Sunteți pe pagina 1din 4

SISTEMUL IMUNITAR

Sistemul imunitar (din lat. imunis = liber, curat) este un termen folosit n biologie pentru
definirea mecanismelor de aprare ale organismelor vii fa de agenii patogeni. Acest rol de
aprare este important pentru meninerea integritii organismului n mediul nconjurtor,
unde este supus continuu influenei factorilor externi. Toate organismele vii dispun de un
sistem de aprare, dar sistemul imunitar este cu att mai complex cu ct organismul este mai
sus situat pe scara evoluiei. La vertebrate acest sistem s-a perfecionat, devenind mai
complex, acionnd mai difereniat i mai eficace.

n mod normal, sistemul imunitar caut ndeprtarea sau distrugerea corpurilor strine
ptrunse n organism (ageni patogeni), ca i distrugerea unor structuri proprii, alterate.

Agenii patogeni care pot ptrunde n organism, genernd reacii ale sistemului imunitar, pot
fi: substane biologice (toxine, veninuri), organisme infracelulare (virusuri), organisme
monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme pluricelulare
(viermi parazii).

Structurile proprii cu modificri anormale, care sunt recunoscute i distruse de sistemul


imunitar, includ celule tumorale, celule cu defecte
sau moarte.

Un macrofag pred un antigen (informaie) unui limfocit T mesager.

Cuprins
1 Categoriile sistemului de aprare
o 1.1 Sistemul imunitar nespecific, nnscut
o 1.2 Sistemul imunitar specific, dobndit
2 Componentele sistemului imun
3 Legturi externe

Categoriile sistemului de aprare


Sistemul imunitar nespecific, nnscut

Este sistemul de aprare prezent la majoritatea organismelor vii, nc de la nceputul


existenei organismului (imunitate nnscut, motenit). Nu se modific n decursul vieii.
Acioneaz prin mecanisme care apr gazda de infecia cu alte organisme, n mod nespecific.
Aceasta nseamn c celulele sistemului imunitar nnscut sunt capabile s recunoasc i s
reacioneze la agenii patogeni n mod general, fr a conferi o imunitate protectoare sau de
lung durat gazdei. Este sistemul imunitar dominant la plante, fungi, insecte i organisme
pluricelulare primitive.

El este constituit din structuri i mecanisme cu rol protector. Unul din mecanismele este
fagocitoza, realizat de celulele macrofage, limfocite i granulocite neutrofile, care prezint
receptori celulari cu care recunosc agentul patogen ptruns n organism. Alarma este
declanat i rspndit i de alte celule, numite celule mesagere, la locul de fagocitoz apar
fenomene specifice unei inflamaii calor, rubor, dolor (febr, roea i durere).

Sistemul imunitar specific, dobndit

Este dobndit n timpul vieii, dup ce organismul a venit deja n prealabil n contact cu
agentul patogen. Acest mecanism specific de aprare este orientat spre un anumit agent
patogen, care este identificat prin antigeni specifici, iar pentru distrugerea agentului fiind
elaborai anticorpi. Acest sistem de aprare molecular este susinut de celulele limfocite de tip
T i B care au capacitatea de reine, memoriza caracterele agentului patogen, putndu-l
recunoate la un contact nou.

Componentele sistemului imun


pentru mpiedicarea ptrunderii agentului patogen n corp sunt:

1. Barierele mecanice i fiziologice sunt compuse din piele, mucoase, saliva, sucul
gastric, enzimele intestinale
2. Bariera celular din snge i esuturi compuse din: celulele neutrofile granulocite,
limfocitele T i B, moncite, macrofage, care fagociteaz agentul patogen.
3. Bariera umoral latin humor - lichid anticorpii acestea nu se pot deplasa activ ca i
celulele din sistemul de aprare ci ele sunt transportate pasiv de curentul sanguin i
limfatic fiind constituite din molecule proteice care se fixeaz pe membrana celular a
agentului patogen, care va fi inactivat i distrus.
4. Sistemul imunitar poate fi
comparat cu o armata imensa intr-un razboi neintrerupt cu milioane
de invadatori. Suntem intr-o stare de asediu de cand ne nastem
pana cand murim. Suntem in razboi. Suna teribil? Nu, nicidecum
pentruca omul are cel mai sofisticat sistem imunitar dintre toate
vietuitoarele. Avem cea mai complexa armata, cea mai echipata si
cea mai bine diversificata. Mecanisme de aparare de rezerva care
intra in functiune atunci cand alte mecanisme cad. O retea de
comunicatie supercomplexa si o perpetua adaptare fac din fiinta
umana o fortareata invincibila. Descrierea de mai sus nu este
absolut deloc exagerata. Toate aceste lucruri se intampla in noi in
fiecare secunda. In fiecare moment sunt atacati neutralizati si
eliminati milioane de invadatori. Mereu sute din acesti soldati se
sacrifica pentru ca sistemul sa functioneze optim. Sistemul imunitar
poate fi comparat cu un minister al apararii. Organismul aloca cele
mai pretioase resurse acestui sistem. In cazuri limita toate celelalte
functii sunt neglijate in favoarea sistemului imunitar. Fiecare organ
are o imunitate separata dar in cazuri extreme, leucocitele altor
organe migreaza spre organul afectat incercand sa ajute. Dar
sistemul imunitar nu neutralizeaza doar invadatorii, in acelasi timp
elimina si toxinele si metalele grele. Deci sistemul imunitar face si
curatenia. In mod normal toate toxinele din sange trec in limfa, care
mai departe le elimina prin transpiratie, respiratie sau le varsa in
intestinul gros. Ca o concluzie se poate spune ca nici o problema
cronica nu se poate instala decat daca sistemul imunitar nu isi mai
face datoria si sistemul imunitar nu isi mai face datoria pentru ca el
insusi este incarcat de toxine si metale grele. Mai departe putem
afirma ca multe probleme de sanatate sunt de fapt probleme ale
sistemului imunitar.