiectului
special sub acest aspect apare in deosebi in cazul acelor
infractiuni care se aseamana sub aspectul faptei criminale
savirsite, in situtatile date pentru a se cunoaste daca a fost
comisa o infractiune sau alta trebuie in primul rind sa se
stabileasca obiectul special asupra caruia a fost indreptata
fapta criminala. Obiectul special reprezinta un semn principal in
cadrul oricarei componente de infractiune, despre obbietul
special nu se mentioneazza in marea majoritate a
componentelor de infractiune cu toate ca acesta repreZinta un
semn principal, obligator in cadrul oricarei componenta de
infractiune. Despre obietul special in cazul componentei de
spionaj, art, 338. in majoritatea componentelor de infractiune
obietul special nu e aratat ceea ce ne impune sa ne face ca
acesta sa fie dedus, sa fie subinteles. De regula o anumita
infractiune provoaca sau cauzeaza daune unui singur obiect
aparat de legea penaala, in partea speciala a codului penal se
contin compoenete de infractiune in procesul descrierii carora
legiuitorul indica sau arata despre existenta a 2 obiecte ambele
aparate de legea penala. In cazul unor asemenea componente
de infractiune este absolut necesar sa facem o distinctie dintre
acestea doua si sa stabilim care dintre ele prezinta obiectul
principal si care este obiectul secundar sau facultativ, spre
exemplu in cazul tilhariei 188, pedeoparte este lezat dreptul de
proprietate a persoanei (primul obiect) precum si integritatea
corporala sau liberatea persoanei pedealta parte ( obiectul 2 ).
 Huliganismul art, 287 reprezinta o actiune care incala grosolan
ordinea publica ( primul obiect) provocind concomitent o
oarecare dauna sanatatii, cinstei si demnitatii persoanei ( cel
deal doilea obiect). Lezinduse prin aceasi infractiune 2 obiecte
ambele aparate de legea penala se pune problema cuprinderii
acestora intro grupa sau alta de infractiuni, deoarece
cunoastem deja ca infractiunile sunt grupate in capitolele partii
speciale in functie de obiectul lor. In aceste situatii includerea
componentelor date intrun oarecare capitol din cadrul partii
speciale a codului penal se face in functie de obiectul principal
in cazul tilhariei obictul principal al acesteia sunt relatiile
sociale cu privire la patrimoniul persoanei, si aceasta
infractiune a fost introdusa in cap. 6 infractiuni contra
patrimoniului si nu in cap , infractiuni contra persoanei cu toate
ca atenteaza si asupra acesteia . similar sa facut in art. 287.

3,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Orice infractiune se caracterizeaza prtin existenta unui obiect social
juridic, a unor categorii sociale, ocrotite de legea penala. Valorile
sociale carora legea penala lea asigura protectie sunt vatamate prin
comiterea infractiunilor, toate infractiunile presupun existenta unui
obiect juridic in lipsa caruia incriminarea faptelor nu este posibila,
faptele devin periculoase iar legea penala le icrimineaza intrucit sunt
indrepatate impotriva unor importante valori sociale.
Unele infractiuni pe linga obiectul juridic presupun si existenta unui
obiect material,
prin obiect material al infractiunii se intelege lucrul corporal fizic cau
persoana asupra carora se indreapta direct fapta infractionala, astfel
infractiunea de furt este caracterizata printrun obiect juridic generic
care consta in relatiile sociale cu privire la dreptul la proprietate a
persoanei si printrun obiect material reprezentat de bunul material
aflat in posesia sau detentia altuia asupra caruia sa indreptat fapta
criminala. In cazul infractiunilor contra vietii sau sanatatii persoanei
obiectul material este constituit de corpul persoanei asupra caruia se
indreapta infractiunea de omor sau de vatamare, un sir de infractiuni
nu sunt caracterizate prin asemenea obiect. Cap. 18, 13.
Inexistenta obietului material in cadrul componentelor de infractiune
caracterizate prin asemenea obiect are drept urmare absenta
infractiunii in actiunile persoanei faptuitoare. Obiectul material al
infractiunii nu trebuie confundat cu obiectele ( instrumnentele sau
mijloacele ) cu care sa comis infractiunea,. Depilda un autovehicul
poate prezenta obiectul material al infractiunii de sustragere, insa
acelas autovehicul poate prezenta instrument de comitere a unui omor
145, sau mjloc de comitere a tilhariei 188.

Tema 6 latura obiectiva a infractiunii

1. notiune
2. fapta actiune sau incatiune criminala
3. consecintele criminale
4. legatura cauzala
5. semnele facultative ale laturii obictive a infractiunii.

1....................
Latura obicetiva a infractiunii rteprezinta partea exterioara a
atentatului infractional. Conform legii penale in vigoare acesta
trebuie sa fie in primul rind prejudiciabil si in al doilea rind este
necesar ca el sa fie prevazut de legea penala adica sa prezinte o
 infractiune. Continutul laturii obiective a infractiunii este cuprins
dintrun sir de semne ce sunt cunoscute in doctrina penala dupa
cum :
1. fapta actiunea sau incatiunea prejudiciabila.
2. urmarea prejudiciabila
3. legatura cauzala dintre fapta si urmare

fapta actiunea sau incatiunea reprezinta semnul material al laturii

obiective a infractiunii.
Fapta reprezinta actul de conduita interzis de o norma a dreptului
penal care poate fi caracterizat printro multitudine de semne.
Fapta poate fi savirsita intrun anumit loc si anumita perioada de
timp, anume de aceea locul si timpul reprezinta semne a laturii
obiective a infractiunii. Orice infractiune este comisa prin prisma
unor anumite metode, mijloace sau instrumente ( omorul poate fi
rezultattul aplicarii unei arme de foc sau al consumului unei
substante toxice, victima putea fi axifiata, strrangulata. Inecata
sau poate ca decesul reprezinta urmarea unui accident rutier.)
metoda de savirsire a infractiunii poate fi si inselaciunea sau
abuzul de incredere cum este depilda in cazul escrocheriei
art,190.
Atunci cind sunt determinate semnele unei componente concrete
de infractiune ce este prevazuta de codul penal este necesar sa
stabilim ce desemneaza continutul laturii obiective a infractiunii.
Daca sa analizam continutul partii speciale a codului penal vom
ajunge la concluzia ca nu toate semnele aratate anterior sunt
incluse in descrierea componentelor de infractiune, uneori
legiuitorul in procesul descrierii faptei indica si necesitatea
obligatorie a aparitiei unor urmari prejudiciabile. ( art, 151, 152).
In aceste situatii legiuitorul nu indiica locul, timpul metoda si alte
semne facultative a laturii obiective a infractiunii. Un sir de
componente de infractiune contin numai stabilirea faptei
prejudiciabile cum este de pilda cazul componentei prevazute la
art, 164 rapirea unei persoane. In partea speciala a codului penal
exista capitolul 6 infractiuni contra patrimoniului, depisitind sau
stabilind insasi faptele legiutorul utilizeaza notiunea de sustragere
iar analizind formele sustragerii legiuitorul descrie modalitatile de
comitere a acestor fapte in functie de care avem.( furtul 186, jaful
sustragerea deschisa 187, escrocheria 190 dobindirea ilicita a
bunurilor prin inselaciune sau abuza de incredere,)
Uneori legiuitorul in procesul descrierii faptei penale utilizeaza
indicii cu pricivre la comiterea infractiunii.
In cazul comiterii unor componente de infractiune se indica si
timpul art.234. rezulta ca in calitate de semn principal al laturii
obiective a componentii de infractiune este numai fapta
prejudiciabila, elementul material al acesteia, iar urmarea
prejudiciabila respectiv legatura cauzala reprezinta semne
principale numai in cadrul componentelor de infractiune
materiale, iar locul, timpul, mijlocul si imprejurarea sunt semne
facultative. Importannta laturii obiective este determinata in
primul rind de:
1. ca ea in calitate de element al componentei de infractiune face
parte din temeiul raspunderii penale,
2in al doilea rind latura obiectiva constituie temeiul juridic pentru
calificarea faptei.
Calificarea faptei inseamna atribuirea unei componente de
infractiune concrete faptei prejudiciabile savirsite in realitatea
obiectiva,
Calificarea infracrtiunii inseamna stabilirea identitatii dintre
semnele descrise de legiuitor in norma penala si semnele ce
caracterizeaza o fapta concreta savirsita de persoana, stabilind in
articolele partii speciale a codului penal semnele unei
componente concrete de infractiune legiuitorul de regula nu face
o descriere detaliata a celor 4 elemente ale componentei
infractiunii. Practic in marea majoritate a componentelor de
infractiune nu este aratat obiectul atentatului, nu sunt descrise
semnele ce caracterizeaza subiectul infractunii si nu in toate
cazurile sunt descrise semnele ce caracterizeaza latura subiectiva
a infractiunii, dar numai un singur element al componentei
infractiunii latura obiectiva a acesteia este descrisa in dispozitiile
tuturor normelor partii speciale a codului penal. Atunci cind sunt
determinate corect toate semnele laturii obiective a componentei
infractiunii poate fi dedus care este obiectul si subiectul acestei
componennte depilda in cazul componentei prevazute de art, 328
execesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu; subiect
al acesteia poate fi numai persoana publica, in aceest caz va fi
vorba de un subiect special iar obiectul acesteia reprezinta
relatiile sociale ce reglementeaza buna desfasurare a activitatii in
sfera publica

2......................
Orice infractiune reprezinta o fapta o activitate materiala ce se
manifesta sub forma de actiune sau inactiune, actul de conduita a
infractorului care se poate manifesta prin aceste 2 forme
constituie partea centrala a infractiunii, fara un act exterior, fara o
activitate materiala nu este posibila existenta unei infractuni.
Fapta in sensul obisnuit al cuvintului desemneaza actul de
conduita al persoanei manifestat sub forma de actiune sau
inactiune impreuna cu rezultatul produs prin savirsirea sa.
Actiunea reprezinta o comporatare pozitiva, o conduita prin care
se face ceva de natura sa produca o schimbare in sfera relatiilor
sociale, cele mai multe infractiuni se comit prin actiune.
Actiunea poate sa constea dintrun singur act sau din mai multe
acte fara ca prin aceasta sasi pearda unitatea. ( infractiunea de
vatamare corporala care poate fi rezultatul a mai multor sau unei
singure lovituri).
Un sir de infractuni presupun cu necesitate savirsirea unei
infractiuni, aceasta infractiune in structura unui tip determinat de
infractiuni imbraca o anumita forma de unde de fapt si apare
denumirea de infractiune tipica adica proprie acelei fapte. In
norma de incriminare actiunea tipica poate fi arata printrun
singur cuvint (sustragere vatamare) sau printro expresie de
cuvinte (face afirmatii mincinoase), cuvintul sau expresia care
desemneaza actiunea tipica in lit de specialitate este cunoscut sub
denumirea de verbul regens. Actiunea poate imbraca diferite
forme, se poate manifesta sub aspecte diferite in functie de
obiectul special ocrotit de legea penala ce poate fi lezat numai
printun anumit mod de comportament al infractorului, depilda
aceasta se poate realiza prin cuvinte (art, 312) fie prin scris (332),
fie prin acte fizice (145, 151, 186).
In procesul realizarii actiunii in functie si specificul acesteia
autorul se poate folosi de forta proprie sau anumite instrumente
si mijloace, stabilirea unui anumit instrument sau mijloc cu care a
actionat faptuitorul prezinta interes in activitatea practica fie
pentru incadrarea juridica a faptei uneori folosirea unui anumit
instrument sau mijloc constituind o circumstanta agravanta
calificanta lit m al2, art,145.

--- incatiunea in calitate de semn material insemna a nu face ceea

ce este impus , ordonat prin lege.
Inactiunea de regula este legata de o norma care impune obligatia
de a face ceva, obligindul pe destinatar spre realizarea unui
anumit comportament in scopul apararii valorilor sociale ocrotite
de lege CA EXEmPLU OBLIGATIA DE A ACORDA AJUROT Medical
calificat. Art, 162,
Incalcarea acestei norme se face deobicei printro conduita
contrara care se manifesta printro inactiune. Prin incactiune din
punct de vedere penal nu inseamna a nu face nimic, ci nu face
ceea ce ordona legea. Rezulta ca o infractiune care se manifesta
printro inactiune se poate savirsi numai de catre persoana care
are obligatia legala de a face ceva. Indeplinirea acestei obligatii
respectarea legii, iar neindeplinirea acesteia printro conduita
manifestata sub forma de inactiune inseamna incalcarea legii.
Inafara de aceasta in mod obligator admiterrea
comportamentului respectiv adica a inactiunii ttrebuie sa fie
insotit de vinovatie. In teoria dr, penal incatiunile sunt clasificate
in 2 grupe:
1. inactiunile absolute atunci cind faptuitorul in genere nusi
executa obligatia art, 162,v163.
2. inactiunea mixta atunci cind faptuitorul actioneaza dar
partial, realizindusi obligatiile incomplect. Neglijenta penala
329.
Consecintele criminale reprezinta ceal deal 2 semn obiectiv a
laturii subiective a infractiuneii. Orice fapta produce in mod
obligator un rezultat. Legea penala in continutul art,17 stabilind
infractiunea savirsita cu intentie o determina pe aceasta ca fiind
fapta .... in cadrul careia persoana a prevazut urmarile ei
prejudiciabile lea dorit sau lea admis in mod constient, precum si
prevederile articolelor 18 care stabileste fapta savirsita din
imprudenta si care este determinata ca fiind fapta in cadrul careia
........ persoana a prevazut urmarile ei prejudiciabile dar considera
in mod usuratic ca ele vor putea di evitate, sau nu lea prevazut
desi trebuia si putea sa le prevada.
Consecintele criminale reprezinta lezarea obiectului sau crearea
unei stari de pericol pentru acesta prin savirsirea actiunii sau
inactiunii prejudiciabile, rezultatul se poate exprima printro
vatamare efectiva adusa obiectului infractiunii o lezare a acestuia
sau crearea unei stari de pericol pentru el. Urmarea ca lezare
adusa obiectului poate fi materiala si consta in modificarea
suferita de obiectul material, in schimbarea efectiva materiala
produsa in realitatea inconjuratoare. La aceasta categorie se
atribuie infractiunile de omor de vatamare corporala de
sustragere si altele. Urmarea ca lezare adusa obiectului poate fi
nemateriala si consta in modificarea suferita de o valoare sociala
nemateriala cum ar fi depilda demnitatea persoanei. Consecinta
poate sa constea si intro stare de pericol cind fara a se aduce vreo
dauna efectiva obiectului ocrotirii penale se creaza o stare de
pericol pentru acesta de amenintare directa suficienta ca fapta sa
fie apteciata ca infractiune. La aceeasta categorie se atribuie
tentativa de omor (art. 27 in cumul cu 145) (283 banditisml),
Dupa cum urmarea este sau nu aratata in continutul partii
speciale a dreptului penal, literatura de specialitate lea clasificat
in materiale si formale.
Infractiunile materiale sunt acelea in continutul carora legiuitorul
a prevazut urmarile iar cele formale sunt faptele in procesul
descrierii carora legiuitorul a prevazut numai actiunea sau
incatiunea prejudiciabila fara sa fi cuprins urmarile acestora.
Urmarile materiale se clasifica in :
1. urmari fizice ( omor, vatamarea corporala)
2. patrimoniale (sustragerea deplapidarea)
consecintele nemateriale se impart in 2 grupe:
1. care lezeaza demnitatea, onoarea, libertatea si sunt destinatati
persoanele fizice. Cap 5 cod penal
2. cele ce lezeaza activitatea aparatului de stat si a organizatiilor
obstesti (cap. 13, 14, 17)
ImPORTANTA CONSECINTELOR PREJUDICIABILE:
1. in primul rind ele devin trasaturi sau semne de baza principale
in cadrul tuturor componentelor materiale de infractiune.
2. in al doilea rind acestea devin semne calificante in cadrul unor
componente concrete de infractiune. ( lit. D al.2 art. 186. al,4 5
art.186)
 3. in al treilea rind cind consecintele criminale nu sunt aratate in
continutul de baza sau in continuturile calificante, urmarea
prejudiciabila reprezinta circumstanta atenuanta sau agravanta
in functie de caz conform art. 76 si 77.

......................... raportul cauzal

Legatura cauzala reprezinta una din problemele dificile ale teoriei si
practicii dreptului penal. Raportul de cauzalitate dintre fapta
infractionala si consecintele criminale constituie cea dea 3 componenta
a laturii obiective a infractiunii, desi caracterizeaza absolut toate
infractiunile problema raportului cauzal apare in cazul infractiunilor
materiale astfel in cazul faptei de omor sau de vatamare delapidare, va
trebui sa se stabileasca legatura cauzala dintre decesul sau vatamarea
corporala a victimei si activitatea vinovatului astfel daca se va dovedi ca
urmarile provocate nu reprezinta consecinta faptelor realizate de
subiect ci se datoreaza altor cauze. daca nu se va putea dovedi legatura
cauzala dintre faptele persoanei si urmarea prejudiciabila aceasta nu va
putea raspunde penal. In unele situatii stabilirea raportului cauzal nu
prezinta nici o dificultate dar exista si cazuri dificile cind constatarea
raportului cauzal reprezinta o sarcina foarte complicata intrucit o
anumita urmare a fost provocata de actiuni ilegale a unei persoane sau
a unor persoane care a fost precedata sau insotita de alte actiuni sau
imprejurari anterioare, concomitente sau ulterioare si care au
influentat intro masura oarecare producerea acelui rezultat. Anume in
astfel de situtatii va trebui sa se stabileasca care anume a fost actiunea
sau incatiunea care a generat a determinat aparitia urmarii
prejudiciabile si la care au contribuit unele imprejurari preexistente
savirsirii faptei, concomitente sau ulterioare acesteia. In procesul
studierii raportului cauzal in domeniul dreptului penal trebuie sa se
izoleze factorii care determina aparitia efectului si sa se aprecieze drept
cauza numai actiunea sau incactiunea prejudiciabila, ilegala, savirsita cu
vinovatie iar drept efect urmarea prejudiciabila ale acesteia.
Din teoria dreptului penal o actiune sau incatiune are semnificatie
penala numai daca ea este savirsita cu vinovatie, in acest sens fapta in
procesul examinarii legaturii cauzale nu poate fi privita izolat de
procesul psihic al infractorului ci intro strinsa inseparabila legatura cu
acesta. Fapta pentru a constitui cauza de aparitie a unei urmari
prejudiciabile trebuie :
a. in primul rind sa preceada in timp urmarea
b. absolut sa o determine

doar realizind aceste 2 cerinte actiunea va corespunde categoriei

de cauza.
a. O actiune posterioara producerii urmarilor niciodata nu poate
considerata drept cauza de aparitie a acelei urmari.
b. Este necesar ca fapta sa fi determinat aparitia urmarii
prejudiciabile. In sensul ca fara interventia acesteia urmarea
concreta data nu sar fi produs.
Este absolut necesar sa facem o delimitare dintre actiunea cauza
si actiunea conditie.
Actiunea conditie favorizeaza producerea efectului, ea actioneaza
pe linga fenomenul cauza fiind precedenta sau concomitenta
acestuia dar prin ea insasi conditia nu poate genera niciodata
producerea efectului. ( atunci cind inferactiunea este savirisita
fara participatie < infractiunea de omor). In problema raportului
cauzal practica judecatoreasca releva unele teze a caror
cunoastere poate facilita stabilirea justa a legaturii cauzale In
cadrul unor cauze penale dificile.
1. in cazuk indentificarii mai multor actiuni trebuie sa se
stabileasca care dintre ele au avut si au generat contributii
determinante si care au avut caracter de ajutor, reprezentind
doar conditii favorabile pentru aparitia urmarii.
2. legatura cauzala exista chiar si in situatia in care urmarea
prejudiciabila nu sa produs imediat ci dupa trecerea unui
interval de timp.
3. legatura cauzala exista si atunci cind actiunea a provocat
aparitia urmarii periculoase in comun cu alte imprejurari
preexistente, concomitente sau posterioare daca fara
interventia actiuni, consecinta nu sar fi produs. Ex. Exista
infractiunea de vatamare corporala soldata cu deces cind o
persoana a aplicat o lovitura care din ea insasi nu poate duce la
decesul victimii care insa sa produs deoarece victima suferea
de o maladie cronica, era in stare de ebrietate etc.

5, .....................................
Dupa cum cunoastem, existenta infractiunii este conditionatade
savirsirea unei fapte manifestate sub forma de actiune de
infractiune.
Fapta respectiva poate fi realizata intrun anumit loc, timp,
instrument metoda, intro anumita imprejurare,. De fapt toate
acestea nu reprezinta principalul pentru existenta unei infractiuni
de aceia in normele de incriminare de obicei nu sunt introduse
caracteristici ale acestora. In anumite cazuri insa locul, timpul ,,,,,
pot prezenta o anumita importanta pentru determinarea unui
anumit tip de infractiune contribuind alaturi de celelalte semne la
individualizarea gradului prejudiciabil al infractiunii in continutul
carora au fost introduse. Asftel este necesara prezenta unui
anumit loc la infractiunea prevazuta de art. 222 profanarea
mormintelor, art, 287, 286. un anumit timp reprezinta o conditie
necesara a infractiunilor militare ( timp de razboi, ). Instrumentul
si mijlocul special este prezent in art. 234, 233. includerea acestor
semne normele de incriminare a fost necesaa intrucit numai in
prezenta lor poate fi provocata o dauna valorilor sociale aparate
 de legea penala. Daca aceste semne in lege nu sunt prevazute
constatarea lor poate prezenta interes pentru individualizarea
juddecatorreasca a pedepsei. Atunci cind aceste semne nu sunt
aratate in continutul de baza a componentei de infractiune ele
pot prezenta semnele calificante ale acesteia. Art, 186 al.2, lit.c,
al3.lit.a

Tema subiectul infractiunii

1. notiunea subiectului infractiunii, semnele acestuia
2. responsabilitatea, iresponsabilitatea si responsabilitatea redusa
3. virsta, conditia pentru tragere la raspundere penala
4. persoana juridica subiect al infractiunii
5. subiectul special al infractiunii
6. starea de ebrietate si influenta ei asupra tragerii la raspundere
a faptuitorului

1.......
In conformitate cu teoria si legislatia penala subiectul infractiunii
reprezinta sau este considerata persoana fizica, responsabila care
in momentul savirsirii infractiunii a implinit virsta de 16 ani. In
conformitate cu dispozitiile art. 11 al.1 toate persoanele care au
savirsit infractiuni te teritoriul rm urmeaza sa raspunda penal
potrivit codului penal al rm, rezulta ca subiect al infractiunii pe
teritoriul rm poate fi:
1. cetateanul rm
2. ctateanul strain
3. apatridtul
lucrurile, animalele orice altceva ce nu face parte din aceasta
enumerare nu poate deveni subiecte a infractiunii.
Moartea tarului dmitri in public.
Reesind din definitia subiectului infractiunii rezulta ce acestuia ii sunt
caracteristice 3 semne distincte:
1. caracterul fizic
2. responsabilitatea
3. virsta prevazuta de lege
. primul semn al subiectului general se cuprinde in natura juridica a
acestuia, adica subiect poate fi numai persoana fizica. Subiect al
infractiunii pot fi numai acele persoane care poseda capacitatea de-
asi da seama de caracterul comportamentului lor, de faptele pe care
le comit si le pot conduce, adica sunt responsabile. Vinovatia atit in
forma de intentie cit si inprudenta se exclude in toate cazurile atunci
cind persoana in momentul savirsirii faptei din cauza starii sale
psihice nusi dadea seama de caracterul faptelor prejudiciabile sau nu
putea sa le conduca. Capacitatea de-si da seama de faptele sale
precum si de a conduce cu ele apare la persoana psihic sanatoasa nu
din momentul nasterii ci odata cu implinirea unei anumite virste.
Virsta maximala conform opiniei pedeatrilor, psihologilor, juristilor in
acest sens este de 16 ani. Anume la aceasta virsta minorul atinge
acel grad al activitatii sociale cind poate raspunde pentru faptele sale
in ordine penala, absolut pentru toate infractiunile iar pentru
comiterea unor fapte aratate in continutul al.2 al. Art.21 virsta
raspunderii penale incepe de la 14 ani. Aceste 3 semne ale
subiectului infractiunii sunt obligatorii pentru toate componentele
de infractiune fiind necesare pentru calificarea oricarei fapte.

2...................... responsabilitatea
Nu putem vorbi despre un subiect al infractiunii daca acesta nu
intruneste cumulativ semnele care il caracterizeaza. Unul dintre
acestea este responsabilitatea. In conformitate cu prevederile al.2
al art. 85 cod penal al italiei responsabilitatea este definita astfel:
responsabil este cel are capacitatea de intelege si de a dovedi.
In conformitate cu dispozitiile art.22 responsabilitatea este starea
psihologica a persoanei care are capacitatea de a intelege caracterul
prejudiciabil al faptei precum precum si capacitatea deasi manifesta
vointa si deasi dirija faptele. Potrivit art. 23 cod nu este pasibila de
raspundere penala persoana care in timpul savirsirii unei fapte
prejudiciabile se afla in stare de iresponsabilitate adica nu putea
sasi dea seama de faptele sale sau nu putea sa le dirijeze din cauza
unei boli psihice cronice a unei tulburari psihice temporare, sau a
altei stari patologice. Responsabilitatea poate fi inteleseasa foarte
larg si poate fi caracterizata ca o institutie juridica precum si o
caracteristica a vinovatiei si a raspunderii penale, si in calitate de
semn al subiectului infractiunii. Teoria dreptului penal defineste
responsabilitatea ca fiind starea psihofizica a persoanei care re
capacitatea de asi da seama de caracterul faptelor sale, de valoarea
si urmarile care vor aparea precum si capacitatea de asi determina si
dirija in mod normal vointa in raport cu actiunile proprii, cu
realitatea, cu mediul. Starea de responsabilitate presupune ca
faptuitorul poseda insusiri psihice, constiinta,ratiune care o fac
capabila sa inteleaga caracterul prejudicabil al faptelor sale, precum
si sa o face sa fie capabila de ase abtine de la comiterea faptelor
interzise de lege,. Este absolut necesar ca responsabilitatea sa existe
in momentul comiterii infractiunii daca aceasta lipseste atunci nu se
mai pune problema vinovatiei in calitate de semn al infractiunii
intrucit o persoana iresponsabila niciodata nu poate actiona sau
inactiona intentionat sau din imprudenta. Dintre responsabilitate si
vinovatie exista o strinsa legatura responsabilitatea fiind premisa
vinovatiei, persoana fiind in stare de responsabilitate isi poate da
seama de faptele sale ce poate conduce. Aceasta persoana paote fi
caracterizata prin prezenta a 2 criterii importante:
1. criteriul juridic
2. criteriul medical.
Criteriul juridic ( psihologic) al responsabilitatii este caracterizat ca
fiind capacitatea persoanei de a intelege caracterul prejudiciabil al
infractiunii, precum si capacitatea, posibilitatea de a concuce cu
faptele sale.
Prin criteriul medical intelegem psihica sanatoasa, nivelul de
dezvolare al acestuia. Este responsabila persoana care poseda
capactitatea dea intelege de ce fapta sa este periculoasa, pentru ase
abtine de la comiterea ei si este iresponsabila persoana care nu este
apta sau capabila de a intelege semnificatia faptelor sale, sau chiar
daca le apreciaza nu este in stare de ale stapini, nu le poate dirija in
mod constient. Deasemenea este considerata iresponsabila si
persoana care in momentul savirsirii infractunii au fost responsabile
insa in momentul pronuntarii sentintei in rezultatul unei boli mintale
au fost declarate iresponsabile precum si persoanele care in
momentul savirsirii faptei cit si in momntul pronuntarii sentintei erau
respponsabile iar mai tirziu sau inbolnavit de o boala psihica si a fost
declarata iresponsabila. Art. 23, al.2.... doar in baza hot, de judecata
prin prisma expertizei medicale poate declara persoana
iresponsabila. Criteriul medical al iresponsabilitatii include prezenta
unor boli psihice depilda oligofronia, schizofronia, psihoza maniacala,
sau alte tulburari psihice temporare. Criteriul psihologic sau juridic
include 2 factori psihici:/
1. factorul intelectiv nu putea sasi dea seama de faptele sale
2. volitiv se manifesta prin cuvinte si nu putea sa le conduca.
Pentru existenta iresponsabilitatii este necesara prezenta macar a
unuuia dintre criteriile enumerate anterior. Acestea pot exista
separat

.. conceptul responsabilitatii reduse trezeste multiple discutii in teoria

dreptului penal. Pentru prima data despre responsabilitatea redusa
se mentiona in codul penal al germaniei din anul 1840. prin aceasta
stare se indica printre altele existenta deficientei mintale a sub
dezvoltarii. A starii de ebrietate, lipsa completa de educatie. Pentru
faptele criminale savirsite in asemenea stare se prevedea
posibilitatea aplicarii unei pedepse mai blinde. Codul penal actual al
rm stabileste responsabilitatea redusa in continutul art. 23 cu
indicele 1astfel:. Care a savirsit o infractiune ca urmare a unei
tulburari psihice constatata prin expertiza medicala efectuata in
modul stabilit din cauza careia nusi putea da seama pe deplin de
caracterul si legalitatea faptelor sale sau nu le putea dirija pe deplin
este pasibila de responsabilitate penaala redusa. Un exemplu de
responsabilitate se contine in prevederile art, 147 omorul savirsit in
stare de afect. Starea de afect reprezinta de fapt o stare psihologica
instabila a persoanei care reduce din capacitatea persoanei de a
realiza caracterul prejudiciabil al faptei si in special de a constientiza
urmarile acesteia. Specific pentru acest caz este faptul ca starea
psihologica a faptuitorului poate fi considerata drept stare de afect
numai atunci cind aceasta a fost provocata nemijlocit de catre
victima de diferite fapte imorale sau ilegale ale acesteia. Putem
exemplifica in acest sens si dispozitiile, prevederile art, 147 care
stabileste pruncuciderea care presupune o stare instabila care poate
fi specifica doar unei femei in timpul nasterii sau imediat dupa
nastere, in literatura de specialitate acest interval de timp este
cuprins in limita de pina la 24 de ore din momentul nasterii. In
aceasta situatie raspunderea limitata este si ea una specifica din
considerentul ca acest subiect este unul specia, mama in procesul
nasterii, sau dupa ce a nascut, in calitate de victima fatul nou nascut
al acesteia. Responsabilitatea redusa poate fi caracterzizata prin 2
criterii:
1. criteriul juridic (psihologic)
2. medical ( biologic)
criteteriul juridic al responsabilitatii reduse este caracterizat prin
capacitatea diminuata, minimalizata a faptuitorului de-asi da
seama de cele savirsite, de a aprecia importanta acestora si prin
capacitatea de a motiva faptele sale. In acest caz se iau in vedere
faptele prejudiciabile prevazute in legislatia penala a caror
componente contin semnele unei tulburari psihice a subiectului
infractiunii precum si diminuarea esentiala a posibilitatii acestuia
de a constientiza si de a dirija faptele sale. Criteriul medical
cuprinde o dereglare temporara a activitatii psihice, prezenta unei
anomalii psihice, unele forme a psihopatiilor, neurozele sub
dezvoltarea psiho-fiziologica si altele. Codul penal al rusiei atribuie
la starea de responsabilitate redusa urmatoarele:
1. isteria
2. nevroza isterica
3. psihastenia
4. si alte psihoze ce afecteaza functiile normale a activitatii
crreerului uman.

Persoana care sufera de o maladie care nu exclude

responsabilitatea este indiscutabil un subiect al aplicarii a
raspunderii penale, faptul ca subiectul raspunderii penale a
savirsit fapta intro stare de responsabilitate redusa reprezinta o
circumstanta atenuanta potrivit lit.d al.1 art.76. in practica insa
putem intilni si situatii in cadrul carora faptuitorul prezinta un
pericol social sporit ceeea ce niciodata nu poate fi considerat in
calitate de circumstanta agravanta de catre instanta
judecatoreasca. Problema cea mai mare vizavi de acest subiect
consta in faptul ca pina la moment nu exista nici un act normativ ,
ordin, instructiune in vigoare care ar stabili o lista exacta de
tulburari psihice care acorda instantei judecatoresti dreptul de a
declara un faptuitor ca fiind persoana cu responsabilitate redusa
cu toate urmarile legate de acest fapt. Potrivital.2 al art.23 cu
indicele 1 instanta de judecata la stabilirea pedepsei sau a
masurilor de siguranta tine cont de tulburarea psihica existenta
cae insa nu exclude raspunderea penala.

3.............. virsta
Virsta fiind privita sub asptectul notiunii sale include in sine un sir
de semne caracteristice:
1. din punct de vedere social biologic distingem 3 tipuri ale virstei:
a. virsta social-psihologica (social juridica)
b. virsta medicala
c. virsta calendaristica.

- Prin virsta social psihologica se intelege virsta in care

persoana fizica a ocupat un anumit loc in societate este
preocupata de toate domeniile care ii asigura existenta si
indeosebi ca cetatean se bucura de anumite drepturi si isi
asuma anumite obligatiuni. Din acest grup fac parte: virsta
constitutionala, de munca, pensionara, civila. Ect. ..
- Virsta medicala prevede ca individul evolueaza, creste se
dezvolta in mediu, cu alte cuvinte traieste in mediul biologic.
- Visrta calendaristica este virsta care da o apreciere
persoanei la ce etapa de dezvoltare este. Aceasta etapa se
masoara in ani, luni zile si ore. Aceasta se deduce din
certificate de nastere, buletin ect.

Virsta raspunderii penale este stabilita in legislatie astfel potrivit

al.1 art, 21 virsta raspunderii penale este de 16, iar reesind din
continutul al,2 al aceluias articol virsta tragerii la raspudnere
penala pentru infractiunile aratate in forma completa in
continutul acestui alineat este de 14 ani. Insa exista componente
de infractiune care prezuma o virsta mai mare a subietului in
raport cu 16-14 ani., depilda art.208, 209, 159, capitolul
infractiuni contra justitiei si altele. La stabilirea virstei minorului
judecata este obligata sa determine precis ziua, luna, anul nasterii
apelind in cazurile necesare la petrecerea sau efecturare unei
expertize medico legale. In aceste cazuri se considera ca minorul
a atins virsta indicata de lege reesind din virsta minima stabilita de
catre expertiza iar in cazurile cind este cunoscuta ziua de nastere
persoana se considera ca a implinit o anumita virsta incepind cu
ora 00.00 a zilei urmatoare, daca expertii numesc numai luna
nasterii atunci ziua de nastere va fin considerata ultima zi a acelei
luni, iar daca acestia indica anul nasterii atunci ziua de nastere va
fi considerata ultima zi a ultimei luni.
In procesul judecatorii cauzei atunci cind pe banca acuzatilor
avem inculpati minori instantele de judecata trerbuie sa recurga la
examinarea personalitatii minorului o conditiilor de viata si
sanatate a acestuia sa stabileasca motivul infractiunii cauzele si
conditiile care au contribuit la comiterea acesteia pentru ca
ulterior aceste caracteristici ale faptei si persoanei minorului sa fie
luate in vedere la aplicarea pedepsei penale sau a masurii de
siguranta aplicate acestuia

Pentru examen facilitatile minorului in dreptul penal:

1. toate infractiunile savirsite de minori sunt considerate ca
fiind savirsite cu circumstante atenuante lit.b al.1 art,76.
2. fata de minori nu poate fi aplicata pedeapsa cu munca
neremunerata in folosul comunitatii art. 67, al.4
3. la stabilirea pedepsei inchisorii pentru persoana care la
data savirsiriii infractiunii nu a implinit virsta de 18 ani.
Termenul inchisorii se stabileste din maximul pedepsei
prevazute de lege penala pentru infractiunea redusa la
jumatate. Al.3 art. 70
 4. la stabilirea pedepsei definitive pentru concurs de
infractiuni pedeapsa inchisorii pentru minori nu poate
depasi 12 ani si 6 luni. Al.1 art.84/
5. la stabilirea pedepsei definitive pentru cumul de sentinte
fata de o persoana care nu a implinit virsta de 16 ani
termenul maximal de inchisoare este de 15 ani, al.1 art.
85.
6. fata de minori nu poate fi aplicata pedeapsa detentiunii
pe viata. Art. 71,. Al.3
7. persoanele care nu au atins virsta de 18 ani isi executa
pedeapsa in penetinciare specializate pentru minori ( al.5
art. 72)
8. persoana in virsta de pina la 18 ani care a savirsit pentru
prima oara o infractiune usoara sau mai putin grava poate
fi liberata de raspundere penala conform art, 54
9. la stabilirea starii de recidiva de antecedentele penale
pentru infractiunile savirsite in timpul minoratului, lit.a
al.5 art, 34.
10. liberarea conditiionata de pedeapsa inainte de termen
poate fi aplicata daca condamnatul care la momentul
savirsirii infractiunii a atins virsta de 18 ani daca acestia
au executat efectiv cel putino treime din termnul de
pedeapsa stabilit pentru savirsirea unei infractiuni usoare
mai putin grave.
- cel putin jumatate din termenul de pedeaspsa stabilit pentru
savirsirea unei infractiuni grave, cel putin 2 treimi din
termenul de pedeapsa stabilit pentru savirsirea unei
infractiuni deosebit de grave sau exceptional de grave, al.5
art.91.
11. minorii condamnati pentru savirsirea unei infractiuni
usoare mai putin grave pot fi liberati de pedeapsa penala
de catre instanta de judecata daca se va constata ca
 scopurile pedepsei pot fi admise prin internarea lor intro
institutie speciala de invatamind si de reeducare sau
intro instituie curativa si reeducare, precum si prin
aplicarea altor masuri de constringere cu caracter
educativ prevazute la art. 104. conform art. 93.

4........ persoana juridica

Codul penal al rm, actual, pentru prima data in istoria penala a
tarii noastre contine reglementari cu privire la persoana juridica in
calitate de subiect al infractiunii, aceasta novatie sa datorat
faptului schimbarii realitatii economice in tara noastra si anume
trecerea la economia de piata. Odata cu aceasta au aparut o
multime de persoane juridice, sa modificat conceptia privind
natura lor juridica, sa diversificat domeniul de aactivitate a
acestor persoane juriddice fiind dificila efectuarea controlului
asupra actiivitatii acestora astfel marinduse posibilitatea comiterii
unor incalcari din partea lor. Chiar si accualmente in practica
penala mondiala una dintre cele mai discutate intrebari este
atribuirea persoanei juridice la categoria de subiect al infractiunii.
Practica ne arata ca majoritatea statelor lumii resping faptul ca
persona juridica poate fi subiect al unei infractiuni. Principiul dat
a fost proclamat inca in dreptul roman. Recunoasterea teoretica a
posibilitatii persoanei juridice de a raspudne penal a fost urmata
de anumite acte internationale, astfel comitetul european privind
Problemele infractionale a consiliului europei a recomandat
parlamentelor statelor membre a consiliilor dea recunoaste pers.
Juridice in calitate de subiecte a infractiunilor ecologice. In anul
1985 recomandarea data a fost confirmata de ceal deal 6 congres
al organizatiei natiunolor unite referitor la prevenirea
infractionalitatii si comportarea cu infractorii. Deasemenea
trebuie mentionata si conventia europeana de drept penal asupra
coruptiei adoptata la 27 ianuarie anul 1999 la strasburg si care in
art. 18 prevede raspunderea penala a personei juridice pentru
infractiuni reprezentind darea si luarea de mita, trafic de influenta
si spalare a banilor, stabilite prin conventia data savirsite in
interes propriu prin intermediul unei persoane fizice care
actioneaza individual sau ca parte a unui organ al persoanei
juridice si care are o functie de conducere in cadrul persoanei
juridice existente. Actualmente raspudnerea penala a persoanei
juridic este acceptata in marea britanie, canada, sua,. Germania si
alte tari, moldova inclusiv. In conformitate cu al.3 al arrt. 21 poate
raspunde penal numai persoana juridica cu exceptia aut, publice
care intrunesc urmatoarele condiitii:.
1. persoana juridica este vinovata de neindeplinirea sau
indeplinirea necorespunzatoate a dispoziitiilor directe ale legii
care stabilesc indatoriri sau interdictii pentru efectuarea unor
anumite activitati
2. persoana juridica este vinovata de efecturarea unei activitati ce
nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate
3. fapta care cauzeaza sau creaza pericolul cauzarii de daune in
proportii considerabile persoanei, societatii sau statului, a fost
savirsita in interesul acestei persoane juridice, sau a fost
admisa, sanctionata, aprobata, utilizata de organul sau
persoana inputernicita cu functii de conducere a persoanei
juridice respective. Spre deosebire de persoanele fizice care
contin semnele subiectului infractiunii si care pot raspunde
absoolut pentru toate infractiunile prevazute de partea
speciala a codului penal, persoanele juridice cu exceptia
autoritatilor publice raspund penal numai pentru infractiunile
sanctiunile carora prevad raspunderea persoanei juridice. In
conformitate cu al 5 art. 21 raspunderea penala a persoanei
juridice nu exclude raspudnerea persoanei fizice pentru aceasi
infractiune savirsita.
Subpunctul subiectul special ............ 5.......
Prin subiect special al infractiunii se intelege persoana fizica
responsabila care in momenrul savirsirii faptei a implinit o
anumita virsta si care este caracterizata prin prezenta unui semn
special aratat nemijlocit in dispozitia normei speciale din cadrul
codului penal. Indicatia in dispozitia normei asupra faptului
prezentei sau necesitatii unui subiect special denota faptul ca nu
oricare persoana fizica responsabila care a provocat o anumita
dauna poate fi trasa la raspundere penala. Semnele subiectului
special dupa continutul lor sunt foarte variate. Ele se pot referi la
diferite caracteristici ale personalitatii infractorului ca de exemplu
functia profesia, situatia familiara, obligatiile militare ect.. spre
exemplu subiect al infractiunii stabilite de componenta art, 286
poate fi numai persoana care executa pedeapsa cu inchisoare.
Semnele subiectului general niciodata nu sunt aratate in
continutul partii speciale a codului penal. Acestea sunt aratate de
legiuitor in art, 21, 22, 23 cu indicele 1, 24. Cu privire la notiunea
subiectului special aceasta nu se contine in prevederile partii
generale a codului penal. De regula semnele care caracterizeaza
subiectul special sunt indicate nemijlocit in continutul dispozitiilor
partii speciale a codului penal uneori legiuitorul clasifica normele
cu subiect special in capitole separate ale partii speciale ale
codului penal,. Putem exemplifica 2 capitole si anume cap.15 si
cap.16 care stabilesc infractiunile savirsite de persoane cu functie
de raspundere, si respectiv cap.16 infractiuni savirsite de
persoanele care gestioneeaza organizatiile comerciale, obstesti
sau alte organizatii nestatale. Exista situatii cind semnele
subiectului special nu sunt aratate in dispozitiile normei speciale
insa acestea pot fi determinate apelind la interpretarea
sistematica, logica si gramaticala a legii penale. Depilda in cazul
componentei prevazute la art, 162 neacordarea de ajutor unui
bolnav, legiuitorul arata indirect subiectul acestei componente
prin descrierea unui semn esential caracteristic subiectului
respectiv si anume a obligatiei in virtutea legii sau a regulilor
speciale de a acorda ajutor unui bolnav. Conform regulilor
speciale din aceasta categorie de persoane fac parte:
1. medicii.
2. Surorile medicale
3. Farmacistii
4. Asistentele medicale.
5. Acuserii
6. Felserii.
In dreptul penal in cazul unor articole din partea speciala a codului
penal la determinarea subiectului infractiunii legiutorul aplica
caracteristici care se refera numai la angajatii unor sisteme ale
statului depilda: infractiunile contra justitiei care contin un sir de
componente de infractiune subiecte ale carora pot fi numai
persoanele angajate in domeniul justitiei (ofiterii de urmarire
penala, judecatori, procurori). Potrivit regulii generale subiect al
infractiunii poate fi cetateanul rm, strain sau apatridul. (al.art.11)..
De la aceasta regula exista 2 axceptii:
1. Componenta art. 337 care stabileste componenta tradarii de
patrie,subiect al caruia poate fi numai cetateanul rm.
2. Componenta prevazuta de art.338 spionajul subiect al caruia
poate fi numai cetateanul strain sau apatridul..
reesind din cele relatate semnele subiectului special pot fi
clasificate in felul urmator:
a. Conform situatiei juridico-statale cetatenii rm, art.
337.. si cetatenii straini art. 338..
b. Conform criteriului demografic si anume in
conformite cu sexul componenta pruncuciderii
subiect ppoate fi numai femeia,
-- conform virstei avem minorul in cazul articolelor
208, 209,
 -Conform legaturilor de rudeni- parintii in cazul
articolelor 205, sau avem rudele pe linie colaterala
(frati, surori) rude pe linie dreapta(pina la gradul3)
incestul art,201.
c. Conform obligatiei militare rezervistul in cazul art.
372 sau militarul 376 sau persoana din unitatea
militara art, 377.
d. In conformite de functiile sale -- capitolul 15 in
intregime care stabileste infractiunile savirsite contra
bunei desfasurari a activitatii in sfera publica.
e. Conform profesiei medicul 160, 161, 162.

6............ ebrietate, influenta asupra raspunderii penale.....

Prin stare de ebrietate in dreptul penal se intelege starea de
dereglare psiho-functioanala a organismului uman survenita in
urma consumului de alcool si sau de alte substante cu efecte
similaer, conform al,1 art, 134 cu indicele 12... in conformitate cu
prevederile art, 24 persoana care a savirsit o infractiune in stare
de ebrietate produsa de alcool sau de alte substante nu este
liberata de raspundere penala,. Cauzele ebrietatii, gradul si
influenta ei asupra savirsirii infractiunii se iau in considderare la
stabilirea pedepsei. In confrmitate cu al.2 si 3 art.324 cu indicele
12 in dreptul penal avem sub aspect medical 2 forme de
exprimaer a starii de ebrietate:
1. Starea de ebrietate alcoolica de grad minim
2. Starea de ebrietate alcoolica de grad avansat.

Starea de ebrietate prezenta la subiectul infractiunii in cazul

comiterii acesteia prezinta conform lit,j al,1 art. 77 o circumstanta
agravanta. ( insa instanta judecatoreasca este in drept in functie
de caracterul infractiunii sa nu atribuie pe aceasta la categoria de
circumstante agravanta). Temeiul real de tragere la raspudnere
penala pentru faptele savirsite in stare de ebrietate se
caracterizeaza in primul rind prin absenta criteriului medical al
iresponsabilitatii. In dreptul penal starea de ebrietate :

1. Stare de ebrietate fiziologica- de la abaterile psihice ce nasc

starea de iresponsabilitate ebrietatea fiziologica se deosebeste
prin 2 semne esentiale. In primul rind aceasta aparare in urma
consumului constient de alcooll, stupefiante. Ect. In aldoilea
ebrietatea fiziologica nu atrage dupa sine aparitia unor
tulburari esentiale ale organului de vaz, auz, precum si alte
tulburari psihice esentiale. De regula in cazul starii de ebrietate
fiziologica lipseste si criteriul psihologic al iresponsabilitatii,
deoarece chiar si in forma avansata ebrietatea fiziologica nu
atrage dupa sine o tulburare a procesului psihic, nu duce la
disparitia completa a controlului constiintei, asupra faptelor
sale.
2. Starea de ebrietate patologica testarea de ebrietate
patologica adica o stare bolnava a psihicului persoanei care ii
apare ca rezultat al consumului de alcool, stupefiante, subsante
toxic permament. Ebrietatea patologica reprezinta nu numai o
forma grava a ebrietatii dar si o stare bolnava a psihicii o
tulburare a acesteia (delirul alcoolic). Savirsirea infractiunii in
cazul prezentei starii de ebrietate patologica exclude
raspunederea penala intrcuit in acest caz sunt prezente ambele
forme sau criterii a iresponsabilitatii. In cazul savirsirii
infractiunii in stare de ebrietate fiziologica faptuitorul cu
conditia intrunirii altor semne al subiectului infractiunii va
purta raspundere si pedeapsa penala., deoarece in actiunile
acestuia lipseste criteriul medical., al iresponsabiliatiii si de
regula nu-l avem nici pe cel juridic sau psihologic. Aplicind fata
de asemenea persoane raspudnerea si pedeapsa penala
instanta de judecata poate aplica si masurile de siguranta
potrivit art. 103 cod penal al. Rm.
 Tema; latura subiectiva a infractiunii
1. notiunea si importanta ei
2. vinovatia semn principal al laturii subiective
- intentia
- imprudenta
3. motivul si scopul infractiunii
4. vinovatia dubla, mixta sau infractiuni comise cu 2 forme de
vinovatie.
5. Eroarea si influenta asupra raspunderii penale asupra
faptuitorului.

1........................

Pentru ca o fapta sa prezinte o infractiune se cere ca aceasta sa fie

savirsita cu vinovatie adica vinovatul trebuie sa posede o anumita
caracteristica psihica in procesul comiterii faptei. Atitudinea psihica
care insoteste savirsirea faptei este alcatuita din elementul intelectivsi
cel volitiv care acorda un anumit continut vinovatiei si formelor sale.
Aceasta atitudine psihica manifestata sub forma de intentie sau
imprudenta impreuna cu motivul si scopul infractiunii reprezinta latura
subiectiva a componentei de infractiune. Vinovatia care poate imbraca
forma intentiei sau imprudentei constituie un semn obligator al laturii
subiective a componentei de infractiune. Acesta este obligator
deoarece demonstreaza pozitia negativa a celui care a comis
infractiunea fata de valorile sociale aparate de legea penala. Cu alte
cuvinte nu este suficient sa se dovedeasca savirsirea unei fapte ce
prezinta un grad prejudiciabil ci pentru ca acea fapta sa constituie o
infractiune trebuie sa se dovedeasca ca infractorul a avut reprezentarea
faptei si a urmarilor acesteia precum si o anumita atitudine a vointei
fata de aceasta. Inainte de a se proceda la stabilirea vinovatiei si a
formei de manifestare a acesteia trebuie sa se constate ca vinovatul a
actionat liber si in constiinta de cauza , ca a fost responsabil si a avut
libertatea de hotarire si actiune. Semnele laturii subiective sunt:
vinovatia semn principal

Motivul

Scopul

2...........................

Principiul poterivit caruia raspunderii penale poate fi supusa doar

persoana care a savirsit o fapta cu vinovatie a existat totdeauna zin
teoria dreptului penal. Art,6. Cod penal.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a persoanei fata de fapta

savirsita prevazuta de legea penala si urmarile ei. Elemente ale
vinovatiei ca atitudine psihica sunt constiinta si vointa care in
totalitatea lor formeaza continutul vinovatiei. (mecanismul psihollogic
al vinovatiei) vinovatia este caracterizata prin:

1. Elementul intelectiv
2. Elementul volitiv.
Formele vinovatiei adica intentia sau imprundenta sunt aratate in
continutul articolelor 17, si 18. In norma concreta a partii speciale
a codului penal forma vinovatiei poate fi aratata nemijlocit sau
poate fi subinteleasa. Atunci cind caracterul faptelor sau scopul
infractiunii inscris in lege marturiseste despre aceea ca
infractiunea data poate fi comisa numai intentionat atunci forma
vinovatiei poate sa nu fie aratata in continutul dispozitiei normei
penale, la astfel de componente atribuim banditismul, furtul,
violul, tilharia. Forma vinovatiei deaseamenea nu este aratata in
continutul dispozitiei normei penale si atunci cind fapta poate fi
savirsita atit intentionat cit si din imprudenta, depilda
componenta divulgarii secretului de stat. ( intentionat si din
imprudenta). Importanta juridica a formelor vinovatiei este
urmatoarea:
1. In primul rind forma vinovatiei constituie hotarul subiectiv ce
delimiteaza comportamentul criminal de cel necriminal ( atunci
cind avem raspunderea penala numai pentru comiterea
intentioanata a infractiunii) 162,,
2. Forma vinovatiei determina calificarea faptei atunci cind avem
componente de infractiune care se aseamana sub aspectul
laturii obiective dar care se deosebesc conform vinovatiei.
(infractiunea de omor intentionat 145. Lipsirea de viata din
imprudenta, vatamarea grava medie din imprudenta si din
intentie)..
3. Forma vinovatiei reprezinta unul din criteriile de individualizare
a raspunderii si pedepsei penale.
4. Forma vinovatiei in cumul cu gradul prejudiciabil al faptei
influenteaza clasificarea infractiunilor potrivit art,16 cod penal.
Astfel infractiunile usoare mai putin grave si grave pot si
savirsite atit intentionat cit si din imprudenta al,.2, 3,4 art. 16.
Iar infractiunile deosebit de grave si exceptional de grave pot fi
savirsite numai din intentie. Al.5,6 art. 16.
5. Forma vinovatiei influenteaza asupra stabilirii de catre instanta
de jjudecata a tipului penitenciarului in care urmeaza sa fie
executata pedeapsa cu inchisoare. Astfel in penitenciare de tip
deschis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la
inchisoare pentru infractiuni savirsite din imprudenta conform
art.,72 al.2.. in penitenciare de tip semi-inchis isi executa
pedeapsa persoanele care au fost condamnate pentru
savirsirea infractiunilor usoare, mai putin grave, grave,,
intentionat.. art. 72, al.3.. in penenticiare de tip inchis executa
pedeapsa persoanele condamnate deosebit si exceptional de
grave comise intentionat precum si persoanele care au savirsit
infractiuni ce constituie recidiva al.4 art, 72,,.
2.a intentia este prezenta in majoritateainfractiunilor savistie in realitatea
obiectiva, descrise in partea speciala a codului penal al rm.
Determinarea corecta precisa a formei de manifestare a intentiei
prezinta o importanta juridica:

- infractiunea savirsita cu intentie directa exista atunci cind faptuitorul

isi dadea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, a prevazut
urmarea prejudiciabila si a dorit aparitiaa acesteia. Faptul ca persoana
isi da seama de caracterul prejudiciabil al faptei savirsite si a prevazut
urmarea prejudiciabila caracterizeaza procesele psihice care decurg in
sfera constiintei si de aceea acestea formeaza elementul intelectiv al
intenctiei directe, iar dorinta aparitiei acestor urmari se refera la sfera
volitiva a activitatii psihice si se atribuie la elementul voltiv al intentiei
directe. Prevederea aparitiei rezultatului prejudiciabil in cazul intentiei
directe se caracterizeaza prin urmatoarele:

a. prevederea schimbarilor de fapt in obiectul atentatului

b. intelegerea importantei lor sociale.

c. onstientizarea raportului cauzal dintre fapta si urmarea

prejudiciabila.

Intentia directa este caracterizata prin prevederea aparitiei neaparate a

urmarii prejudiciabile. Elementul volitiv al intentiei directe ce
caracterizeaza vointa subiectului este determinat in lege in calitate de
sau ca dorinta survenirii urmarilor prejudiciabile. Dorinta reprezinta
vointa, mobilizata spre atingerea scopului dat. Definitia intentiei directe
prevazuta de legiuitor este determinata de componentele materiale de
infractiune anume de aceea dorinta este caracterizata numai prin
consecinta prejudiciabila care de fapt intruchipeaza acea dauna care
este cauzata obiectului, insa in legea penala exista si componente
formale de infractiune si in asemenea cazuri in calitate de obiect al
dorintei apare insasi actiunea sau inactiunea criminala.
2.b intentia indirecta are loc atunci cind faptuitorul isi dadea seama
de caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevedea urmarea
prejudiciabila si cu toate cu nu o dorea insa constient admitea aparitia
acesteia sau potrivit legii manifesta o atitudine indiferenta fata de
aparitia acesteia. Caracterul prevederii urmarii prejudiciabile este
diferit in cazul intentiei directe si a cellei indirecte. La intentia directa
faptuitorul prevede inevitabilitatea aparitiei urmarii prejudiciabile iar in
cazul intentiei indirecte aceasta se caracterizeaza numai prin
inevitabilitatea aparitiei urmarii prejudiciabile. Elementul intelectiv al
intentiei indirecte se caracterizeaza prin constientizarea caracterului
prejudiciabil al faptei comise si prevederea aparitiei urmarilor
prejudiciabile elementul volitiv al intentiei indirecte se caracterizeaza
prin admiterea constienta a urmarilor prejudiciabile. Intentia indirecta
se intilneste mult mai rar in continutul legii comparativ cu cea directa,
aceasta este imposibila in cazul componentelor de infractiune formale,
in cazul componentelor care au un scop bine determinat in cazul
pregatirii si tentativei de infractiune, precum si in actiunile
organizatorului istigatorului si a complicelui. Intre aceste 2 forme ale
intentiei exista multe asemanari. Elementul intelectiv caracteristic
ambelor forme ale intentiei consta in constientizarea caracterului
prejudiciabil al faptei comise si prevederea urmarilor prejudiciabile.
Pentru elementul volitiv comun ambelor forme ale intentiei este
atitudinea pozitiva fata de aparitia urmarilor prejudiciabile si totusi este
vorba despre 2 forme ale intentiei deaceia fiecare dintre acestea
prezinta particularitatile sale.

Deosebirea dupa elementul intelectiv consta in caracterul diferit de

prevedere a urmarilor, daca in cazul intentiei directe faptuitorul de
regula prevede inevitabilitatea aparitiei urmarii iar unele cazuri
posibilitatea reala de aparitie a rezultatului atunci intentiei indirecte ii
este caracteristica numai prevederea posibilitatii reale de aparitie a
urmarii. Deosebirea principala insa dinte intentia directa si cea
indirecta consta in atitudinea volitiva fata de urmarile prejudiciabile. In
cazul intentiei directe este prezenta atitudinea pozitiva fata de aparitia
urmarilor manifestata prin dorinta aparitiei acestora, iar in cazul
intentiei indirecte prin admiterea constienta a aparitiei lor. Graddul
prejudiciabil al infractiunilor savirsite cu intentie directa de regula este
mai mare in raport cu gradul prejudiciabil al infractiunilor savirsite cu
intetie indirecta.

pe linga aceasta clasificare a intentiei teoria si practica dreptului penal

mai clasifica intentia si dupa momentul aparitiei acesteia. (Momentul
aparitiei gindului, planului de a comite o infrtactiune ) :

1. Intentie premeditata se caracterizeaza prin aceea ca intentia de

a comite o infractiune este realizata dupa aparitia unui interval
insemnat de timp de la aparitia. Deobiecei in intervalul dat
faptuitorul pregateste comiterea unei infractiuni.
2. Intentie spontana exista atunci cind dintre momentul aparitiei
gindului, planului,ideii de a comite o infractiune si momentul
realizarii in fapt al acestuia practic nu exista un interval de timp
sau daca acestea totusi exista este nesemnificativ. Se clasifica in :
- Simpla este intentia care apare la persoana ce se afla intro
stare psihofizica normala.
- Afectata exista atunci cind faptuitorul defapt a fost
provocat sa actioneze astfel insasi de faptele amorale,
antisociale ale victimei, care au generat la acel faptuitor a
unei stari psihofizice anormale la moment.

O alta clasificare a intentiei este :

1. Intentia determinata (concretizata) se caracterizeaza prin

prezenta la subiectul infractiunii a unei inchipuiri viziuni, concrete
cu privire la indicii calitativi si cantitativi ale daunei cauzate.
Aceasta intentie se mai clasifica in:
-i intentie determinata simpla atunci cind subiectul are o

inchipuire precisa despre un rezultat concret.

 - Intentia determinata alternativa care exista atunci cind
subiectul prevede posibilitatea reala egala de aparitie a doua sau
mai multor urmari prejudiciabile individual determinate. Aceste
infractiuni trebuie calificate in functie de urmarea real produsa.
2. Intentia nederminata sau neconcretizata este caracterizata
prin aceea ca desi face parte din previziunea subiectului in
constiinta acestuia nu este determinata.

Orice infractiune comisa urmeaza a fi calificata in felul urmator.