Sunteți pe pagina 1din 116

MATEMATICI SPECIALE

Petrehus Viorel

March 3, 2017
ii
Cuprins

1 Functii complexe 1
1.1 Corpul numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Siruri de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.3 Planul complex extins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.4 Serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.6 Functii complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.7 Functii complexe denite prin serii de puteri . . . . . . . . . . . . 7
1.8 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.9 Functii complex derivabile. Ecuatiile Cauchy-Riemann . . . . . . 9
1.10 Ramuri de functii complex derivabile(olomorfe) . . . . . . . . . . 14
1.11 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.12 Curbe n planul complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.13 Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.14 Teorema Cauchy si consecinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.15 Reprezentarea integral a si reprezentarea prin serii de puteri a
functiilor olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.16 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.17 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.18 Puncte singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.19 Folosirea reziduurilor pentru
calculul integralelor denite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
R2
1.19.1 Integrale de tipul 0 R(cos ; sin )d . . . . . . . . . . . 29
R 1 P (x)
1.19.2 Integrale de tipul 1 Q(x) dx, unde P si Q sunt polinoame 29
R +1 iax P (x)
1.19.3 Integrale de forma 1 e Q(x) dx, unde P si Q sunt poli-
noame . . . . . . . R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1 P (x)
1.19.4 Integrale de forma 0 xa Q(x) dx, unde P si Q sunt poli-
noame si a 2= Z . . . . R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1 P (x)
1.19.5 Integrale de forma I = 0 ln(x) Q(x) dx, unde P si Q sunt
polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
R 1 P (x)
1.19.6 Integrale de tipul 0 Q(x) dx, unde P si Q sunt polinoame 34
1.20 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

2 Serii Fourier 37
2.1 Serii Fourier pentru functii de perioad
a 2 . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Serii Fourier pentru functii T periodice . . . . . . . . . . . . . . . 43

iii
iv CUPRINS

2.3 Serii Fourier pentru functii pare


si impare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.4 Serii Fourier n sinus sau cosinus ale functiilor f : [0; l] ! C . . . 44
2.5 Aproximarea functiilor continue prin polinoame . . . . . . . . . . 44
2.6 Identitatea lui Parceval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.7 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

3 Transformarea Fourier 49
3.1 Functii rapid descresc atoare si transformatele lor Fourier . . . . . 49
3.1.1 Propriet ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.1.2 Extinderea transformatei Fourier la alte tipuri de functii . 54
3.2 Functii generalizate (distributii) si transformatele lor Fourier . . 56
3.2.1 Denitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.2.2 Derivarea distributiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2.3 Transformarea Fourier a distributiilor . . . . . . . . . . . 59
3.3 Tabele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.4 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

4 Functii Bessel 67
4.1 Functiile si ale lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2 Denitia functiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.3 Relatii de recurent
a pentru functiile Bessel . . . . . . . . . . . . 71
4.4 Ortogonalitatea functiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.5 Zerourile functiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.6 Completitudinea functiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

5 Ecuatii cu derivate partiale 75


5.1 Forma canonic a a ecuatiilor cvasiliniare de ordinul doi . . . . . . 75
5.1.1 Ecuatii hiperbolice b2 ac > 0 . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.1.2 Ecuatii parabolice b2 ac = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . 78
5.1.3 Ecuatii eliptice b2 ac < 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.2 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3 Probleme cu conditii initiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3.1 Ecuatia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3.2 Ecuatia c aldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.4 Probleme cu conditii la limit a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.4.1 Problema Dirichlet pe disc si pe coroan a. . . . . . . . . . 84
5.4.2 Problema Dirichlet pe dreptunghi . . . . . . . . . . . . . 88
5.4.3 Reprezentarea integral a a solutiilor . . . . . . . . . . . . . 90
5.5 Probleme mixte (cu conditii la limit a si conditii initiale) . . . . . 91
5.5.1 Ecuatia c aldurii n bara nit a . . . . . . . . . . . . . . . . 91
5.5.2 Propagarea undelor n bara nit a. . . . . . . . . . . . . . 92

6 Chestiuni de examen 95
6.1 Examen partial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.1.1 Varianta 1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.1.2 Varianta 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
6.1.3 Varianta 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6.1.4 Varianta 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
CUPRINS v

6.2 Examen nal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102


6.2.1 Varianta 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
6.2.2 Varianta 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
vi CUPRINS
Prefat
a

Textul de fat
a contine cursul de matematici speciale tinut la ATM n anul uni-
versitar 2016-2017. Mai sunt unele lucruri de adaugat sau corectat.

vii
viii PREFACE
Capitolul 1

Functii complexe

1.1 Corpul numerelor complexe


Un num ar complex este o pereche de numere reale (x; y) 2 R R. Adunarea si
nmultirea sunt denite de
(x1 ; y1 ) + (x2 ; y2 ) = (x1 + x2 ; y1 + y2 )
(x1 ; y1 ) (x2 ; y2 ) = (x1 x2 y1 y2 ; x1 y2 + x2 y1 ):
nzestrat cu aceste doua operatii, multimea numerelor complexe este un corp
comutativ, notat cu C. De obicei perechea (0; 1) este notat a cu i. Numerele
complexe (x; 0) sunt identicate cu numerele reale x pentru ca
(x; 0) + (y; 0) = (x + y; 0)
(x; 0) (y; 0) = (xy; 0):
Utiliznd aceste identic
ari putem scrie ecare num
ar complex:
z = (x; y) = (x; 0) + (y; 0) (0; 1) = x + yi
In aceast
a scriere z = x + yi, x este partea real
a sau Re(z)
p si y este partea imag-
a sau Im(z). Modulul lui z este denit ca jzj = x2 + y 2 iar argumentul
inar
prin cos( ) = Re(z) Im(z)
jzj , sin = jzj . Complexul conjugat al lui z = x + yi este
numarul complex z = x yi. Urm atoarele propriet
ati sunt bine cunoscute
z1 + z2 = z1 + z2 jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j
z1 z2 = z 1 z2 jz1 z2 j = jz1 j jz2 j
z1 z1 z1 jz1 j
z2 = z2 z2 = jz2 j
n n n
(z n ) =z jz j = jzj

Fiecare num ar complex z = x + yi poate reprezentat printr-un punct (x; y)


n planul xOy. Coordonata complex a z = x + yi se numeste axul punctului
(x; y). Nu doar coordonatele carteziene pot determina p un punct, ci si coordo-
natele polare (r; ). Ele sunt denite prin r = jzj = x2 + y 2 , tan( ) = xy ,
cos( ) = xr , sin( ) = yr . Avem
z = x + yi = r(cos + i sin ):

1
2 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Dac
a z1 = r1 (cos 1 + i sin 1) si z2 = r2 (cos 2 + i sin 2 ), atunci

z1 z2 = r1 r2 (cos( 1 + 2 ) + i sin( 1 + 2 ))
z1 r1
z2 = r2 (cos( 1 2 ) + i sin( 1 2 ))
n n
z1 = r1 (cos n 1 + i sin n 1 ))
p p 1 +2k
n z = n r
1 1 cos n + i sin 1 +2k
n ; k = 0; 1; : : : ; n 1:

n cazul n = 2, radacina patrat


a poate g
asit
a prin rezolvarea unui sistem
algebric de dou a ecuatii cu dou
a necunoscute
p
a + bi = x + yi , a + bi = (x + yi)2 , x2 y 2 = a; 2xy = b:

1.2 Siruri de numere complexe


Un sir de numere complexe este o functie f : N ! C, unde f (n) = zn . Sirul va
notat cu (zn )n2N . Pentru a deni convergenta n corpul numerelor complexe
denim distanta d : C C ! R, d(z1 ; z2 ) = jz1 z2 j. Aceast a functie are
proprietatile

1) d(z1 ; z2 ) 0 si d(z1 ; z2 ) = 0 () z1 = z2
2) d(z1 ; z2 ) = d(z2 ; z1 ) (1.1)
3) d(z1 ; z3 ) d(z1 ; z2 ) + d(z2 ; z3 )

care decurg cu usurint


a din propriet
atile modulului.
O multime C, nzestrat a cu o functie d ca mai sus se numeste un spatiu
metric. Un sir (zn )n2N , zn 2 C, se numeste convergent dac a exist
a z 2 C,
astfel nct d(zn ; z) ! 0 n R. Scriem acest lucru ca zn ! z sau lim zn = z.
n!1
Multimea D(z0 ; r) = fz 2 Cjd(z0 ; z) < rg este numit a discul deschis de
raz
a r si centru z0 . D(z0 ; r) = fz 2 Cjd(z0 ; z) rg este numit a discul nchis
de raz
a r si centru z0 . Propozitia urm
atoare ofer
a conditii echivalente pentru
convergenta.

Propozitia 1 Fie (zn )n2N ; zn = xn + yn i, un sir de numere complexe. Urma-


toarele armatii sunt echivalente:

1. zn ! z = x + yi
2. 8" > 0, 9n" 2 N astfel nct 8n > n" , d(zn ; z) = jzn zj < "
3. xn ! x, yn ! y n multimea numerelor reale.
Demonstratie. 1) () 2) din denitia convergentei d(zn ; z) ! 0. Pentru
1) () 3) avem

zn ! z () d(zn ; z) ! 0
p
() jzn zj ! 0 () (xn x)2 + (yn y)2 ! 0
() xn ! x; yn ! y

Un sir convergent (zn )n2N este un sir Cauchy, adica din zn ! z rezult a
8" > 0, 9n" 2 N astfel c
a 8n; m n" avem d(zn ; zm ) = jzn zm j < ":
Multimea numerelor reale este un spatiu metric complet, adic a orice sir
Cauchy este convergent. Pe de alta parte daca (zn )n2N este un sir Cauchy de
1.3. PLANUL COMPLEX EXTINS 3

numere complexe atunci din jzn zm j = j (xn xm ) + i (yn ym ) j < " rezult a
jxn xm j < " si jyn ym j < " deci sirurile (xn )n2N si (yn )n2N sunt Cauchy
n R deci convergente. Ca urmare sirul (zn )n2N este convergent deci corpul C
este un spatiu metric complet.
Urm atoarele denitii sunt standard pentru spatiile metrice (aici spatiul met-
ric este C):
i) Multimea A din spatiul metric C este deschis a daca 8z 2 A, 9" > 0 astfel
nct D(z; ") A, sau n mod echivalent pentru orice sir zn ! z 2 A exist a
n0 2 N astfel nct zn 2 A pentru n > n0 .
ii) Multimea A este nchis a n spatiul metric C dac a pentru orice sir zn ! z,
cu zn 2 A rezult a z 2 A. Se poate ar ata usor c
a A este nchisa daca si numai
daca C n A este deschis a.
iii) Un punct z este aderent la A dac a 8" > 0, D(z; ")\A 6= ;, sau echivalent,
z este limita unui sir de elemente apartinnd lui A. Multimea tuturor punctelor
aderente la A se noteaz a A si se numste nchiderea lui A. A este o multime
nchisa.
iv) Un punct z este punct de acumulare a lui A dac a 8" > 0, D(z; ") inter-
secteaz a pe A ntr-un punct diferit de z, sau echivalent, z este limita unui sir
de puncte apartinnd lui A, diferite de z.
v) Interiorul lui A, notat cu A, este multimea punctelor z 2 A pentru care
exista un "z > 0, depinznd de z, astfel nct D(z; "z ) A. A este o multime
deschis a si este submultimea maxim a deschisa din A. Avem A A A.
vi) Frontiera multimii A, notat a cu @A, este multimea A n A, este nchis a si
are interiorul vid. Multimile A si C n A au aceeasi frontier a.

1.3 Planul complex extins


Se spune c a un sir de numere complexe converge la innit, dac a limn!1 jzn j =
1 n multimea extins a cu 1 a numerelor reale si se scrie limn!1 zn = 1.
Pentru sirurile de numere complexe ce tind la innit, sunt valabile urm atoarele
propriet ati:
a) zn ! 1 , z1n ! 0 (evident presupunem c a zn 6= 0 pentru orice n 2 N )
b) zn ! 1 si n ! a 6= 0 rezult a zn n ! 1.
Convergenta zn ! 1 nseamn a 8R > 0, 9n0 2 N astfel nct n n0 )
jzn j > R. Pentru a reprezenta simbolul 1 printr-un punct nit se consider a
o sfera de raz a 1 si centru O(0; 0; 0) 2 R3 . Reprezent am num arul complex
z = x + iy prin punctul P (x; y; 0) al planului xOy. Linia dreapt a ce uneste polul
nord N (0; 0; 1) cu punctul P (x; y; 0) intersecteaz a sfera n punctul N (0; 0; 1) si
n
2x 2y x2 + y 2 1
S(P ) = ; ; :
1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2

Pe masur a ce distanta kP Ok ! 1, S(P ) se apropie de polul nord N . Spunem ca


sub aceast a corespondenta polul nord corespunde simbolului 1 si limn!1 zn =
1 cu zn = xn +iyn corespunde cu limn!1 S (Pn ) = N unde Pn are coordonatele
(xn ; yn ; 0). Multimea C^ = C [ f1g este denumit a planul complex extins (sau
sfera lui Riemann) si este ntr-o corespondent a bijectiv
a cu sfera de raz
a 1 si
centru (0; 0; 0).
4 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

1.4 Serii de numere complexe


P1
O sum a formal
a k=0 zk = z0 + z1 + z2 + : : : + zk + : : :, zk 2 C, se numeste
serie complexa. Suma sn = z0 + z1 + : : : + zn se numeste suma partial a de ordin
n. Prin denitie seria este convergent a daca sirul sumelor partiale (sn )n2N este
convergent. Limita sirului (sn )Pn2N se numeste suma seriei. P Seria se numeste
absolut convergent a daca seria jzk j este convergent a. Seria jzk j este o serie
de numere reale pozitive.
P
Propozitia 2 Fie zk o serie de numere complexe.

i) Seria este convergent a daca si numai dac a 8" > 0, 9n" 2 N astfel nct
Pk=m
pentru m > n > n" s a avem k=n k z < ".
ii) Dac a seria este absolut convergent a, atunci este convergent a.
iii) zn ! 0.
Pk=m
Demonstratie. i) Conditia k=n zk < " se scrie jsm sn 1 j < " si exprima
faptul ca sirul (sn )n2N este Cauchy deci convergent, deci seria este convergent a.
Pk=m Pk=m Pk=m Pk=m
ii) Evident z
k=n k k=n jz k j deci din k=n jz k j < " rezulta k=n zk <
". De aici si din punctul i) rezult a ca jz0 j + : : : + jzn j + ::: convergent a implica
z0 + z1 + : : : + zn + ::: este convergent a.
iii) Deoarece sn = z0 + z1 + : : : + zn ! s si sn 1 ! s (s este suma seriei)
avem zn = sn sn 1 ! 0.

1.5 Exercitii
3+4i
1. Calculati (1 + i)100 , 2 i , (x + i)3 , 1 + i + i2 + : : : + in .

2. Reprezentati n planul complex numerele complexe 2 + 3i, 3i15 + (1 + i)3 .


2 2+i
3. Calculati j2 + ij, (4 5i) , 2 i .
100
1+i
4. Gasiti forma trigonometric
a a numerelor din 3 4i, 1 i , (1 + i
n
tan ) .
p p
5. Calculati 1 + i, 3 2 + 2i.
6. Rezolvati ecuatiile: a) z 2 z + i + 1 = 0, b) z 4 + 4(1 i)z 2 + 3 4i = 0.
7. Desenati multimile denite prin relatiile urm
atoare a) jz 1 + ij < 2, b)
jz ij < jz 1j, c) jz 2j < jz + 1 + 2ij, d) jz 1j + jz 2j = 4, e) zz 12 < 2.
f) 2 < jz 2 + ij < 3.
8. Fie punctele A si B reprezentnd numerele complexe zA = 1 + i, zB =
2+3i. Gasiti coordonatele complexe ale punctului C astfel nct triunghiul
ABC sa e echilateral.
9. Fie z 2 C; z 2= R. Fie Ak punctul de coordonat a complex a z k pentru
k 2 Z si e Sk aria triunghiului OAk Ak+1 unde O este originea. Sa se
Sk+1
determine raportul Sk jzj2 .
1.6. FUNCTII COMPLEXE 5

z i
10. Demonstrati c
a: Im(z) > 0 implic
a z+i < 1.

11. Fie z1 ; z2 ; z3 trei puncte necoliniare. S


a se arate c
a multimea
z3 z1 z z1
fz 2 Cj arg : = realg
z3 z2 z z2
este cercul ce trece prin z1 ; z2 ; z3 .
z n
12. Fie z = x + iy. Demonstrati limn!1 1 + n = ex (cos y + i sin y).
13. Indicatie. Scrieti forma trigonometric a a lui z = x + iy si utiliati formula
lui Moivre.
Pn 2 p p
(n!)2 k=1 k
14. Gasiti limitele: limn!1 n+1 n + i (2n)! , limn!1 n3 + i( n + 1 n).

15. S
a se arate c
a dac
a z1 ; z2 ; z3 sunt axele vrfurilor unui triunghi echilat-
eral atunci avem z12 + z22 + z32 = z1 z2 + z2 z3 + z1 z3 .
16. S
a se extind atoarele functii la functii continue din C^ n C^ :
a urm
a) f : C f0g ! C, f (z) = z + z1 ,
2z+3
b) f : C f1g ! C, f (z) = z 1 ,
z 2 +z+1
c) f : C f1; 2g ! C, f (z) = z 2 3z+2 .

17. Sa se determine suma seriilor 1+r cos(x)+:::rk cos(kx)+::: si r sin(x)+


r sin(2x) + ::: + rk sin(kx):::, 0 r< 1.
2

Indicatie: Fie z = r (cos x + i sin x). Se poate utiliza 1 + z + z 2 + z 3 +


:::z n + ::: = 1 1 z

1.6 Functii complexe


Fie D C. O functie f : D ! C se numeste functie complex a. Fiecare
functie complex a are o parte real
a si o parte imaginara: f (z) = u(z) + iv(z) =
u (x; y) + iv (x; y), unde u si v sunt functii cu valori reale. Fiind o functie
ntre spatii metrice, f este continu a n z0 , dac
a 8" > 0, 9 ("; z0 ) > 0 astfel
nct jz z0 j < ("; z0 ) ) jf (z) f (z0 ) j < ". Acest lucru este echivalent cu
(zn ! z0 ) ) (f (zn ) ! f (z0 ). f este continu a pe D daca este continua n orice
punct al lui D. Urm atoarea propozitie este imediat
a:

Propozitia 3 Fie f : D ! C, o functie complexa, f (z) = u(z) + iv(z). Atunci:


i) f este continua daca si numai daca u si v sunt continue ca functii reale.
ii) daca g este de asemenea o functie complexa, atunci f g, f g, f =g, f g,
sunt continue, daca operatiile au sens.

Demonstratie. i)Avem
q
2 2
jf (z) f (z0 ) j = (u (x; y) u (x0 ; y0 )) + (v (x; y) v (x0 ; y0 ))
ju (x; y) u (x0 ; y0 ) j + jv (x; y) v (x0 ; y0 ) j
q
2 2
2 (u (x; y) u (x0 ; y0 )) + (v (x; y) v (x0 ; y0 ))
= 2jf (z) f (z0 ) j
6 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

ceea ce arat a c
a jf (z) f (z0 ) j ! 0 este echivalent cu ju (x; y) u (x0 ; y0 ) j ! 0
si jv (x; y) v (x0 ; y0 ) j ! 0.
ii)Demonstratia este la fel ca pentru functii reale.
}.
La fel ca si convergenta pentru siruri de numere putem considera convergenta
pentru siruri de functii. Un sir (fn )n2N de functii fn : D ! C se numeste
convergent dac a sirul de numere (fn (z))n2N este convergent pentru orice z 2
D. Acest tip de convergent a se numeste convergent a simpl
a. Putem deni o
distanta (sau metric a) ntre doua functii prin d(f; g) = maxz2D d(f (z); g(z)) =
maxz2D jf (z) g(z)j. Se poat verica usor c a au loc propriet
atile distantei. In
raport cu aceast a distanta multimea tuturor functiilor f : D ! C este un spatiu
metric.
Spunem c a fn ! f uniform dac a limn!1 d(fn ; f ) = 0 adic a sirul de functii
(fn )n2N converge la f n raport cu distanta d. Acest lucru poate expri-
mat astfel: 8" > 0, 9n" 2 N astfel nct 8n > n" ) d(fn ; f ) < " sau
maxz2D jfn (z) f (z)j < " sau 8z 2 D jfn (z) f (z)j < ". Dac a un sir de
functii este convergent uniform atunci el este si simplu convergent.
Urmatoarea propozitie se demonstreaz a analog cu cea pentru functii reale

Propozitia 4 Fie (fn )n2N fn : D ! C un sir de functii uniform convergent


la f . Daca fn este continua pentru orice n, atunci f este continua.

Demonstratie. Exercitiu.
}.
Un sir (fn )n2N de functii fn : D ! C este sir Cauchy dac a 8" > 0, 9n" 2 N ,
nct 8m > n > n" ) d(fn ; fm ) < ". Atunci este usor de v azut c a pentru orice
z 2 D, (fn (z))n2N este sir Cauchy de numere complexe deci convergent la
o limit a f (z). In plus faptul c a sirul (fn )n2N este Cauchy implic a faptul ca
(fn )n2N tinde uniform c atre f . Din propozitia precedent a rezult a ca n cazul
n care fn este continu a pentru orice n atunci si limita f este continu a. Acest
lucru nseamn a c
a spatiul tuturor functiilor continue f : D ! C cu distanta de
mai sus este un spatiu metric complet (orice sir Cauchy are limit a).
Seriile de functii complexe se denesc la fel ca seriile de functii reale. Se
numeste serie de functii complexe o sum a formala s = f0 + f1 + ::: + fn + ::: unde
fn : D ! C pentru orice n. Suma partial a de ordinul n este sn = f0 +f1 +:::+fn .
sn si este o functie bine denit a sn : D ! C. Spunem c a seria este convergent a
daca sirul de functii (sn )n2N este convergent, adic a pentru orice z 2 D sirul
(sn (z))n2N = (f0 (z) + f1 (z) + ::: + fn (z))n2N converge la o valoare s (z) 2
C. Numim functia s : D ! C suma seriei. Spunem c a seria este uniform
convergent a daca sirul sumelor partiale (sn )n2N este uniform convergent la o
functie s : D ! C. Dac a fn sunt continue atunci sn = f0 + f1 + ::: + fn sunt
continue si conform propozitiei precedente dac a avem convergent a uniform a
atunci suma s este continu a.
Urm atoarea teorem a ofera conditii pentru convergenta uniform a:

Teorema 5 (Weierstrass). Fie f1 + f2 + : : : + fn + : : : o serie de functii,


fn : D ! C astfel nct maxz2D jfn (z)j an si seria de numere pozitive a1 +
a2 + : : : + an + : : : este convergenta. Atunci seria f1 + : : : + fn + : : : este uniform
convergenta. Daca fn este continua pentru orice n atunci suma s este continua.
1.7. FUNCTII COMPLEXE DEFINITE PRIN SERII DE PUTERI 7

Demonstratie. Fie sn = f1 + : : : + fn si n = a1 + : : : + an . Fie " > 0. Exista


n" 2 N astfel nct pentru m > n > n" ) j n m j " p-entru ca seria
a1 + a2 + : : : + an + : : : este convergent
a. Avem pentru orice z 2 D

jsm (z) sn (z) j = jfn+1 (z) + : : : + fm (z)j


jfn+1 (z)j + : : : + jfm (z)j
an+1 + : : : + am
"

Acest lucru ind valabil uniform pentru toti z 2 D demonstreaz


a c
a (sn )n2N
este un sir de functii uniform convergent la o functie s : D ! C. Dac a fn :
D ! C sunt continue atunci sn : D ! C sunt continue deci conform propozitiei
precedente si suma s : D ! C este continu a.

1.7 Functii complexe denite prin serii de puteri


Fie suma formal
a
a0 + a1 z + a2 z 2 + : : : + an z n + : : :
O asemenea sum
a se numste serie de puteri.

Teorema 6 (Abel). Daca seria de puteri este convergenta pentru z0 6= 0, atunci


este absolut convergenta n D0 = fz; jzj < jz0 jg si este uniform convergenta
D1 = fz; jzj < rg, pentru orice 0 < r < jz0 j.

Demonstratie. Convergenta pentru z0 implic a an z0n ! 0. Prin urmare,


exist
a o constant a M astfel nct jan z0n j M . Fie z un punct arbitrar
a pozitiv
in D0 . Atunci
n
z
jan z n j = jan z0n j < M qn
z0
P n
unde q = zz0 < 1. Deoarece seria q este convergent a pentru 0 q <
1 rezulta c
a seria modulelor este convergent a (deci seria este absolut conver-
genta).
n
Daca z 2 D1 atunci jan z n j = jan z0n j zzn M q1n , unde q1 = zr0 , pentru
0
toti z 2 D1 , deci din teorema lui Weierstras, seria este uniform convergenta pe
D1 .
}

Consecinta 7 Fie seria de puteri convergenta n D = fz 2 C; jzj < Rg. Atunci


functia data de suma seriei este continua pe D.

Demonstratie. n orice disc cu centrul 0 si raz


a r < R avem conform teoremei
anterioare o serie uniform convergenta de functii continue. De aici rezult
a c
a
suma este continu a n Dr = fz 2 C; jzj < rg. Cum r este arbitrar ntre 0 si R
rezult
a c
a suma este continua n D = fz 2 C; jzj < Rg.
}
8 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Consecinta 8 Valoarea maxima a lui R pentru care seria este convergenta n


jzj < R este:
1
R= p :
lim supn!1 n jan j
Demonstratie. Dup a cum am vazut n demonstratia teoremei lui Abel,
a jan z0n j M , pentru anumiti M pozitivi si orice n, atunci seria este con-
dac
vergent
a n domeniul jzj < jz0 j. Astfel

R = maxfr 0; astfel ca janprn j Mr pentru 8n 2 N g


n
p Mr
= maxfr 0 astfel ca r n
pentru 8n 2 N g
jan j
1 p
= n
lim supn!1 jan j

an
p
n 1
Observatia 9 Daca an+1 ! R atunci jan j ! R si

1 an
R= p = lim
limn!1 n
jan j n!1 an+1

Fie p(z) = a0 + a1 z + : : : + an z n , q(z) = b0 + b1 z + b2 z 2 + : : : + bm z m dou


a
polinomiale. Atunci:

p(z) q(z) = (a0 b0 ) + (a1 b1 )z + : : : (ak bk )z k + : : : ; k maxfm; ng


p(z) = ( a0 ) + ( a1 )z + : : : + ( ak )z k + : : : ; k n:
p(z)q(z) = c0 + c1 z + c2 z 2 + : : : + ck z k + : : : ; k m + n

unde
ck = a0 bk + a1 bk 1 + : : : + ak 1 b1 + ak b0
Daca p si q sunt serii de puteri atunci suma, produsul si nmultirea cu scalar
sunt denite ca mai sus cu 0 k < 1.
Daca p(z) si q(z) sunt serii de puteri convergente n discul Dr = fz 2 C; jzj < rgcu
sumele s1 si s2 atunci se poate demonstra c a p(z) q(z), p(z)q(z) si p(z) sunt
serii de puteri convergente cu sumele s1 s2 , s1 s2 respectiv s1 n acelasi disc
Dr .
Ctul p(z) 2 k
q(z) = c0 + c1 z + c2 z + : : : ck z + : : : = c(z) este denit prin conditia
p(z) = c(z) q(z). Identicnd coecientii din membrul stng si drept obtinem:

a0 = c0 b0
a1 = c1 b0 + c0 b1
::::::
ak = ck b0 + ck 1 b1 + : : : + c0 bk
::::::

Daca b0 = q(0) 6= 0 sistemul de mai sus poate rezolvat pas cu pas si se


pot gasi coecientii ck . Se poate demonstra c
a dac
a p(z) si q(z) sunt serii de
puteri convergente n discul Dr = fz 2 C; jzj < rg atunci ctul c (z ) este o
serie convergenta ntr-un disc D cu r.
Daca q(0) = b0 = 0 atunci seria compus a

p(q(z)) = a0 + a1 q(z) + a2 (q(z))2 + : : : + ak (q(z))k + : : :


1.8. EXERCITII 9

este bine denita deoarece q(z)k = dk z k + dk+1 z k+1 + : : : si pentru orice n


num arul de termeni din p (q (z)) care contin pe z n este nit. Dac
a p(z) si q(z)
sunt serii de puteri convergente atunci p(q(z)) este de asemenea convergent a n
un anumit disc de raz a pozitiv
a.

1.8 Exercitii
1. G
asiti p
artile reale si imaginare ale urm
atoarelor functii complexe:
z 1
c) f (z) = z1 .
a) f (z) = z + z 2 , b) f (z) = z+2 ,
P
2. Determinati dac
a urm
atoarele serii n fn (z) sunt uniform convergente
pe domeniul jzj < 1:
n
zn z+( 1)n n z 1 1
a) fn (z) = z n , b) fn (z) = n2 , c) fn (z) = n2 , d) fn (z) = z+2 2n .

3. S
a se determine razele de convergent
a ale urm
atoarelor serii de puteri:
P1 P1 P1 p p P1 n
n n n
a) n=1 n z , b) n=1 nz , c) n=1 n+1 n z n , d) n=1 nn! z n .
g(z)
4. S
a se determine seriile de puteri pentru f (z) + g(z), f (z) g (z), f (z) dac
a
P1 P1
f (z) = 1 + n=0 z n , g (z) = 1 + n=1 nz n .

1.9 Functii complex derivabile. Ecuatiile Cauchy-


Riemann
Fie f o functie complexa f : D ! C unde D este o multime deschis
a din C.
Daca exist
a urmatoarea limit
a:
f (z) f (z0 ) f (z0 + z) f (z0 )
lim = lim
z!z0 z z0 z!0 z
atunci f se numeste complex derivabil a sau monogen a n z0 iar limita este notat
a
cu f 0 (z0 ). Dac
a f este complex derivabila n ecare punct al lui D atunci f se
numeste complex derivabil a pe D sau olomorf a pe D.
Urm atoarele proprietati se demonstreaza ca n cazul functiilor cu valori
reale:

1. ( f + g)0 (z) = f 0 (z) + g 0 (z)


2. (f g)0 (z) = f 0 (z)g(z) + f (z)g 0 (z)
f f 0 (z)g(z) f (z)g 0 (z)
3. g (z) = g 2 (z) , dac
a g(z) 6= 0

4. (f g)0 (z) = f 0 (g(z)) g 0 (z)


1 0 1
5. (f ) (w) = f 0 (z) , unde w = f (z).

a si (z n )0 = nz n
De exemplu functia f (z) = z n este derivabil 1
, deoarece n
orice punct z0 avem

z n z0n (z z0 )(z n 1
+ zn 2
z0 + z n 3 2
z0 + : : : + z0n 1
)
lim = lim = nz0n 1
z!z0 z ! z0 z!z 0 z z0
10 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Din proprietatile de mai sus rezult


a c
a functiile den
forma f (z) = a0 + a1 z +
: : : + an z n (polinomiale) si g (z) = ab00+a 1 z+:::+an z
+b1 +:::+bm z m (functiile rationale) sunt
complex derivabile.
Orice functie complex a se scrie

f (z) = f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y)

unde u si v sunt functii cu valori reale. Derivata lui f (z) este legat
a de derivatele
partiale ale functiilor u si v.
Exist a exemple simple de functii care nu sunt complex derivabile. De exem-
plu pentru functia f (z) = z = x iy avem ( z = x + i y)

f (z + z) f (z) z
lim = lim :
z!0 z z!0 z
Cnd z = x avem z = z si limita este 1. In cazul z = i y avem
z = i y = z si limita este 1. Cum limita nu este aceeasi pentru toate
variantele z ! 0 rezult a ca f (z) = z nu este complex derivabila n nici un
punct z 2 C.
In urm atoarea teorem a se arata cnd o functie este complex derivabil
a n
functie de derivatele partiale ale prtilor rel
a si imaginar
a:

Teorema 10 Fie f : D ! C, f = u + iv o functie complexa cu u; v de clasa


C 1 pe D. Atunci f este complex derivabila complexa n orice z = x + iy 2 D
daca si numai daca sunt adevarate urmatoarele conditii:
(
@u @v
@x = @y
@u @v (1.2)
@y = @x

n plus
@u @v 1 @u @v @v @u
f 0 (z) = +i = +i = i
@x @x i @y @y @y @y
Demonstratie. S
a presupunm c
a f este complex derivabil
a n z. Atunci
f (z + x) f (z) f (z + i y) f (z)
lim = lim = f 0 (z)
x!0 x y!0 i y
Prima limit
a este
u(x + x; y) u(x; y) v(x + x; y) v(x; y) @u @v
lim +i = +i :
x!0 x x @x @x

Analog, a doua limit a este 1i @u @v


@y + i @y
@v
= @y i @u
@y . Egalitatea limitelor
implica relatiile (1:2)
Invers, sa presupunem c a u si v sunt continuu derivabile n (x; y) si (1:2)
este adevarat a. Atunci
f (z + z) = u(x + x; y + y) + iv(x + x; y + y) =
= u(x; y) + @u
@x x + @u
@y y + o1 (z; z) j zj+
@v @v
+ i v(x; y) + @x x+ @y y + o2 (z; z) j zj =
= f (z) + @u
@x
@v
+ i @x ( x + i y) + (o1 (z; z) + o2 (z; z)) j zj
z
| {z }
z
1.9. FUNCTII COMPLEX DERIVABILE. ECUATIILE CAUCHY-RIEMANN11

z!0 z!0
unde o1 (z; z) ! 0 si o2 (z; z) ! 0.
Prin urmare
f (z + z) f (z) @u @v j zj @u @v
lim = +i + lim (o1 (z; z) + o2 (z; z)) = +i
z!0 z @x @x z!0 z @x @x
z!0 z!0 j zj
deoarece o1 (z; z) ! 0, o2 (z; z) ! 0 si z = 1. Acest lucru demon-
streaz
a monogeneitate lui f n z.
}

Exemplul 11 Fie
z n
f (z) = ez = ex cos(y) + iex sin(y) = lim 1+
n!1 n
Atunci @u @v x @u
@x = @y = e cos(y) si @y =
@v
@x = ex sin(y), deci f este monogena
@u @v
0
(complex derivabila) si din f (z) = @x + i @x = ex cos(y) + iex sin(y) gasim ca
0
(ez ) = ez . Plecnd de la denitia lui ez si de la proprietatile exponentialei reale
rezulta imediat:

ez1 ez2 = ez1 +z2


e0 = 1
z n
(e ) = enz

Exemplul 12 Denim

eix e iz
eiz + e iz
sin(z) = ; cos(z) = ;
2i 2
sin z cos(z)
tan(z) = ; cot(z) = :
cos z sin(z)
0
Utiliznd formula (ez ) = ez si regulile de derivare rezulta imediat ca functiile
trigonometrice complexe sunt complex derivabile pe domeniile lor de denitie si
avem
cos0 (z) = sin(z)
sin0 (z) = cos(z)
tan0 (z) = cos12 z
cot0 (z) = sin12 z
cos2 (z) + sin2 (z) = 1
cos(z w) = cos(z) cos(w) + sin(z) sin(w)
sin(z) = cos 2 z , etc.
n general identitatile dintre functiile trigonometrice reale se pastreaza si pentru
functiile trigonometrice complexe.
z z z z
Exemplul 13 Fie cosh(z) = e +e 2 , sinh(z) = e 2e . Se verica imediat ca
2 2
cosh (z) sinh (z) = 1, cosh(z) = cos(iz), sinh(z) = i sin(iz) sunt complex
derivabile si sinh0 (z) = cosh(z), cosh0 (z) = sinh(z).

@ 1 @ @ @ 1 @ @
Exemplul 14 Denim @z = 2 @x i @y , @z = 2 @x + i @y . Se verica
imediat ca relatiile Cauchy-Riemann sunt echivalente cu @f
@ z = 0.
12 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Exemplul 15 Fie z = x + iy = r (cos + i sin )= rei .

f (z) = f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y)


= u (r cos ; r sin ) + iu (r cos ; r sin )
= U (r; ) + iV (r; )

In coordonate polare conditiile Cauchy-Riemann arata astfel:


@U 1 @V @V 1 @U
= ; = : (1.3)
@r r @ @r r @
Pentru demonstratie plecam de la x = r cos( ), y = r sin( ) de unde rezulta
@U @u @u @U
@r = cos( ) @x + sin( ) @y , @ = r sin( ) @u @u @V
@x + r cos( ) @y si analog pentru @r
@V
si @ .Punnd aceste relatii n (1:3) rezulta imediat echivalenta lor cu (1:2).

Exemplul 16 Fie
p p
n
p + 2k + 2k
n n
w= r(cos( ) + i sin( )) = r cos + i sin ; k = 0; 1; :::n 1
n n
p
Pentru < p < + 2 functia n w la o valoare xata pentru k este complex
derivabila si ( n w)0 = n1 ( p 1
n w)n 1 . Pentru a ar
ata acest lucru putem utiliza ex-
emplul anterior sau proprietatea 5.pde derivarep 0 a functiilor inverse (pag1 9). De
exemplu daca w = z n atunci z = n w si ( n w) = (z1n )0 = nzn1 1 = p n 1.
n( n w )

Exemplul 17 Pentru w = rei 6= 0 denim

z = ln(w) = ln(r) + i( + 2k )

unde k 2 Z . Avem

ez = eln(r)+i( +2k ) = eln(r) (cos ( + 2k ) + i sin ( + 2k ))


= r (cos( ) + i sin( )) = w

Se vede imediat ca z = ln(r) + i( + 2k ), k 2 Z sunt toate solutiile ecuatiei


ez = w 6= 0. Pentru < < + 2 functia ln(w) este complex derivabila si
din formula de derivare a functiei inverse gasim
1 1 1
ln0 (w) = 0 = z =
z
(e ) e w
Consecinta 18 Fie f = u + iv complex derivabila n D, e u si v de doua ori
2 2
@2v @2v
continuu derivabile. Atunci @@xu2 + @@yu2 = 0 si @x2 + @y 2 = 0. Aceaste relatii se

@2 @2
mai scriu ca u = 0 si v = 0 unde = @x2 + @y 2 (operatorul Laplace).

Demonstratie.Din relatiile Cauchy_Riemann rezult


a
@ @u @ @u @2v @2v
+ = + =0
@x @x @y @y @x@y @y@x
Similar pentru v.
}
O pereche de functii u si v n care una este partea real
a iar cealalt
a partea
imaginar
a a unei functii complex derivabile se numesc armonic conjugate.
1.9. FUNCTII COMPLEX DERIVABILE. ECUATIILE CAUCHY-RIEMANN13

Teorema 19 Fie D un domeniu simplu conex si u(x; y) de clasa C 2 functie


armonica n D. Atunci exista v(x; y) armonica n D, conjugata cu u(x; y) (deci
f = u + iv este complex derivabila n D).

Demonstratie. Fie (x0 ; y0 ) 2 D. Denim


Z (x;y)
@u @u
v(x; y) = dx + dy (1.4)
(x0 ;y0 ) @y @x

unde integrala se face pe o curba oarecare n D ce uneste (x0 ; y0 ) cu (x; y).


Integrala nu depinde de curba ce uneste punctele de deoarece

@ @u @ @u
= , u=0
@x @x @y @y

n plus pentru v astfel denit


a avem

@v @u @v @u
= ; = :
@x @y @y @x

adic
a relatiile Cauchy-Riemann deci f = u + iv este complex derivabil
a.

Observatia 20 Pentru o functie v (x; y) oarecare de clasa cel putin C 1 avem


Z (x;y)
@v @v
v(x; y) = dx + dy (1.5)
(x0 ;y0 ) @x @y

@v @v
si v e denita pan la o constanta de derivatele sale @x si @y . Daca v este partea
imaginara a unei functii complex derivabile atunci formula (1:5) devine (1:4) si
deci partea imaginara a unei functii complex derivabile este determinata pna
la o constanta de partea reala. La fel partea reala este determinata de partea
imaginara.

Exemplul 21 Functia u(x; y) = y 3 3x2 y este armonica pe C deci exista


v(x; y) astfel ca f = u + iv sa e complex derivabila . Pentru a satisfacute
relatiile Cauchy-Riemann trebuie ca

@v @u @v @u
= = 3y 2 + 3x2 ; = = 6xy:
@x @y @y @x

Putem determina pe v si fara integrala (1:4). Prima ecuatie ofera v(x; y) =


3y 2 x + x3 + h(y). nlocuind aceasta v (x; y) n a doua ecuatie rezulta

@v @u
= 6xy + h0 (y) = = 6xy
@y @x

de unde h0 (y) = 0 deci h (y) = c 2 R si

f (x; y) = (y 3 3x2 y) + i(x3 3xy 2 + c)+ = i(x + iy)3 + ic = iz 3 + ic:


14 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

1.10 Ramuri de functii complex derivabile(olomorfe)


In continuare vom numi olomorfe functiile complex derivabile pe o multime
deschis a D C, denumireputilizat a n mod obisnuit n matematic a. Dup a cum
am v azut functiile ln(z) si n z nu sunt denite pe tot corpul numerelor complexe.
Motivul este imposibilitatea de a deni continuu argumentul pe C f0g:De
exemplu pentru logaritm, solutiile W = X + iY ale ecuatiei eW = z = x + iy se
obtin din egalitatea urm atoare
p
eW = eX (cos Y + i sin Y ) = x + iy = x2 + y 2 (cos(arg(z)) + i sin(arg(z)))
p
De aici rezult a X = ln( x2 + y 2 ), dar Y nu e unic denit ci avem posibilit atile
Y = arg(z)+2k . Cnd z descrie complet o curb a nchis
a ce nconjoara originea
n sensul invers acelor de ceasornic, arg(z) creste continuu ajungnd n punctul
de plecare la o valoare mai mare cu 2 . Astfel, arg(z) si ln z nu sunt continue pe
acea curb a si pe niciun domeniu ce contine o asemenea curb a. Suntem fortati
sa scoatem unele multimi din C pentru a nu permite n ceea ce r amne curbe
nchise n jurul lui zero. ndep artnd fzj arg(z) = g din C obtinem o functii
logaritmice continue si olomorfe pe multimea fz j < arg(z) < + 2 g. Aceste
functii realizeaz a cte o corespondent a bijectiv
a ntre C fzj arg(z) = g si
domeniul fW j + 2k < Im(W ) < + 2k + 2 g n functie varianta de logaritm
considerat a (ce k 2 p Z se ia pentru Y = arg(z) + 2k )
Functia radical n z denit a mai sus depinde de asemenea de arg(z) si pentru
a avea o functie radical continu a trebuie s
a extragem unele multimi din C pentru
a nu permite pe rest s a existe curbe nchise n jurul lui zero, . ndep artnd ca
si
p pentru functia logaritm multimea fzj arg(z) = g, obtinem n functii radical
n
z olomorfe denite pe C fzj arg(z) = g.
Variantele de functii olomorfe logaritm sau radical denite pe submultimi
deschise din C se numesc ramuri olomorfe logartm respectiv radical. p 1
Functia radical poate p denit a printr-un logaritm precum n z = e n ln(z) .
Este mai usor de vericat ( n z)n = z. n general una deneste z1z2 = ez1 ln(z2 ) .
Aceast a expresie nu este nici unic a doarece ln z nu este unic denita.
}

1.11 Exercitii
1. Calculati e1+2i , sin(2 + i), tan(i), ln(1 + 3i), tan(i + 1).
2. Aati partea real
a si partea imaginar
a a sin(z), cos(z), tan(z), cot(z),
sinh(z), cosh(z).
3. Demonstrati c
a pentru f = u + iv olomorf
a, curbele u(x; y) = const:,
v(x; y) = const: sunt ortogonale.
4. Fie u armonic a x @u
a. Demonstrati c @u
@x + y @y este armonic
a.
5. G
asiti functiile olomorfe f = u + iv, astfel nct
a) u depinde numai de x2 + y 2
u
b) v depinde numai de y
x(1+x)+y 2
c) u(x; y) = 1+x2 +y 2
1.12. CURBE N PLANUL COMPLEX 15

d) u(x; y) = (x) (y)


sin(2x)
e) u(x; y) =
ch(2y) cos(2y)
x2 +y 2 3x+2
f) u(x; y) = x2 +y 2 4x+4

g) u(x; y) = a arg(z) + b; z = x + iy.


x
h) u(x; y) = x2 +y 2 .

6. 6. Aati constantele astfel nct urm


atoarele functii s
a e olomorfe
a) f (x + iy) = x + ay + i(bxc y)
b) f (x + iy) = (x2 + axy + by 2 ) + i(cx2 + dxy + y 2 ).

7. 7. Aati imaginea multimii fz = x + iy j 0 < x; y < 1g prin


a) f (z) = (2 + i)z + i
b) f (z) = iz
c) f (z) = z1 .

8. G
asiti imaginile urm
atoarelor domenii prin functiile olomorfe indicate
a) D = fz j Re z 2 ( 1=2; 1=2); Im z > 0g, f (z) = sin ( z).
b) D = fz j Re z 2 (0; 1) ; Im z > 0g, f (z) = cos z.

asiti imaginea multimii fz 2 C j Re z = constg prin f (z) = z 2 .


9. 11. G

1.12 Curbe n planul complex


O functie f : [a; b] ! C, continu a, este prin denitie o curb
a complex a. Continu-
itatea nseamn a ca functia f (t) = u(t) + iv(t) are functiile reale u si v continue.
Dac a u si v sunt functii diferentiabile, curba este denumit a diferentiabil
a. Daca
a = x0 < x1 < : : : < xk < : : : < xn = b este o diviziune a lui [a; b], si re-
strictiile la [xk 1 ; xk ] functiilor continue f sunt diferentiabile, spunem c a f este
diferentiabil a pe portiuni.
De exemplu: f : [1; 2] ! C,

t + ti; 0 t 1
f (t) =
t2 + ti; 1 t 2

este o curba diferentiabil a C k dac


a pe portiuni. Curba este de clas a f = u + iv
cu u si v de k ori continuu derivabile.

1.13 Integrala curbilinie


Fie : [a; b] ! D C o curb a C 1 si f : D ! C continu
a de clas a, f = u + iv.
Se deneste:
Z Z Z Z
f (z)dz = (u + iv) (dx + idy) = udx vdy + i vdx + udy :
16 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Cele dou a integrale din partea dreapt a sunt integrale curbilinii cunoscute
de la analiza real a. Pentru calculul lor se parametrizeaz a curba [a; b] 3 t !
(x (t) ; y (t)) si atunci
Z Z b
udx vdy = (u (x (t) ; y (t)) x0 (t) v (x (t) ; y (t)) y 0 (t)) dt (1.6)
a
Z Z b
vdx + udy = (v (x (t) ; y (t)) x0 (t) + u (x (t) ; y (t)) y 0 (t)) dt (1.7)
a
Rezultatul nu depinde de parametrizarea particular a a curbei.
R n
Exemplul 22 Sa calculam jzj=R z dz. Curba jzj = R este n mod orientata n
sens contrar acelor de ceasornic si poate parametrizata t ! R eit , 0 t 2 .
Integrala este
Z 2
Rn (cos nt + i sin nt) R( sin t + i cos t)dt =
0 | {z } | {z }
zn dz
Z 2
0; n 6= 1
= iRn+1 (cos(n + 1)t + i sin(n + 1)t)dt =
0 2 i; n= 1:
Daca curba este de clas a C 1 pe portiuni atunci integrala este o sum a de
integrale de forma (1:6), (1:7) pe p arti ale lui . Avem urm atoarele propriet ati
pentru integrala curbilinie:
R R R
Propozitia 23 a) (af (z) + bg(z))dz = a f (z)dz + b g(z)dz
b) Fie : a = t0 < t1 < : : : < tn = b o diviziune a intervaluluip[a; b] (curba
este denita pe [a; b]) si e i 2 [ti 1 ; ti ], zi = (ti ) = x(ti ) + 1y(ti ), i =
p R Pi=n
( i ) = x( i ) + 1y( i ). Atunci f (z)dz = limj j!0 i=1 f ( i )(zi zi 1 ).
R R
c) f (z)dz = f (z)dz
R 1 R R
d) f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz
R1 2 1 2

e) f (z)dz maxz2Image( ) jf (z)j lungime( )


R R
f ) Fie fn ! f uniform pe . Atunci fn (z)dz ! f (z)dz.
Demonstratie. a)pEste evident a.
b) Fie f = u + 1v, = max1 i n jti ti 1 j
Pi=n
i=1 f ( i )(zi
P
zi 1 )
i=n
= i=1h [u(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 )) v(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 )] i
p Pi=n
+ 1 i=1 v(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 )) + +u(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 ))
!0 R p R R
! udx vdy + 1 vdx + udy = f dz:
c), d), f) sunt evidente datorit
a propriet atilor integralei liniare.
e) Fie norma diviziunii z0 ; z1 ; :::zn , adic
a max1 i n jzi zi 1 j = . Atunci
Z X X
f (z)dz = lim f ( i )(zi zi 1) lim jf ( i )jjzi zi 1j
!0 !0
X
max jf j lim jzi zi 1j = max jf j lungime( )
!0
1.14. TEOREMA CAUCHY SI CONSECINTE 17

1.14 Teorema Cauchy si consecinte


Teorema 24 (Cauchy) Fie f : D ! C o functie de clasa C 1 unde D este
Ro multime deschisa din C. Atunci f este olomorfa n D daca si numai daca
f (z)dz = 0 pentru orice curba nchisa = @D1 cu D1 D.

Demonstratie. Avem
Z Z Z
0= f (z)dz , udx vdy = 0; vdx + udy = 0

R RR
a) avem udx vdy = D1 @(@xv) @u
Din formulele Riemann-Green (an I analiz @y dxdy;
R RR
vdx + udy = D1 @u @x
@v
@y dxdy, iar aceste integrale sunt nule pentru orice
@( v) @u @(u) @v
D1 D daca si numai dac
a @x @y = 0 si @x @y = 0 adic
a relatiile
Cauchy-Riemann.
}

R 25 Daca o functie este olomorfa ntr-un domeniu simplu conex


Consecinta
D, atunci f (z)dz depinde doar de punctele de capat ale lui .

Demonstratie. Dac a 1 si 2 sunt curbe n D cu aceeasi origine si aceeasi


extremitate atunci ntre cele dou a curbe se formeaza unul sau mai multe domenii
care au ca frontier
a portiuni din 1 sau 2 . Dac a este un singur domeniu D1 D
atunci el are frontiera @D1 = 1 2 1 sau @D1 = 2 1 1 . In primul caz avem
din teorema lui Cauchy
Z Z Z
0= f (z) dz = f (z) dz f (z) dz
1
1 2 1 2

si analg n al doilea caz. Dac


a se formeaz
a mai multe domenii se poate rationa
analog.

Teorema 26 a)Daca o functie g este olomorfa n domeniul simplu R z conex D,


atunci exista f n D astfel nct 8z 2 D ) F 0 (z) = f (z) si z12 g(z)dz =
f (z2 ) f (z1 ).
b) OricePfunctie f data de o serie de puteri convergenta pe discul D(z0 ; R),
f (z) = ak (z z0 )k este o functie olomorfa; n plus f 0 se obtine derivnd
f (n) (z0 )
seria termen cu termen si an = n! .
Rz
Demonstratie. a) Fie f (z) = z0 g(t)dt integrala efectundu-se pe orice curb
a
ce uneste z0 si z n interiorul lui D. Atunci f (z) este bine denit
a si
Z z+h Z h Z h
f (z + h) f (z) 1 1 1
= g(t)dt = g(z + t)dt = (g(z) + w(z; t))dt
h h z h 0 h 0

cu jw(z; t)j = jg (z + t) g (z) j ! 0 cnd t ! 0. Astfel


Z h
f (z + h) f (z) 1
= g(z) + w(z; t)dt ! g(z) cnd h ! 0
h h 0
18 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

ntruct integrnd ntre 0 si h pe segmentul ce le uneste avem


Z h
1 1
w(z; t)dt max jwj jhj ! 0:
h 0 jhj
P1 Pn
b) Fie f (z) = k=0 ak (z z0 )k si fn (z) = k=0 ak (z z0 )k . Functia f
1
este de clas
a C , fn este polinom deci functie olomorf a n domeniul D = fzj :
jz z0 j < Rg si fn ! f uniform n orice domeniu D1 = fzj : jz z0 j < R1 < Rg.
Fie orice curb a nchis
a din D. Atunci este inclus
a ntr-un disc D1 cu R1 < R.
De aici Z Z
f (z)dz = lim fn (z)dz = lim 0 = 0
n!1 n!1

deci f este olomorf a conform


P1 teoremei lui Cauchy.
Fie acum g(z) = k=1 kak (z z0 )k 1 : Conform celor tocmaiPdemonstrate
n
g (z) este convergent P a si olomorf
a n jz z0 j < R. Fie gn (z) = k=1 kak (z
k 1 n k 0
zR0 ) si fn (z) = k=0 ak (z z0 ) . Atunci gn (z) = fn (z), fn (z) = a0 +
z
z0
g( )d , gn ! g si f n ! f uniform n jz z0 j < R1 < R, de unde
Z z Z z
f (z) = lim fn (z) = a0 + lim gn ( )d = a0 + g( )d
n!1 n!1 z0 z0

Rz 0
Conform punctului a) avem f 0 (z) = a0 + z0 g( )d = g (z) adic
a derivata
lui f se obtine derivnd seria termen cu termen.
a si f (n) (z) = n!an + (n + 1)n(n 1)
O serie de puteri este innit derivabil
(n)
: : : 2an+1 (z z0 ) + : : : de unde f (z0 ) = n!an .

1.15 Reprezentarea integral a si reprezentarea prin


serii de puteri a functiilor olomorfe
Teorema 27 (Formula integrala Cauchy). Fie f : D ! C o functie olomorfa si
D1 D o multime deschisa cu frontiera = @D1 D curba continua de clasa
C 1 pe portiuni. Atunci pentru orice punct z din interiorul domeniului nconjurat
de (z 2 D1 ) avem Z
1 f( )
f (z) = d
2 i z

Demonstratie. Fie D" = fwj : jw zj < "g D1 si @D" = " ( " este
f( )
orientata n sens trigonometric). Functia g( ) = z este olomorf a n D1 D"
si @(D1 D" ) = [ " 1 (frontiera este orientat R a astfel ca multimea D1 D"
sa e n stnga). Conform teoremei lui Cauchy [ " 1 g( )d = 0 adic a
Z Z
f( ) f( )
d d =0 (1.8)
z "
z

Deoarece f este olomorf


a avem
f( ) f (z) !z
f ( ) = f (z) + ( z) = f (z) + w(z; ) ( z) cu jw(z; )j ! 0
z
SI REPREZENTAREA PRIN SERII DE PUTERI A FUNCTIILOR OLO
1.15. REPREZENTAREA INTEGRALA

Atunci
Z Z Z
f( ) 1 w(z; ) "!0
d = f (z) d + d ! 2 i f (z)
"
z "
z "
z
| {z }
=2 i

pentru c
a

Z maxjw(z; )j
w(z; ) w(z; ) 2 "
d maxj j lungime( ") = 2 "
"
z 2 " z "
"!0
= maxjw(z; )j ! 0
2 "

Trecnd la limit
a " ! 0 n (1:8) rezult
a
Z
f( )
d 2 if (z) = 0
z

adic
a formula din teorem
a.

Teorema 28 Fie f : D ! C o functie de clasa C 1 pe multimea deschisa D


C. Atunci sunt adevarate urmatoarele armatii:
a) f este olomorfa n D daca si numai daca 8z0 2 D, ntr-o anumita vecinatate
a lui z0 f se poate scrie ca serie de puteri

f (z) = a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + : : : + an (z z0 )n + : : :

Coecientii an sunt deniti de


Z
1 f( )
an = d (1.9)
2 i ( z0 )n+1

ind orice curba nchisa de clasa C 1 pe portiuni ce nconjoara z0 (mai exact


= @D1 , D1 D, z 2 D1 )
b) f este innit derivabila si avem
Z
n! f( )
f (n) (z0 ) = = n!an : (1.10)
2 i ( z0 )n+1

Demonstratie a) Fie un disc de centru z0 si raz


a r inclus n D, D(z0 ; r) D.
Pentru z 2 D(z0 ; r) avem conform formulei integrale Cauchy
Z
1 f( )
f (z) = d
2 i j z0 j=r z
Z
1 f( )
= d
2 i j z0 j=r ( z0 ) 1 z z0
z0
Z
1 f( ) z z0 (z z0 )2 (z z0 )n
= 1+ + 2
+ ::: + + ::: d
2 i j z0 j=r ( z0 ) z0 ( z0 ) ( z0 )n+1
20 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE
0 1
Z B 1 Z C
1 f( ) B f( ) C
= d +B d C (z z0 ) + :::
2 i j z0 j=r z @2 i j z0 j=r ( z0 )2 A
| {z } | {z }
a0 a1
0 1
B 1 Z f( ) C
B C
+B d C (z z0 )n + :::
@2 i j z0 j=r ( z0 )n+1 A
| {z }
an

Am folosit aici jz z0 j < j z0 j si faptul ca progresia geometrica este


uniform convergent a pe multimea f j z0 j = rg. Avem astfel dezvoltarea n
serie pentru f (z). Daca = @D1 , z 2 D1 D si r este sucient de mic astfel
nct D(z0 ; r) D1 , atunci avem pentru coecientii an :
Z Z
1 f( ) 1 f( )
an = = d (1.11)
2 i j z0 j=r ( z0 )n+1 2 i @D1 ( z0 )n+1

b) rezult
a imediat din a).

Observatia 29 Teorema precedenta spune ca n fapt dezvoltarea n jurul lui z0


este dezvoltare Taylor:

f 0 (z0 ) f 00 (z0 ) f (n) (z0 )


f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) + (z z0 )2 + : : : (z z0 )n + : : :
1! 2! n!
si luam ca ind frontiera unui disc de centru z0 si raza ct mai mare dar
inclus n D vedem ca raza de convergenta a seriei este cel putin distanta de la
z0 la frontiera lui D.

Exemplul 30 Fie f (z) = ez , z0 = 0, f 0 (z) = f 00 (z) = : : : = f (n) (z) = ez si


f (n) (0) = e0 = 1. Atunci
1 1 1
ez = 1 + z + z2 + : : : + zn + : : :
1! 2! n!
Exemplul 31 Fie f (z) = sin(z), z0 = 0. Folosind dezvoltarea pentru eiz si
e iz obtinem
z z3 z 2n+1
sin(z) = + : : : + ( 1)n + :::
1! 3! (2n + 1)!
Exemplul 32 Analog
z2 z4 z 2n
cos(z) = 1 + + : : : + ( 1)n + :::
2! 4! (2n)!

Exemplul 33 Avem ln0 (1 + z) = 1


1+z =1 z + z 2 + : : : + ( 1)n z n + : : :.
Integrnd ambele parti rezulta
z2 z3 1z
n
ln(1 + z) = z + + : : : + ( 1)n + :::
2 3 n
1.16. SERII LAURENT 21

1
ln0 (1 z) = = 1 z z2 ::: zn:
1 z
Integrnd avem
z2 z3 zn
ln(1 z) = z ::: :::
2 3 n
1
Exemplul 34 Fie f (z) = (1 + z) = e ln(z) , f 0 (z) = 1+z e
ln(1+z)
= (1 +
1 (n)
z) . Din aproape n aproape f = ( 1) : : : ( n + 1)(1 + z) n .
Folosind ramura logaritmului pentru care ln(1) = 0 obtinem f (n) (0) = ( 1)
::: ( n + 1) si deci
( 1) ( 1) : : : ( n + 1)
(1 + z) = 1 + z+ z2 + : : : + zn + : : :
1! 2! n!
In teorema urmatoare sunt adunate caracteriz
arile functiilor olomorfe demon-
strate n teoremele precedente.

Teorema 35 Fie D C o multime deschisa din planul complex C si e f :


D ! C o functie de clasa C: Urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) limz!z0 f (z)z zf0(z0 ) exista pentru orice z0 2 D.
b) Daca f (x + iy) = u (x; y) + iv (x; y), cu u; v functii reale, atunci @u @v
@x = @y si
@u @v
@y R= @x .
c) f (z)dz = 0 pentru orice cale nchisa de forma = @D1 cu D1 D.
R f( )
d) f (z) = 21 i z pentru orice z 2 D, = @D1 , D1 D, z 2 D1 .
e) Pentru orice z0 2 D, 9r > 0, astfel ca discul D (z0 ; r) D si pentru
z 2 D (z0 ; r) avem
1
X X1
f (n) (z0 )
f (z) = an (z z0 )n = (z z0 )n :
n=0 n=0
n!

1.16 Serii Laurent


Pentru functii olomorfe f (z) ntr-o coroan
a circulara fzjr < jz z0 j < Rg avem
conform cu teorema precedent a o dezvoltare n serie Taylor pentru ecare z1
n coroana, serie convergenta pe un disc cu centrul z1 . In afar a de aceasta se
poate dezvolta functia ntr-o serie dupa puterile lui z z0 unde z0 este centrul
coroanei, dezvoltare convergent a n toate punctele din coroan a.

Teorema 36 (Dezvoltarea n serie Laurent). Fie f olomorfa pe domeniul D =


fzjr < jz z0 j < Rg. Atunci
a p a 1
f (z) = : : :+ +: : :+ +a0 +a1 (z z0 )+: : :+an (z z0 )n +: : : (1.12)
(z z0 )p z z0
unde Z
1 f( )
an = d ; n2Z (1.13)
2 i ( z0 )n+1
este o curba nchisa n D n jurul lui z0 . Dezvoltarea este unica.
22 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Demonstratie. Fie D1 = fr < r1 < jz z0 j < R1 < Rg. Atunci


R
f (z) = 21 i @D1 f ( z) d
R R
= 21 i jz z0 j=R1 f ( z) d 1
2 i jz z0 j=r1
f( )
zd :
R
Ca n demonstratia din teorema (28) prima integral a 21 i jz z0 j=R1 f ( z) d este
P1
a cu n=0 an (z z0 )n unde an sunt dati de formula (1.13, 1.11) cu n 0.
egal
Pentru cea de-a doua integral a obtinem
1
R f( ) 1
R f( )
2 i j z0 j=r1 z d = 2 i j z0 j=r1 (z z ) 1 z0 d
0 z z0
R ( z0 )2
= 21 i j z0 j=r1 zf ( z)0 1 + z zz00 + (z z0 )2 + ::: d
1
X
1
R f( ) n
= 2 i j z0 j=r1 ( z0 ) n+1 d (z z0 )
n=1
X1
n
= a n (z z0 )
n=1

deoarece z zz00 < 1 pe j z0 j = r1 . mpreaun a cele dou a integrale demon-


streaz
a existenta dezvolt
arii n serie Laurent (1:12) cu coecientii dati de (1:13).
Convergenta este uniform a pe D1 .
Pentru unicitate observ am c a ( fz(0 ))n+1 = ::: + (zanz 1)2 + (z anz0 ) + an+1 +
0
an+2 (z z0 ) + ::: si
Z
d 2 i pentru m=1
=
j z0 j=r ( z0 )m 0 pentru m 6= 1

Exemplul 37 Fie f (z) = z2 13z+2 . Radacinile numitorului sunt 1 si 2. n


discul jzj < 1 functia este olomorfa si avem o dezvoltare Taylor.
1 1
f (z) = +
z 1 z 2
1 1 1 1 z z 2 z n
= = (1 + z + z 2 + : : : + z n + : : :) 1+ + + ::: + + :::
1 z 2 1 z2 2 2 2 2
1
X 1
= 1 zn
n=0
22n+1

n coroana 1 < jzj < 2 dezvoltarea se schimba deoarece jzj > 1 si progresia
geometrica ce are ratia z nu e convergenta dar j1=zj < 1 n aceasta coroana si
putem face dezvoltarea dupa puterile lui 1=z.
1 1 1 1
f (z) = z 1
21 2 z1 z
1 z z2 zn 1 1 1
= 1+ + 2 + ::: + n + ::: 1 + + 2 + :::
2 2 2 2 z z z
1 1 1 1 1 1 n
= ::: ::: z + ::: z + :::
zn z2 z 2 22 2n+1
1.17. EXERCITII 23

n domeniul jzj > 2, avem z1 < 1 si 2


z < 1 , deci dezvoltarile n progresie
1
geometrica trebuie sa utilizeze ca ratiile z si z2 :

1 1
f (z) = 1 + 2
z 1 z z 1 z
1 1 1 1 2 22
= 1 + + 2 + ::: + 1+ + 2 + :::
z z z z z z
X1
1
= ( 1 + 2n 1 ) n :
n=1
z

1.17 Exercitii
R 4
1. Calculati jzj=r
z 2 + 3z + z dz.
R
2. Calculati (z 2 + z 1)dz unde : [0; 1] ! C, (t) = t + it2 .

3. G
asiti dezvolt
arile functiilor n jurul punctelor indicate:

a) f (z) = sin3 z, z0 = 0.
p
3
b) f (z) = 1 + z, z0 = 0, f (0) = 1.
q
1+z
c) f (z) = ln 1 z, z0 = 0, f (0) = 0.

d) f (z) = cos2 z, z0 = 0.

e) f (z) = arctan (z), z0 = 0, f (0) = 0.

f) f (z) = arcsin (z), z0 = 0, f (0) = 0.

1
g) f (z) = cos(z) , z0 = 0.
p
h) f (z) = z2 3z + 2, z0 = 0, f (0) > 0.

4. G
asiti dezvolt
arile functiilor n jurul punctelor indicate:

1
a) f (z) = (z 2 1) n jurul lui z0 = 0.

1
b) f (z) = (z 3 2z 2 +z 2) n jurul lui z0 = 2.

e1=z
c) f (z) = 1 z n jurul lui z0 = 2.

z+i
d) f (z) = e z i n jurul lui z0 = i.

f) f (z) = tan (z) n jurul lui z0 = 2.


24 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

5. Folosind formula integral


a Cauchy, calculati:
R
a) jzj=1 cosz z dz.
R
b) jzj=2 z2 z 4z+3
4
dz.
R z4
c) jzj=2 (z 1)3
dz.

6. Demonstrati ca pentru orice functie derivabil


a complex
a f : D ! C, D
simplu conex si f diferit de zero, exist
a F : D ! C, derivabil
a complex
a,
astfel nct f = eF .
0
f0 f0 eG
Sugestie: f a G. De la G0 =
admite o primitiv f rezult
a f = 0 de
G
unde f = const e .

7. Demonstrati c a pentru orice functie derivabil


a complex
a F : D ! C, D
simplu conex si f diferit de zero, exista g : D ! C, derivabil
a complex
a,
astfel nct g 2 = f .
F
Solutie: f = eF , deci g = e 2 .

8. Demonstrati c a pentru o functie olomorf a f din interiorul discului jzj < R,


astfel
P nct jf (z)j < M r pe fzj : jzj = rg, coecientii dezvolt arii f (z) =
atile jan j 21 M
an z n satisfac inegalit rn
r
(Inegalit
a tile lui Cauchy).
1
R f( )
Sugestie: Folositi an = 2 i j j=r n+1 d .

9. Fie f : C ! C olomorf a si jf (z)j M pentru orice z 2 C. Demonstrati


c
a f este constant
a. (Liouville).
P
Sugestie: f (z) = n an z n si folositi formula (1:9) pentru a estima jan j.

10. Fie p(z) = an z n + an 1 z n 1 + : : : + ak z k + : : : + a0 , n 1 o functie


polinomial a cu coecienti complecsi. Demonstrati c a exist
a z0 2 C cu
p(z0 ) = 0.

Sugestie: Presupuneti c a p(z) este diferit de 0 pentru orice z 2 C. Atunci


1
f (z) = p(z) este o functie olomorfa marginit
a f : C ! C, si din exercitiul
anterior este constanta. Contradictie.

1.18 Puncte singulare


Fie f : D fz0 ; z1 ; z2 ; : : : ; zn g ! C olomorf
a n D cu exceptia punctelor
z1 ; z2 ; : : : ; zn 2 D. Punctele z1 ; z2 ; : : : ; zn sunt numite puncte singulare ale lui
f . n jurul lui z0 , n coroana 0 < jz z0 j < r, unde f nu are puncte singulare,
poate dezvoltat a n serie Laurent:
i=1
X
f (z) = ai (z z0 )i (1.14)
i= 1

Pentru z = z0 valoarea functiei f nu este denit


a. Putem avea mai multe
situatii pentru z ! z0 .
1.18. PUNCTE SINGULARE 25

Teorema 38 Fie f cu dezvoltarea (1.14) n jurul lui z0 . Atunci


a) Daca jf (z)j este marginita ntr-o vecinatate a lui z0 , atunci dezvoltarea (1.14)
are numai puteri pozitive ale lui (z z0 ), exista limz!z0 f (z) = a0 , si lund
f (z0 ) = a0 , functia devine olomorfa n z0 . Un asemenea punct z0 este denumit
punct singular aparent.
b) Daca limz!z0 jf (z)j = 1 atunci dezvoltarea (1.14) este de forma
1
X
ai (z z0 )i cu a n 6= 0 n2N n 6= 0:
i= n

Punctul z0 se numeste pol de ordinul n.


c) Daca nu sunt valabile a) sau b) atunci dezvoltarea (1.14) este innita n spre
1 si pentru orice a 2 C exista un sir zn ! z0 astfel nct f (zk ) ! a. Punctul
z0 este numit punct singular esential.
R
Demonstratie. a) Coecientii seriei (1:14) sunt an = 21 i jz z0 j=r f ( )(
z0 ) n 1 d , deci pentru jf ( )j M n regiunea 0 < j j " r rezulta ine-
galitatea
1
jan j M" n 1 2 " = M" n
2
Cum inegalitatea este valabil a pentru orice 0 < " r rezult
a c
a pentru n < 0
avem an = 0.
b) Daca f are dezvoltarea de la b) cu a n 6= 0 atunci
a n
f (z) = + : : : + a0 + a1 (z z0 ) + : : :
(z z0 )n
a n + a n+1 (z z0 ) + : : : + a0 (z z0 )n + : : :
=
(z z0 )n
g(z)
=
(z z0 )n
unde g(z) este olomorf
a inclusiv n z0 cu g (z0 ) = a n 6= 0 si de aici
jg(z)j
lim jf (z)j = lim n = 1:
z!z0 z!z0 jz z0 j
Invers, dac
a limz!z0 jf (z)j = 1 atunci pe o vecin
atate V a lui z0 avem jf (z)j 1
1
n punctele z 6= z0 deci h(z) = f (z) este olomorfa si m
arginit
a pe V fz0 g si
conform punctului a) avem
1
= bn (z z0 )n + bn+1 (z z0 )n+1 + : : : ; n 0; bn 6= 0:
f (z)
de unde
1 1 1
f (z) = = :
h(z) (z z0 )n (bn + bn+1 (z z0 ) + bn+2 (z z0 )2 + : : :)
1
Dar bn +bn+1 (z z0 )+::: cu bn 6= 0 este olomorf
a n jurul lui z0 inclusiv n z0 deci

1
= c0 + c1 (z z0 ) + : : : ; c0 6= 0
bn + bn+1 (z z0 ) + : : :
26 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

jurul lui z0 . n nal rezult


a
1 1
f (z) =
(z z0 )n (bn + bn+1 (z z0 ) + bn+2 (z z0 )2 + : : :)
1
= (c0 + c1 (z z0 ) + : : :)
(z z0 )n
c0 c1
= n
+ + :::
(z z0 ) (z z0 )n1
ceea ce arat a ca f are forma de la b).
c) n contrast cu a) si b) dac a limz!z0 jf (z)j nu exist
a atunci nu avem dez-
voltarea de la b) deci exist a o innitate de puteri negative n dezvoltarea Lau-
rent. Spunem c a z0 este un punct singular esential. Dac a a 2 C nu ar limita
unui sir (f (zn ))n2N unde zn ! z0 atunci pe o vecin at
atate U a lui z0 am avea
jf (z) aj " > 0. Acest lucru implic a faptul ca g (z) = 1 (f (z) a) este
m arginit
a pe U fz0 g deci din a) avem
1
g(z) = = ap (z z0 )p + ap+1 (z z0 )p+1 + : : : ; p 0; ap 6= 0
f (z) a
De aici rezult
a
1 1
f (z) = a+ g(z) = a + (z z0 )p (ap +ap+1 (z z0 )+:::) =
c0 c1
= a+ (z z0 )p + (z z0 )p 1 + : : :

adic
a f (z) are forma de la punctul a) sau b) n contradictie cu faptul c
a z0 este
o singularitate esential
a.

Observatia 39 Demonstratia punctlui b) arata ca z0 este un pol de ordinul n


daca si numai daca
g (z)
f (z) = n
(z z0 )
cu g olomorfa si g (z0 ) 6= 0. De asemenea daca f (z) =g (z) cu g si h olomorfe n
jurul lui z0 , cu g (z0 ) 6= 0 si h(z0 ) = h0 (z0 ) = : : : = h(n 1) (z0 ) = 0, h(n) (z0 ) 6= 0
sau h(z) = (z z0 )n h1 (z), h1 (z0 ) 6= 0 atunci z0 este un pol de ordinul n pentru
f (z)
g (z) a0 + a1 (z z0 ) :::
f (z) = = n ; a0 6= 0; b0 6= 0
h (z) (z z0 ) (b0 + b1 (z z0 ) + :::)
Observatia 40 Daca z0 este un punct singular pentru f atunci ntr-o anu-
mita vecinatate a lui z0 nu mai sunt alte puncte singulare deoarece f (z) =
Pi=1
i= 1 ai (z z0 )i este convergenta si olomorfa ntr-o coroana 0 < jz z0 j < "
.

Fie acum o functie f olomorf a ntr-o vecin


atate punctat
a z0 ( vecin
atate cu
z0 ndep artat) si se consider
am integrala lui f pe un cerc mic n jurul lui z0 .
Avem
R R P1
jz z0 j=r
f (z)dz = jz z0 j=r n= 1 an (z z0 )n dz =
P1 R R
= n= 1 an jz z0 j=r (z z0 )n dz = a 1 jz z0 j=r (z z0 ) 1 dz = 2 i a 1 :
1.18. PUNCTE SINGULARE 27

Denitia 41 Numarul
Z
1
a 1 = f (z)dz
2 i jz z0 j=r

se numeste reziduul lui f n punctul z0 si este notat cu Res(f; z0 ).


Exemplul 42 Fie f (z) = e1=z . Atunci n z0 = 0 dezvoltarea lui f (z) este
X1
1 1 1 1
f (z) = n
= : : : z n + : : : + + 1:
n= 1
z! z n! z

Prin urmare Res(f; 0) = Res(e1=z ; 0) = 1.


Teorema 43 Fie f o functie olomorfa ntr-o vecinatate punctata z0 2 C. Daca
z0 este pol de ordin n atunci
1
Res(f; z0 ) = lim ((z z0 )n f (z))(n 1)
: (1.15)
(n 1)! z z0
g(z)
n particular daca f (z) = h(z) , g(z0 ) 6= 0, h(z0 ) = 0, h0 (z0 ) 6= 0 atunci z0 este
pol de ordinul 1 si
g(z0 )
Res(f; z0 ) = : (1.16)
h0 (z0 )
Demonstratie. Avem
a n a n+1
f (z) = + + : : : + a0 + : : : ; a n 6= 0
(z z0 )n (z z0 )n 1

si
((z z0 )n f (z))(n 1)
= (a n + a n+1 (z z0 ) + : : : + a 1 (z z0 )n 1
+ +a0 (z z0 )n + : : :)(n 1)

= (n 1)!a 1 + n!a0 (z z0 ) + : : :
de unde este evident
a formula (1:15) :Formula (1:16) rezult
a din (1:15).
}
2
Exemplul 44 Fie f (z) = 1= z 2 + 1 , z0 = i. Atunci z0 este pol de ordinul 2
deci din formula (1:15)
0
1 1 1
Res ;i = lim (z i)2 =
(z 2 + 1)2 z!i 1! (z 2 + 1)2
0
1 1 1
= lim = 2 =
z!i (z + i)2 (z + i)3 z=i 4i
n
Exemplul 45 Fie f (z) = 1= (z + 1) si e z0 una dintre radacinile ecuatiei
z n + 1 = 0 (radacina simpla). Atunci z0 este pol de ordinul 1 al functiei f (z)
si din formula (1:16)
1 1 1 z0
Res ; z0 = = = :
zn + 1 nz n 1
z=z0 nz0n 1 n

Am utilizat faptul ca z0n 1


= z0n =z0 = 1=z0 .
28 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

Exemplul 46 Pentru functii ca f (z) = e1=z 1 1 z , reziduul n z0 = 0 poate


calculat doar prin dezvoltare n jurul acestui punct

1=n! 1=2! 1=1!


f (z) = ::: + + ::: + 2 + +1 (1 + z + z 2 + : : : + z n + : : :) =
zn z z

a 2 1 1 1 1
::: + + + + ::: + + ::: + a0 + a1 z + : : :
z2 1! 2! n! z

1 1
De aici rezulta Res(f; 0) = a 1 = 1! + 2! + : : : = e 1 = 1:71828...
n contradictie cu z0 = 0 care este o singularitate esential
a, punctul z1 = 1
1=1
este un pol de ordinul 1, de unde rezult a conform cu (1:16) : Res(f; 1) = e 1 =
e.
O multime de puncte M = fz1 ; z2 ; : : : ; zn ; :::g C se numeste multime
discret
a daca pentru orice zi din multime exista un disc de raza pozitiva "i > 0
cu centrul n zi astfel ca n acel disc nu mai exista alte puncte din multimea M .

Denitia 47 O functie f olomorfa denita n multimea deschisa D cu exceptia


unei multimi discrete fz1 ; z2 ; : : : ; zn ; :::g de puncte se numeste functie mero-
morfa n D.

Punctele z1 ; z2 ; : : : ; zn ; ::: se numesc puncte singulare pentru f .

Teorema 48 (Teorema reziduurilor). Presupunem ca f (z) este meromorfa n


D. Fie o curba simpla nchisa n D ( = @D0 cu D0 D), de clasa C 1
pe portiuni, ce nconjoara punctele singulare z1 ; : : : ; zn (zi 2 D0 ; i = 1::n).
Atunci:
Z n
X
f (z)dz = 2 i Res(f; zk ):
k=1

Demonstratie. Fie E D0 domeniul obtinut din D0 prin extragerea unor


discuri mici Dk n jurul punctelor zk , discuri disjunte ntre ele. Avem @E =
1 1
@D0 [ (@D1 ) [::: [ (@Dn ) (@E este orientat a astfel ca E sa e la stnga
frontierei). Atunci conform formulei lui Cauchy
Z Z XZ
0= f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz
1
@E @D0 k (@Dk )

de unde
Z Z XZ
f (z)dz = f (z)dz = f (z)dz
1
@D0 k (@Dk )
XZ X
= f (z)dz = 2 i Res(f; zk )
k (@Dk ) k
1.19. FOLOSIREA REZIDUURILOR PENTRUCALCULUL INTEGRALELOR DEFINITE29

1.19 Folosirea reziduurilor pentru


calculul integralelor denite
R2
1.19.1 Integrale de tipul 0
R(cos ; sin )d
R2
Dac
a avem de calculat o integrala 0
R(cos ; sin )d cu R functie rational
a
atunci putem proceda ca mai jos.

Propozitia 49 Integrala se transforma n integrala calculabila prin reziduuri:


Z
1 1 1 1 1
I= R z+ ; z dz:
jzj=1 2 z 2i z iz

Demonstratie. Fie z = ei . Avem

(ei + e i
) z + z1
cos = =
2 2
(ei e i
) z z1
sin = =
2i 2i
dz
d = :
iz
Dac
a ia valori de la 0 la 2 , z ia valori pe cercul jzj = 1 si
Z Z
1 1 1 1 1
I= R z+ ; z dz = R1 (z)dz:
jzj=1 2 z 2i z iz jzj=1

Din teorema reziduurilor rezult


a
X
I=2 i Res(R1 ; zk )
jzk j<1

unde z1 ; z2 ; : : : sunt polii lui R1 n discul jzj < 1.

Exemplul 50 Fie jaj < 1. Atunci


Z 2 Z
d 1 1
2
= z+ z1
dz
0 1 2a cos + a jzj=1 1 2a 2 + a 2 iz
Z
1
= 2
idz = 2 i Res(f; a)
jzj=1 az (a2 + 1)z + a
i 2
= 2 i = :
(az 2 (a2 + 1)z + a)0z=a 1 a
R1 P (x)
1.19.2 Integrale de tipul 1 Q(x)
dx, unde P si Q sunt poli-
noame
R1 P (x)
Presupunem c
a avem de calculat I = 1 R(x)dx cu R(x) = Q(x) cu P; Q polinoamae
grad(Q) grad(P )+2 si Q nu se anuleaz
a pe ( 1; 1). Avem urm atorul rezul-
tat:
30 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

R1
Propozitia 51 Integrala I = 1
R(x)dx se poate calcula cu formula:
X
I=2 i Res(R; zk ):
Im(zk )>0

Demonstratie. Fie R = [ R; R] R , unde este semicercul din semiplanul


superior ce conecteaza (R; 0) cu ( R; 0). Fie DR domeniul nchis de . Atunci
X Z R Z
2 i Res(f; zk ) = f (z)dz + f (z)dz:
zk 2DR R R

Pe m asur
a ce R ! 1 partea din stnga tinde c atre suma tuturor rezidu-
urilor
R 1 din semiplanul superior. Prima integral a din partea dreapta tinde la
1
f (z)dz. Cea de-a doua integral
a din partea stng
a este marginit
a de
Z
A A
f (z)dz max jf (z)j R R= !0
R
z2 R R2 R

datorit
a ipotezei grad(Q) 2 + grad(P ). Acum lund limitele din ambele p
arti
obtinem rezultatul.

R1
Exemplul 52 Fie de calculat 1 1+x1100 dx. Ne ncadram n conditiile propoz-
itiei precedente.
Z 1 X X
1 1 1
dx = 2 i Res ; zz = 2 i
1 1+x
100 1+z 100 100zk99
Im(zk )>0 Im(zk )>0

X k=49
X
zk i (2k+1) i
= 2 i = e 100 = :
100 50 2 sin 100
Im(zk )>0 k=0

R +1 P (x)
1.19.3 Integrale de forma 1
eiax Q(x) dx, unde P si Q sunt
polinoame
Presupunem c a a > 0, P si Q polinoame cu grad (P ) < grad (Q) iar Q nu se
R +1 P (x)
anuleaz
a pe ( 1; 1). Ne propunem s am I = 1 eiax Q(x)
a calcul dx.
Avem urm atorul rezultat

Propozitia 53 In ipotezele precedente avem


Z 1 X
I= eiax R(x)dx = 2 i Res(eiaz R(z); zk ):
1 Im(zk )>0

Pentru demonstratie utiliz


am urm
atorul rezultat:

Lemma 54 (Lema lui Jordan). Fie a > 0 si presupunem urmatoarele conditii


ndeplinite:
1. g(z) este o functie este continua pe multimea Im(z) 0, jzj R0 .
2. M (R) = maxz2 R
jg(z)j ! 0 cnd R ! 1,unde R este semicercul jzj = R,
1.19. FOLOSIREA REZIDUURILOR PENTRUCALCULUL INTEGRALELOR DEFINITE31

Im(z) 0.
Atunci Z
lim g(z) eiaz dz = 0:
R!1
R

Demonstratie. Presupunem z 2 R , z = Rei , atunci dz = iRei d si


je j = jeia(R cos +i sin ) j = e aR sin : Deoarece 2
iaz
sin pentru 2
[0; =2] avem
Z Z
iaz aR sin
0 e g(z)dz max jg(z)j e Rd
z2 R 0
R
Z =2 Z =2
2aR
aR sin
2RM (R) e d 2RM (R) e d
0 0
aR R!1
= M (R) (1 e ) ! 0
a

Observatia 55 Daca ipoteza pentru g este valabila pentru fzj0 arg(z)


g atunci limita este zero pentru integrala luata peste R = fz 2 C j jzj =
R; arg(z) g.

Demonstratia propozitiei. Se consider


a conturul R = [ R; R] R. Atunci

X Z R Z
P (z) P (z) P (z)
2 i Res(eiaz ; zk ) = eiax dx + eiaz dz
Q (z) R Q (z) R
Q (z)
zk interior lui R

Pentru R ! 1 partea stng


a tinde la

X P (z)
2 i Res eiaz ; zk
Q(z)
Im(zk )>0

R1 P (x)
iar cea dreapta tinde la 1
eiax Q(x) dx + 0 datorit
a lemei lui Jordan (avem
grad (P ) < grad (Q)).

R +1
Exemplul 56 Pentru a calcula I = 1 (xx2 1)2x+5
cos(x)
dx se considera simultan
R 1 (x 1) sin(x)
integrala J = 1 x2 2x+5 dx. Atunci avem
Z 1
(x 1)eix (z 1)eiz
I + iJ = dx = 2 i Res ; 1 + 2i =
1 x2 2x + 5 z 2 2z + 5

(z 1)eiz 2+i 2
=2 i =i e = e ( sin 1 + i cos 1):
2z 2 z=1+2i

2
De aici rezulta I = e sin 1.
32 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

R1 P (x)
1.19.4 Integrale de forma 0
xa Q(x) dx, unde P si Q sunt
polinoame si a 2
=Z
R1
Presupunem ca avem de calculat integrale convergente de forma I = 0
xa R(x)dx
P (x)
unde R (x) = Q(x) este o functie rational
a cu , a 2
= Z.
A A
Propozitia 57 Daca jxa R(x)j jxj a
b cu b > 1 pentru jxj mare, jx R(x)j
jxjb
cu
R 1b a< 1 pentru jxj mic si R nu are poli n multimea (0; 1) atunci integrala
0
x R(x)dx este convergenta si avem formula:
2 i X
I= Res(z a R(z); zk ):
1 ei2 a
zk 2C [0;1)
R1
Demonstratie. Ipotezele din propozitie implic a faptul ca integrala 0 xa R(x)dx
exist a si limz!0 jz a+1 R(z)j = limz!1 jz a+1 R(z)j = 0. Fie r;" = ["; r] r [r; "]
" , unde ["; r] este segmentul de la " la r deasupra axei Ox, r este cercul de
raz a r si centru 0 orientat n sens invers acelor de ceasornic, [r; "] este segmentul
de la r la " dedesuptul axei Ox si " este cercul de raz a " si centru 0, orientat n
sens orar. Functia z R(z) este bine denit a pe C [0; 1) lund ( ei ) = a ei a
pentru 0 < < 2 . Functia se prelungeste continuu pe r;" lund pe segmentul
["; r] arg(z) = 0 si pe segmentul [r; "] arg(z) = 2 . Fie Dr;" domeniul nchis de
r;" . Atunci
Z
z a R(z)dz
R;"
X
= 2 i Res(z a R(z); zk )
zk 2Dr;"
Z Z Z Z
a a a
= z R(z)dz + z R(z)dz + z R(z)dz + z a R(z)dz:
[";r] r [r;"] "

Cnd r ! 1 si " ! 0 suma reziduurilor devine suma tuturor reziduurilor din


C [0; 1).
Prima integrala tinde la I. A doua integral
a tinde la 0 deoarece
Z
r!1
z a R(z)dz max jz a R(z)j 2 r = 2 max jz a+1 R(z)j ! 0
z2 r z2 r
r

din ipoteza.
A treia integral
a ne d
a
Z Z r Z r
r!1; "!0
z a R(z)dz = a i2 a
e R( )d = ei2 a
xa R(x)dx ! ei2 a I:
[r;"] " "

A patra integral
a tinde la 0 deoarece
Z
"!0
z a R(z)dz max jz a R(z)j 2 " = 2 max jz a+1 R(z)j ! 0:
z2 " z2 "
"

din ipotez
a.
Lund limitele n ambele p
arti obtinem formula din propozitie.
1.19. FOLOSIREA REZIDUURILOR PENTRUCALCULUL INTEGRALELOR DEFINITE33

R1 x3=5
Exemplul 58 Fie I = 0 x(x+1) dx. Integrala este convergenta pentru ca spre
3=5 3=5
x A A x B
1 avem x(x+1) x7=5
= xb
cu b > 1 iar spre
0 avem x(x+1) x2=5
= xBb cu
b < 1, iar numitorul nu se anuleaza pe (0; 1). Conform propozitiei precedente
avem:

6 z 3=5 z 3=5
I 1 ei 5 = 2 i Res ; 1 =2 i
z(z + 1) 2z + 1 z= 1
3=5
( 1) cos (3 =5) + i sin (3 =5)
= 2 i =2 i
1 1

Dupa un calcul scurt gasim I = sin(3 =5) :

R1 P (x)
1.19.5 Integrale de forma I = 0
ln(x) Q(x) dx, unde P si Q
sunt polinoame
R1
Presupunem c
a avem de calculat o integral a de forma I = 0 ln(x)R(x)dx
P (x)
unde R(x) = Q(x) este o functie rational
a. Rezultatul este dat de propozitia
urmatoare:

A A
Propozitia 59 Daca jR(z)j jzjb
cu b > 1 pentru jzj mare, jR(z)j jzjb
cu bR< 1 pentru jzj mic si R nu are poli n multimea (0; 1) atunci integrala
1
I = 0 ln x R(x)dx este convergenta si avem formula:
Z 1 X
4 i I +4 2
R (x) dx = 2 i Res(ln2 z R(z); zk ) (1.17)
0 zk 2C [0;1)

Demonstratie. Se consider a curba r;" din propozitia anterioar


a si se inte-
a (ln z)2 R(z) pe r;" . Pentru z = ei , ln(z) = ln( ) + i , 0 < < 2 si
greaz
denitia se extinde continuu pe r;" , lund = 0 pe [0; r] si = 2 pe [r; 0].
Avem
Z X
ln2 z R(z)dz = 2 i Res(ln2 z R (z) ; zk )
r;" zk 2Dr;"
Z Z
= ln2 z R(z)dz + ln2 z R(z)dz (1.18)
[";r] r
Z Z
+ ln2 z R(z)dz + ln2 z R(z)dz:
[r;"] "

Pentru " ! 0 si r ! 1 integralele pe r si " tind la zero din ipotezele


propozitiei relativ la m
arimea functiei jR(z)j.
Mai departe
Z Z 1
r!1; "!0
ln2 z R(z)dz ! ln2 x R(x)dx
[";r] 0
34 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

iar
Z
ln2 z R(z)dz
[r;"]
Z " Z 0
2 r!1; "!0 2
= (ln x + 2 i) R (x) dx ! (ln x + 2 i) R (x) dx
r 1
Z 1 Z 1 Z 1
= ln2 x R(x)dx 4 i ln x R(x)dx + 4 2
R (x) dx
0
|0 {z } 0
I

Trecnd la limit
a " ! 0 si r ! 1 n (1:18) obtinem (1:17).

R1
Exemplul 60 Sa calculam integrala I = 0 ln(x)dx (x+1)2 . Se constata ca ipotezele
propozitiei precedente sunt satisfacute, deci
Z 1
2 1 ln2 (z)
4 i I +4 2 dx = 2 i Res ; 1
0 (x + 1) (z + 1)2
R1 1
Pe de alt a parte este usor de vazut c
a 0 (x+1) 2 dx = 1 si

ln2 (z) 1 0 2 ln z 2 (i )
Res ; 1 = ln2 z = = = 2 i
(z + 1)2 (2 1)! z= 1 z z= 1 1
2
deci 4 i I +4 1 = 2 i ( 2 i) de unde rezult
a I = 0.
R1 P (x)
1.19.6 Integrale de tipul 0 Q(x)
dx, unde P si Q sunt poli-
noame
R 1 P (x)
Este posibil ca o integral a de tipul I = 0 Q(x) dx s
a nu se poat a exprima
R 1 P (x)
printr-o integral
a de tipul 1 Q(x)
dx si atunci nu putem aplica metoda din
propozitia 51. Presupunem ca n propozitia 51 c a grad (Q) grad (P ) + 2 si
polinomul Q nu se anuleaz a pe [0; 1). Integrnd pe conturul r;" din propozitia
P (z)
57 functia ln z Q(z) si procednd ca n propozitia precedent a se obtine:

X P (z)
2 i I=2 i Res ln z ; zk
Q (z)
zk 2C [0;1)

R1 dx
Exemplul 61 Sa se calculeze integrala I = 0 (x3 +1)2 .

Formula precedent
a ne d
a:
X ln z
2 i I=2 i Res ; zk (1.19)
(z 3 + 1)2
zk 2C [0;1)

unde p
zk = 3
1 2 f 1; ei =3
; ei5 =3
g:
1.20. EXERCITII 35

0
ln z 1 ln z
Res ; 1 = lim (z + 1)2
(z 3 + 1)2 1! z! 1 (z + 1)2 (z ei =3 )2 (z ei5 =3 )2
0
ln z 6 i 3
= =
(z 2 z + 1)2 z= 1 27

Analog se a
p
a reziduurile pentru ei =3
si ei5 =3
. nlocuind n formula (1:19)
4 3
rezult
a I = 27 .
R1 P (x)
Observatia 62 La fel cum pentru integralele de forma 0
ln(x) Q(x) dx am in-
P (z)
tegrat ln2 (z) Q(z) pe conturul r;" si am trecul la limita r ! 1, " ! 0 tot
R1
P (x) P (z)
asa pentru integralele de forma 0 lnm (x)x Q(x) dx integram lnm+1 (z) z Q(z)
pe acelasi contur si trecem
R 1la klimita rP (x)
! 1, " ! 0. Obtinem o relatie de re-
curenta ntre integralele 0 ln (x)x Q(x) dx, k = 0; 1; 2; :::m care ne permite sa
le calculam din aproape n aproape.

1.20 Exercitii
1. G
asiti punctele singulare ale functiilor urm
atoare si determinati tipul lor.
z+1
sin z z 2
a) f (z) = z z2 . b) f (z) = e z 1 (z z 2 ). c) f (z) = z 2 2z+1 . d)

z e1=z
f (z) = sin z 1 . e) f (z) = (z 1 +1)2 (z 1) .

R sin z
R e1=z
R 1
2. S
a se calculeze a) jzj=5 z z 2
dz. b) jzj=2 z 1
dz. c) jzj=4 sin z
dz. d)

R e2z
jzj=3 (z+1)4
dz.

R2 d
R2 cos n
R2 1+sin
3. S
a se calculeze a) 0 5+3 cos d . b) 0 5+3 cos d ; n 2 N . c) 0 2+cos d .

R1 x2 +1
R1 1
R1 1
4. S
a se calculeze a) 0 x4 +1 dx. b) 1 (x2 +4x+5)2
dx. c) 0 x2n +1 dx. d)

R1 1
0 x4 +x2 +1 dx.

R1 sin x
R1 cos nx
R1 eix
5. S
a se calculezea) 0 x(x2 +1) dx. b) 0 (x2 +1)2 dx; n 2 N . c) 1 x2 2ix 2
dx.
R1 x cos x
d) 1 x2 +x+1
dx.

R1 2 p R1 1=3 x2 +1
6. S
a se arate c
a a) 0
x1=3 xx4 +1
+1 dx =
1
2 + 1
6 3. b) 0
x x2 +1 dx =

1
p
+ 3 3.
36 CAPITOLUL 1. FUNCTII COMPLEXE

R1 ln x 1
p 2
R1 x2 ln x 1
p 2
7. S
a se arate c
a a) 0 x4 +1 dx = 16 2 . b) 0 x4 +1 dx = 16 2 .

8. Fie f : D ! C olomorf
a n D. Fie z0 2 D este un zero de ordin n a lui f .
f 0 (z)
Demonstrati c
a Res f (z) ; z0 = n.

9. Fie D1 D cu @D1 D de clas a C 1 pe portiuni si f : D ! C olomorf a


R 0 P
si diferit
a de zero @D1 . Demonstrati c a 21 i @D1 ff (z)
(z)
dz = a na unde
suma se face peste toate zerourile lui f din interiorul lui D1 iar na semnic
a
ordinul r ad
acinii a.
f0
Sugestie: Se aplic
a teorema reziduurilor f si se foloseste exercitiul prece-
dent.
Capitolul 2

Serii Fourier

2.1 a2
Serii Fourier pentru functii de perioad
Fie f : R ! R o functie 2 periodic a, sau echivalent, o functie oarecare f :
[ ; ) ! R extins a prin periodicitate cu perioada 2 n mod unic la o functie
notata tot f pe ( 1; 1) cu valori n R. Seria Fourier a lui f (dac a f este
marginita si integrabil
a , de exemplu f este continu a sau f este continua pe
portiuni si marginit
a) este prin denitie seria de functii

1
a0 X
+ an cos(n ) + bn sin(n ); 2R (2.1)
2 n=1

unde
1
R
a0 = R f ( )d
1
an = R f ( ) cos(n )d ; n 1 (2.2)
1
bn = f ( ) sin(n )d ; n 1

La formulele de mai sus pentru coecienti se poate ajunge pe cel putin doua
c
ai.
Pe o cale s
a presupunem ca seria (2:1) este uniform convergent
a la o functie
periodica f : R ! R, adic
a

n=1
X
a0
f( )= + an cos(n ) + bn sin(n ): (2.3)
2 n=1

Urm
atoarele relatii se veric
a usor si vor utile n cele ce urmeaz
a:
R R
R 1 cos(n )d = 0; 1 sin(n
R )d = 0;
R sin(k ) sin(n )d = kn ; cos(k ) cos(n ) = kn ; (2.4)
sin(k ) cos(n ) = 0:

unde mn este 1 daca m = n si 0 n rest.


Dac
a nmultim (2:3) cu cos(n ), integr
am de la la si utiliz
am (2:4)

37
38 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER

obtinem pe an :
Z Z
a0
f ( ) cos(n )d = 1 cos (n ) d
2
| {z }
=0
0 1
X1 B Z Z C
B C
+ Bak cos(k ) cos(n )d + bk sin(k ) cos(n )d C :
@ A
k=1 | {z } | {z }
= kn =0
R
adica f ( ) cos(n )d = an .
Analog prin nmultirea relatiei (2:3) cu sin(n ) si integrare de la la se
obtine formula pentru bn , iar prin integrare de la la n (2:3) se obtine a0 .
O alta cale de a ajunge la formulele (2:2) este de a aproxima functia f prin
polinomul trigonometric:
n
a0 X
Pn ( ) = + ak cos(k ) + bk sin(k ) (2.5)
2
k=1

si de a considera urm atoarea eroare de aproximare a functiei f prin acest poli-


nom:
Z
2
E(a0 ; a1 ; b1 ; : : : ; an ; bn ) = (f ( ) Pn ( )) d (2.6)

Vom cauta coecientii a0 ; a1 ; b1 ; : : : ; an ; bn pentru care eroarea este minim


a:Pentru
valorile coecientilor unde eroarea E este minim a avem:
8 @E
< @a0 = 0
@E
= 0; k = 1; 2; :::n
: @a @E
k

@bk = 0; k = 1; 2; :::n
Avem prin derivare sub integral
a si utilizare a relatiilor (2:4):
Z
@E
= 2 (f ( ) Pn ( )) cos (k ) d
@ak
0 1
BZ Z C
B C
= 2B f ( ) cos (k ) d Pn ( ) cos (k ) d C
@ A
| {z }
= ak
Z
= 2 f ( ) cos (k ) d ak

@E
R
de unde rezult a ca ecuatia @a = 0 implic a ak = 1 f ( ) cos(k )d . Analog
1
R k
1
R
se obtin formulele bk = f ( ) sin(k )d si a0 = f ( )d .
Coecientii (2:2) i vom numi coecientii Fourier ai functiei f iar polinomul
corespunz ator l vom numi polinomul Fourier.
S
a observam c a pentru polinomul trigonometric (2:5) avem
Z n
!
a 2 X
0
Pn2 ( ) d = + a2k + b2k (2.7)
2
k=1
2
2.1. SERII FOURIER PENTRU FUNCTII DE PERIOADA 39

datorit
a relatiilor (2:4). De asemenea
Z
f ( ) Pn ( ) d
Z n
X Z Z
a0
= f( )+ ak f ( ) cos(k )d + bk f ( ) sin(k )d (2.8)
2
k=1

iar cnd coecientii lui Pn sunt coecientii Fourier ai functiei f relatia (2:8)
devine Z !
n
a20 X 2 2
f ( ) Pn ( ) d = + ak + bk (2.9)
2
k=1

Cu aceste preg
atiri putem scrie eroarea minim a
Z
2
0 (f ( ) Pn ( )) d
Z Z Z
= f 2 (x)dx 2 f ( ) Pn ( ) d + Pn2 ( ) d
Z n
!
2 a20 X 2 2
= f (x)dx + ak + bk (2.10)
2
k=1

Dac
a facem n ! 1 n inegalitatea de mai sus obtinem urm
atorul rezultat:

Propozitia 63 Daca f : R ! R este o functie 2 periodica, marginita si


continua pe portiuni atunci coecientii Fourier ai ei satisfac inegalitatea
1
! Z
a20 X 2
+ ak + b2k f 2 (x)dx (2.11)
2
k=1

Inegalitatea (2:11) este cunoscut a ca inegalitatea lui Bessel. Ea este ade-


varat
a n conditii mai generale pentru f dar noi avem nevoie aici doar de functii
m arginite, continue pe portiuni, functii pentru care coecientii Fourier (2:2)
sunt bine deniti prin integrale Riemann.
Rezultatele urm atoare sunt necesare pentru demonstrarea teoremei lui Dirich-
let. Demonstratiile sunt f acute pentru cos (nx) dar ele merg analog si pentru
sin (nx).

Lemma 64 Fie f : [a; b] ! C continua pe (a; b) si de clasa C 1 pe [a; b]. Atunci


Z b Z b
lim f (x) cos(nx) = 0; lim f (x) sin(nx) = 0: (2.12)
n!1 a n!1 a

Demonstratie.
Z b b Z b
sin(nx) sin(nx) 0
f (x) cos nx : dx = f (x) f (x)dx ! 0
a n a a n

cnd n ! 1 (n nu este neap


arat natural).
40 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER

Lemma 65 Daca f : [a; b] ! C este doar pe portiuni de clasa C 1 cu limite


laterale n punctele de discontinuitate atunci (2:12) este adevarata.
Demontratie. Integrala se mparte ntr-o sum a nite de integrale ca mai sus,
integrale luate ntre punctele de discontinuitate consecutive.
Lemma 66 Daca f : [a; b] ! C este continua atunci formulele(2:12) sunt ade-
varate.
Demonstratie. Fie " > 0. Fie o partitie a = x0 < x1 < : : : < xm = b astfel nct
xi + xi+1
max f (x) f < ":
xi x<xi+1 2

Se consider a fe : [a; b] ! C egal a cu f xi +x


2
i+1
pentru x 2 [xi ; xi+1 ) si
f" (b) = f (b). Atunci jf (x) f" (x)j < " pentru orice x 2 [a; b] si prin urmare
Z b Z b
f (x) cos(nx)dx f" (x) cos(nx)dx
a a
Z b
= (f (x) cos(nx)dx f" (x) cos(nx)) dx
a
Z b
jf (x) cos(nx)dx f" (x) cos(nx)j dx
a
Z b
"dx = "(b a):
a
Rb
a C 1 deci pentru un n" 2 R avem a f" (x) cos(nx)dx
Dar f" este pe portiuni de clas
" pentru orice n n" conform lemei precedente. De aici avem
Z b Z b
f (x) cos (nx) dx (f (x) f" (x)) cos (nx) dx +
a a

Z b
+ f" (x)dx "(b a + 1)
a

pentru n n" . Acest lucru demonstraz


a lema.
Lemma 67 Daca f : [a; b] ! C este continua pe portiuni cu limite laterale n
ecare punct atunci formulele (2:12) sunt adevarate.
Rb
Demonstratie. a f (x) cos (nx) dx se mparte ntr-o sum
a nit
a de integrale ca
n lema de mai sus.
Teorema 68 (Dirichlet). Fie f : R ! R o functie cu perioada 2 , continua pe
portiuni, cu limite laterale n ecare punct. Atunci n ecare punct unde exista
limitele
f (x + h) f (x + 0) f (x + h) f (x 0)
lim ; lim (2.13)
h!0;h>0 h h!0;h<0 h
f (x 0)+f (x+0)
seria Fourier a lui f este convergenta la 2 .
2
2.1. SERII FOURIER PENTRU FUNCTII DE PERIOADA 41

Demonstratie. Urm
atoarea identitate va folosit
a n continuare:
1 sin n + 12 x
+ cos(x) + cos(2x) + : : : + cos(nx) =
2 2 sin x2
x
Identitatea este usor de demonstrat prin multiplicarea ambelor p
arti cu 2 sin 2
si prin transformarea produselor n sume. Avem
n
a0 X
sn (x) = + (ak cos kx + bk sin kx)
2
k=1
Z n Z Z
1 1X
= f (t)dt + cos(kx) f (t) cos(kt)dt + sin(kx) f (t) sin(kt)dt
2
k=1
Z n
!
1 1 X
= + cos kx cos kt + sin kx sin kt f (t) dt
2
k=1
Z Z
1 sin n + 12 (t x) 1 x
sin n + 12 u
= f (t) dt = f (x + u) du
2 sin t 2 x x 2 sin u2
Z
1 sin n + 12 u
= f (x + u) du:
2 sin u2
Pentru f (x) 1, avem a0 = 2 iar pentru n 1 avem an = bn = 0 de unde
rezult
a sn (x) 1 si formula de mai sus ne d
a:
Z Z Z
1 sin n + 12 u 1 sin n + 12 u 1 0 sin n + 12 u
1= du = du = du
2 sin u2 0 sin u2 sin u2
Putem scrie acum
f (x + 0) + f (x 0)
sn (x)
2
Z
1 sin n + 12 u
= f (x + u) du
2 sin u2
Z Z
f (x 0) 1 0 sin n + 12 u f (x + 0) 1 sin n + 12 u
du du
2 sin u2 2 0 sin u2
| {z } | {z }
=1 =1
Z !
1 0 f (x + u) f (x 0) 1
= sin n + u du
2 sin u2 2
Z !
1 f (x + u) f (x + 0) 1
+ u sin n + u du
0 2 sin 2 2

Potrivit ipotezei (2:13)


f (x + u) f (x 0) f (x + u) f (x + 0) u
=
2 sin u2 u 2 sin u
2

f (x+u) f (x+0)
se prelungeste continuu pe pe [ ; 0] si analog pentru 2 sin( u
pe [0; ].
2)

Prin urmare, potrivit ultimei leme, cele doua integrale de mai sus tind la zero
cnd n ! 1. Acest lucru demonstreaz a teorema.
42 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER

Consecinta 69 Daca f : R ! C este de clasa C 1 si perioada 2 atunci seria


Fouriei a lui f tinde la f .

Exemplul 70 Fie f : R ! R o functie 2 periodica data pe intervalul [ ; )


de f (x) = x2 . Atunci
Z Z
1 ( 1)n 4 1
an = x2 cos(nx)dx = ; b n = x2 sin(nx)dx = 0:
n2

Acest lucru implica (deoarece f (x + 0) = f (x 0) = f (x) = x2 pe [ ; ])


2 X1
( 1)n
x2 = +4 cos(nx); x2[ ; ]:
3 n=1
n2

Lund x = obtinem
2 X1
1
= 2
:
6 n=1
n
Pentru x = 0, egalitatea devine
2
1 1 1 1 1
= + 2 + : : : + ( 1)n 1
+ :::
12 12 22 3 42 n2
Exista functii continue pentru care seriile Fourier sunt divergente n orice
punct. n unele cazuri convergenta este uniform a. Urmatoarea teorema ofer
ao
armatie precis
a.

Teorema 71 Presupunem ca f : R ! C este periodica cu perioada 2 , de clasa


C 1 . Atunci seria Fourier a lui f este uniform convergenta la f .

Demonstratie. Fie f de clasa C 1 . Atunci


Z Z
1 1 1 0
an = f (x) cos (nx) dx = f 0 (x) sin (nx) dx = b
n n n
Z Z
1 1 1 0
bn = f (x) sin (nx) dx = f 0 (x) cos (nx) dx = a
n n n
coecientii Fourier ai functiei continue f 0 deci conform ine-
unde a0n si b0n sunt P
galit
atii lui Bessel a02 02
n + bn < 1. Avem

1 0 1 1 0 1
jan cos (nx) + bn sin (nx)j = b cos (nx) + a0n sin (nx) jb j + ja0n j
n n n n n n

si din inegalitatea Cauchy-Buniakovski rezult a:


r r
X1 1 X 1 qX X 1q X
jb0n j + ja0n j (a0 + b0 )2 2 a02 02
n n n + bn < 1
n n n2 n2
P1
De aici rezult a seria a20 + k=1 ak cos kx+bk sin kx este dominat
a c a de seria
ja0 j P1 0 1 0
numeric a convergenta 2 + n jbn j + n jan j. Conform teoremei lui Weierstrass,
seria Fourier a lui f este uniform convergent a la o functie continu
a F . Datorita
teoremei lui Dirichlet F = f .
2.2. SERII FOURIER PENTRU FUNCTII T PERIODICE 43

2.2 Serii Fourier pentru functii T periodice


Se considera f : R ! C o functie T periodic
a, integrabil
a Riemann sau echiva-
lent f : [ T =2; T =2) ! C este extins a prin periodicitate cu perioada T la
f : R ! C. Atunci g : R ! C denit a prin g( ) = f 2T este de perioad
a2
T
si putem scrie x = 2 :
n=1
X
a0
f (x) = g( ) = + an cos(n ) + bn sin(n )
2 n=1
n=1
X
a0 2 2
= + an cos n x + bn sin n x (2.14)
2 n=1
T T

unde
1
R 2
R T =2
a0 = g( )d = T T =2
f (x)dx
1
R R
2 T =2
an = g( ) cos(n )d = T f (x) cos n 2T x dx (2.15)
1
R R T =2
2 T =2
bn = g( ) sin(n )d = T T =2
f (x) sin n 2T x dx

Formula (2:14) este numita seria Fourier a functiei T periodice si formulele (2:15)
ne dau coecientii.
Teoremele de convergent a de mai sus sunt nc a valabile. Inegalitatea lui
Bessel devine
Z T =2 1
!
2 T a20 X 2 2
0 f (x)dx + ak + bk (2.16)
T =2 2 2
k=1

2.3 Serii Fourier pentru functii pare


si impare
Dac
a functia de perioad
a T este impar
a, f ( x) = f (x); atunci
Z T =2
2 2
an = f (x) cos n x dx = 0
T T =2 T

deci dezvoltarea lui f are numai termenii sinus


1
X 2
f (x) = bn sin n x :
n=1
T

Dac
a f este functie par
a, ceea ce nseamn
a f ( x) = f (x) atunci
Z T =2
2 2
bn = f (x) sin n x dx = 0
T T =2 T

si deci
n=1
X
a0 2
f (x) = + nn cos n x :
2 n=1
T
44 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER

2.4 Serii Fourier n sinus sau cosinus ale functi-


ilor f : [0; l] ! C
Fie f : [0; l] ! C. Extindem f la o functie de la R la C pentru care mentinem
notatia f astfel nct extensia sa e impara si periodic
a de perioad
a T = 2l.
Extinderea este unic a cu exceptia punctelor k l, k 2 N unde valorile functiei f
trebuie eventual modicate. Atunci avem ca mai sus:
1
X 2
f (x) = bn sin n x
n=1
T

si
2
R T =2 2
bn = T T =2
f (x) sin n x dx =
T
| {z }
functie par
a
R T =2
= T4 0 f (x) sin n 22l x dx
Rl
= 2l 0 f (x) sin n l x dx:

Analog, dac
a extindem f la o functie par
a si periodic
a de perioad
a T = 2l
obtinem
n=1
X
a0 2
f (x) = + an cos n x
2 n=1
T
cu
Z l
2
an = f (x) cos n x dx:
l 0 l

2.5 Aproximarea functiilor continue prin poli-


noame
Demonstr am pentru nceput faptul c
a orice functie continua periodic a poate
arbitrar de bine aproximat a C 1 care are aceeasi perioad
a de o functie de clas a.
In lema ne marginim la perioada 2 dar demonstratia este aceeasi pentru o
perioada T oarecare.

Lemma 72 Fie f : R ! R o functie continua de perioada 2 . Atunci pentru


orice " > 0 exista o functie h : R ! R, periodica, de perioada 2 si de clasa
C 1 , astfel nct maxx2R jf (x) h(x)j < "=2. Daca f este para atunci se poate
lua h para.

Demonstratie. Dndu-se " > 0 exist a > 0 astfel nct jx uj < implic a
jf (x) f (u)j < "=2. Aceasta este o consecint
a a continuit
atii lui f si a faptului
c
a f (x + 2 ) = f (x) implica faptul c
a f este denit a esential pe intervalul
compact [0; 2 ] unde este uniform continua. Fie f : R ! R denit a prin
Z x+
1
f (x) = f (u) du
2 x
2.5. APROXIMAREA FUNCTIILOR CONTINUE PRIN POLINOAME 45

a C 1 (avem f 0 (x) = 21 (f (x + ) f (x
Functia f este de clas ))) si are
perioada 2 . Pentru orice x 2 R avem
Z x+ Z x+
1 1
jf (x) f (x)j = f (x) du f (u) du
2 x 2 x
Z x+ Z x+
1 1
= (f (x) f (u)) du jf (x) f (u)j du
2 x 2 x
Z x+
1 " "
du =
2 x 2 2
In sfrsit dac
a f este par
a se vede usor c
a f este par
a. Putem lua deci
h=f .

Vom demonstra acum urm


atoarea teorem
a:
Teorema 73 Pe orice interval [a; b] orice functie continua f : [a; b] ! R poate
aproximata uniform prin polinoame, adica 8" > 0 exista un polinom p" astfel
nct maxx2[a;b] jf (x) p" (x)j < ".

Demonstratie. Functia liniar a x ! t = b 2 a (x a+b


2 ) transform a bijectiv
intervalul [a; b] n intervalul [ 1; 1]. Mai departe t ! = arccos t trans-
forma bijectiv [ 1; 1] n intervalul [0; ]. Prin corespondenta x ! t !
(explicit x = a+b 2 + 2
b a
cos sau cos = b 2 a x a+b 2 ) functia continua
f : [a; b] ! R ne d a functia continu
a g : [0; ] ! R denit a prin g ( ) = f (x)
sau g ( ) = f a+b b a
2 + 2 cos . Extindem pe g n mod unic la functia continu a
para g1 : [ ; ] ! R si apoi extindem pe g1 n mod unic la functia par a si
continu a g2 : R ! R periodic a de perioada 2 . Dat " > 0; aproxim am pe g2 ca
n lema cu functia par
a h : R ! R de clas a C 1 si de perioad
a 2 astfel ca
max jg2 ( ) h ( )j < "=2
2R

Conform unei teoreme anterioare seria Fourier a lui h de clas a C 1 converge


uniform la h si contine doar termen liber si termeni de forma ak cos k pentru
c
a h este par
a. Alegem un n sucient de mare astfel ca
n
!
a0 X
h( ) + ak cos k < "=2
2
k=1

pentru orice 2 R (din teorema de convergenta uniform


a). Dar cos k se poate
scrie ca un polinom n cos de gradul k, deci
n
a0 X
+ an cos k = p (cos ) = c0 + c1 cos + c2 cos2 + ::: + cn cosn
2
k=1

Polinomul de aproximare este


2 a+b
p" (x) = p (cos ) = p x
b a 2
2 n
2 a+b 2 a+b
= c0 + c1 x + ::: + cn x
b a 2 b a 2
46 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER

Intr-adev
ar, pentru x 2 [a; b] avem

jf (x) p" (x)j = jg ( ) p (cos )j = jg2 ( ) p (cos )j


= jg2 ( ) h ( ) + h ( ) p (cos )j
jg2 ( ) h ( )j + jh ( ) p (cos )j
"=2 + "=2 = "

2.6 Identitatea lui Parceval


Am v azut c a pentru o functie integrabila f : [ ; ] ! R (faptul c a f este
denit
a pe [ ; ] sau [ ; ) nu este esential pentru ce urmeaz a) se pot deni
coecientii Fourier (2:2) si are loc inegalitatea lui Bessel (2:11). Mai mult de
att avem:

Teorema 74 Daca f : [ ; ] ! R este integrabila Riemann atunci avem


1
! Z
a20 X 2 2
+ ak + bk = f 2 (x)dx (2.17)
2
k=1

unde an ; bn sunt coecientii Fourier ai functiei f .

Demonstratie. Demonstr am doar n cazul cnd f se prelungeste periodic


de perioada 2 si de clasa C 1 pe R. In acest caz sirul polinoamelor Fourier
(2:5) converge uniform la f , deci pentru
p " > 0 exist
a n (") 2 N astfel ca pentru
n n (") avem jf (x) Pn (x) j < 2" pentru orice x 2 [ ; ]. Avem
Z Z
2 "
0 (f ( ) Pn ( )) d d ="
2
R 2
Pe de alt
a parte integrala (f ( ) Pn ( )) d a fost calculat a n (2:10) pen-
tru Pn ( ) polinomul Fourier. Inegalitatea precedent a devine
Z n
!
a 2 X
0
0 f 2 (x)dx + a2k + b2k "
2
k=1

a20 Pn R
Aceasta nseamn
a lim 2 + k=1 a2k + b2k = f 2 (x)dx, adic
a (2:17).
n!1
b) Pentru cazuri mai generale se propune n exercitii o cale de abordare.

2.7 Exercitii
1. Fie f : [ ; ) ! R, f (x) = jxj. G asiti seria Fourier a acestei functii.
Ce spune teorema lui Dirichlet pentru x = 0.
2. Fie f : [0; l) ! R dat
a de formula

x 0 x 2l
f (x) = l
l x 2 <x<l
2.7. EXERCITII 47

Aati dezvoltarea sin a acesteia.


3. Stiind ca

z3 z5 z 2k+1
sin(z) = z + + : : : + ( 1)k + :::
3! 5! k!
P1 k cos(2k+1)
si lund z = ei = cos + i sin , gasiti suma Fourier 1 ( 1) k! si
P1 k sin(2k+1)
1 ( 1) k! .
48 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER
Capitolul 3

Transformarea Fourier

3.1 Functii rapid descresc


atoare si transformatele
lor Fourier
Fie

@kf C (k; n)
S= f : R ! C; sup n ; C (k; n) = const; 8k; n 2 N (3.1)
x2R @xk (1 + x2 )
Functiile din S mpreun a cu derivatele lor descresc mai repede ca orice putere a
lui x astfel ca sunt absolut integrabile pe R. Din denitia lui S rezult a c
a pentru
k
f 2 S si functia @ @x f (x)
k este tot n S pentru orice k 2 N si de asemenea x f (x)
k

este tot o functie n S. Ca exemple de functii n S sunt functiile innit derivabile


2
care se anuleaz a n afara unui interval (functii test), functiile de forma P (x) e x
P (x) 2
unde P este un polinom sau functiile de forma Q(x) e x cu P; Q, polinoame din
care Q nu se anuleaz a pe R, etc.
Denim pentru f 2 S:
Z 1
def def def
fb( ) = F (f ) ( ) = F (f (x)) ( ) = e ix f (x) dx (3.2)
1

Functia fb notat
a uneori si F (f ) se numeste transformata Fourier a lui f si este
tot o functie fb : R ! C. Uneori pentru claritate vom scrie f (x), f (x + t),
F (f (x)) ( ) n loc de f , Tt f (functia obtinuta prin translatia cu valoarea t a
argumentului), F (f ) ( ), etc. Astfel F (f ) ( ) = F (f (x)) ( ) = F (f (t)) ( ) dar
este diferit
a de F (f ( x)) ( ) pentru c a transformarea se aplic a n acest caz
functiei f s unde s (x) = x si nu functiei f . Datorit a decresterii rapide spre
1 a lui f si a derivatelor sale, integrala de denitie a transformatei Fourier
este absolut convegenta. De asemenea toate integralele din propriet atile de mai
jos sunt absolut convergente. Propriet atile de mai jos se refer
a la functii din S.

3.1.1 Propriet
ati

In cele ce urmeaz
a dam o list
a a unor propriet ati de calcul frecvent utilizate
pentru transformatele Fourier. Demonstratiile sunt valabile pentru functii rapid

49
50 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

descresc
atoare.

0.

F ( f (x) + g (x)) ( ) = F (f (x)) ( ) + F (g (x)) ( )


unde , sunt constante.
1.

@ k f (x) k
F ( ) = ik F (f (x) ( )
@xk
k R1 k
Demonstratie. Integram F @ @x f (x)
k ( ) = 1 e ix @ @x f (x)
k dx prin p
arti de
k ori si tinem seama c
a f si derivatele sale tind spre zero cnd x tinde spre 1
si spre +1 .
2.

@ k F (f (x)) ( ) k
k
= F ( ix) f (x) ( )
@
R1
Demonstratie. Derivam F (f (x)) ( ) = 1 e ix f (x) dx de k ori n raport
cu .
3.
Z 1 Z 1
f ( ) F (g) ( ) d = F (f ) ( ) g ( ) d
1 1
sau
Z 1 Z 1
f ( ) gb ( ) d = fb( ) g ( ) d
1 1
R1 R1
Demonstratie. Primul membru este egal cu 1 f ( ) 1
g (x) e ix dx d
care devine prin schimbarea ordinii de integrare al doilea membru al propriet
atii
3.
4.

F (f (x + t)) ( ) = eit F (f (x)) ( )


Demonstratie. Facem schimbarea de variabil
a x + t = u n primul membru:

Z 1 Z 1
F (f (x + t)) ( ) = e ix
f (x + t) dx = e it
e iu
f (u) du = eit f^ ( )
1 1

5.

F eitx f (x) ( ) = F (f (x)) ( t)


Demonstratie. Avem

Z 1 Z 1
F eitx f (x) ( ) = e ix
eitx f (x) dx = e ix( t)
f (x) dx = F (f (x)) ( t)
1 1

3.1. FUNCTII RAPID DESCRESCATOARE SI TRANSFORMATELE LOR FOURIER51

6.

1
F (f ("x)) ( ) = F (f (x)) (3.3)
j j
Demonstratie. Avem

Z 1 Z 1
ix 1 u= x iu 1
F (f ( x)) ( ) = e f ( x) dx = e f (u) du = F (f (x))
1 j j 1 j j
7.
Z 1 Z 1
f ( + t) F (g) ( ) d = eit F (f ) ( ) g ( ) d
1 1

Demonstratie. Proprietatea 7 este proprietatea 3 aplicata functiilor f (x + t)


si g (x) si n care utiliz
am proprietatea 4 pentru a exprima F (f (x + t)) ( ).
8.
x2 =2
p 2
=2
F e ( )= 2 e
Demonstratie. Avem

Z 1 Z 1
x2 =2 ix x2 =2 2
=2 (x+i )2 =2
F e ( )= e e dx = e e dx
1 1
Z 1 p 2
2
=2 x2 =2
=e e dx = 2 e 2

1
R1 (x+i )2 =2
R1 x2 =2
Am utilizat 1
e dx = 1
e dx ceea ce rezult
a din inte-
z 2 =2
grarea functiei e pe conturul din planul complex ce uneste punctele:
2
R; R; R + i ; R + i ; R. Anume, deoarece e z =2 nu are puncte singulare
R z2 =2
rezult
a e dz = 0. Avem deci :

Z R Z Z R Z 0
x2 =2 (R+iy)2 =2 (x+i )2 =2 ( R+iy)2 =2
e dx+i e dy+ e dx+i e dy = 0
R 0 R

A doua si a patra integral a tind spre zero cnd R ! 1 din cauza


R 1 termenului
2 2
e R =2 . Din prima si a treia integral
a rezult a 1 e (x+i ) =2 dx =
a pentru R ! 1 c
R1 2 R 1 2 p
1
e x =2 dx. De asemenea am utilizat 1
e x =2 dx = 2 care se obtine
astfel:

Z 1 2 Z 1 Z 1
x2 =2 x2 =2 y 2 =2
e dx = e dx e dy
1 1 1
ZZ Z 2 Z 1
x2 +y 2 2
= e 2 dxdy = e 2 d d =2
0 0
R2

9. Dac
a f 2 S atunci F (f ) 2 S
Demonstratie. Din proprietat
atile 1 si 2 rezult
a
52 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

k
p@
F (f (x)) ( ) k
ip k
= ip p F ( ix) f (x) ( )
@
0 1
@p
k
( ix) f (x) Z 1 @ p ( ix)k f (x)
=F@ A( ) = e ix
d
@xp 1 @xp

Deci

Z 1 @ p ( ix) f (x)
k
p @ k F (f (x)) ( ) ix
j j = e d
@ k 1 @xp

Z 1 @ p ( ix) f (x)
k

d C
1 @xp

De aici rezult
a imediat (3:1) deci F (f ) este n S.
10. Daca f 2 S atunci
Z 1 Z 1
1 1
f (x) = F (f (x)) ( ) eix d = f^ ( ) eix d (3.4)
2 1 2 1

(formula de inversiune). In general notnd


Z 1
1 1
F 1 (f ) (x) = f ( ) eix d = F (f ) ( x) (3.5)
2 1 2

formula (3:4) se scrie


1
f =F (F (f ))
Demonstratie. Aplicam proprietatea 7 functiilor f ( ) si h ( ) = g ( ) n care
2
=2
g( ) = e . Conform propriet
atii 6 avem

p
^ (x) = F (h ( )) (x) = F (g ( )) (x) = 1 F (g ( )) x = 1 2 e
h x2 =(2 2
)

Proprietatea 7 aplicat
a functiilor f si h se scrie (am schimbat n x variabila de
integrare n prima integral
a din proprietatea 7):

Z 1 Z 1
1p x2 =(2 2
) dx = 2 2
f (x + t) 2 e eit F (f ) ( ) e =2
d
1 1

Facem schimbarea de variabil


a x = u n prima integral
a de mai sus si rezult
a:

Z 1 p Z 1
u2 =2 2 2
f (u + t) 2 e du = eit F (f ) ( ) e =2
d
1 1

In relatia obtinut
a facem ! 0. Datorit a descresterii rapide este permis
a
trecerea la limita sub integral
a. Rezult
a

3.1. FUNCTII RAPID DESCRESCATOARE SI TRANSFORMATELE LOR FOURIER53

p Z 1 Z 1
u2 =2
f (t) 2 e du = eit F (f ) ( ) d
1 1
p R1 2 R 1 it
Punnd acum 2 n loc de 1
e u =2 du rezulta 2 f (t) = 1
e
F (f ) ( ) d adic
a formula de inversiune (3:4).
11.
Z 1 Z 1
1
f (x) g (x) dx = fb( ) gb ( ) d
1 2 1
sau
Z 1 Z 1
1
f (x) g (x) dx = F (f ) ( ) F (g) ( ) d (3.6)
1 2 1

In particular Z Z 1
1
1 2 2
jf (x)j dx = jF (f ) ( )j d (3.7)
1 2 1
R 1 it
Demonstratie. Deoarece g (x) = 21 1
e gb ( ) d (proprietatea 10) prin
conjugare rezult
a
Z 1
1 1
g (x) = e ix gb ( ) d = F gb (x)
2 1 2
Scriind proprietatea 3 pentru functiile f si g^ obtinem
Z 1 Z 1
f (x) F gb (x) dx = F (f ) ( ) gb ( ) d
1 1
sau
Z 1 Z 1
2 f (x) g (x) dx = f^ ( ) gb ( ) d
1 1

adic
a proprietatea 11.
12. Daca lu
am x n loc de x n formula de inversiune (3:4) obtinem
1 bb
f ( x) = f (x) (3.8)
2
sau
2 f ( x) = F (F (f )) (x) (3.9)
Not
am

Z 1 Z 1
(f g) (x) = f (x y) g (y) dy = f (y) g (x y) dy = (g f ) (x)
1 1

f g se numeste produsul de convolutie al functiilorf si g. Dac


a f 2 S, g 2 S
se poate verica imediat c
a f g 2 S. In plus avem proprietatea:
13.

F (f g) ( ) = F (f ) ( ) F (g) ( ) (3.10)
Demonstratie.
54 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

Z 1 Z 1
ix
F (f g) ( ) = e f (x y) g (y) dy dx
1 1
Z 1 Z 1 Z 1
ix iy
= g (y) f (x y) e dx dy = g (y) F (f ) ( ) e dy
1 1 1
Z 1
iy
= F (f ) ( ) g (y) e dy = F (f ) ( ) F (g) ( )
1

14.
1
F (f g) ( ) =
(F (f ) F (g)) ( ) (3.11)
2
Demonstratie. In proprietatea 13 lu
am F (f ) n loc de f si F (g) n loc de g, pe
urm
a utiliz
am proprietatea 12. Rezult a

2
F (F (f ) F (g)) ( ) = F (F (f )) ( ) F (F (g)) ( ) = (2 ) f ( )g( )

Aplicam o transformare Fourier ecarui membru al egalit


atii si evalu
am
rezultatul n x. Membrul stng d
a conform cu (3:9)

F (F (F (f ) F (g)) ( )) (x) = 2 (F (f ) F (g)) ( x)

Membrul drept d
a conform cu (3:3):
2 2 2
F (2 ) f ( )g( ) (x) = (2 ) F ((f g) ( )) (x) = (2 ) F ((f g) ( )) ( x)
2
= (2 ) F (f g) ( x)

Egalitatea celor dou


a transformate n x d
a formula (3:11).

Observatia 75 Diferiti autori utilizeaza forme diferite pentru transformata


Fourier. Pe lnga varianta (3:2) aleasa de noi cele mai utilizate forme sunt
Z 1
b 1
1) f ( ) = p e ix f (x) dx;
2 1
Z 1
b
2) f ( ) = eix f (x) dx;
1
Z 1
b
3) f ( ) = e i2 x f (x) dx
1

Acestea sunt forme utilizate n carti de referinta n literatura de specialitate. In


functie de formula aleasa anumiti coecienti care apar n unele proprietati (10,
11, 13, 14, etc) se modica.

3.1.2 Extinderea transformatei Fourier la alte tipuri de


functii
Extinderea transformatei Fourier la alte clase de functii dect cele rapid de-
scresc
atoare (multimea notat
a de noi S) este posibil
a si se lucreaz
a efectiv cu

3.1. FUNCTII RAPID DESCRESCATOARE SI TRANSFORMATELE LOR FOURIER55

cu astfel de transformate Fourier. Primul grup mai ntins de functii pentru care
se poate face transformata Fourier este acela al functiilor absolut integrabile pe
R, adica al acelor functii pentru care
Z 1
jf (x)j dx < 1:
1

Pentru aceste functii denitia transformatei Fourier


R1 este identic
a cu denitia
pentru functiile rapid descrescatoare:fb( ) = 1
e ix
f (x) dx. Din denitie
rezult
a
Z 1
fb( ) jf (x)j dx
1

, deci functia transformata Fourier este marginitaR. Desi este m arginit


a functia
1
fb( ) nu este neap a deci 21
arat absolut integrabil 1
e ix b
f ( ) d trebuie inter-
R 1 ix
pretata ntr-un anume fel pentru a avea sens, iar f (x) = 2 1 b
e f ( )d
1
(transformarea Fourier invers a) nu mai este neap arat adev arata. Avem urm a-
torul rezultat:

R 1 76 Daca
Teorema
i) 1
jf (x)j dx < 1
ii) Functia f are limite laterale f (x + 0) si f (x 0) n x
iii) Pentru un numar pozitiv functia f este derivabila pe multimea (x ; x) [
(x; x + ) cu derivata marginita
atunci exista limita

Z a
f (x + 0) + f (x 0) 1
= lim eix fb( ) d
2 a!1 2 a

R 1 ix
In particular dac a n punctual x iar 21
a n plus functia f este continu 1
e fb( ) d
R a
se interpreteaza ca lim 21 a
eix fb( ) d atunci este adevarat
a formula de in-
a!1
1
R 1 ix b
versiune f (x) = 2 1
e f ( )d .
16. Exista functii care nu sunt absolut integrabile dar p atratul lor este. O
astfel de functie este de exemplu
1
f (x) =
1+ j x j
Avem
Z 1 Z 1
1 1
dx = 2 dx = 1
1 1+ j x j 0 1+x
si
Z 1 2 Z 1
1 1
dx = 2 2 dx =2
1 1+ j x j 0 (1 + x)
Pentru asemenea functii denirea transformatei Fourier se poate face plecnd
de la proprietatea 11 pentru functii rapid descresc
atoare (formulele (3:6), (3:7).
56 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

Anume, orice functie f de p


atrat integrabil este limit
a a unui sir de functii rapid
descresc
atoare (fn )n2N n sensul ca
Z 1
2
jf (x) fn (x)j dx ! 0
1

cnd n ! 1. Transformatele Fourier fbn formeaz


a un sir Cauchy (rezult
a din
proprietatea 11) n sensul c
a pentru > 0 exist
a n (") 2 N astfel ca daca
n; m > n ( ) atunci
Z 1 2
fbn ( ) fbm ( ) d <
1

De aici se arat
a c asi un subsir al lui fbn
a se poate g convergent la o
n2N
functie unic atrat integrabil, pe care o numim fb,
a ntr-un anumit sens, tot de p
transformata Fourier a lui f: Formula de inversare se p astreaz
a n sensul c
a
Z a
1
f (x) = lim p eix fb( ) d
a!1 2 a

aproape pentru toti x 2 R desi formula poate s


a nu e adevarat
a pentru o
multime foarte mare de valori x. Transformata Fourier realizeaz
a o bijectie
liniar
a ntre functiile de p
atrat integrabil.

3.2 Functii generalizate (distributii) si transfor-


matele lor Fourier
3.2.1 Denitie si exemple
Se utilizeaz
a frecvent o extindere a transformatei Fourier la asa numitele functii
generalizate sau distributii. Multimea acestor functii generalizate contine functi-
ile de patrat integrabil si functiile absolut integrabile (deci si functiile rapid
descrescatoare) dar prezint a interes unele functii generalizate particulare care
nu sunt functii obisnuite. Ne propunem s a prezentam succint ideea de functie
generalizata sau distributie. Ideea de baza este de a privi functiile nu ca o core-
spondenta x ! f (x) ci ca un mod de actiune asupra altor functii numite functii
test: functii : R ! C de clas a C 1 si care sunt identic nule n afara unui
interval marginit. Actiunea unei functii obisnuite f asupra unei functii test
este prin denitie:
Z 1
(f; ) = f (x) (x) dx
1

Integrarea se face doar pe un interval m


arginit deoarece prin denitie functiile
test sunt nenule doar pe un interval marginit. Dac
a f este absolut integrabil a
pe orice interval m
arginit atunci

j(f; )j K maxn j (x)j (3.12)


x2R

pentru toate functiile test care sunt nule n afara unui interval m
arginit [a; b].
Constanta K depinde de f si de intervalul [a; b]. Not am multimea functiilor
3.2. FUNCTII GENERALIZATE (DISTRIBUTII) SI TRANSFORMATELE LOR FOURIER57

test cu T . O functie generalizat a sau distributie pe R este este prin denitie


o aplicatie liniara f : T ! C astfel nct pentru orice interval m arginit [a; b]
exist
a un k 2 N si o constant a K astfel ca pentru orice functie test cu suportul
n [a; b] (altfel spus identic nul
a n afara intervalului [a; b]) s
a avem:

0 (k)
j(f; )j K max j (x)j + maxn (x) + ::: + maxn (x) (3.13)
x2Rn x2R x2R

Cel mai mic num ar k pentru care este adev arat


a inegalitatea de mai sus se
numeste ordinul distributiei pe intervalul [a; b]. Functiile obisnuite sunt dis-
tributii de ordinul zero pe orice interval (3:12). Urm atoarea distributie numit
a
distributia lui Dirac este alt
a distributie de ordinul zero:

( ; )= (0) (3.14)
Actiunea distributiei
R 1Dirac nu provine de la o functie obisnuit
a f prin procedura
standard (f; ) = 1 f (x) (x) dx. Not am (x x0 ) distributia denit a prin

( (x x0 ) ; (x)) = (x0 ) (3.15)


O distributie de ordinul unu care nu provine de la o functie obisnuit
a este dis-
tributia 0 denit
a prin:
0 0
; = (0)
0
Analog denim (x x0 ) prin
0 0
(x x0 ) ; (x) = (x0 )
O distributie poate nmultita cu o functie C 1 si se obtine o nou
a distributie.
Dac
a se d a C 1 atunci gf se deneste prin:
a distributia f si functia g de clas

(gf; ) = (f; g )
Remarc am c a pentru functie test, g este tot o functie test deci are sens
(f; g ). Dac a functia g nu este de clas a C 1 este posibil ca produsul gf s a nu
aiba sens pentru orice distributie f . Produsul are sens ns a cnd f si g sunt
functii obisnuite si coincide cu produsul obisnuit al functiilor.

3.2.2 Derivarea distributiilor


Actiunea derivatei f 0 a unei functii f se exprim
a astfel:

Z 1 Z 1
0 0 1 0
(f ; ) = f (x) (x) dx = f (x) (x)j 1 f (x) (x) dx
1 1
Z 1
0 0
= f (x) (x) dx = f;
1

Vedem ca operatia de derivare s-a transferat asupra functiei test. Se deneste n


general derivata unei distributii f n asa fel ca s
a e asem
anatoare cu derivata
unei functii, prin
58 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

0
(f 0 ; ) = f; (3.16)
Pentru derivate de ordin mai mare avem analog:
p (p)
f (p) ; = ( 1) f;

Daca f este o distributie de ordinul k atunci f (p) este o distributie de ordinul


k + p.

Exemplul 77 Fie
1; x > 0
H (x) =
0; x < 0
(functia lui Heaviside). Valoarea n x = 0 nu are importanta. Functia deneste
distributia Z 1 Z 1
(H; ) = H (x) (x) dx = (x) dx
1 0
Derivata acestei distributii este
Z 1 Z 1
(H 0 ; ) = H (x) 0 (x) dx = 0
(x) dx = (0) = ( ; )
1 0

Deci H 0 = .

Exemplul 78 Fie distributia denita de functia ln jxj:


Z 1
(ln jxj ; ) = ln j x j (x) dx
1

Derivata acestei distributii actioneaza conform denitiei astfel:


Z 1
d ln jxj
; (x) = ln j x j 0 (x) dx
dx 1
Z Z 1
= lim ln ( x) 0 (x) dx + ln x 0 (x) dx
!0 1
Z Z 1
prin parti 1 1
= lim (x) dx + (x) dx
!0 1 x x
1
lim ln ( x) (x) lim ln (x) (x)
!0 1 !0
Z Z 1
1 1
= lim (x) dx + (x) dx + lim (ln ( ) ( ( ) ( )))
!0 1 x x |
!0
{z }
=0
Z Z 1
1 1 den itie 1
= lim (x) dx + (x) dx = vp ; (x)
!0 1 x x x
Ultima linie deneste distributia x1 sau vp 1
x numita valoarea principala Cauchy
a lui x1 . Avem deci formula de derivare:
d 1
ln j x j= vp
dx x
3.2. FUNCTII GENERALIZATE (DISTRIBUTII) SI TRANSFORMATELE LOR FOURIER59

Exemplul 79 Distributia ln (x + i0) se deneste prin


Z 1
den itie
(ln (x + i0) ; (x)) = lim ln (x + iy) (x) dx
y!+0 1
Z 1 Z 0
= ln j x j (x) dx + i (x) dx
1 1

Aici am utilizat
p y!+0 ln j x j +i ; daca x < 0
ln (x + yi) = ln x2 + y 2 + i arg (x + yi) !
ln j x j daca x > 0

Avem deci
ln (x + i0) = ln j x j +i H ( x)
Cu exemplele precedente de derivare rezulta

d 1
ln (x + i0) = v:p: i (x)
dx x

Exemplul 80 Deoarece
Z 1
(ln (x + i0) ; (x)) = lim ln (x + iy) (x) dx
y!+0 1

avem
d
ln (x + i0) ; (x) ln (x + i0) ; 0 (x)
=
dx
Z 1 Z 1
prin parti d ln (x + iy)
= lim ln (x + iy) 0 (x) dx = lim (x) dx
y!+0 1 y!+0 1 dx
Z 1
1 den itie 1
= lim (x) dx = ; (x)
y!+0 1 x + iy x + i0

Avem deci

1 d 1
= ln (x + i0) = v:p: i (x)
x + i0 dx x

3.2.3 Transformarea Fourier a distributiilor


Transformarea Fourier a distributiilor se deneste plecnd de la proprietatea 3:
Z 1 Z 1
f ( ) F (g) ( ) d = F (f ) ( ) g ( ) d
1 1

care spune c a modul de actiune al transformatei Fourier F (f ) asupra unei functii


test g se exprima prin actiunea lui f asupra transformatei Fourier F (g) a functiei
test. Lu am aceasta proprietate ca denitie pentru transformata Fourier a dis-
tributiilor. Pentru o distributie f denim transformata ei Fourier F (f ) prin:

(F (f ) ; ) = (f; F ( )) (3.17)
60 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

Prin aceast
a denitie dac
a f este o functie obisnuit
a (de exemplu din spatiul S)
atunci transformata ei Fourier este functia
Z 1
ix
F (f ) ( ) = e f (x) dx
1

, iar dac
a f este o functie generalizat
a (altfel spus distributie) atunci derivata ei
se calculeaza dupa formula (3:17). Propriet atile 0-14 ale transformatei Fourier
pentru functii rapid descresc atoare se pastreaz a si pentru distributii n m
asura
n care au sens (nu intr am n detalii).

Exemplul 81 Functia generalizata (x) are transformata Fourier urmatoare:


Z 1 Z 1
i0x
(F ( ) ; ) = ( ; F ( )) = F ( ) (0) = (x) e dx = (x) dx = (1; )
1 1

Avem deci:

F( )=1

Exemplul 82 FieR functia f (x) = ei 0 x . Functia f (x) este o functie obisnuita


1
doar ca integrala 1
e ix f (x) dx nu este convergenta deci transformata ei
Fourier s-ar putea sa nu e o functie obisnuita. Transformata ei Fourier se
obtine astfel:
Z 1
i 0x i 0x
F e ; (x) = e ; F ( ) (x) = ei 0x F ( ) (x) dx = 2 ( 0)
1

Am obtinut astfel
F ei 0x ( )=2 ( 0)

Exemplul 83 Deoarece

1 i 0x i 0x
1 i 0x i 0x
sin ( 0 x) = e e ; cos ( 0 x) = e +e
2i 2

obtinem din exemplul precedent:

1 i 0x i 0x
1
F (sin 0 x) ( )=F e e ( )= F ei 0x ( ) F e i 0x ( )
2i 2i
1
= 2 ( ( 0) ( + 0 )) = ( ( 0) ( + 0 ))
2i i

Analog obtinem pentru cos ( 0 x)

F (cos 0 x) ( )= ( ( 0) + ( + 0 ))
3.3. TABELE 61

3.3 Tabele
Determinarea transformatei Fourier a unei functii presupune utilizarea unor
subtilit
ati de calcul cu integrale si derivate ca si treceri la limit
a care s-ar putea
s
a nu ne e tocmai la ndemn a uneori. De aceea s-au ntocmit tabele cu astfel
de functii pe care le putem utiliza la nevoie. In continuare sunt prezentate
transformatele Fourier pentru cteva functii generalizate.

Tabel cu transformate Fourier R1


f (x) fb( ) = F (f ) ( ) = 1 e ix f (x) dx
(x) 1
(x x0 ) e ix0
1 2 ( )
ei 0 x 2 ( 0)
(k) k
(x) (i )
(k) k
(x x0 ) (i ) e ix0
1; dacax 0 1 1
H (x) = i vp + ( )
0; dacax < 0
v:p: x1 sau x1 i sgn ( )
2 1
sgn (x), semnul lui x i vp
1
e ax H (x), a > 0 a+i
n!
xn e ax H (x), a > 0 (a+i n
p )
p1 p2
jxj j j
cos ( 0 x) ( ( 0 ) + ( + 0 ))
cos ( 0 x) H (x) 2 ( ( 0 ) + ( + 0 )) + 2i 2
0
ax a+i
e cos ( 0 x) H (x), a > 0 (a+i )2 + 2
0
sin ( 0 x) i ( ( 0) ( + 0 ))
sin ( 0 x) H (x) 2 ( ( 0) ( + 0 )) + 2 0
2
0
ax
e sin ( 0 x) H (x), a > 0 (a+i ) +
0
2 2
0
ajxj 2a
e ,a>0 a2 + 2
p 2
a2 x2
e a e 4a2

2 p i
2

eiax ae
4a 4

2
p 2
cos ax a cos 4a 4
2
p 2
sin ax a sin 4a 4
a a
x 1; daca <x< 2 2 a sin(x)
rect a = a>0 a Sinc 2 , unde Sinc (x) = x
0; in caz contrar
Sinc (ax), a > 0 a rect 2a

x 0; daca j x j> a=2 a 2 a


tri a = a>0 2 Sinc 4
1 2 j x=a j; daca j x j a=2
Sinc2 (ax) a tri 4a

Tabel cu principalele propriet


ati ale transformatei Fourier
62 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER
R1
F (f ) ( ) = f^ ( ) = 1 e ix f (x) dx
R 1 ix
F 1 (f ) ( ) = 21 1
e f (x) dx = 21 F (f ) ( x)
F ( f (x) + g (x)) = F (f ) ( ) + F (g) ( )
@ k f (x) k
F @xk
( ) = ik F (f (x) ( )
@ k F (f (x))( ) k
= F ( ix) f (x) ( )
@ k
R1 R1
1
f ( ) F (g) ( ) d = 1 F (f ) ( ) g ( ) d
F (f (x + t)) ( ) = eit F (f (x)) ( )
F eitx f (x) ( ) = F (f (x)) ( t)
F (f ( x)) ( ) = j1j F (f (x))
R 1
f (x) = 21 F (f (x)) ( ) eix d = F 1 (F (f )) (x)
R1 1 R1
1
f (x) g (x) dx = 21 1
F (f ) ( ) F (g) ( ) d
F (F (f (x)) ( )) (t) = 2 f ( t)
F (f g) ( ) = F (f ) ( ) F (g) ( )
F (f g) ( ) = 1 fb gb ( ) 2
1
F(f g) = F 1 (f ) F 1 (g)
F (f g) = 2 F 1 (f ) F 1 (g)
1

3.4 Aplicatii
Transformarea Fourier este mult utilizat a n studiul ecuatiilor diferentiale sau
n studiul semnalelor. In cele ce urmeaz a dam cteva exemple de utilizare a
transformatei Fourier. In procesul de calcul vom folosi tabelul de transformate
Fourier ca si propriet
atile rezumate mai sus.

Exemplul 84 Sa se rezolve ecuatia caldurii


2
@u
@t a2 @@xu2 = 0
u (x; 0) = (x)

pentru
(x; t) 2 ( 1; 1) [0; 1)
Rezolvare. Presupunem ca este n spatiul S astfel ca n calculele de mai
jos sa nu avem probleme de convergenta a integralelor. Facem o transformare
2
Fourier a expresiei @u
@t a2 @@xu2 considerata ca functie de x, u (x; t) ! u
b ( ; t),
@ 2 u(x;t) 2
(x; t) ! @ ub@t
@u ( ;t) 2 @u
@t , @x2 b ( ; t) si deci ecuatia
! (i ) u @t a2 @@xu2 = 0 devine
dupa transformare
@b
u ( ; t)
+ a2 2 u
b ( ; t) = 0
@t
cu conditia initiala
b ( ; 0) = b ( )
u
Aceasta este o problema Cauchy pentru o ecuatie diferentiala ordinara de ordinul
I (necunoscuta este functie de t si depinde de parametrul ). Solutia se vede
usor ca este
2 2
b ( ; t) = e a t b ( )
u
Pentru a aa pe u (x; t) facem o transformare Fourier inversa (utilizam tabelul):
3.4. APLICATII 63

1 1 a2 2
t b ( ) (x; t)
u (x; t) = F (b
u ( ; t)) (x) = F e
1 a2 t 2
1 b( )
= F e F (x; t)
Z 1
1 x2 1 (x y)2
= p e 4a2 t (x) (x; t) = p e 4a2 t (y) dy
2a t 2a t 1

Exemplul 85 Sa se rezolve ecuatia undelor


8 2 2
< @@t2u a2 @@xu2 = 0
u (x; 0) = (x)
: @u
@t (x; 0) = (x)
pentru (x; t) 2 ( 1; 1) (0; 1).
Rezolvare. Facem o transformare Fourier a functiilor n raport cu variabila x,
2
2 b( ;t) @ 2 u(x;t)
ele devenind functii n : u (x; t) ! u b ( ; t), @@t2u (x; t) ! @ u@t2 , @x2 !
2 2 2
(i ) ub ( ; t). Ecuatia @@t2u a2 @@xu2 = 0 devine
@2ub ( ; t)
+ a2 2 u
b ( ; t) = 0 (3.18)
@t2
b ( ; 0) = b ( ), @ ub@t
cu conditiile initiale u ( ;0)
= b ( ). Solutia acestei probleme
Cauchy pentru ecuatia diferentiala ordinara (3:18) este
sin (a t)
b ( ; t) = b ( ) cos (a t) + b ( )
u
a
Avem acum
1
u (x; t) = F (b
u ( ; t)) (x; t)
Transformarea Fourier inversa se face n raport cu variabila . Avem (din tabel)
1 1 1
F (cos (a t)) (x) = F (cos (a t)) ( x) = ( ( x at) + ( x + at))
2 2
1
= ( (x + at) + (x at))
2
( este functie generalizata para)
Avem acum
h i
F 1 b ( ) cos (a t) (x; t) = F 1 b ( ) F 1 (cos (a t)) (x; t)
1
= (x) ( (x + at) + (x at)) (x; t)
2
Z 1 Z 1
1
= (x y) (y + at) dy + (x y) (y at) dy
2 1 1
1
= ( (x + at) + (x at))
2
Pentru transformata Fourier inversa a functiei b ( ) sin(a
a
t)
avem F 1 b =
si din tabel
1 sin (a t) 1 1
F (x) = F (t Sinc (at )) (x) = t F (Sinc (at )) (x)
a
1 x
= t rect
2at 2at
64 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

Deci:

F b ( ) sin (a t) (x; t) = F 1 b ( )
1
F 1
sin (a t)
(x; t)
a a
1 x 1 x
= (x) rect (x; t) = (x) rect (x; t)
2a 2at 2a 2at
Z 1 Z at Z x+at
1 z 1 1
= (x z) rect dz = (x z) 1dz = (s) ds
2a 1 2at 2a at 2a x at

Adunnd cele doua componente gasim solutia lui dAlembert:


1
u (x; t) = F (b
u ( ; t)) (x; t)

=F 1 b ( ) cos (a t) (x; t) + F 1 b ( ) sin (a t) (x; t)


a
Z x+at
1 1
= ( (x + at) + (x at)) + (s) ds
2 2a x at
R1
Exemplul 86 Daca f (x) este functie para atunci fb( ) = 1
e ix f (x) dx
este functie para si n plus avem
Z 1 Z 1
b
f( )= e ix
f (x) dx = (cos ( x) + i sin ( x)) f (x) dx
1 1
Z 1 Z 1 Z 1
= cos ( x) f (x) dx + i sin ( x) f (x) dx = 2 cos ( x) f0 (x) dx
1 1 0
| {z }
=0 (im para)

Am desemnat prin f0 (x) restrictia lui f (x) la intervalul (0; 1). Notam prin
foc ( ) restrictia transformatei Fourier fb( ) la intervalul (0; 1). Avem:
Z 1
foc ( ) = 2 cos ( x) f0 (x) dx
0

Functia f0c ( ) se numeste transformata prin cosinus a functiei f0 (x). Avem


acum pentru x > 0
Z 1 Z 1
1 1
f0 (x) = f (x) = e ix fb( ) dx = (cos ( x) i sin ( x)) fb( ) dx
2 1 2 1
Z 1 Z
1 1 1
= cos ( x) fb( ) dx = cos ( x) fb( ) dx
2 1 0
Z
1 1 1
= cos ( x) f0c ( ) dx = f0cc (x)
0

Prin urmare f0 (x) se poate recupera din transformata ei prin cosinus prin ace-
lasi tip de formula. Perechea de transformari
Z 1
foc ( ) = 2 cos ( x) f0 (x) dx
Z0 1
1
f0 (x) = cos ( x) f0c ( ) dx
0
3.4. APLICATII 65

formeaza transformarea prin cosinus a functiilor pe (0;q 1). Daca schimbam


R
2 1
un pic denitia transformatei prin cosinus f0C ( ) = 0
cos ( x) f0 (x) dx
obtinem
r Z 1
2
f0C ( ) = cos ( x) f0 (x) dx
r Z0 1
2
f0 (x) = cos ( x) f0c ( ) dx = f0CC (x)
0

Daca luam functii impare f n transformarea Fourier si notam f0 restrictia la


(0; 1)atunci obtinem perechea de formule:
Z 1
f0s ( ) = 2 f0 (x) sin ( x) dx
Z0 1
1
f0 (x) = f0s ( ) sin ( x) d = f0ss (x)
0

sau
r Z 1
2
f0S ( ) = f0 (x) sin ( x) dx
0
r Z 1
2
f0 (x) = f0S ( ) sin ( x) d = f0SS (x)
0

Transformarea data de oricare din formulele de mai sus se numeste transfor-


mare prin sinus.

Exemplul 87 In acest exemplu se introduce transformata Laplace si se arata ca


formula de inversiune a transformatei Laplace rezulta din formula de inversiune
a transformatei Fourier. Numim functii original functiile f : R ! C astfel
ca i) f (t) = 0 pentru t < 0, ii) exista o constanta C si o constanta care
depind de functie astfel ca f (t) j < Ce t , iii) f este derivabila cu exceptia unei
multimi discrete de puncte si pentru orice x > 0 exista un x > 0 astfel ca f 0 sa
e marginita pe (x x ; x) [ (x; x + x ) si are limite laterale n ecare punct.
Pentru astfel de functii denim transformata Laplace
Z 1
L (f (t)) (p) = e pt f (t) dt
0

unde p este un numar complex p = + i cu > . Avem


pt ( a)t
e f (t) < Ce

deci pentru > integrala este convergenta si deneste o functie olomorfa cel
putin n domeniul
D = fp = + i 2 C j > g
Punnd p = + i n denitia transformatei Laplace gasim
Z 1 Z 1
L (f (t)) ( + i ) = e t i t f (t) dt = e t f (t) e it
dt = F e t
f (t) ( )
0 1
66 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER

Deci transformata Laplace a functiei f (t) evaluata n p = +i se exprima prin


transformata Fourier a functiei e t f (t), functie care este identic nula pentru
t < 0. Din formula de inversiune a transformatei Fourier gasim:
t t
e f (t + 0) + e f (t 0)
= F 1 F e t f (t) ( ) (t)
2 Z 1
1
= F 1 (L (f (t)) ( + i )) (t) = L (f (t)) ( + i ) ei t d
2 1
Z 1
1 t
= e L (f (t)) ( + i ) e( +i )t d
2 1
Z +i1
1
= e t L (f (t)) ( + i ) e( +i )t d ( + i )
2 i i1
Z +i1
1
= e t L (f (t)) (p) ept dp
2 i i1

t
De aici rezulta prin simplicare cu e
Z +i1
f (t + 0) + f (t 0) 1
= L (f (t)) (p) ept dp
2 2 i i1

iar n punctele de continuitate ale lui f (t)


Z +i1
1
f (t) = L (f (t)) (p) ept dp
2 i i1
Capitolul 4

Functii Bessel

4.1 Functiile si ale lui Euler


Reamintim c
a pentru a > 0, se deneste functia a lui Euler
Z 1 Z 1
2
(a) = ta 1 e t dt = 2 x2a 1 e x dx (4.1)
0 0

a la alta se face cu schimbarea t = x2 ). Avem


(trecerea de la o integral
2 Z 1 Z 1 Z Z
1 2 2 2 2
= 4 e x dx e y dy = 4 e (x +y ) dxdy
2 0 0
x>0;y>0
Z Z !
1 =2
2
= 4 e d d =
=0 =0

1 p
de unde rezult a 2 = .
Prin integrare prin p
arti obtinem formula de recurent
a (a + 1) = a (a)
si repetnd formula de recurent a obtinem (m + n + 1) = (m + n)(m + n
1) : : : n (n). Tinnd seama c a (1) = 1 obtinem pentru m 2 N formula (m +
1) = m! si de asemenea formula
1 1 3 1 1
m+ = m m :::
2 2 2 2 2
p
(2m 1) (2m 3) :::1
=
2m
Prin formula (a + 1) = a (a) se deneste pas cu pas functia pentru
argumente a < 0. Pentru a 2 ( 1; 0) se deneste (a) = (a+1)
a = (a+2)
(a+1)a = etc:
(a+2)
cu a + 1 2 (0; 1), pentru a 2 ( 2; 1) avem (a) = (a+1)a cu a + 2 2 (0; 1)
etc. Functia are valori reale pentru x 2 R f0; 1; 2; ::::g iar n valorile
ntregi a 0 limita functiei este 1.
Functia lui Euler se deneste prin
Z 1 Z 1
b 1 xa 1
(a; b) = ta 1 (1 t) dt = a+b
dx (4.2)
0 0 (1 + x)

67
68 CAPITOLUL 4. FUNCTII BESSEL

Integrala are sens pentru a > 0, b > 0, iar trecerea de la o integral


a la alta se
face prin schimbarea t = x= (1 + x). Prin schimbarea de variabila t = sin sau
t = cos se g aseste
Z =2 Z =2
(a; b) = 2 sin2a 1 cos2b 1 d = 2 cos2a 1 sin2b 1 d = (b; a)
0 0

Avem de asemenea prin trecerea n integrala dubl a la coordonate polare:


Z 1 Z 1
2 2
(a) (b) = 4 x2a 1 e x dx y 2b 1 e y dy
Z0 Z 0

(x2 +y 2 ) 2a 1 2b 1
= 4 e x y dxdy
x>0;y>0
Z 1 Z =2
2
= 4 e 2a+2b 1
cos2a 1
sin2b 1
d
0 0
= (a + b) (a; b)

de unde
(a) (b)
(a; b) = :
(a + b)

4.2 Denitia functiilor Bessel


Functiile Bessel sunt solutiile ecuatiei diferentiale

x2 u00 + xu0 + (x2 n2 )u = 0: (4.3)


Ecuatia este liniar
a si omogen a cu coecienti variabili. Orice solutie este o
combinatie liniar
a a doua solutii independente. C aut
am o solutie de forma
X
u (x) = x a0 + a1 x + a2 x2 + ::: + ak xk + ::: = ak x +k
nsumarea f
acndu-se dup
a k 2 Z, cu a0 6= 0 si ak = 0 pentru k < 0. Avem
X
u0 (x) = ( + k) ak x +k 1
X
u00 (x) = ( + k) ( + k 1) ak x +k 2

si prin nlocuire
X X X
+k +k
( + k) ( + k 1) ak x + ( + k) ak x + x2 n2 ak x +k
=0

de unde
X
( + k) ( + k 1) ak + ( + k) ak + ak 2 n2 ak x +k
=0

De aici obtinem

( 1) + n2 a0 + a 2 = 0, pentru k = 0
2
( + 1) + + 1 n a1 + a 1 = 0, pentru k = 1
2
( + k) ( + k 1) ak + ( + k) ak + ak 2 n ak = 0, pentru k > 1
4.2. DEFINITIA FUNCTIILOR BESSEL 69

Deoarece a 2 = 0 si a0 6= 0 rezult
a ( 1) + n2 = 0 de unde = n.
2
Deoarece a 1 = 0 si ( + 1) + + 1 n 6= 0 cnd = n rezult a a1 = 0.
Ultima relatie se scrie

ak 2
ak =
k (2 + k)

Din aceast
a relatie rezult
a 0 = a1 = a3 = a5 = :::a2m+1 = :::.
Pentru coecientii de ordin par avem:

1
a2 = a0 ;
2 (2 + 2)
1
a4 = a0 ; :::
2 4 (2 + 2) (2 + 4)
m 1
a2m = ( 1) a0
2 4 ::2m (2 + 2) (2 + 4) ::: (2 + 2m)
m
( 1)
= a0
2m m!2m ( + 1) ( + 2) ::: ( + m)

Cu aceasta solutia devine (din variantele = n lu


am = n)

1
X ( 1)m
u (x) = a0 x2m+n
22m m! (n + 1) (n + 2) ::: (n + m)
k=0

1
In mod standard se noteaz a Jn (x) = u (x) pentru a0 = 2n (n+1) ceea ce ne d
a
functia Bessel standard, solutie a ecuatiei (4:3):

1
X ( 1)m x 2m+n
Jn (x) = (4.4)
m=0
(m + n + 1) (m + 1) 2

Seria este convergent


a pentru orice x 2 C, iar pentru n < 0 seria nu are sens
n x = 0. Pentru n 2 = Z puterea xn este denit a de exemplu pe C n ( 1; 0] si
pe acest domeniu denim si functia Bessel.
S
a vedem cum arat
a cteva functii Bessel.
Pentru n = 0 g
asim

1
X 1
X
( 1)m x 2m ( 1)m
J0 (x) = = 2 x2m
m=0
(m + 1) (m + 1) 2 m=0 (m!) 2
m

x2 x4 x6
= 1 + 2 2 + :::
2 (2!) 22 (3!) 23
70 CAPITOLUL 4. FUNCTII BESSEL

Pentru n = 1=2 se g
aseste
1
X ( 1)m x 2m+1=2
J1=2 (x) =
m=0
(m + 1 + 21 ) (m + 1) 2
r 1
2 X ( 1)m x 2m+1
= (2m+1)(2m 1):::1
p
x m=0 m! 2
2m+1
r 1
2 X ( 1)m
= m
x2m+1
x m=0 2 (2m + 1) (2m 1) :::1 m!
r 1
2 X ( 1)m 2m+1
= x
x m=0 (2m + 1)!
r
2
= sin (x)
x
Pentru n = 1=2 se obtine
1
X ( 1)m x 2m 1=2
J 1=2 (x) =
m=0
(m + 1 21 ) (m + 1) 2
r 1
2 X ( 1)m 1
= (2m 1)(2m 3):::1
p
2m+1
x2m
x m=0 (m + 1) 2
2m
r 1
2 X m
2 ( 1)m 1 2m
= x
x m=0 (2m 1) (2m 3) :::1 m! 22m
r 1
2 X ( 1)m 2m
= x
x m=0 (2m)!
r
2
= cos (x)
x
Pentru n 2
= Z avem
xn x n
Jn (x) = (1 + O(x2 )); J n (x) = (1 + O(x2 ))
2n (n + 1) 2 n ( n + 1)
nxn 1 nx n 1
Jn0 (x) = n
(1 + O(x2 )); J 0 n (x) = n
(1 + O(x2 ))
2 (n + 1) 2 ( n + 1)

si de aici

Jn (x) J n (x) 2n 1
= (1 + O x2 ) 6= 0:
Jn0 (x) J 0 n (x) (n + 1) ( n + 1) x

n concluzie aceste functii sunt independente si orice solutie a ecuatiei Bessel


(4:3) pentru n 2
= N are urm atoarea form
a

u (x) = c1 Jn (x) + c2 I n (x):

n
Pentru n 2 N se veric
a faptul c
aJ n (x) = ( 1) Jn (x) (n formula (4:4)
avem (m n + 1) = 1 pentru 0 m n 1).
PENTRU FUNCTIILE BESSEL
4.3. RELATII DE RECURENTA 71

4.3 Relatii de recurent


a pentru functiile Bessel
Se pot stabili urm
atoarele relatii pornind de la denitia (4:4) :
Jn0 (x) = Jn 1 (x) nx Jn (x)
(4.5)
Jn0 (x) = Jn+1 (x) + nx Jn (x):
relatii care pot scrise si sub forma
1 d n n 1
x dx (x Jn (x)) = x Jn 1 (x)
(4.6)
1 d n (n+1)
x dx (x J n (x)) = x Jn+1 (x)

Ilustr
am modul de demonstratie pentru una din formule.
1
1 d n 1 d X ( 1)m
(x Jn (x)) = x2m+2n
x dx x dx m=0 (m + n + 1) (m + 1)22m+n
1
1 X ( 1)m 2 (m + n)
= x2m+2n 1
x m=0 (m + n + 1) (m + 1)22m+n
1
X ( 1)m 2 (m + n)
= xn 1
2m+n
x2m+n 1

m=0
(m + n) (m + n) (m + 1)2
1
X ( 1)m x 2m+n 1
= xn 1
x2m+2n 1

m=0
(m + n) (m + 1)22m+n 2
= xn 1
Jn 1 (x)

Cteva consecinte ale acestor relatii de recurent


a se pot deduce imediat. Ast-
1 d k k
fel formula (4:6) aplicat a x dx (x Jn (x)) = ( 1) x (n+k) Jn+k (x)
a de k ori ne d n

ceea ce se scrie
k
k 1 d
Jn+k (x) = ( 1) xn+k (x n
Jn (x)) (4.7)
x dx
Pentru n = 1=2 formula (4:7) devine
r k
k 2 1 d sin x
Jk+1=2 (x) = ( 1) xk+1=2 (4.8)
x dx x
In particular
r
2 sin x
J3=2 (x) = cos x
x x
r
2 3 3
J5=2 (x) = 1 sin x cos x
x x2 x
Prin adunarea relatiilor (4:5) obtinem de4rivata functiei Bessel
Jn 1 (x) Jn+1 (x)
Jn0 (x) = (4.9)
2
iar prin sc
aderea lor obtinem o relatie ntre trei functii Bessel
2n
Jn 1 (x) + Jn+1 (x) = Jn (x) (4.10)
x
72 CAPITOLUL 4. FUNCTII BESSEL

4.4 Ortogonalitatea functiilor Bessel


Fie functiie u (x) = Jn ( x), v (x) = Jn ( x). Tinnd seama c
a Jn (x) veric
a
ecuatia (4:3) rezult
a

n2
xu00 (x) + u0 (x) + 2
x u (x) = 0
x
2 n2
xv 00 (x) + v 0 (x) + x v (x) = 0
x

Inmultim prima relatie cu v (x) si pe a doua cu u (x) apoi le sc


adem. Rezult
a
0 2
[x (u0 (x) v (x) u (x) v 0 (x))] = 2
xu (x) v (x)

Prin integrare pe intervalul [0; L] obtinem pentru n 0 (de fapt chiar pentru
n > 1)
Z L
0 0 L 2 2
[x (u (x) v (x) u (x) v (x))]j0 = xu (x) v (x) dx
0

adic
a
Z L
2
L[ Jn0 ( L) Jn ( L) Jn0 ( L) Jn ( L)] = 2
xJn ( x) Jn ( x) dx
0
(4.11)
S
a presupunem c
a Jn ( L) = 0 si Jn ( L) = 0. Atunci relatia (4:11) se scrie
2
RL
2
0
xJn ( x) Jn ( x) dx = 0, iar pentru 2 6= 2 obtinem
Z L
xJn ( x) Jn ( x) dx = 0 (4.12)
0

Relatia (4:12) se numeste relatia de ortogonalitate a functiilor Bessel n ra-


RL
port cu produsul scalar (f; g) = 0 xf (x) g (x) dx.

4.5 Zerourile functiilor Bessel


Daca a + ib este radacin a cu a 6= 0, b 6= 0 a ecuatiei Jn (x) = 0 atunci tinnd
seama ca toti coecientii functiei Jn (x) sunt reali (vezi (4:4)) rezult
a c
a si a ib
este r
ad
acina. Lund n relatia (4:11) = a + ib, = a ib si L = 1 g asim
Z 1
2
0 = 4iab x jJn ((a + ib) x)j dx 6= 0
0

contradictie care arata c


a nu exist
a rad
acini complexe a + ib cu a 6= 0, b 6= 0.
Rad
acini de forma x = ib cu b 6= 0 nu pot s a existe pentru ca din formula (4:4)
n P1 (1 1 2 2m n
g
asim Jm (ib) = (ib) m=0 (m+n+1) (m+1) 22m+n b = (ib) A cu A > 0.
Ramn doar posibile r ad
acini de forma x = a 2 R. Deoarece a si a sunt
simultan r ad
acini pentru c a Jn (x) = xn f (x) cu f par a (vezi 4.4) putem sa
studiem doar r adacinile a > 0.
4.5. ZEROURILE FUNCTIILOR BESSEL 73

y(x)
Dac
a n ecuatia lui Bessel (4:3) facem substitutia u (x) = p
x
g
asim

1
n2
y 00 (x) + y (x) + 4
y (x) = 0
x2
ecuatie care pentru x mare este apropiat
a de ecuatia

y 00 (x) + y (x) = 0

deci e de asteptat ca solutiile ei s


a e aproximativ de forma

y (x) A cos (x + )

de unde
A cos (x + )
Jn (x) p
x
pentru x mare. Concret se poate ar
ata c
a
r
2 n 1
Jn (x) = cos x +O (4.13)
x 2 4 x3=2

Aceast a formula se numeste forma asimptotic a a functiilor Bessel. Din aceast a


formula rezulta ca pentru x mare ecuatia Jn (x) = 0 are r ad
acini apropiate de
r
adacinile ecuatiei cos x n2 4 = 0 adic a are o innitate de r ad
acini reale
pozitive care formeaz a un sir ce tinde spre 1. Deoarece r ad
acinile ecuatiei
Jn (x) = 0 sunt r adacinile ecuatiei f (x) = 0 cu f serie de puteri convergent a
P1 ( 1)m x 2m
n C, f (x) = m=0 (m+n+1) (m+1) 2 , rezult
a ca zerourile sunt izolate
(pentru ecare r adacina exist a un interval ( ; + ) pe care nu mai exist a
alte r
adacini). In plus ecare r adacin
a > 0 este simpl a, adic
a Jn ( ) = 0
implica Jn0 ( ) 6= 0. Pentru a demonstra acest lucru n relatia (4:11) lu am
L = 1, r
adacina Jn ( ) = 0 si Jn ( ) 6= 0. Diviz am relatia prin si
obtinem
2 2 Z L
Jn0 ( ) Jn ( )
= xJn ( x) Jn ( x) dx
0

Trecem acum la limit


a ! si rezult
a
Z 1
2
Jn02 ( )=2 x (Jn ( x)) dx
0

adic
a Z 1
2 Jn02 ( )
x (Jn ( x)) dx = (4.14)
0 2
a Jn0 ( ) 6= 0.
Din relatia (4:14) se vede c
Daca este o r ad
acin
a a ecuatiei Jn ( L) = 0 atunci diviznd (4:11) prin
si trecnd la limita !
Z L
2 Jn02 ( L)
x (Jn ( x)) dx =
0 2L2
74 CAPITOLUL 4. FUNCTII BESSEL

4.6 Completitudinea functiilor Bessel


Fie 0 < r1 < r2 < ::: < rk < ::: sirul r adacinilor ecuatiei Jn (xL) = 0 unde L
este un num ar pozitiv xat. Conform celor din sectiunea precedent a k = rk L
sunt rad
acini ale ecuatiei Jn ( ) = 0 deci sunt simple si formeaz a un sir crec
ator
spre 1:S a presupunem c a o functie f : [0; L] ! R se poate scrie sub forma unei
serii de functii
X1
f (x) = Ak Jn (rk x) (4.15)
k=1

Daca nmultim (4:15) cu xJn (rk x) integr


am ntre 0 si L si tinem seama c
a
RL
0
xJn (rk x) Jn (rm x) dx = 0 pentru k 6= m conform cu (4:12) obtinem
Z L Z L
2 Jn02 (rk L)
xf (x) Jn (rk x) dx = Ak x (Jn (rk x)) dx =
0 0 2L2

deci RL
2L2 0
xf (x) Jn (rk x) dx
Ak =
Jn02 (rk L)

Se poate demonstra urm


atorul rezultat
RL
Teorema 88 Fie f : [0; L] ! R astfel ca 0 xf 2 (x) dx < 1. Atunci f (x) =
R
P1 2L2 0L xf (x)Jn (rk x)dx
k=1 Ak Jn (rk x) cu Ak = J 02 (r L) . Convergenta seriei este n me-
RL n k Pm 2
die patratica,padica limm!1 0 x [f (x) k=1 Ak Jn (rk x)] dx = 0. Dac a n
plus f (x) = xu(x) cu u 2 C 2 ([0; L]) si u(x) = O(x ) cu = min(n; 1) si
u (L) = 0 atunci convergenta este uniforma.

Observatia 89 Se poate demonstra un rezultat analog daca rk sunt radacinile


ecuatiei AJn (rk L) + Brk Jn0 (rk L) = 0 cu (A; B) 6= (0; 0).
Capitolul 5

Ecuatii cu derivate partiale

5.1 Forma canonic


a a ecuatiilor cvasiliniare de
ordinul doi
Fie
@2u @2u @2u @u @u
a(x; y) + 2b(x; y) + c(x; y) +f x; y; u; ; =0 (5.1)
@x2 @x@y @y 2 @x @y

unde (x; y) 2 Dxy R2 . Aceste ecuatii se numesc cvasiliniare. Fie aplicatia


bijectiv
a F : Dxy ! D

Dxy 3 (x; y) ! ( ; ) 2 D

unde ; a C 2 ca functii de x; y si
sunt de clas
@ @
D( ; ) @x @y
= @ @ 6= 0:
D(x; y) @x @y

Avem deci (x; y) ! ( (x; y); (x; y)), iar pentru aplicatia inversa ( ; ) !
(x ( ; ) ; y ( ; )). O functie u : Dxy ! R prin compunere cu aplicatia invers
a
F 1 ne d a functia compus
a
def
( ; ) ! (x; y) ! u (x; y) = u (x ( ; ) ; y ( ; )) = U ( ; )

Problema pe care vrem s a o rezolvam acum este dac a u (x; y) satisface


ecuatia (5:1) atunci U ( ; ) ce ecuatie diferential a satisface? Aceasta este o
schimbare de variabile, de la variabilele (x; y) la ( ; ). In anumite cazuri se
g
asesc schimb ari de variabile pentru care ecuatia satisf acut
a de U ( ; ) este
mai simpl a ca ecuatia initial
a. Daca se reuseste s
a se determine U ( ; ) atunci
u (x; y) = U ( (x; y) ; (x; y)). Ecuatia satisf acut
a de U ( ; ) se obtine din
ecuatia (5:1) n care se exprim a totul prin ; ; U ( ; ) si derivatele sale. Avem
u (x; y) = U ( ; ) si prin derivare obtinem

@u @U @ @U @
= + (5.2)
@x @ @x @ @x

75
76 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

@u @U @ @U @
= + (5.3)
@y @ @y @ @y
sau
@ @ @ @ @
= + (5.4)
@x @x @ @x @
@ @ @ @ @
= + : (5.5)
@y @y @ @y @
Operatorii din stnga se aplica pentru functiile u(x; y) si operatorii din dreapta
se aplic
a functiilor corespunz
atoare U ( ; ).
Acum
@2u @ @u @@U @ @U @
@x2 = @x @x = @ @x + @ @x
@x
2 2
@ @U @ @U @ @ @U @ @U @
= @x @ @x + @ @x2 + @x @ @x + @ @x2
2 2
@ @ @ @ @U @ @U @ @ @ @ @ @U @ @U @
= @x @ + @x @ @ @x + @ @x2 + @x @ + @x @ @ @x + @ @x2
2 2 2 2 2 2 2
@ U @ @ @ @ @ @
= @ 2 @x + 2 @@ @U @x @x + @@ U2 @x + @U @U
@ @x2 + @ @x2
(5.6)
@
In formula de mai sus operatorul @x aplicat unei functii ce depinde de (x; y)
ne da derivata ei partial
a dup
a x iar aplicat unei functii de ( ; ) devine (5:4).
@
Analog pentru @y . Procednd ca mai sus obtinem si celelalte derivate de ordinul
doi:
2 2
@2u @2U @ 2 @ @ @2U @ @2 @U @
2

@y 2 =
@ 2 @y + 2 @@ @U @y @y + @ 2 @y + @U
@ @y 2 + @ @y 2
2 2
@2u @2U @ @ @2U @ @ @ @ 2
@ U @ @ @U @ @U @
@x@y = @ 2 @x @y + @ @ @x @y + @y @x + @ 2 @x @y + @ @x@y + @ @x@y
(5.7)
nlocuind n (5:1) obtinem:

@2U @2U @2U @U @U


A( ; ) + 2B ( ; ) + C( ; ) + ; ; U; ; = 0 (5.8)
@ 2 @ @ @ 2 @ @

unde
2 2
@ @ @ @
A=a + 2b +c (5.9)
@x @x @y @y
@ @ @ @ @ @ @ @
B=a +b + +c (5.10)
@x @x @x @y @y @x @y @y
2 2
@ @ @ @
C=a + 2b +c (5.11)
@x @x @y @y
Prin calcul direct obtinem
2
D( ; )
AC B 2 = (ac b2 ) (5.12)
D(x; y)

Putem simplica ecuatia (5:8) dac


a (x; y) se alege astfel nct A = 0, adic
a
!2 !
@ @
@x @x
a @
2b @
+c=0 (5.13)
@y @y
A ECUATIILOR CVASILINIARE DE ORDINUL DOI77
5.1. FORMA CANONICA

Fie (x; y) = const familia de curbe denit a nivelele functiei care este solutie a
ecuatiei (5:13). Teorema functiilor implicite ne spune ca de-a lungul unei curbe
de nivel avem
@
dy
= @x @
:
dx @y

deci din ecuatia (5:13) obtinem de-a lungul curbei (x; y) = const urm
atoarea
ecuatie diferential
a ordinar
a
2
dy dy
a(x; y) 2b(x; y) + c(x; y) = 0 (5.14)
dx dx
ecuatie cunoscuta ca ecuatia curbelor caracteristice. In functie de solutiile aces-
tei ecuatii avem mai multe variante de schimbare de variabile.

5.1.1 Ecuatii hiperbolice b2 ac > 0


Ecuatia (5:14) are dou
a r
ad
acini reale
dy
= r1 (x; y) cu solutia (x; y) = const
dx
dy
= r2 (x; y) cu solutia (x; y) = const
dx
Schimbarea de coordonate = (x; y), = (x; y) ne d a conform cu (5:9; 5:11)
A = 0, C = 0 si ecuatia devine
@2U @U @U
2B( ; ) + ; ; u; ; =0 (5.15)
@ @ @ @
0 0
O suplimentar
a = + , = ne d
a
!
~
@2U ~
@2U ~ ~
+~ 0 0~ ; @U ; @U
; ;U (5.16)
02 02 0
@ @ @ @ 0

Variantele (5:15) si (5:16) sunt numite formele canonice ale ecuatiilor hiper-
bolice.

Exemplul 90 Sa se ae forma canonica a ecuatiei


@2u @2u @2u @u
2 sin(x) cos2 (x) cos(x) = 0:
@x2 @x@y @y 2 @y
2
dy dy
Ecuatia caracteristica este dx + 2 sin(x) dx cos2 (x) = 0, de unde rezulta
dy
dx = 1 sin(x) sau y = x + cos(x) + C sau y x cos(x) = C. Schimbarea
de coordonate:
=y x cos(x)
=y+x cos(x):
ne duce dupa un calcul al derivatelor conform cu formulele (5:2) si (5:3) :
@u @U @U
@x = @ ( 1 + sin(x)) + @ (1 + sin(x))
@u @U
@y = @ 1 + @U
@ 1:
78 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

Operatiile de derivare se transforma astfel


@
@x = ( 1 + sin(x)) @@ + (1 + sin(x)) @@
@
@y = @@ + @@ :

Derivatele de ordinal doi devin conform cu formulele (5:6) si (5:7) :

@2u @ @u @ @U @U
@x2 = @x @x = @x @ ( 1 + sin(x)) + @ (1 + sin(x))
@ @U @U @
= @x @ ( 1 + sin(x)) + @ @x ( 1 + sin(x))
@ @U @U @
+ @x @ (1 + sin(x)) + @ @x (1 + sin(x))
= ( 1 + sin(x)) @@ + (1 + sin(x)) @@ @U
@ ( 1 + sin(x)) + @U
@ cos(x)
+ ( 1 + sin(x)) @@ + (1 + sin(x)) @@ @U
@ (1 + sin(x)) + @U
@ cos(x)
2 @2U 2 @2U 2 @2U
= ( 1 + sin(x)) @ 2 + 2(sin (x) 1) @ @ + (1 + sin(x)) @ 2
+ cos(x) @U
@ + cos(x) @U
@ :

Analog
@2u @2U @2U @2U
@x2 = @ 2 + 2 @ @ + @ 2
@2u @2U 2 2

@x@y = ( 1 + sin(x)) @ 2 + 2 sin(x) @@ @U + (1 + sin(x)) @@ U


2

nlocuind derivatele n ecuatia data obtinem dupa reduceri:

@2U
4 = 0:
@ @

Forma la care am ajuns este mult mai simpla dect ecuatia initiala si ne permite
sa determinam pe U ( ; ) si de aici pe u (x; y).

5.1.2 Ecuatii parabolice b2 ac = 0


dy
Ecuatia caracteristicilor (5:14) ne d a o singura solutie dx = r(x; y) a carei
solutie se scrie sub forma (x; y) = const. Efectu am schimbarea de coordonate
= (x; y), = (x; y) unde (x; y) este o functie C 2 arbitrar a astfel nct
D( ; ) 2
D(x;y) =
6 0. Din (5:9) rezult
a A = 0 si din (5:12) rezult
a AC B = 0 de unde
B = 0. Ecuatia pentru U se reduce la forma canonic a

@2U @U @U
+ ; ; U; ; = 0:
@ 2 @ @

Exemplul 91 Fie ecuatia diferentiala

@2u @2u @2u @u @u


y2 2xy + x2 2 x y = 0:
@x2 @x@y @y @x @y

Ecuatia caracteristica este


2
dy dy
y2 + 2xy + x2 = 0:
dx dx
A ECUATIILOR CVASILINIARE DE ORDINUL DOI79
5.1. FORMA CANONICA

dy x
Din aceasta ecuatie rezulta dx = y sau x2 + y 2 = C. Facem schimbarea de
D( ; )
coordonate ( este ales ct mai simplu astfel ca D(x;y) 6= 0):

= x2 + y 2
=x

Un calcul ca n exemplul anterior ne da

@2U @U
= 0:
@ 2 2 @

5.1.3 Ecuatii eliptice b2 ac < 0


dy
n acest caz dx = r1;2 (x; y) = complex. Dac a a(x; y), b(x; y), c(x; y) sunt
functii analitice (ce pot scrise ca serii de puteri), atunci r1;2 (x; y) sunt functii
dy
analitice complexe n (x; y) si ecuatia dx = r1 (x; y) are o solutie analitic
a cu
coecienti numere complexe care se poate pune sub forma (x; y) = const unde
(x; y) = 1 (x; y) + i 2 (x; y) cu 1 si 2 functii analitice cu coecienti reali.
Atunci p
@ @ 1 @ 2
dy @x + i @x b ac b2
= @x @
= @ @
= + i
dx @y
1
+i 2 a a
@y @y

de unde ( p
@ 1 b @ 1 ac b2 @ 2
@x = a @y + a @y
@ 2
p
ac b @ 1
2 b @ 2
(5.17)
@x = a @y a @y :

Schimbarea de coordonate
= 1 (x; y)
= 2 (x; y)

ne d
a
@ 1@ 2 @ 1@ 2 @ @ @ 1@ 2
B=a +b + 1 2 +c :
@x @x @x @y @y @x @y @y
@ 1 @ 2
Dac
a exprim
am pe @x si
conform cu (5:17) obtinem B = 0. Analog
@x
!
2 2
ac b2 @ 1 @ 2
A=C= +
a @y @y

si dup
a mp
artire cu A ecuatia pentru U devine:

@2U @2U @U @U
2 + @ 2 + ; ; U;
@
;
@
=0
@

(forma canonic
a a ecuatiilor eliptice).
@2u @2u
Exemplul 92 Ecuatia @x2 +y @y 2 = 0 este eliptic
a pe domeniul f(x; y)jy > 0g.
2 p
dy dy dy
Ecuatia caracteristica dx +y = 0 ne da dx = i y de unde p y = i : dx sau
p =x @2U 2
2 y ix = C. Schimbarea de coordinate p ne da @ 2
+ @@ U
2
1 @U
@ =
=2 y
0.
80 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

5.2 Exercitii
1. S
a se g
aseasc
a forma canonic
a a urm
atoarelor ecuatii
@2u 2
@ u 2
@2U
a) @x2 2 @x@y 2 @@yu2 + @u
@y = 0. R
aspuns: @ @
1
16
@U
@
@U
@ = 0,
unde =x y, = 3x + y.
2 2
@2u @2U
b) y 2 @@xu2 + 2y @x@y
@ u
+ @y 2 = 0. R
aspuns: @ 2
@U
@ = 0, unde = xey ,
= y.
@2u @ u 2
@ 2
@2u 2
c) @x2 2 sin x @x@y (2+cos x) @y 2 = 0. R
aspuns: @ 2
+ @@ u
2 +cos @@u = 0,
unde = x, =y cos x.

2. S
a se g
aseasc
a solutiile generale ale urm
atoarelor ecuatii
@2u
a) @x@y = 0. R
aspuns: u(x; y) = '(x) + (y)
2 2 2
b) 3 @@xu2 @ u
5 @x@y 2 @@yu2 + 3 @u @u
@x + @y = 2. R
aspuns: Schimbarea =x 3y,
2
= 2x + y ne d
a 49 @@@ U( ; ) + 7 @@ U ( ; ) = 2 cu solutia U ( ; ) =
2
7 + f ( ) + g( )e 7 .
2
c) @@xu2 2 @u @u
@x 3 @y +6u = 2e
x+y
. R
aspuns: Ecuatia este @x @
2 @y@
u(x; y) =
x y
2e e . Integrnd dou a ecuatii diferentiale de ordinul nti cu coecienti
asim u(x; y) = ex+y + (f (x) + g(y))e3x+2y .
constanti n nal g
2
@ u
3. S
a se demonstreze c
a solutia general
a a ecuatiei @x@y = f (x; y) este
Rx Ry
u(x; y) = (x) + (x) + x0 y0 f (s; t)dsdt cu functiile arbitrare ; de
a C 2.
clas

5.3 Probleme cu conditii initiale


5.3.1 Ecuatia undelor
2 2
Ecuatia unidimensional a a undelor este @@t2u c2 @@xu2 = 0. Ecuatia descrie de-
plasarea u (x; t) a mediului oscilant din pozitia x la momentul t. Mediul oscilant
este unidimensional si pozitia n mediu este caracterizat a prin valoarea x. Dac a
x 2 ( 1; +1) mediul este innit, f ara frontiera, cum ar o coard a oscilanta
ntins
a de la 1 la 1. Vom ar ata c
a aceast a ecuatie are o innitate de solutii
dar ca impunnd valori pentru u (x; t) si @u
@t (x; t) la t = 0 ajungem la o solutie
unica. Ajungem astfel la problema:
8 2 2
< @@t2u c2 @@xu2 = 0; x 2 ( 1; +1); t 2 [0; 1
u (x; 0) = '(x)
: @u
@t (x; 0) = (x)

Teorema 93 Daca ' este de clasa C 2 si de clasa C 1 atunci solutia problemei


de mai sus este unica, de clasa C 2 si este data de:
Z x+ct
1 1
u(x; t) = ('(x ct) + '(x + ct)) + (x)dz:
2 2c x ct
5.3. PROBLEME CU CONDITII INITIALE 81

2
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este dx
dt c2 = 0 de unde dx
dt = c si
caracteristicile sunt x ct = const, x + ct = const. Schimbarea de variabile

= x ct
= x + ct

ne conduce dupa un calcul simplu la

@2U
=0
@ @

@ @U @U
R
deci @ @ = 0 de unde @ ( ; ) = f ( ) si U ( ; ) = f ( )d + g( ) =
( )+ ( ). Avem deci

u(x; t) = (x + ct) + (x ct):

Dac
a si sunt de clas a C 2 atunci rezult
a c
a u este de asemenea de clas
a
2
C . Conditiile initiale (pentru t = 0) conduc la urm atoarele rezultate

u(x; 0) = (x) + (x) = ' (x)


@u
(x; 0) = c 0 (x) c 0 (x) = (x)
@t
sau

(x) + (x) = ' (x)


Z x
c (x) c (x) = (z) dz + A
0

Din sistem rezult


a
Rx
(x) = 21 '(x) + A 1
2c + 2c R0x (z)dz
(x) = 12 '(x) A
2c
1
2c 0 (z)dz

Cu aceasta solutia u (x; t) este dat


a de urm
atoarea formul
a a lui dAlembert:

u(x; t) = (x + ct) + (x ct)


Z x+ct Z x ct
1 1
= ('(x + ct) + '(x ct)) + (z)dz (z)dz
2 2c 0 0
Z x+ct
'(x + ct) + '(x ct) 1
= + (z)dz: (5.18)
2 2c x ct

Observatia 94 Se poate observa din formula (5:18) ca valoarea u(x; t) depinde


doar de conditiile initiale n intervalul [x ct; x + ct]. Valorile n conditiile
initiale la o distanta mai mare ca ct de x nu au inuenta asupra valorii solutiei
n x la momentul t. Rezulta ca viteza cu care se propaga inuenta conditiilor
initiale este c. '(x ct) reprezinta o unda care propaga n directia pozitiva a
axei Ox n timp ce '(x + ct) corespunde unei propagari n directia negativa.
82 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

@2u 2
Exemplul 95 Sa se rezolve @t2 c2 @@xu2 = 0, u(x; 0) = sin(x), @u
@t (x; 0) = x.
Formula D Alembert ne da
R x+ct
u(x; t) = sin(x+ct)+sin(x
2
ct)
+ 1
2c x ct
zdz
= sin x cos ct + tx:

Exemplul 96 Sa se rezolve
8
> @2u @2u @2u
< 3 @x2 4 @x@y 24 @y2 = 0
>
u (x; y)jy=0 = x
>
>
: @u(x;y) = 2x + 1 @y
y=0

Rezolvare. Problema este cu conditii initiale rolul timpului ind luat aici de y.
Avem la y = 0 att valoarea initiala a lui u ct si viteza initiala de variatie a lui
u n raport cu y. Aducem ecuatia la forma canonica. Ecuatia caracteristicilor
este
2
dy dy
3 +4 4=0
dx dx
dy dy
cu solutiile dx = 2 si dx = 32 de unde y = 2x + C sau y + 2x = C respectiv
dy 2
dx = 3 de unde 2x 3y = C. Schimbarea canonic a de coordonate este = 2x+y,
@U @ 2 u 2 2 2
@u
= 2x 3y. Avem @x = 2 @ +2 @ , @y = @ 3 @ , @x2 = 4 @@ U2 +8 @@ @U +4 @@ U2 ,
@U @U @u @U

@2u 2 2 2
@2u @2U 2 2

@x@y = 2 @@ U
2 4 @@ @U 6 @@ U
2 , @y 2 = @ 2
6 @@ @U + 9 @@ U
2 si prin nlocuire avem

@2U @2U @2U


3 4 + 8 + 4
@ 2 @ @ @ 2
2 2
@ U @ U @2U
4 2 2 4 6 2
@ @ @ @
@2U @2U @2U
4 6 +9 2 =0
@ 2 @ @ @
2
de unde @@ @U = 0 adica U ( ; ) = ( ) + ( ). Solutiile posibile ale ecuatiei
date sunt u (x; y) = (2x + y) + (2x 3y). Conditiile initiale ne dau

(2x) + (2x) = x2
0
(2x) 3 0 (2x) = 2x + 1
sau
(2x) + (2x) = x2
1
2 (2x) 3 21 (2x) = x2 + x + C
2
5x2 +2x x2 2x 5 =4+
de unde (2x) = 4 + C2 , (2x) = 4
C
2 adica ( )= 4 + C2 ,
2
=4 C
( )= 4 2 . Obtinem astfel

2 2
5 (2x + y) =4 + (2x + y) C (2x 3y) =4 (2x 3y) C
u (x; y) = + +
4 2 4 2
2 1 2
= x + 2xy y +y
4
5.3. PROBLEME CU CONDITII INITIALE 83

@2u
Ecuatiile undelor n medii 2 dimensionale respectiv 3 dimensionale sunt @t2
2 2 2 2 2 2
c2 @@xu2 + @@yu2 = 0 respectiv @@t2u c2 @@xu2 + @@yu2 + @@zu2 = 0. Solutiile acestor
ecuatii cu conditii initiale date sunt mai complicate ca n cazul unu dimensional.
Avem urm atorul rezultat:

Teorema 97 Problema
@2u @2u @2u @2u
c2 + 2 + 2 = 0; (x; y; z) 2 R3 ; t 2 [0; 1)
@t2 @x2 @y @z
u (x; y; z; t)jt=0 = u0 (x; y; z)
@u
(x; y; z; t) = u1 (x; y; z)
@t t=0

are solutia
R2 R
u (x; y; z;ht) = 4t 0 0 u1 (x + ct sin cos '; y + ct sin sin '; z + ct cos ) sin di d'
@ t
R2 R
+ @t 4 0 0
u0 (x + ct sin cos '; y + ct sin sin '; z + ct cos ) sin d d'
(5.19)
Daca u0 si u1 sunt functii doar de (x; y) atunci formula (5:19) da o functie
u (x; y; t) solutie a ecuatiei 2 dimensionale a undelor.

5.3.2 Ecuatia c
aldurii
Ecuatia de propagare a c aldurii ntr-un mediu unidimensional omogen, f ara
2 @2u
prezenta unor surse de c
aldura este @u
@t c @x2 = 0. In aceast
a ecuatie u (x; t)
este temperatura n pozitia x la momentul t, iar c2 este o constanta ce depinde
de material. Propagarea c aldurii ntr-o plac
a (mediu 2 dimensional) este mod-
2 2
a de ecuatia @u
elat @t c2 @@xu2 + @@yu2 = 0, iar ntr-un mediu 3 dimensional este
2 2 2
modelata prin @u
@t c2 @@xu2 + @@yu2 + @@yu2 = 0. In cazul 1 dimensional dac a
x 2 ( 1; 1) atunci mediul n care se probag a c
aldura este f
ar
a frontiere si
n principiu solutia u (x; t) depinde doar de starea initial
a. Avem urm atorul
rezultat:

Teorema 98 Problema
( 2
@u
@t c2 @@xu2 = 0; x 2 ( 1; 1) , t 2 (0; 1)
t!0
u (x; t) ! u0 (x)

este data de formula


Z 1
1 (x y)2
u (x; t) = p e 4a2 t u0 (y) dy
2c t 1

Formula are sensR daca de exemplu u0 este functie rapid descrescatoare sau u0
1
este continua cu 1 u20 (y) dy < 1.

Demonstratie. Pentru cazul cnd u0 este functie rapid descresc atoare a se


vedea sectiunea aplicatii de la capitolul de transformate Fourier.
84 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

5.4 Probleme cu conditii la limit


a
Spunem c a evolutia unui fenomen s-a stabilizat atunci cnd parametrii care l
descriu nu mai variaz a n timp. De exemplu propagarea c aldurii ntr-o plac
a
@u 2 @2u @2u @2u
@t c @x2 + @y2 = 0; dac a se stabilizeaz
a, este descris
a de ecuatia @x2 +
@2u
@y 2 = 0. Solutia u (x; y; t) nu mai depinde efectiv de t. Dac a domeniul n care
variaza (x; y) are frontier a atunci inuenta mediului exterior asupra solutiei
u (x; y) se manifest
a prin conditii impuse lui u (x; y) pe aceast
a frontier
a. Acest
tip de probleme se numesc probleme cu conditii la frontier a. Vom studia n cele
ce urmeaz a problema urm atoare (probleme Dirichlet).

5.4.1 Problema Dirichlet pe disc si pe coroan


a
@2u
Problema 99 Sa se determine u (x; y) pentru (x; y) 2 D R2 astfel ca @x2 +
@2u
@y 2 = 0 n D si u (x; y) = ' (x; y) dac
a (x; y) 2 @D.

Pentru domenii D oarecare este imposibil de a exprima solutia prin formule


calculabile desi se poate demonstra existenta unei solutii. Pentru domenii partic-
ulare se pot g
asi solutii sub form
a de serii sau sub forma de integrale denite. In
cele ce urmeaz a consider am cazul cnd D = (x; y) 2 R2 j R12 < x2 + y 2 < R22
este o coroana circular a. Avem deci problema:

Problema 100 Sa se determine u (x; y) de clasa C 2 n coroana

D = (x; y) 2 R2 j R12 < x2 + y 2 < R22

astfel ca u sa e continua n D = (x; y) 2 R2 j R12 x2 + y 2 R22 si


8
> def 2 2
< u = @@xu2 + @@yu2 = 0 daca R12 < x2 + y 2 < R22
> u(x; y)jx2 +y2 =R2 = '1 (x; y)
: u(x; y)j 2 2 12 = ' (x; y)
x +y =R2 2

unde '1 (x; y) si '2 (x; y) sunt functii continue pe cele doua cercuri ce formeaza
frontiera lui D:

Solutie. Trecem la coordonate polare x = cos , y = sin . Ecuatia


@2u 2

@x2 + @@yu2 = 0 devine


2
2@ U @U @2U
+ + =0 (5.20)
@ 2 @ @ 2
unde U ( ; ) = u ( cos ; sin ). Conditiile pe frontiera devin (pozitia punctu-
lui (x; y) pe frontier
a este exprimat
a prin unghiul polar ):

U (R1 ; ) = '1 ( )
U (R2 ; ) = '2 ( )

Metoda lui Fourier de separare a variabilelor const


a n urm
atorii pasi:
5.4.
PROBLEME CU CONDITII LA LIMITA 85

Pasul 1. Se caut a o solutie de forma U ( ; ) = ( ) ( ) (se separ


a vari-
abilele). Inlocuind n ecuatia (5:20) se obtine 2 00 + 0 + 00 = 0 de unde
prin mp artire cu si rezult
a
2 00 0 00
( )+ ( ) ( )
=
( ) ( )

Vedem c a s-au separat variabilele n sensul c


a un membru este functie de iar
cel
alalt este functie de . Egalitatea este posibil
a doar dac
a
2 00 0
( )+ ( )
= (5.21)
( )
00
( )
= (5.22)
( )

cu o constanta.
p
Pasul 2. Se a ecuatia (5:22). Avem 00 ( ) + ( ) = 0 de unde ( ) =
rezolv
p
c1 e + c2 e daca 6= 0 sau ( ) = a + b dac a = 0. Deoarece
2
p ( ) trebuie s
a e periodic
a de perioada 2 , atunci = (pentru a avea
= i si ( ) = D1 cos x + D2 sin x). Aceast a functie are perioade de
forma Tk = 2 k. Dac a 2 este o perioad a atunci 2 k = 2 deci = k 2 Z.
Obtinem c a ecuatia (5:22) are solutii periodice pentru 6= 0 dac a = k 2 cu
k 2 N si solutia este

k( ) = Ek cos k + Hk sin k :

Dac
a = 0 atunci solutia periodic a este ( ) = b cu b = const.
Pasul 3. Rezolv
am ecuatia (5:21) pentru valorile lui g
asite la pasul anterior.
Pentru = k 2 avem
2 00
( ) + 0( )
= k2
( )
deci
2 00 0
( )+ ( ) k 2 ( ) = 0:
Aceasta este o ecuatie de tip Euler care admite solutii ( ) = r . Inlocuind
obtinem r(r 1) + r k 2 = 0, deci r2 = k 2 ceea ce implica r = k si
k k
k( ) = Fk + Gk :

Dac
a = 0 atunci r1 = r2 = 0 deci

0( ) = F0 + G0 ln

Pasul 4. Pentru ecare k 2 N avem o solutie a ecuatiei (5:20) :

u0 ( ; ) = 0( ) 0( ) = (F0 + G0 ln ) b = A0 + B0 ln

sau n cazul k 6= 0 :
k k
uk ( ; ) = k( ) k( ) = Fk + Gk (Ek cos k + Hk sin k )
k k k k
= (Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k
86 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

Deoarece ecuatia este liniar


a o sum
a nit
a de solutii este tot solutie. Daca seria
de mai jos este sucient de rapid convergent
a atunci si ea este o solutie a ecuatiei
(5:20).
1
X
k k k k
U ( ; ) = A0 + B0 ln + [(Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k ]:
k=1
(5.23)
Incerc am s
a determin
am constantele din sum
a astfel ca s
a e ndeplinite conditi-
ile la limit
a. pentru = R1 avem:
1
X
'1 ( ) = A0 + B0 ln R2 + [(Ak R1k + Ck R1 k ) cos k + (Bk R1k + Dk R1 k ) sin k ]
k=1
(5.24)
iar pentru = R2
1
X
'2 ( ) = A0 + B0 ln R2 + [(Ak R2k + Ck R2 k ) cos k + (Bk R2k + Dk R2 k ) sin k ]:
k=1
(5.25)
Formula pentru coecientii Fourier n seriile (5:24) si (5:25) ne dau
( R2
A0 + B0 ln R1 = 21 0 '1 ( )d
R2
A0 + B0 ln R2 = 21 0 '2 ( )d
( R2
Ak R1k + Ck R1 k = 1 0 '1 ( ) cos k d
R2
Ak R2k + Ck R2 k = 1 0 '2 ( ) cos k d
( R2
Bk R1k + Dk R1 k = 1 0 '1 ( ) sin k d
R2
Bk R2k + Dk R2 k = 1 0 '2 ( ) sin k d
De aici se obtin toti coecientii si deci solutia.
Observatia 101 Avem U ( ; ) = u ( cos ; sin ). Vom scrie n continuare
asa cum se obisnuieste u ( ; ) n loc de U ( ; ) ntelegnd prin u ( ; ) ca ind
u (x; y) daca x = cos , y = sin .
@2u @2u
Problema 102 Sa se rezolve problema @x2 + @y 2 = 0 n domeniul

D = (x; y) 2 R2 j x2 + y 2 < R22


astfel ca pe frontiera sa avem u(R2 ; ) = '2 ( ).
Solutie. Procednd ca n cazul coroanei din conditia de continuitate pentru
k
= 0 rezulta c
a solutiile 0 ( ) = ln si k ( ) = nu sunt acceptabile si
g
asim c
a din soutia pentru coroan a (5:23) r
amne doar
1
X
k k
u( ; ) = A0 + Ak cos k + Bk sin k
k=1

Din conditia la limit


a
1
X
'2 ( ) = u(R2 ; ) = A0 + (Ak cos k + Bk sin k )R2k
k=1
5.4.
PROBLEME CU CONDITII LA LIMITA 87

obtinem
1
R2
A0 = 2 R 0 '2 ( )d ;
1 2
Ak R2k = '2 ( ) cos k d ;
1 2
R0
Bk R2k = 0
'2 ( ) sin k d :

Exemplul 103 Sa se rezolve u = 0 n coroana 1 < x2 + y 2 < 4 astfel ca


ujx2 +y2 =1 = y, ujx2 +y2 =4 = x2 y 2 .
n acest caz R1 = 1 si R2 = 2. Pentru = 1 avem y = sin( ) si pentru = 2
avem x2 y 2 = 4 cos(2 ). Conditia la frontiera pentru = R1 ne da
1
X
A0 + (Ak + Ck ) cos(k ) + (Bk + Dk ) sin(k ) = sin( )
k=1

si conditia la frontiera pentru = R2 = 2 ne da


1
X
A0 +C0 ln(2)+ (Ak 2k +Ck 2 k
) cos(k )++(Bk 2k +Dk 2 k
) sin(k ) = 4 cos(2 )
k=1

Obtinem:
A0 = 0
A0 + C0 ln(2) = 0
de unde A0 = C0 = 0. Pe urma

A2 + C2 = 0
A2 4 + C2 14 = 4
15 16
de unde A2 = 16 , C2 = 15 . Mai avem

B1 + D1 = 1
B1 2 + D1 21 = 0
1
de unde B1 = 3, D1 = 43 . Ceilalti coecienti sunt nuli. Prin urmare solutia
este:
1 41 16 2 16 1
u( ; ) = + sin( ) + cos(2 )
3 3 15 15 2

Exemplul 104 Sa se gaseasca solutia problemei

(u) = 0 pentru x2 + y 2 < 1


u(x; y)jx2 +y2 =1 = x2 :

Solutie. n coordonate polare


1
X
k
u( ; ) = A0 + (Ak cos k + Bk sin k ) :
k=1

Pentru = 1 avem

1 + cos 2 X
u (1; ) = cos2 = = A0 + Ak cos k + Bk sin k
2
88 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

de unde A0 = 12 , A2 = 1
2 si restul coecientilor sunt egali cu zero. Deci
1 1 2
u( ; ) = + cos 2 :
2 2
n variabilele x si y avem:
1 1 1 1 2
u(x; y) = + 2
(cos2 sin2 ) = + (x y 2 ):
2 2 2 2

5.4.2 Problema Dirichlet pe dreptunghi


Fie D = [0; p] [0; q] R2 . Vom rezolva problema Dirichlet

u=0
(5.26)
uj@D = u0

Pasul1. Pentru a aplica metoda separ


arii variabilelor proced
am la o schim-
bare de functie necunoscut
a

u(x; y) = + x+ y+ xy + v(x; y) (5.27)

unde coecientii ; ; ; sunt alesi astfel ca

+ x+ y+ xy = u0 (x; y) n punctele (0; 0); (p; 0); (0; q); (p; q) (5.28)

. Aceasta ne asigura c
a noua functie necunoscut a v (x; y) satisface
8
< v=0
vj@D = u0 ( + x+ y + xy)j@D (5.29)
:
v (x; y) = 0 ^{n punctele (0; 0); (p; 0); (0; q); (p; q)

Notam v0 (x; y) = u0 (x; y) ( + x+ y + xy)j@D . C aut


am solutia
sub forma v(x; y) = v1 (x; y) + v2 (x; y) unde v1 si v2 verica urm
atoarele cerinte
8
< v1 = 0
v1 (0; y) = v1 (p; y) = 0 (5.30)
:
v1 (x; 0) = v0 (x; 0); v1 (x; q) = v0 (x; q)

si 8
< v2 = 0
v2 (x; 0) = v2 (x; p) = 0 (5.31)
:
v2 (0; y) = v0 (0; y); v2 (p; y) = v0 (p; y)
Se poate vedea usor ca v(x; y) = v1 (x; y) + v2 (x; y) este solutie a problemei
(5:29) iar (5:27) este solutia problemei (5:27).
Pasul 2. Caut
am solutii neidentic nule v1 (x; y) de forma v1 (x; y) = X(x)Y (y).
nlocuind n ecuatia (5:30) si mp
artind cu X(x)Y (y) obtinem

X 00 (x) Y 00 (y)
= =
X(x) Y (y)
Rezolv
am ecuatia (
X 00 (x)
X(x)=
(5.32)
X(0) = X(p) = 0
5.4.
PROBLEME CU CONDITII LA LIMITA 89

Conditiile X(0) = X(p)


p
= 0 rezult
p
a din al doilea grup de relatii din (5:30).
x x
Rezult
a X(x) = C1 e + C2 e pentru 6= 0 si X(x) = ax + b pentru
= 0. . Pentru > 0 aceste conditii implic
a

p
C1 + C2 =p0
p p
C1 e + C2 e =0

de unde C1 = C2 = 0 si X(x) 0. La fel pentru = 0 avem X (x) = ax + b


si conditiile X(0) = X(p) = 0 implic a X(x) 0. Deci pentru a g asi o solutie
2
neidentic 0 rezult a c
a = . In acest caz X (x) = A cos ( x) + B sin ( x).
Cerinta X (0) = 0 ne d a A = 0. Cerinta X (p) = 0 ne da sin ( p) = 0 de unde
k k2 2
= p si deci = p2 . Aceasta ne da X(x) = B sin k p x , k 2 N n f0g.
Y 00 (y)
Rezolv
am acum Y (y) = pentru acele valori ale lui pentru care X (x)
k2 2
nu este identic nul
a, adic
a pentru = p2 . Ecuatia cu coecienti con-
k y k y
00 k2 2
stanti Y (y) p2 Y (y) = 0 are solutia Y (y) = Ce p + De p si deci
k y k y
k x k2 2
X(x)Y (y) = Ck e + Dk e
p sin p pentru = p Pentru a sat- p2 .
isface si relatiile din al treilea rnd din (5:30) c
aut
am o solutie v1 (x; y) obtinut
a
prin suprapunerea unor asemenea functii
1
X k y k y k x
v1 (x; y) = Ck e p + Dk e p sin : (5.33)
p
k=1

Al doilea grup de relatii din (5:30) sunt ndeplinite pentru orice constante Ck ,
Dk pentru care seria este convergent a. Relatiile din al treilea rnd din (5:30)
ne dau
8 R
< Ck + Dk = 2 p v0 (x; 0) sin k x dx pentru y = 0
p 0 p
k q k q R p (5.34)
: Ck e p + Dk e p = 2 k x
p 0 v0 (x; q) sin p dx pentru y = q:

Pasul 3. In mod analog


1
X k x k x k y
v2 (x; y) = Ek e q + Fk e q sin
q
k=1

si
8 Rq
< E k + Fk = 2
v0 (0; y) sin k q y dy pentru x=0
q 0
k p k pRq (5.35)
: Ck e q + Dk e = 2q 0 v0 (p; y) sin
q k y
dy pentru x = p:
q

n nal solutia este

u(x; y) = + x + y + xy
P1 k y k y
k x
+ k=1 Ck e
p + Dk e p sin p
P1 k x k x
k y
+ k=1 Ek e
q + Fk e q sin q

unde ; ; ; sunt alesi din conditia (5:28) iar Ck ; Dk , Ek ; Fk sunt determinati


din sistemele (5:34) si (5:35).
90 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

5.4.3 Reprezentarea integral


a a solutiilor
Cazul discului unitate
Se consider
a problema Dirichlet pe discul de raz a R: s
a se g
aseasc
a u(x; y) astfel
nct
(u) = 0 ^{n D = f(x; y)jx2 + y 2 < R2 g
u(x; y)jx2 +y2 =R2 = u0 (x; y):
Pozitia pe frontier
a va specicat
a prin num arul complex = Rei n loc
2 2 2
de (x; y) cu x + y = R . Dup a cum stim, solutia problemei Dirichlet, scris
a
n coordonate polare x = cos( ), y = sin( ) este:
1
a0 X n
u( ; ) = + (an cos(n ) + bn sin(n ))
2 n=1

unde
Z 2 Z 2
1 i 1
an = u0 (Re ) cos(n )d ; bn = u0 (Rei ) sin(n )d :
Rn 0 Rn 0

nlocuind an , bn n formula pentru u ( ; ) obtinem:


Z 1
!
1 2 1 X n
u( ; ) = + (cos n cos n + sin n sin n ) u0 (Rei )d
0 2 Rn
k=1
Z 2 1
!
1 1 X n
= + n
cos n( ) u0 (Rei )d : (5.36)
0 2 R
k=1

z
Pentru a calcula suma precedent am z = ei ,
a not = Rei . Atunci < 1 n
interiorul discului jzj < R si
1 1
!
1 X n 1 X
n
z
+ cos n( ) = + Re
2 Rn 2
k=1 k=1
1
!
1 X
n
z
= Re +
2
k=1
1 +z
= Re :
2 z
a avem = Rei de unde d = iR ei d sau d = di . nlocuind
Pe frontier
acestea n (5:36) si tinnd seamna c a u0 (R ei ) este real, obtinem n punctul
i
z= e :
Z
i 1 2 1 Rei + ei
u (z) = u e = Re u0 (Rei )d
0 2 Rei ei
Z 2
1 R2 2
= u0 (Rei )d (5.37)
2 0 R2 2R cos( )+ 2
Z
1 1 +z d
= Re u0 ( )
j j=R 2 z i
Z !
1 +z
= Re u0 ( )d (5.38)
j j=R 2 i z
SI CONDITII INITIALE)91
5.5. PROBLEME MIXTE (CU CONDITII LA LIMITA

Formula (5:37) este cunoscut a ca formula lui Poisson, iar (5:38) ca formula
lui Schwarz. Aceste formule exprim a solutia problemei Dirichlet ntr-un disc
prin cte o integral
a pe frontiera discului.

5.5 Probleme mixte (cu conditii la limit


a si conditii
initiale)
In general ecuatiile diferentiale ce modeleaz a fenomene din natur a au o inni-
tate de solutii. Pentru a selecta o singur a solutie se impun cerinte suplimentare
asupra acesteia. In cazul n care fenomenul sufer a modicari n timp si se des-
f
asoara ntr-un spatiu m arginit de o anume frontier a atunci n afara de ecuatia
sau ecuatiile care l modeleaz a are important a inuenta mediului exterior mani-
festata la frontiera dintre interior si exterior. Aceste inuente se exprim a matem-
atic prin conditiile la frontiera (conditii la limit a) care pot avea forme variate
n functie de fenimen. De asemenea starea din care pleac a fenomenul (starea
initial
a) inuenteaza evolutia ulterioar a. Aceast a stare initial
a este exprimat a
matematic prin asa numitele conditii initiale. Se poate demonstra pentru un
mare num ar de ecuatii c
a anumite conditii initiale si anumite tipuri de conditii
la limit a determina unic solutia ecuatiei.

5.5.1 Ecuatia c
aldurii n bara nit
a
Incepem cu un exemplu simplu legat de propagarea c aldurii ntr-o bar
a nita.
Pozitia n bara este exprimat a prin x 2 [0; L] iar timpul este notat cu t. Ecuatia
2
distributiei de temperatur a u (x; t) n bara este @u@t c2 @@xu2 = 0. Dac
a la capete
bara este mentinut a la temperatura constant a zero (deci u (0; t) = 0, u (L; t) =
0) si distributia initial
a de temperatur a n bar a este u (x; 0) = u0 (x) atunci
avem urm atoarea problem a:
8 2
< @u@t c2 @@xu2 = 0, 0 t < 1, 0 x L
u (0; t) = 0; u (L; t) = 0 [conditii la limit a] (5.39)
:
u (x; 0) = u0 (x) [conditie initial
a]

Aplic
am metoda separ arii variabilelor, deci c
aut
am solutii de forma u (x; t) =
X (x) T (t) si dup
a nlocuire n ecuatie c
autam sa separ
am ntr-un membru o
expresie doar de x iar n celalalt membru doar de t:G asim
1 T 0 (t) X 00 (x)
= =
c2 T (t) X (x)
Egalitatea este posibil
a doar dac
a ambii membri sunt egali cu aceeasi constant
a,
. Problema (
X 00 (x)
X(x) =
X (0) = X (L) = 0
k2 2
am vazut n (5:32) c
a are solutie nenul
a doar pentru = L2 si aceast
a solutie
este X (x) = C sin kLx . Pentru acest ecuatia

1 T 0 (t) k2 2
=
c2 T (t) L2
92 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE

c2 k 2 2 t
are solutia T (t) = Ce L2 deci solutia u (x; t) = X (x) T (t) este uk (x; t) =
c2 k 2 2 t
k x
Ck e L2 sin . O sum
L a de asemena solutii dac a este convergent a m-
preuna cu seria derivatelor este tot o solutie care satisface conditiile la limit
a
(5:39). C
autam deci
1
X c2 k 2 2 t k x
u (x; t) = Ck e L2 sin (5.40)
L
k=1

Coecientii Ck i determin
am astfel ca s
a e satisf
acut
a si conditia initial
a, adic
a
1
X k x
u0 (x) = u (x; 0) = Ck sin
L
k=1

Din formula de dezvoltare n serie de sinusuri pe intervalul [0; L] g


asim
Z L
2 k x
Ck = u0 (x) sin dx (5.41)
L 0 L
Deci solutia problemei (5:39) este dat
a de seria (5:40) cu coecientii dati de
formula (5:41).

5.5.2 Propagarea undelor n bara nit


a
Vom considera urm
atoarea problem a:
8 @2u 2
>
> 2 c2 @@xu2 = 0, 0 t < 1, 0 x L
< @t
u (0; t) = 0; u (L; t) = 0 [conditii la limit a]
(5.42)
>
> u (x; 0) = u 0 (x) [conditie initial
a]
: @u(x;0)
@t = u1 (x) [conditie initial
a]
Problema modeleaz a oscilatiile unei coarde de lungime L cu capetele xate.
u (x; t) este deplasarea la momentul t a punctului din pozitia x n pozitia
x + u (x; t) (oscilatii longitudinale), u0 (x) este deplasarea nitial
a iar u1 (x)
este viteza initial
a deplas
arii. Pentru rezolvare aplicam metoda variatiei con-
stantelor. Inlocuind n ecuatie u (x; t) = X (x) T (t) g
asim
1 T 00 (t) X 00 (x)
= =
c2 T (t) X (x)
X 00 (x)
Ca si n cazul ecuatiei c
aldurii (5:39) problema X(x) = , X (0) = X (L) =
k2 2
0 are solutie nenula doar pentru = si aceast
a solutie este X (x) =
L2
2 2 2
C sin L . Acum ecuatia pentru T (t) devine T (t) + c kL2 T (t) = 0 cu
k x 00

solutia T (t) = A cos ckL t + B sin ckL t . Functia


ck t ck t k x
u (x; t) = X (x) T (t) = A cos + B sin sin
L L L
este solutie a ecuatiei (5:42) si satisface conditiile la limit a pentru orice k.
Caut
am o solutie care sa satisfac
a si conditiile initiale sub forma
1
X ck t ck t k x
u (x; t) = Ak cos + Bk sin sin (5.43)
L L L
k=1
SI CONDITII INITIALE)93
5.5. PROBLEME MIXTE (CU CONDITII LA LIMITA

Avem
1
X k x
u0 (x) = u (x; 0) = Ak sin
L
k=1

de unde Z L
2 k x
Ak = u0 (x) sin dx (5.44)
L 0 L
Pentru cealalt
a conditie initial
a avem
1
@u (x; 0) X ck k x
u1 (x) = = Bk sin
@t L L
k=1

de unde Z L
2 k x
Bk = u1 (x) sin dx (5.45)
ck 0 L
Prin urmare solutia problemei (5:42) este (5:43) cu coecienti calculati prin
(5:44) si (5:45).
94 CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE
Capitolul 6

Chestiuni de examen

6.1 Examen partial


6.1.1 Varianta 1

Probleme
e1=z
1. a) S
a se dezvolte n serie n jurul lui z0 = 0 functia f (z) = 1+z 2

b) Sa se determine imaginea multimii fz; j z j= 1g prin functia f (z) = z + z1 :


R1 2
a se calculeze 1 (1+x2x)(9+x2 ) dx
c) S
2. Fie f : [0; 2] ! R

x; x 2 [0; 1]
f (x) =
4 2x; x 2 [1; 2]

a) S
a se reprezinte sub form a de serie de sinusuri
b) S
a se aplice teorema lui Dirichlet n x = 1:
c)S
a se expliciteze identitatea lui Parceval

Rezolvare.
1. a) Avem

11 1 1 1 1
e1=z = 1 + + + ::: + + :::
1! z 2! z 2 k! z k

1 k
=1 z2 + z4 z 6 + ::: + ( 1) z 2k + :::
1 + z2

deci
1
X
1
e1=z = ak z k
1 + z2
k= 1

95
96 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

unde
1 1
a0 = 1
+ + ::: = cos (1)
2! 4!
1 1 1 1
a n = + + :::
n! (n + 2)! (n + 4)! (n + 6)!
n n+1 1 n+2 1 n
a2n = ( 1) + ( 1) + ( 1) + :: = ( 1) cos (1)
2! 4!
n+1 1 n+2 1 n+1
a2n+1 = ( 1) + ( 1) + ::: = ( 1) sin (1)
1! 3!
b) jzj = 1 () z = cos + i sin de unde z + z1 = 2 cos . Imaginea este
intervalul [ 2; 2].
R1 2
c) 1 (1+x2x)(9+x2 ) dx = 2 i [rez (f; i) + rez (f; 3i)] = 41 pentru c
a

z2 z2 1
rez ;i = =
(1 + z 2 ) (9 + z2) 2z (9 + z2) + (1 + z 2 ) 2z z=i 16i

si
z2 z2 9
rez ; 3i = =
(1 + z 2 ) (9 + z2) 2z (9 + z2) + (1 + z 2 ) 2z z=3i 48i
2. a) Avem l = 2, ! = l = 2,

1
X k x
f (x) := bk sin
2
k=1

unde
Z 2 Z 1 Z 2
2 k x k x k x
bk = f (x) sin dx = x sin dx + (4 2x) sin dx
2 0 2 0 2 1 2
Avem
Z 1 k k
k x 4 sin 2 2 k cos 2
x sin dx = 2
0 2 k2
Z 2 k k
k x 8 sin 2 + 4 k cos 2
(4 2x) sin dx = 2 k2
1 2
deci
1 1 1
bk = 2 k2
12 sin k + 2 k cos k
2 2

k k n
Deoarece pentru k = 2n avem sin 2 = 0 si cos 2 = ( 1) rezult
a
n
( 1)
b2n =
n
k n k
Deoarece pentru k = 2n + 1 avem sin 2 = ( 1) si cos 2 = 0 obtinem
n
12 ( 1)
b2n+1 = 2
2 (2n + 1)
6.1. EXAMEN PARTIAL 97

( 1)n
deci (lu
am n sin (n x) 0)
n=0

1
" #
X ( 1)
n
12 ( 1)
n
(2n + 1) x
f (x) = sin (n x) + 2 sin
n=0
n 2 (2n + 1) 2

b) In punctul x = 1 avem f (1 0) = 1, f (1 + 0) = 2 deci


1
3 X
n
f (1 0) + f (1 + 0) 12 ( 1) (2n + 1)
= = 2 sin
2 2 n=0 2 (2n + 1) 2
1
X 12
= 2
2 (2n + 1)
n=0

sau
1
X 2
1
2 =
n=0 (2n + 1) 8

c) Formula lui Parceval este


Z 1
l
lX 2
f 2 (x) dx = b
0 2 0 n

ceea ce la noi devine


Z Z 1
" #
5 1 2
2 144 X 1
2
144
2
= x dx + (4 2x) dx = 4
+ + 4
3 0 1 n=1
n 4 (2n + 1)

6.1.2 Varianta 2
Probleme
1. a) Fie punctele A(1 + i), B(3 + 2i). S
a se determine punctele C; D astfel
ca ABCD s a formeaz a un p atrat.
b) S a se determine primii trei termeni ai dezvolt arii n serie pentru f (z) =
ln(1+z) p3
p3
1+z
, z 0 = 0, ln (1) = 0, 1 = 1
R1
c) Sa se calculeze 0 xxsin x
2 +1 dx.

2. Fie f : [ 1; 1] ! R, f (x) =j x 12 j
a) Sa se reprezinte n serie Fourier.
b) Sa se expliciteze teorema lui Dirichlet pentru x = 1:
c) S
a se expliciteze teorema lui Parceval.

Rezolvare.
1. a) Daca ABCD este p atrat cu vrfurile numerotate n sens contrar acelor
de ceasornic atunci c a = (b a) i, d a = (b a) + (c a) unde a = 1 + i,
b = 3 + 2i, c, d sunt axele punctelor A; B; C; D. De aici c = 3i, d = 2 + 4i.
Daca orientarea este n sensul acelor de ceasornic atunci c a = (b a) ( i),
d a = (b a) + (c a) de unde c = 4, d = 2 i.
98 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

b)
ln (1 + z) 1=3
p3
= ln (1 + z) (1 + z)
1+z
1 2 1 3 1 4 1 2 14 3
= z z + z z + ::: 1 z + z2 z + :::
2 3 4 3 9 81
2 1 2
= z z + :::
3 3
R1 R1
c) In mod standard calcul a cu I = 21 1 xxsin
am odat x
2 +1 dx si J =
1
2 1
x cos x
x2 +1 dx
sub forma
Z
1 1 xeix 1 zeiz
J + iI = 2
dx = 2 i rez ;i
2 1 x +1 2 z2 + 1
1 zeiz i
= 2 i =
2 2z z=i 2e
de unde integrala este 2e .
2. a) T = 2, ! = 2T = ,
1
a0 X
f (x) := + ak cos (k x) + bk sin (k x)
2
k=1

unde
Z 1
2 1 5
a0 = jx jdx =
2 1 2 4
Z 1 1
2 1 cos (k ) + cos 2 k
ak = jx j cos (k x) dx = 2
2 1 2 k2 2
Z 1 1
2 1 cos (k ) k + 2 sin 2 k
bk = jx j cos (k x) dx =
2 1 2 k2 2
n
Pentru k = 2n avem a2n = 1 2 ( 2 n1)2 , b2n = 2n1 iar pentru k = 2n + 1 avem
2 1 2( 1)n
a2n+1 = (2n+1) 2 2 , b2n+1 = (2n+1) (2n+1)2 2
astfel c
a
1
" 1 ( 1)n
#
5 X 2 2 n2 cos (2n x)
f (x) : = + 1 2( 1)n
8 n=1 + (2n+1) (2n+1)2 2
sin (2 nx)
2 3
X1 2
(2n+1) 2 2 cos ((2n + 1) x)
+ 4 5
1 2( 1)n
n=0 + (2n+1) (2n+1)2 2
sin ((2n + 1) x)

b) f (1 0) = j1 1=2j = 1=2, f (1 + 0) = f ( 1 + 0) = j 1 1=2j = 3=2


(pe R functia f este de perioad
a T = 2). Avem deci
1 1
!
5 X 1 ( 1) X n
f (1 0) + f (1 + 0) 2
1= = + + 2
2 8 n=1 2 2 n2 n=0 (2n + 1) 2

c) Identitatea lui Parceval este


Z T =2 1
!
T a20 X 2
f 2 (x) dx = + ak + b2k
T =2 2 2
k=1
6.1. EXAMEN PARTIAL 99

ceea ce n cazul nostru devine


2 !2 3
2 X1 n 2 n
7 1 5 4 1 ( 1) 1 2 ( 1) 5
= + + 2
6 2 4 n=1
2 2 n2 (2n + 1) (2n + 1) 2

2 !2 !2 3
X1 n
4 2 1 2 ( 1) 5
+ 2 + 2
n=0 (2n + 1) 2 (2n + 1) (2n + 1) 2

6.1.3 Varianta 3
Probleme
1.a) Sa se determine Re (tan (2 + i))
R n 1
b) Sa se calculeze jzj=2 zzn 1 dz unde n 2 N/ ;
R 2 1+cos 2
c) S
a se calculeze 0 2+cos d utiliznd reziduuri.
2. Fie f : R ! R de perioad a T = 2 astfel ca pe ( ; ] s
a avem
f (x) = x+ j x j
a) S
a se scrie seria Fourier a lui f
b) Sa se expliciteze teorema lui Dirichlet pentru x = .
c) S
a se expliciteze identitatea lui Parceval.

Rezolvare
2 sin(4)
1. a) Re (tan (2 + i)) = (e 2 +e2 )+2 cos(4) pentru c
a

sin (2 + i) 1 e 1+2i e1 2i
tan (2 + i) = =
cos (2 + i) i e 1+2i + e1 2i
1 e 1+2i e1 2i e 1 2i + e1+2i
=
i (e 1+2i + e1 2i ) (e 1 2i + e1+2i )
1 e 2 + e4i e 4i e2 1 e 2 e2 + 2i sin (4)
= =
i e 2 + e4i + e 4i + e2 i (e 2 + e2 ) + 2 cos (4)
2 sin (4) e2 e 2
= + i
(e 2 + e2 ) + 2 cos (4) (e 2 + e2 ) + 2 cos (4)

b)
Z X
zn 1 zn 1
n
dz = 2 i rez ; zk
jzj=2 z 1 zn 1

R acinile ecuatiei z n
ad 1 = 0 sunt simple si ntr-o r
ad
acin
a zk avem

zn 1 zn 1
1
rez ; zk = =
zn 1 nz n 1
z=zk n
R zn 1
Suma r
ad
acinilor este deci 1 si jzj=2 z n 1
dz = 2 i.
100 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

c) Notnd ei = z avem
Z Z Z
2
1 + cos 2 1 + 12 z 2 + 1
z2 dz 1 1 z 4 + 2z 2 + 1
d = = dz
0 2 + cos jzj=1 2 + 12 z + 1
z
iz i jzj=1 z 2 z 2 + 4z + 1
0 1
1 z 4 +2z 2 +1
rez z 2 z 2 +4z+1 ; 0
= 2 @ p A
1 z 4 +2z 2 +1
+rez z 2 z 2 +4z+1 ; 2+ 3
p
8 16 8 3
= 2 4+ p = p
3 3

2. a) Avem
0; x 2 ( ; 0]
f (x) =
2x; x 2 (0; ]
Avem
1
a0 X
f (x) := + ak cos (kx) + bk sin (kx)
2
k=1

unde

Z Z
1 1
a0 = f (x) dx = 2xdx =
0
Z n
1 1 + ( 1)
an = 2x cos (nx) dx = 2
0 n2
Z n
1 ( 1)
bn = 2x sin (nx) dx = 2
0 n

deci
1
X n n
1 + ( 1) ( 1)
f (x) := + 2 cos (nx) 2 sin (nx)
2 n=1
n2 n

b) f ( 0) = 2 , f ( + 0) = 0 deci formula lui Dirichlet ne d


a
1
X n n
1 + ( 1) ( 1)
= + 2 cos (n ) 2 sin (n )
2 n=1
n2 n
X1 n
1 + ( 1) n
= + 2 ( 1)
2 n=1
n2

sau
2 1
X 1
= 2
8 (2k + 1)
k=0

c) Frmula lui Parceval devine

3 Z 2 X1 n 2
4 ( 1 + ( 1) ) 4
= 4x2 dx = + 4 2 n4
+ 2
3 0 2 n=1
n
6.1. EXAMEN PARTIAL 101

6.1.4 Varianta 4
Probleme
1. a) S a se determine v (x; y) astfel ca f (z) = u (x; y) + iv (x; y) s a e
olomorf a daca u (x; y) = x4 + y 4 6x2 y 2
b) Sa se dezvolte n coroana 3=2 <j z 12 j< 5=2 functia f (z) = z2 +3z+2z
R 1 (x 1)eix
c) Sa se calculeze 1 x2 2x+2 dx
2. a) Sa se dezvolte n serie de cosinusuri f : [0; 2] ! R; f (x) = x2
b) Sa se aplice teorema lui Dirichlet dezvolt arii precedente n x = 2;
c) Sa se expliciteze egalitatea lui Parceval
2 2
Rezolvare. 1. a) Se veric a @@xu2 + @@yu2 = 0, deci exist
a faptul c a v. Avem
relaiile Cauchy-Riemann
@u @v @u @v
= ; =
@x @y @y @x

De aici
@v @u
= = 4x3 12xy 2
@y @x
Z
v (x; y) = 4x3 12xy 2 dy = 4x3 y 4xy 3 + (x)

A doua relatie Cauchy-Riemann ne d


a
0
4y 3 12x2 y = 12x2 y 4y 3 + (x)

de unde 0 (x) = 0 deci (x) = C si n nal v (x; y) = 4x3 y 4xy 3 + C


z 1
b) Functia f (z) = z2 +3z+2 urmeaz
a s
a e dezvoltat
a dup
a puterile lui z 2.
1 z t+ 21
Not
am t = z 2. Avem f (z) = 2
z 2 +3z+2 = =: g (t). In mod
(t+ 12 ) +3(t+ 12 )+2
am pe g (t) n jurul lui t = 0 n coroana 32 < jtj < 52 . Putem
echivalent dezvolt
scrie:
1
t+ 2 t + 12 4 2
g (t) = =4 =
1 2 1 2
4t + 16t + 15 2t + 5 2t + 3
t+ +3 t+
2 +2 2
4 1 1 1
=
5 1 + 2t
5
3
t 1 + 2t
2t 3
In coroana dat
a avem 5 < 1 si 2t < 1 deci putem dezvolta progresiile
aritmetice
1 1
4X 1X
k k
k 2t k 3
g (t) = ( 1) ( 1)
5 5 t 2t
k=0 k=0
1
Pentru f (z) punem t = z 2.
c)
Z 1
(x 1) eix (x 1) eix
2
dx = 2 i rez ;1 + i
1 x 2x + 2 x2 2x + 2
(x 1) eix ei
= 2 i =2 i
2x 2 x=1+i 2e
102 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

2. a) Avem l = 2, ! = 2

1
a0 X k x
f (x) = + ak cos
2 2
k=1

unde
Z 2
2 8
a0 = x2 dx =
2 0 3
Z 2 k
2 k x 16 ( 1)
ak = x2 cos dx =
2 0 2 k2 2

b) Functia prelungit a pe R cu perioada T = 2l = 4 ca functie par


a este
continu
a n x = 2 si f (2) = 4 deci
1 1
8 X 16 ( 1) 8 X 16
k
4 = f (2) = + cos (k ) = +
6 k2 2 6 k2 2
k=1 k=1

sau
1
X 2
1
2
=
k 6
k=1

c) Identitatea lui Parceval se scrie


Z 1
!
l
l a20 X 2
f 2 (x) dx = + ak
0 2 2
k=1

care n cazul nostru devine


1
!
32 64 X 162
= +
5 18 k4 4
k=1

sau
1
X 4
1
= :
k4 90
k=1

6.2 Examen nal


6.2.1 Varianta 1
Probleme
1. a) Sa se determine v (x; y) astfel ca u (x; y) + iv (x; y) s
a e monogen
a
x2 +y 2 3x+2
a u(x; y) = x2 +y2 4x+4 .
dac
R1
a se calculeze 0 cos
b) S 2x
1+x4 dx.
x; x 2 [0; 1]
2. Fie f : [0; 2] ! R, f (x) =
x + 2; x 2 (1; 2]
a) S
a se dezvolte n serie de sinusuri.
b) S
a se aplice teorema Dirichlet n x = 1:
6.2. EXAMEN FINAL 103
q
2
3. S
a se demonstreze c
a J1=2 (x) = x sin x
4. S
a se rezolve 8 2
> @ u @2u @2u
< @x2 + 4 @x@y + 3 @y2 = 0
u (x; 0) = sin x
>
: @u
@y (x; 0) = x

5. S
a se rezolve
8
@u @2u
< @t = 0, 0 t < 1, 0
@x2 x 1
u (0; t) = 0; u (2; t) = 0
:
u (x; 0) = sin2 ( x)

Rezolvare.
1. a) In calculul direct al lui v (x; y) plecnd de la relatiile Cauchy-Riemann
apar integrale care sunt uneori dicil de aat n mod explicit. Dac a u (x; y) =
Re (f (z)), deci f (x + iy) = u (x; y) + iv (x; y) atunci f (z) ca si u (x; y) se dez-
volt
a n serii. In cazul cnd sunt serii n jurul lui zero avem

f (z) + f (z)
u (x; y) = (6.1)
2
dar si
z+z z z
u (x; y) = u ; =c+ (z) + (z) + (z; z) (6.2)
2 2i
Scrierea lui u (x; y) sub forma (6:2) este unic
a dac
a c 2 C este constant
a,
seria contine doar puteri mixte z m z n cu m; n 1, seria contine doar puteri
z n cu n 1 iar seria b contine doar puteri z n cu n 1. Comparnd (6:1) cu
(6:2) din unicitatea dezvoltarii g
asim = 0 si

f (z) + f (z) = 2c + 2 (z) + 2 (z) (6.3)


2
@ @2
Conditia 0 se scrie @z@ z (c + (z) + (z) + (z; z)) = 0 sau @z@ z (u (x; y)) =
0 sau 4u (x; y) = 0.
Ca s
a e identice cele dou a serii din (6:3) trebuie ca

f (z) = 2 (z) + K

unde K 2 C este o constant a neunica astfel ca K + K = 2c. Evident v (x; y) =


Im (f (z)).
Dac a n formula (6:2) constanta c este mpartit
a ntre si iar 0 atunci
din f (z) + f (z) = 2 (z) + 2 (z) rezult a f (z) = 2 (z) + K unde constanta K
rezult
a neunic din f (0) + f (0) = 2 (0) + (0) + K + K.
In cazul nostru
z+z 2 z z 2
x2 + y 2 3x + 2 2 + 2 3 z+z
2 +2
u(x; y) = =
x2 + y 2 4x + 4 z+z 2 z z 2
2 + 2 4 z+z
2 +4
3 3
zz 2z 2z+2
=
z~z 2z 2z + 4
104 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

Incerc
am acum s
a scriem expresia g
asit
a sub forma (z) + (z). Avem de
exemplu

z z 23 z 32 z + 2 zz 3
2z
3
2z +2
= =
z~z 2z 2z + 4 (z 2) (z 2)
(z 2) z 23 + 12 (z 2) z 3
2
1
2
= + = (z) + (z)
(z 2) (z 2) z 2 z 2
Deci
z 23
+K f (z) = 2
z 2
Pentru a determina pe K lu
am o valoare pentru (x; y) de exemplu (0; 0) si:
3 3
1 f (0) + f (0) 2 +K + 2 +K
= u (0; 0) = =
2 2 2
de unde rezult
a K +K = 2 deci K = 1 + ci cu c 2 R. Avem deci
3
z 2 z 1 1
f (z) = 2 1 + ci = + ci = 1 + + ci
z 2 z 2 z 2
Acum este usor s
a separ
am p
artile real
a si imaginar
a si s
a aam pe v (x; y).

1
u (x; y) + iv (x; y) = f (z) = 1 + + ci
x + iy 2
x2 + y 2 3x + 2 y
= +i +c
x2 + y 2 4x + 4 x2 + y 2 4x + 4

b) Avem
Z 1 Z 1 Z
cos 2x 1 cos 2x 1 1 cos 2x + i sin 2x
dx = dx = Re dx
0 1 + x4 2 1 1+x
4 2 1 1 + x4
Z 1
1 ei2x
= Re 4
dx
2 1 1+x
1 ei2z =4 ei2z
= Re 2 i rez ; z = e + rez ;z = e 3 =4
2 1 + z4 1 + z4
1 p 1 p
= e 2 sin + 2
2 4

2. a) l = 2, ! = =2,
1
X
f (x) = bk sin (k x=2)
k=0

unde
Z 2
2
bk = f (x) sin (k x=2) dx
2 0
Z 1 Z 2
8 sin (k =2)
= x sin (k x=2) dx + ( x + 2) sin (k x=2) dx =
0 1 k2 2
6.2. EXAMEN FINAL 105

b) Functia este continu


a n x = 1, deci

1
X 1
X
8 sin (k =2) 8 sin2 (k =2)
1 = f (1) = sin (k x=2)jx=1 =
k2 2 k2 2
k=0 k=0

Deoarece pentru k = par avem sin (k =2) = 0 ramne suma pentru k = 2n + 1


si obtinem
X1 8 sin2 (2n+1) 1
2 8 X 1
1= 2 2 = 2 2
n=0 (2n + 1) n=0 (2n + 1)

3. A se vedea n curs.
4. Aducem ecuatia la forma canonic
a si obtinem

@2U
=0
@ @
unde = x y, = 3x y. Avem u (x; y) = (x y) + (3x y). Conditiile
initiale ne dau

sin x = (x) + (3x)


0 0
x = (x) (3x)

sau
sin x = (x) + (3x)
x2 1
2 +C = (x) 3 (3x)
de unde
sin x 3 2 3C
(x) = x
2 4 2
3 3 3C
(3x) = sin x + x2 +
2 4 2
3 3 2 3C
( ) = sin + +
2 3 4 3 2
de unde

u (x; y) = (x y) + (3x y)
2
sin (x y) 3 2 3 3x y 3 3x y
= (x y) + sin +
2 4 2 3 4 3
2
@u
5. Solutia ecuatiei @t c2 @@xu2 = 0 pentru (x; t) 2 [0; L] [0; 1) cu u (0; t) =
0; u (L; t) = 0 este
1
X c2 k 2 2 t k x
u (x; t) = Ck e L2 sin
L
k=1

La noi L = 1, c = 1 deci
1
X
k2 2
t
u (x; t) = Ck e sin (k x)
k=1
106 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

unde coecientii Ck rezult


a din conditia initial
a
Z L Z 1
2 k x
Ck = u0 (x) sin dx = sin2 ( x) sin (k x) dx
L 0 L 0
(
2(cos( k) 1)
= k(k2 4) ; k 6= 2
0; k = 2

6.2.2 Varianta 2
p
1. a) S
a se determine dezvoltarea n z = 0 pentru f (z) = z2 3z + 2, f (0) =
1 (primii 3 termeni)
R1 1
b) S
a se calculeze 1 (x2 +2x+5) 3 dx

2. Fie functia f : R ! R periodic


a de perioad a T = 1 care pe intervalul [1; 2]
este data de f (x) = x:a) Se cere seria Fourier. b) S a se expliciteze identitatea
lui Parceval.
a se demonstreze formula x1 dx
3. S d
(xn Jn (x)) = xn 1 Jn 1 (x).
a se rezolve u = 0 n coroana 1 < x2 + y 2 < 9 astfel ca ujx2 +y2 =1 = y,
4.S
1
ujx=3 cos ;y=3 sin = 2+cos .

5.S
a se rezolve
8 2
@u
< 4 @@xu2 = 0, 0 t < 1, 0
@t x 2
u (0; t) = 0; u (2; t) = 0
:
u (x; 0) = x (2 x)

Rezolvare.
a)

p p p z 1=2
1=2
f (z) = z2 3z + 2 = (2 z) (1 z) = 2 1 (1 z)
" #" 2 #
p 1 1 1 1 1 1
2 z 2 2 1 z 2
2 2 2 1 2
= 2 1+ + + :: 1+ ( z) + ( z) + ::
1! 2 2! 2 1! 2!
p 3p 1p 2
= 2 2z 2z + :::
4 32

b)
Z 1
1 1 3
dx = 2 i rez ;z = 1 + 2i =
1 (x2 + 2x + 5)3 (z 2 + 2z + 5)3 256

2. a) Avem serie Fourier complet


a. T = 1, ! = 2 ,

1
a0 X
f (x) = + an cos(2 nx) + bn sin(2 nx)
2 n=1
6.2. EXAMEN FINAL 107

unde
Z 2
2
a0 = xdx = 3
1 1
Z 2
an = 2 x cos(2 nx)dx = 0
1
Z 2
1
bn = 2 x cos(2 nx)dx =
1 n
b) Identitatea lui Parceval este
Z +T 1
!
T a20 X 2
f 2 (x) dx = + ak + b2k
2 2
k=1

care la noi devine


Z 1
!
7 2
2 1 9 X 1
= x dx = + 2 k2
3 1 2 2
k=1

care se vede c
a este
1
X 2
1
2
=
k 6
k=1
3. A se vedea n curs.
4. Avem
1
X
k k k k
u ( ; ) = A0 + B0 ln + [(Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k ]:
k=1

Pentru = 1 avem
1
X
cos = u ( ; ) j =1 = A0 + [(Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k ]:
k=1

de unde
A0 = 0
1; k = 1
Ak + Ck = (6.4)
0; k =
6 1
Bk + Dk = 0 8k
Pentru = 3 avem
1
X
1
= A0 + B0 ln 3 + [(Ak 3k + Ck 3 k
) cos k + (Bk 3k + Dk 3 k
) sin k ]:
2 + cos
k=1

de unde prin dezvoltare Fourier


p
3
A0 + B0 ln 3 =
3
p k
k k 2 2+ 3
Ak 3 + Ck 3 = p (6.5)
3
Bk 3k + Dk 3 k
= 0
108 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN

Ultimii coecienti s-au calculat astfel


Z
1 2 1
Ak 3k + Ck 3 k
+ i Bk 3k + Dk 3 k = (cos k + i sin k ) d
0 2 + cos
Z Z
1 zk dz 2 zk
= 1
z+ z iz
= 2
dz
jzj=1 2 + i jzj=1 z + 4z + 1
2
p k
2 z k p 2 2+ 3
= 2 i rez ; z = 2 + 3 = p
i z 2 + 4z + 1 3

Din (6:4) si (6:5) rezult


a coecientii
p
3
A0 = 0; B0 =
3 ln 3
p k p k
2 2+ 3 2 2+ 3
Ak = p ; Ck = p pentru k > 1
3 (3k 3 k ) 3 (3k 3 k )
p p
5 3 12 3 3 + 12
A1 = p ; C1 = p
8 3 8 3
Bk = Dk = 0 pentru orice k

5. Solutia este pentru c = 2; L = 2


1
X 1
X
c2 k 2 2 t k x k2 2
t k x
u (x; t) = Ck e L2 sin = Ck e sin
L 2
k=1 k=1

unde
Z L Z 2 16 1 ( 1)
k
2 k x k x
Ck = u0 (x) sin dx = x (2 x) sin dx = 3 k3
L 0 L 0 2