coala postliceal FEG Iai

SCHIZOFRENIA
REFERAT GENERAL PRIVIND UNA DIN CELE MAI GRAVE BOLI PSIHICE

Prof. Coord: CATRINESCU CRISTINA

Elev: PRAC ALEXANDRA

Grupa: III A
 CUPRINS

1. Date generale
2. Istoricul conceptului de schizofrenie
3. Epidemiologie
4. Interactiunea familiala in schizofrenie
5. Simptomele pozitive si negative ale bolii
6. Criterii pentru diagnosticare
7. Evolutia si prognosticul schizofreniei
8. Tratamet
9. Concluzii
10. Bibliografie
 SCHIZOFRENIA

Cunoastearea schizofreniei trebuie sa prezinte interes stiintific major,in scopul diagnosticaii

ei cat mai precoce dar mai ales al tratamentului si recuperarii bolnavului.
Scopul lucrarii il reprezinta informarea populatie ascupra unor aspecte legate de instoria
bolii,epidemiologie,interactiunea familiala in schizofrenie,simptomele bolii si diagnosticul acesteia.

DATE GENERALE

Schizofrenia este una din cele mai grave boli psihice, care impresioneaza prin caracterul
dramatic al tabloului clinic, debutul bolii frecvent la tineri, alienatie mintala infirmizanta si cel mai
adesea evolutie cronica.
Contactul cu pacientul schizofren este impresionant pentru examinator, care in situatia data
se intalneste cu autentica alienatie mintala adevarata nebunie si anormalitate se intalneste sub
diagnosticul de schizofrenie. De aceea multi psihiatri au considerat-o boala numarul unu a
psihiatriei. Cunoscand corelatia nebunie schizofrenie, oamenii se tem de acest diagnostic.
Cu toate dificultatile in ce priveste elaborarea unei definitii unice si clare a bolii, datorata
manifestarilor foarte variate a simptomatologiei si a diferitelor forme clinice, psihiatrii au incercat
asemenea elaborari.

Schizofrenia este un ansamblu de tulburari in care domina discordanta, incoerenta ideoverbala,

ambivalenta, autismul, ideile delirante, halucinatiile slab sistematizate, profunde tulburari afective
in sensul detasarii, instrainarii de sentimente, tulburari care tind a evolua spre deficit si disociatie a
personalitatii 1

1
H. Ey
 ISTORICUL CONCEPTULUI DE SCHIZOFRENIE

Inca din Antichitate s-a observat ca unele psihoze se vindeva, altele au tendinta la
cronicizare. De atunci a fost sesizata disociatia functiilor psihice, chiard aca denumirea de
schizofrenie a aparut mult mai tarziu.

EPIDEMIOLOGIE
Studiile epdemiologice pentru schizofrenie au intampinat si intampina didicultati mai intai
datorita problemelor de definire a diagnosticului,care necesita asteptare.Apoi unele diferente care
apar intre clasificarile bolilor psihice pot sa creeze dificultati de apreciere diagnostica.
Incidenta schizofreniei
Din statisticile realizate la varsta de peste 15 ani,incidenta schizofreniei este estimata a fi
intre 0.030%-0.120% pe an.Raportat la nivelul de industializare al tarii se pare a ratele mai mari apar
pe tarile industiralizate.Autorii americani spun ca ratele mai inalte apar si in grupurile cu niveluri
subculturale.Autorii europeni arata o rata anuala a incidentei de 0.1-0.5 la 1000 locuitori(41)In tara
noastra ea este evaluata la 0.5-1.5 la 1000 de locuitori.2
Prevalenta
In privinta prevalentie la un moment dat,din studiile efectuate in Europa se apreciaza a fi
intre 2.5 si 5.3 la 1000 de locuitori.Cercetarile arata ca,atunci cand se folosesc criterii identice de
diagnostic,prevalentele sunt similare,in diferite tari.Totusi au fots constatate,dupa unele cercetari,si
rate crescute in unele regiunii din tari ca Suedia,Iugoslavia,Irlanda.3
Diferentele in aprecierea prevalentei s-au datorat nu numai diferentei in criteriile de
diagnosticare dar si migratiei populatiei si ceea ce pare poate mai important,dificultatilor in
depistarea cazurilor.
Prevalenta in tarile industializate este mai mare decat in tarile in cur de dezvlorate.
Hare 1988 sustine ca schzofrenia a survenit mult mai frecvent in timpul
industrializarii,in secolului IX si ca de-a lungul secolului X,a survenit mai rar.

2
Ivan,Ionescu,Teodorvici 1981
3
book 1953,cooper 1978
Studiile din Anglia,Irlanda,Danemarca,Australia arata ca incidenta schizofreniei pare sa fi fost in
declin in ultimii 20 de ani.
Exista multe dovezi in legatura cu faptul ca ratele schizofreniei sunt mai mari in orase.Multi autori
cred ca se explica prin aglomeratia sociala.
Takey si colab.,1992 au artatat ca in Maria Britanie,in orasele mari si orasele cu peste
100.000 locuitori,riscul pentru schizofrenie este cu 18%mai mare.Acest risc nu-i priveste
pe cei nascuti cara,dar este de 25% pentru cei nascuti iarna.
Statut socio-econimic
In orasele cu o populatie mai mare de 100.00 locuitori,incidenta bolii creste proportional cu
marimea orasului.In privinta raportului prevalentei biolii si statutului socio-econimic,ea este mai
mare la cei cu status socio-econimic scazut.Riacul inbolnavirii este foarte mare la perosoanele
singure cu statut social mic,iar stresul este o inca cauza.
Profitul psihosocial al schizofrenului
Insertia profesionala este marcata de boala.Dupa studiile lu Garonne:
42% din subiecti au o activitate aproape obisnuita
26% nu au nici o activitate
16%sunt casnici
15% sunt in alteliere terapeutice.
Adaptarea scolara a schizofrenilor este si ea modificata prin boala.Astfel studiile arata o
adaptare scolara doar de 27% din 401 schizofrenici.
In privinta autonimie de viata a schizofrenului,dupa ani de zile de evolutie a bolii,doar la o
treime din 304 schizofreni aceasta exista,conform studiilor lui Muller(67).
Dupa Royaume-Uni 20% din schizofreni nu au un domiciliu personal(46).
Patternurile familiare
Rudele biologice ale schizofrenilor au un risc crescut pentru imbolnavire 4.Studii genetice
arata ca daca ambii parinti sunt schizofreni,riscul copiilor de a face schizofrenie este intre 15-
55%.Gemenii monozigoti crescuti impreuna au o rata a concordantei de 91%fata de 78% la cei
crescuti separat.Din alte studii rezulta o rata a concordantei de 40-50% pentru monozigoti si 10-
14%pentru cei dizigoti(2).
Din cercetarile actuale rezulta ca modelele genetice de transmitere in schizofrenie nu
seamana cu alte modele de transmitere genetica din alte boli psihice.

4
Wyatt R.J. si eaton W.1988
 Sezonul nasterii
Date statistice au aratat ca riscul crescut de imbolnavire prin schizofrenie apare la pacientii
nascuti la sfarsitul iernii si inceputul primaverii.Se pare ca ipoteza este valabila atat in emisfera
sudica cat si in cea nordica.Perioada in an a nasterii a fost considerata posibil factor de risc in
producerea bolii.
Riscul mortalitatii
Acesta este mai marepe la pacientii tineri prin suicid,refuz alimentar,accidente,boli
somatice(35).Odata cu varsta se pare ca rata mortalitatii se apropie de cea a populatiei generale.
Moartea prematura la schizofreni se pare ca se datoreaza suicidului.Suicidului la schizofreni
este prezent la 10% dintre ei dar se apreciaza ca mai mult de 50% din pacienti prezinta idei
suicidare,la un monent dat,in evolutia bolii.
Fenton si colaboratorii au facut un studiu 5asupra pacientilor internati intr-o perioada de
25ani,diagnosticati dupa criterii moderne,privind corelatia suicidului cu forme clinice de
schizofrenie (35).In studiu au folosit scalele pentru simtome pozitive si negative de
schizofrenie.Autorii au constat ca suicidul a aparut la 6%din pacientii cu schizofrenie,9%din cei cu
schizofrenie afectiva,8% din cei cu tulburare schizofreniforma si doar 3% la cei cu tulburare de
personalitate de tip schizotipal.Studiul prezentei ideilor suicidale a relevat predominanta lor la
pacientii schizofreni fata de celelalte entitati amintite.Concluziile autorilor sunt ca pacientii cu
simptome pozitive fac mai frecvent tenative suicidare fata de cei cu simtome negative.In raport cu
forma clinica,suicidul predominca la schizofreni,ca evenimentele precipitante au fost mai frecvente
cu trei saptamani inaintea debutului psihozei.Mai tarziu insa,in 1978,Paykel a constata ca un
eveniment din viata creste riscul imbolnavirii in perioada urmatoare,mai precis in urmatoarele sase
luni(40).
Totusi pot fi determinati stressorii care produc si care nu produc schizofrenia,la persoanele
vulnerabile.
Bolile fizice si nasterea.S-a observat ca debutul sau decompensarile schizofreniei au loc
uneori dupa boli somatice sau chiar dupa nastere.Sunt comentarii si interpretari corelate cu
transformari endocrime,legate de debutul bolii dupa nastere.In orice vaz,nu este clar daca bolile
fizice insele sau ele ca factorii psihotraumatizanti,sunt cauzatoare in declansarea bolii.Riscul de

5
spitalul Chestnut Lodge
imbolnavire este crescut la cei cu complicatii pre sau perinatale (gripa,incompatibilitate de Rh) 6
( 43).
Cercetari si teorii etiologice in schizofrenie
O larga paleta de cercetari fundamentale s-au efectuat si coninuua sa se efectueze in
contextul efortul mai multor specialitati indreptate spre descoperirea cauzelor producerii
schizofreniei.
Cercetarile genetice,biochimice,fizologice,virusologice,neurologice si neuroradiologice dar
si cele psihice,toate ofera diverse ipoteze ,teorii cu plauzibilitate mai mare sau mai mica in
explicarea producerii bolii.Cu toate ca pana in prezent nu exista nici o teorie sau ipoteza certa
privind cauza producerii schizofreniei,unele dinte acestea vor fi prezente si dicutate in acest capitol
Studiind literatura de specialitate,foarte bogata in acest sens si risipita in diferite reviste sau
carti,am incercat sa realizez o sinteza a acestora.De asemenea,acele cercetari sau ipoteze care la ora
actuala in mod categoric nu prezinta interes nu au fost deloc abordate
Inmod sintetic,grupele cele mai importante ale cercetarilor de specialitate le-am sintetizat si
apar in schema prezenta mai jos.

6
Pulver A.E.1981
 INTERACTIUNEA FAMILIALA IN SCHIZOFRENIE

Studii efectuate pe acest palier releva importanta comunicarii familiale atat in debutul bolii
dar si in evolutia ei.
Neintelegerea de catre membrii familiei a manifestarilor morbide din schizofrenie, cu
abordarea unor atitudini critice nu sunt prielnice pentru bolnav, benefice pentru evolutia bolii fiind
atitudinile de toleranta.
In asa numitele familii cu o inalta exprimare emotionala, rata recidivelor bolii este mult
mai mare, comportamentul bolnavilor fiind criticat de membrii familiei.
Studii socio-culturale incrimineaza ca factori patogenici insusirea unor modele
comportamentale gresite, din mediul familial, asociate cu cauze afective. Sunt incriminate esecuri in
viata de familie, atmosfera apasatoare, mama hiperactiva.
Diverse studii psihologice la nivel familial, cum ar fi cea bazata pe comunicarea de tip dublu
orb sau cercetarea interactiunii familiale, nu aduc date concludente privind etiopatologia in
schizofrenie.
Corelatia intre simptomele schizofreniei, structura si functia cerebrala
In ultimele decenii, cercetarile in domeniul schizofreniei s-au indrptat spre stabilirea
corelatiilor dintre simptomele bolii, structura si functia creierului.
 SIMPTOME POZITIVE SI NEGATIVE SI EVALUAREA LOR

Aspectul bipolar de grupare simptomatica in schizofrenie nu este o abordare recenta ci este o

reactualizare existenta in secolul trecut. Astfel, eu fost descrise simptome pozitive, apanaj al unui
porces psihopatologic activ, productiv ( halucinatii, idei delirante, stare catatonica) si negative,
exprimand un minus al functiilor psihice normale (blocare, apatie, aplatizarea afectului).
Pana la urma, simptomele negative ar fi apanajul unui proces psihopatologic cronic, o
rezultanta a reactiei societatii la simptomele pacientului sau reflectarea unui proces patologic primar,
rezultat dintr-o experienta specifica. Dihotomia simptomatologica se reflecta clar in eficienta
psihofarmacologica. Astfel, unele neuroleptice, mai ales cele clasice, actionau pe simptome pozitive,
iar alte medicamente erau eficace pr simptome negative. De aici impartirea neurolepticelor in
sedative si/sau dezinhibante.

Evaluarea simptomeleor
Scala SANS pentru simptome negative este cea mai frecvent utilizata in aprecierea acestei
grupe de simptome. Ea este utilizata in practica psihiatrica clinica dar si in activitatea de cercetare.
Scala pentru simptome negative cuprinde 25 de itemi. Fiecare dintre acestia poate fi apreciat
dupa intensitate, de la absent la sever. In final se poate aprecia un scor total cu valoarea cuprinsa
intre 0 si 125, un subscor pentru fiecare item, o suma a subscorurilor si o suma de itemi
reprezentand evaluarea globala. Itemii scalei sunt urmatorii: saracirea afectiva, alogie, avolitie-
apatie, anhedonie-izolare sociala si tulburari de atentie. Scala se aplica in mod repetat in timp,
comparand scorurile, evaluand eficienta tratementului si persistenta sau ameliorarea simptomelor.
O alta scala, este scala PANSS, pentru sindromul pozitiv si negativ. Aceasta contine 30 de
itemi din care 7 sunt pentru simptome negative; aplatizarea afectiva, retragere afectiva, proasta
relationare, retragere sociala, apatie, dificultate in abstractizare, aspontaneitate, lipsa fluiditatii in
conversatie, gandire stereotipa. Notarea se face de la 1 absent la 7 extrem.
Acesta scala poate fi utilizata nu doar pentru o evaluare dimensionala dar chiar si pentru o
apreciere tipologica, de clasare a schizofrenilor in doua grupe: grupa pacientilor prezentand un
sindrom predominant pozitiv si grupa pacientilor prezentandun sindrom negativ predominant.
Alte scale sunt NSRS contine 10 itemi evaluati intre 0 si 6- si scala NSA evalueaza
severitatea simptomelor negative si contine 27 de itemi notati intre 1 si 6.
Crow considera ca simptome negative primare si durabile, sarairea vorbirii si aplatizarea
afectiva, simptome care sunt insotite frecvent si de slabirea intelectuala si de smne neurologice.
O scala mult mai performanta este scala PANS, ea cuprinzand criterii operationale exacte,
care trebuie incluse in mod obligatoriu in examenul psihic. Itemii cuprinsi in scale sunt adecvati
aprecierii in simptomelor pozitive si negative, incluzand dimensiunea cognitiva, afectiva,
functionala, sociala si relationeala. Scala cuprinde 7 simptome pozitive si negative notate de la 1 la
7, constituind scala de baza. O subscala cu 16 itemi cuprinde simptime psihopatologice generale.
Scala confera o analiza semiologica clara si exacta.
Numerosi autori au facut studii pe grupe de schizofreni utilizand scalele PANSS,SAPS si
SANS,in scopul relevarii factorilor dezorganizati.Redam mai jos cateva dintre aceste studii(58)

CRITERII PENTRU DIAGNOSTICUL SCHIZOFRENIEI

Simptomele schizofreniei expuse n capitolele anterioare nu au o pondere egal n

decizia diagnosticului. Din practica clinic rezult o mare variabilitate de manifestare
simptomatologic a bolii, mai ales n ultimul timp, dup introducerea medicaiei neuroleptice.
Diagnosticul de schizofrenie nu este uor de fcut, implicnd mult responsabilitate. A avea
acest diagnostic, nseamn din punct de vedere existenial un handicap, n primul rnd prin
nsi prezena bolii, care produce un clivaj al individului fa de real. Din punct de vedere
social, profesional, familial, pacientul nu mai este integrat corect, ceea ce este i firesc s se
ntmple, fiind vorba de cea mai grav i serioas alienaie mintal.
In decizia diagnosticului pozitiv desigur conteaz mai nti simptomele, intensitatea lor,
numrul lor i stabilitatea lor n timp.
Fcnd un studiu semiologic retrospectiv, voi reda mai jos diferite preri ale unor
personaliti ale psihiatriei, cu privire la ierarhizarea simptomelor schizofreniei, care nu sunt toate
cu semnificaie egal n diagnostic.

Astfel K. Schneider consider c simptomele schizofreniei pot fi clasificate n dou grupe:

simptome de rang I i II (68). Observm c el pune pe prim plan sonorizarea gndirii i
halucinaiile auditive, somatice, aciunile de influen.

Criteriile lui K. Schneider:

/. simptome de prim rang:
1. sonorizarea propriilor gnduri
2. halucinaiile auditive cu caracter antagonist, cu aspect de
ambivalen i de excludere reciproc
3. halucinaii somatice interoceptive, lipsa de independen interioar
4. halucinaii auditive cu caracter de comentariu al comportamentului pacientului
5. aciunea de influen asupra gndurilor
6. influen asupra sentimentelor, tririlor emoionale
7. aciunea de influen asupra impulsiunilor i motivaiilor
8. influen n aciuni i atitudini
9. descoperirea, denudarea gndurilor cu fenomene de citire, de
ghicire a gndurilor
lO.ruperea fluxului ideativ, ntreruperea lui (baraj - Sperrung),
presupunnd mpiedicarea cursului ideativ. 11. delirul senzitiv de relaie i
percepia delirant.

//. simptome de rang II:

 1. tulburri de asociaie: idei, judeci
2. tocire i aplatizare afectiv
3. alte tipuri de delir i halucinaii, dac sunt suficient exprimate clinic i constante (au
continuitate)

K. Schneider ia n considerare mai multe aspecte fenomenologice.

Simptome primare Simptome secundare

- scderea capacitilor - tulburri de gndire: disociaia (ca rezultat
asociative al
- predispoziia spre halucinaii tulburrilor asociative)
- predispoziia spre stereotipii - tulburri ale afectivitii
- stri de obtuzie (Benom - autismul (ca rezultat al disociaiei)
Menheit) - ambivalena
- inegalitate pupilar - slbiciunea" schizofrenic (ca rezultat al

Simptome fundamentale Simptome accesorii

Funcii elementare Funcii complexe tulburri senzoriale

idei delirante
Alterate Nemodificate tulburri de memorie
modificri ale personalitii
asociaiile orientarea funcia realului tulburri de vorbire i scris
afectivitatea memoria (autismul) simptome corporale
ambele afectate senzaiile voina (abulia) simptome catatonice
de ambivalen motilitatea personalitatea sindromul acut:
contiina atenia stri afective (manie,
gndirea melancolie)
activitatea stri catatonice
stri delirante (Wahnsinn) sau
crepusculare
accese de furie, fugi
Clasificarea n detaliu, n simptome fundamentale i accesorii este larg. Se refer la tulburrile din
toate funciile psihismului, cuprinznd chiar acele funcii psihice neafectate de boal.

EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL SCHIZOFRENIEI

Din insasi definitia schizofreniei rezulta ca aceasta are o evolutie continua si progresiva, cu
perioade de exacerbare urmate de remisiuni de obicei partiale si simptome reziduale , cu deficit si
disociatie a personalitatii, dupa mai mult timp de existenta a bolii.
Criterii clinice psihopatologice care ar pleda pentru o evolutie favorabila au fost deja elaborate
cu multi ani in urma. In acest sens, Mayer Gross enumera urmatoarele:
Debut brusc al bolii
Lipsa tulburarilor de personalitate in antecedente
Caracterul oneiroid al delirului si halucinatiilor , o stare de constiinta estompata
Halucinatiile sunt mai mult descrise ca intr-un scenariu, decat traite.

Dupa studiile aceluiasi autor redam procentual modalitatile evolutive pana la

vindecare sau deficit schizofrenic.

TRATAMENTUL IN SCHIZOFRENIEI

Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a bolnavilor cu schizofreniei. Cele

mai folosite medicamente sunt denumite neuroleptice sau antipsihotice.Antipsihoticele ajuta la
ameliorarea simptomelor pozitive, negative sau a ambelor.
 Exista mai multe medicamente antipsihotice:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod

traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei.

Acest grup de medicamente cuprinde:

- Haloperidol

- Tioridazin

- Fluphenazina

Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, dar au efecte secundare neurologice
frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice, sunt eficiente atat pe

simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Amisulprida (Amisulprida LPH 200 mg)
- Clozapina

- Risperidona

- Olanzapina

- Quetiapina

- Ziprasidona

- Aripiprazol.

Numai medicul psihiatru poate recomanda tratamentul cel mai potrivit pacientilor
diagnosticati cu schizofrenie!

Tratamentul schizofreniei se face pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa ani.La fel
ca in cazul altor tratamente medicamentoase pentru alte boli, este posibil ca unii pacienti cu tulburari
mentale severe sa fie nevoiti sa incerce, numai la recomandarea medicului, mai multe antipsihotice
diferite inainte de a gasi acel medicament sau acea combinatie de medicamente care are cele mai
bune efecte terapeutice.
 Orice medicament are efecte secundare. Acelasi medicament poate produce efecte secundare
diferite, ca intensitate si numar, la diversi pacienti. Efectele secundare pot fi tratate prin schimbarea
dozei sau a medicamentului, sau prin tratarea efectului secundar cu alt medicament. Numai medicul
dumneavoastra poate sa schimbe tratamentul!

In concluzie putem afirma ca nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi,

tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii
serioase si poate ajuta la imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de
tratament poate ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea
folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului
antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la
prevenirea ca acestea sa se agraveze

BIBLIOGRAFIE

1. Rodica Jeican Schizofrenia

2. M.I Botez Neurologie clinica si neurologia comportamentului
3. George C.- Dictionar Enciclopedic Psihiatric
4. Gath D Tratat de psihiatrie
5. pagina web: www.informatiamediacla.ro