Stresul

Meninerea sntii necesita o buna capacitate de a face fata stresului.

Un agent stresor nu este ntotdeauna un eveniment negativ. O nunta si un
deces pot fi in aceeai msura stresanti pentru organism. Expunerea la
evenimente stresante intense sau extreme, dar si deprivarea de stimuli pot
provoca dezechilibre in organism si astfel probleme majore. Prea multa
cldura, frig, activitate, hrana sau cerine de ordin social sau din contra, lipsa
hranei, atingerii, interaciunilor sociale sau somnului pot fi nocive pentru
sntatea individului.

Percepia noastr asupra stresului este importanta; orice factor pe care

ii putem considera o ameninare, reala sau imaginara, va creste nivelul de
anxietate. Modul cum reacionam este influenat de o serie de factori, dintre
care unii pot fi controlai, in timp ce alii nu. Sntatea fizica si metala,
predispoziia genetica ("motenirea"), experienele din trecut, regimul
alimentar, susinerea sociala determina care stimuli externi vor fi interpretai
de ctre organism drept ageni stresori intr-un anume moment al vieii
noastre. O persoana sntoasa, echilibrata, provenita dintr-o familie
armonioasa si fara probleme de sntate, care triete o viata linitita, se
hrnete raional si are relaii normale cu cei din jur, va rspunde mult mai
bine la stres si are mult mai puine anse sa dezvolte o afeciune legata de
stres dect un om la care cel puin unul din factorii amintii este deviat de la
normal.

Atunci cnd ne gndim la stres, ne vin in minte termeni ca "tensiune,

povara, solicitare, efort, presiune, incordare, foita, constrngere". Conceptul
de stres a fost studiat si definit pentru prima data de ctre medicul de origine
austriaca Hans Selye, in prima jumtate a secolului 20. Selye a folosit acest
termen in 1950 pentru a descrie un ansamblu de reacii ale organismului fata
de o aciune externa exercitata asupra sa de ctre o larga serie de ageni
(fizici, chimici, biologici, psihici) constnd in apariia unor variate
modificri morfofunctionale.
 Hans Selye a numit acest rspuns la stres, "sindromul general de
adaptare", care cuprinde toate mecanismele nespecifice capabile sa
mobilizeze resursele adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii
amenina integritatea.

Sindromul general de adapatare se caracterizeaz printr-o evoluie in

trei etape: de alarma, de rezistenta si de epuizare. In prima faza, cea de
alarama, numita si "de soc" sau rspunsul "lupta sau fugi", organismul
manifesta rspunsul iniial la agentul stresor nou aprut. Se manifesta de
obicei prin hipotensiune si tahicardie, hipotermie si o secreie crescut de
hormoni suprarenalieni (ACTH, cortizol, adrenalina). Urmtorul stadiu este
cel de rezistenta, in care aparent organismul s-a adaptat la situaie, insa
persista modificrile din stadiul de alarma. De fapt, organismul continua sa
lupte cu agenii stresori mult timp dup ce manifestrile fazei de alarma s-au
estompat. In cazul in care organismul continua sa fie supus stresului fara nici
un fel de ameliorare, se intra in al treilea stadiu, cel de epuizare. In aceasta
situaie adaptarea nu mai poate fi meninut si incep sa se instaleze
consecinele nocive ale persistentei reaciilor de aprare ale organismului:
boli de inima, accidente cerebrale vasculare, boli digestive cum ar fi ulcerul
gastric si duodenal, migrene si diverse infecii.

Oamenii care sunt supui stresului continuu perioade lungi de timp

devin copleii de tensiune, furie, frica si frustrri, ceea ce conduce la
instalarea cronica a unei puternice stri anxioase. Ca urmare, secreia de
adrenalina va creste iar tensiunea arteriala si frecventa cardiaca si
respiratorie vor avea valori mrite. O frecventa respiratorie mare va duce la
hiperoxigenarea sngelui, cu instalarea sindromului de hiperventilatie.
Acesta poate fi inceputul atacurilor de panica.

Glicemia si nivelul acizilor grai in snge cresc in stres, aceasta

combinaie favoriznd accelerarea procesului de ateroscleroza, cu
dezvoltarea bolilor coronariene. Funciile sistemului imun sunt mai puin
eficiente, de aceea organismul nu va mai putea lupta eficient cu factorii
patogeni si celulele canceroase.

Pe plan mental se observa o reducere a capacitii de memorare si a

capacitii de concentrare. Apar tulburri de somn si depresie, precum si alte
tulburri de dispoziie.
 Stresul este o stare intensa si neplcuta care, pe termen lung are efecte
negative asupra sntii, performantelor si productivitii.

Stresul este o reacie individuala si rezultatul interaciunii dintre

exigentele mediului pe de o parte si resursele, capacitile si posibilitile
individului pe de alta parte.

La locul de munca, stresul apare atunci cnd exigentele profesionale

depesc resursele de care dispune flinta umana.

Este important de amintit ca stresul nu este numai rezultatul unor

evenimente majore negative ci de asemenea al unor tensiuni si presiuni
zilnice. Acestea din urma, prin frecventa lor, au un rol important in mediul
profesional si afecteaz mai mult individul, dect evenimentele negative
majore, dar mai rare.

Uneori, stresul profesional este considerat ca un element pozitiv ,cu

efect benefic asupra performantelor. Aceasta se refera la "eustress" care se
traduce prin activarea, mobilizarea resurselor individuale.

Este important sa se fac distincie intre "eustress" si "distress", ca o

stare de stres cu efecte benefice, respectiv cu efecte negative asupra
sntii.

In condiiile in care o exigenta a mediului profesional este motivanta

pentru individ, aceasta acioneaz ca un factor de stres pozitiv. In acelai
timp, daca o constrngere este perceputa ca neplcuta, dificila si se
manifesta permanent, ea poate conduce la stress ("distress") si la efectele
sale negative.

Eustres si distres

Evenimentele considerate pozitive, eustresul (cstorie,

naterea unui copil, castig la loto) necesita tot att de multa efort de
adaptare din partea organismului, ca si evenimentele negative,
distresul (decesul cuiva apropiat, pierderea locului de munca, divor
etc).
Un eveniment aparent negativ poate sa nu fie in mod
necesar considerat ca stresant pentru unii indivizi.
Experienele pozitive pot declana aceleai modificri
biochimice ca si cele negative
 Nu toi stimulii cu potenial stresor vor declana acelai
rspuns la toi indivizii (sau nu vor declana nici un rspuns).

O alt clasificare a formelor de stres a fost efectuat de ctre

specialiti avndu-se n vedere natura agenilor stresori :
a) Stresul psihic n care se regsete aciunea combinat a mai
multor tipuri de ageni stresori. O stare tipic de stres psihic o reprezint cea
de examen n care se regsete combinat aciunea urmtorilor stresori:
teama de eec; evaluarea consecinelor pe plan colar, familial, al
microgrupului; starea de start premergtoare examenului; solicitarea intens
din timpul examenului.
b) Stresul profesional este determinat de aciunea concomitent
sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibraii, variaii de temperatur,
luminozitate), chimici (substane chimice volatile, iritabile).
c) Stresul preoperator i postoperator are la baz caracterele
stresului psihic, dar la care se adaug ca agent de multiplicare, anticiparea
stresului operator i postoperator.

Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului

anumitor activiti profesionale. Creterea ponderii activitilor de
supraveghere i control, a dialogului cu panoul de comand sau calculatorul
n defavoarea cooperrii n echip conduc la diminuarea comunicrii,
monotonie excesiv, izolare. De asemenea, obligaia de a efectua anumite
sarcini repetitive, monotone crora subiectul nu le gsete nici o justificare
sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.

d) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu

program de lucru prelungit i cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent
n rndul managerilor, mai ales a celor de nivel superior i mediu. Studiile
efectuate n acest sens13 au evideniat faptul c, de regul, managerii acord
o pondere ridicat din timp problemelor profesionale i reduc progresiv
timpul destinat familiei i relaxrii. Dei stresul generat de suprasolicitare se
manifest cu intensiti diferite, ca de altfel toate tipurile de stres n funcie
de particularitile individuale, datele studiului indic faptul c depirea
mediei de 65 de ore pe sptmn afecteaz majoritatea managerilor.
 Caracteristicile indivizilor aflai intr-o stare cronica de stres

Probabil ca muli dintre noi ne vom recunoate in aceasta descriere.

Daca avei cel puin 3 dintre caracteristicile urmtoare, este timpul sa va
gndii serios la o modalitate de a reduce stresul.

Sentiment constant de urgenta, graba; lipsa timpului

pentru relaxare
Tensiune in toate relaiile, rezultnd certuri, nenelegeri,
jigniri etc.
Mania "evadrii" (in camera personala, maina, parc etc.)
Senzaia ca timpul curge prea repede, copii cresc prea
rapid etc.
Dorina constanta de a avea o viata mai simpla si mai
linitita; discuii permanente cu cei din jur despre vremurile mai bune
(care au trecut sau care vor veni)
Prea puin timp dedicat propriei persoane sau cuplului
Sentiment de vinovie determinat de ideea ca nu ati
reuit sa facei tot ce ati fi putut pentru cei dragi din jurul vostru.

Cum afecteaz stresul diverse organe si sisteme

Tractul digestiv - bolile cate pot fi provocate sau agravate

de stres include gastrita, ulcerul gastric sau duodenal, colita ulcerativa
si colonul iritabil
Organele de reproducere - infertilitate, tulburri
menstruale sau chiar lipsa ciclului menstrual la femei, impotenta si
ejaculare precoce la brbai
Vezica urinara - iritabilitate, incontinenta, enurezis
Sistem nervos central - probleme mentale si emoionale,
anxietate, psihoze, depresie
Par - pierderea parului cu calvitie
Orificiul bucal - ulceraii si lichen plan oral
Plmni - exacerbarea astmului bronsic in perioadele cu
stres acut
Inima - tulburri de ritm cardiac, crize anginoase
Musculatura - tensiune musculara dureroasa, agravarea
ticurilor nervoase si a tremorului la bolnavii cu Parkinson

Simptome fizice si psihice legate de stres

Simptome fizice

tensiune musculara
gura uscata
greaa
palpitaii
ameeala
palme transpirate
diaree

Simptome psihice

anxietate
iritabilitate
depresie
sentiment de insecuritate
plns
sentimente de vina
dificultatea de a lua decizii
incapacitate de concentrare
lapsus
senzaie de tensiune psihica

Modificri de comportament

apetit alimentar modificat (anorexie sau bulimie

nervoasa)
exagerarea consumului de tutun, alcool sau droguri
tulburri ale somnului
 Cercetrile desfurate de-a lungul vremii au evideniat existena unei
lungi liste a cauzelor generatoare de stres, care grupate dup natura lor, apar
sub forma conflictelor ce pot fi:
a) conflicte familiale:
conflictul copilului cu autoritatea prinilor, din care poate rezulta fie
frustrarea ca urmare a excesului de autoritate exercitat de prini, fie
depresia ca urmare a dezinteresului prinilor fa de copil;
conflictul copilului cu ceilali frai datorit concurenei afective existente
ntre ei, a intereselor divergente etc;
conflictul conjugal generat de exercitarea autoritii unuia dintre soi,
diverse probleme maritale, educaia i ngrijirea copiilor etc;
conflictul paraconjugal cu socrii, prinii sau rudele apropiate;
pierderi sau prejudicii concretizate n boli ale membrilor familiei, decese,
divoruri;
b) conflicte profesionale ce sunt generate de activitile profesionale
excesive; lipsa relaxrii; odihn insuficient; diferii factori perturbatori ai
activitii, cum ar fi cei sonori sau termici; raporturile inadecvate cu
superiorii, subalternii sau colegii; responsabiliti profesionale care depesc
posibilitile; insuccese; nerespectarea termenelor limit;
c) conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuin, criza de timp,
poluarea sonor, accidentele, omajul, unele programe TV i chiar
terorismul, care poate produce stres psihic social;
d) conflicte din sfera vieii intime: complexe de inferioritate, dificulti de
integrare socio-familial, insatisfacia legat de unele trebuine biologice,
tristee datorit subsolicitrilor sau monotoniei din viaa personal.