Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Curs Misiologie Anul 4, Sem. 2 PDF

    Încărcat de

    Axentioi Nicolae
    30 vizualizări63 pagini

    Titlu original

    Curs misiologie anul 4, sem. 2.pdf

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    30 vizualizări63 pagini

    Curs Misiologie Anul 4, Sem. 2 PDF

    Încărcat de

    Axentioi Nicolae

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 63
    e asupra patrimoniului unat, aflat, in afara unei posesia comunitatii majortare ortodoxe. Trebuie sneainvitatia documentului de a “manifesta ctul fata de toti cei care, cunoscuti si necunoscut, credinciosi, ortodocsi, catoliciorientali sau lati lrturisitcredinfa lor st au arta fidelitate lor fata reral, tuturorcrestnilor, fir discriminate, care au a” Absolutizarea | marticajuluiuniat gi ortodox este asadar un act de rea-credinia si de rai putin informati de cétre cercuri interesat, care a, dialogul ortodox — romano-catolic, riménind i unui timp si al unui context politic depasit nesemnat de catre papa Toan Paul Il antreneara ;partea unitilor. Uniti romini, in Scrisoarea din § pului George Gutiu episcop’ de! Cluj ~ Ghests aul I, spun cd “Biserica unité eu Roma, Greco. imic din textele de la Rhodos, Freising, Ariccia ule semnaturile pe aceste texte”, | sunt salutare eforturile teologice in surmontarea Iui, ce inca mai dainuie, ca°mentalitate, si in tru realizarea deplinei comuniuni in Biserice cea a unititit care se descoperd th complexitatea orice Biserica si fie realizarea concreta a Biserii nul de astizi al Ortodoxiei este benefic in situaia ece Iumea in general si, aga cum. se afirma in ilor Bisericilor Ortodoxe de la'Patmos.din 1995, clei una, sfinte, sobomicesti si apostolice ot eduitoare ale duhului si etosului Revelatiei” © orice dialog, ea fiind in lume semnul plenar a vietii in Duhul lui Hristos. itp. 270, es de 'unitéchrelenne, Cef, Pais, 1992, p. 13-14 or Biseicllor Oriodoxe, Patmos, 26 septembrie 195; B/D r 1416-30 septembrie 1995, p. 5. ; 2.2, PROZELITISM SECTAR SENOI MISCARI RELIGIOASE 2.2.1. Fenomenul sectar Etimologic, cuvantul sect& deriva din cuvantul latin secta, céruia in limba greaci ii corespunde termenul oupecit-eo, in Noul Testament’ fermenul (aipeota) desemneaz’ un grup religios, secta fariselor Fapte 5, 17), dar si noua comunitate crestind este desemnnaté tot cu acest termen (Fapte 24, 5; 28, 22) aceasta datorita faptului cl la | origine, cuvantul erezie sau sect nu. avea conotatia peiorativa, ~pegativ de astizi, ci desemna pur si simply, atét in greaca clasicd, cat fi in greaca Noului Testament, 0 alegere, o regrupare dupa anumite >tincipii, dar sio sciziune a unui grup din care se formeaza la randul ei EWalts grupare, precum si sectele eretice.® Termenul se aplica atat in spatiulfilosofic cat si in cel religios. Astfel a opta pentru un anumit E gurent sau scoala filosofica era o alegere libera. De asemenea si in F igatiul religios Josephus Flavius desemneaz4 ca erezii cele trei mari ‘furtide religioase ale timpului stu: fariseii, saducheii si esenienii _& Termenul a cunoscut 0 evolutie semantica peiorativa, negativa in estinism, desi fiecare religie isi are, se poate spune, propriile sale nomene sectare care desemneazA o separatie, o rupturd si un protest de invatatura, morala, cultul oficiale, consacrate. Astizi, [ Whomenul sectar desermneaza doud atitudini fundamentale: Fi a) rupturd, segregare de Biserica cea una a Ménhiitorului Hristos, in acest caz cuvantul secta deriva din verbul latin seco-are = a tia, b) ascultare de o alta autoritate decét cea a Bisericii, sects ivind si de la cuvéntul sequor,-sequi = a urma, deci a urma o alta le-decat cea cunoscuté, consacrati a Bisericii si implicit o alta oan, un sef religios care refuza ierarhia sacramentala a Bisericii 1 sectarismul tine de o logicd foarte umana a interesului Verette, Les Sectes, Presses Universitaires de France, Paris. 1990, p. 95 cf, Frangois Mayer, Les Sectes. Non-conformismes chréiens et nouvelle religions, Fi08S Pars, 1987, p. 8. 189 188 individual, egost, ce taclind balanta in favoarea individului si nu g comunitti, a instituted cu membrii ei ce mérturisese adevarulint-p continut si innoite fidlitate fats de Intemeietoral gi, respecty Méntuitoral lisus Hristos mtrturisit de Biserica Sa, Duph eum spune sectologul Kurt Hutten,“istoria sectelor merge tot att de depart ca istoria Bisrili si nu a cunoscut niciodataintrerupere”. Sfintul Pavel deja deplingea diviziunile Biserici din Corint (1 Corinteni 1, 10-16) Epistola citre Coloseni respinge 0 “filosofie” care se fundamenteza pe “elemente” (puter ale lumi, ingerilor probabil) si care mu are nimie comun cu Hristos. Cele doua epistole ete Timotei si epistolac&tre Ti ((Timotei 1, 3-11; 4, 1-11; 6, 3-10; I! Timotei 2, 14-18; Tit 1, 10-16 Se opun invétsturilor iudeo-gnostce si sfiruiese de ase evin fieoventarea adeptilor unor astfel de doctrine (Tit 3; 10). Epistola a ous a SE. Apostol Petru avertizeaza faa de “sectele corupatoare” cae neagt pe Domnul nostru lisus Hristos si stigmatizeazA cu violent comportamenul carnal al acestor Libertini gnostici.(II Petru 2, 12-29 Epistola Iuda are ca tema o punere in garda impotriva doctrineer eretice (7-11). In ceea ce priveste prima epistola soborhiceasea a St Apostol Ioan (2, 18-22), ea disceme in lucrarea predicatorlor ered gnostice un semn al timpului din urma sia venirii lui Antihrist® fy irfile Noului Testament crestinii sunt avertizati despre_perieoll prozelitist al unor ereziarhi ce denaturau esenta adevarului eresin contribuind la ruperea de Biseric si alienarea spivitualt a celor os le acceptau ideile. Secta inseamna o deviere de la adevarul crest, rupee de Hristos si instrainare de Biserica Sa, pierderea mantuiii. Accast rupere, prin sectarism, insemna caderea in erezie. Astfel la inceputl crestinismului sectarismul este un fapt negativ, sanctionat ca atare de Biseriod, Sectarismul poard amprenta ereziei, a invaidturi fale 9/8 schismei;adicd a iesirii, @ autoexcluderii din cormuniunea Biserici. Ox autoritatea Duhului lui Hristos, Biserica a sanctiontt intotdeaum raticirea, invayiturile eretice, inviténd la reconvertne, la adevind mantuitor Sau excomunicénd pe cei. ce petsstau |in erorile. lr octrinare intemeiate pe injelegeri si interpretiri influenjate mst © Kut Hotten, Le monde spirinel des seciaires,. Deladhaux et Nie. Neuchétel/Suisse 1965, p. 1; ef Dac. P.. David, Colavea erestina pentru cunoaner4 si aptrarea dreptei credine in fala provelitismulul sectant, Baiture Bsc “Aral, 1987, p. 19-22; Pret dr. Petre Debelean, Manual dé secolgie, A 1948, p. 12-13 curind de mediul filosofico-cultural al impului sau de_persisteata nor teed religioase care dupa intruparea lui Hristos si-au pierdat seastl,valoarea lor, decit de Revelatic si teologie. Biserica primera sia primelor secole a fost incercata de multe ori de pericolul sectarismului, ea trebuind sisi defineasca propria identitae 5 functia ei méntitoare prin Hristos in Dubul Sfant, pentra a aprecia lumes drept creatia lui Dumnezeu, spaiul spiritual al Iuptctie} lui Dumnezeu. Fiind bine cunoscute ereciile si schismele scestei pevioade din storia Bisericii ne vom limita la a prezenta céteva P diudiniteologice gi eclesiale fata de fenomenul sectar in sensul larg jal termenului din acea perioads. De Ia inceput trebuie spus c& Biserica, rup taiic al Tui Hristos, a resimit dureros aceste rupturi, dupa cum -—Jsusi Capul ei, Mantitorul Tisus Hristos,iubirea diving intrupara, a E> experiat in moartea Trupului Séu depértarea umanititii de adevarul iui “Dumnezev, dar exigenta absoluti a fidelititii Sale fata de singura cqedinta adevarata gi necesitaten unitiii eclesiale au avut priortate. De ‘cera, dupa cum spunea Fericitul Augustin, sintetizind atudinea “fintotdeauna a Bisericii fat de ereze si schism, “ou a fost pacat mai pray decit sectarismul” pentru crestinism iar unitatea Bisericii, F niversalitatea, vechimea si consensul ei trebuie s fie absolure, t “unitatea Bisericii nu este rezultatul final al unui lung proces crestere” “ci corolarul imediat si necesar al harului” Biserica a tionat de fiecare data erezile in sinoadele ecumenice sau locale. fegy tcologii ei au lasat posteritatii crestine pagini memorabile ce un spirit polemic dublat de 0 retoricd specifics timpului gs, un limbaj expresiv si colorat, in care trebuie s& surprindem $i tatea ci de continuatoare prin Duhul Sfant a intreitei slujirt a ut fstos, invatatoare, sfintitoare si impArsteasca, Biserica s-a structurat iealizarea identittii ei in istoria lumii pe trei elemente distinctive si initori fundamentale: 1, credinta evanghelic& intemeiat& pe revelatia dumnereiasca Jwoslav Pelikan, The Christian Tradition, vol. 1, p. 311; Augustin, De Bapairma 3. HH; cf Jarstay Pelikan, op. cit, vol. IV. Rermarion of Chard ama ema, 190 2. Tainele ei prin care oamenii primese harul divin sfintitor si prin care ei intilnesc personal si sacramental si comunicé cu Hristos Prin Duhul Sfint; 43. preotia Biserici, o structurd harica in constitutia teandrica a Bisericii care actualizeazs, vizualizeaza prin Duhul Sfant_tnsts ucrarea mantuitoare, sfintitoare a lui Hristos (I Corinteni 4, 12)” Aparandu-se pe sine, pistrind unitatea dati ei de Duhul Iui Hristos, Biserica si-a salvat identitatea ei, sind pe cei ce se separta de ea pradé propriei dezintegréri, refuzind denumirea de Biserica comunitatilor care urmau ereziathilor. Avand constiinta de sine, cAlduzité de Duhul lui Hristos s8 fie Biserica cea una, vizibilt, pe baza Simbolului niceo-constantinopolitan, aceasta a adoptat o atitudine ferma, radicala fala de cei ce se separau de ea numind comunititile eretice prin termenii specifici precum: “ecclesia _malignatium”, “congregationes”, “segregationes”, “‘coetus haereticorum”, “conventus hacreticorum”, "“conventus schismaticorum”, “‘pars_ Donat", “Synagoga”.* ‘ Replica ferma a Bisericii in disputele cu ereziarhii a creat si un gen literar, ereziologia, care are in acelasi timp 0 valoare teologict pentru c& este o apologis a credinfei adevarate, iar|acest gen este ilustrat de personalititi marcante in crestinismil’ primelor secole, precum Justin, Irineu de Lyon, Epifanie de Salamina' ale c&ror opere aveau ca scop de a marturisi si proclama “fundamentul-si invatstura adevarului, doctrina mantuitoare, “sfanta logodnica” care este Biserica: lui Hristos® Spiritul polemic nu se reduce doar 1a elementul de_ disput aprins’, sofistica, ci el dezvaluie si aratf iubirea pentru Hristos gi adevanil Bisericii Sale méntuitoare. Ereziologii si-au asumat ca sarcind primordiala depistarea fiecirei grupari sectare, eretice, grupti care de altfel isi trageau de obicei numele de la intemejetorul lor. Api ¢i trebuiau st le cunoasca doctrina si practicile, care erau ficute cunoscute, comunicate Bisericii, crestnilor, pentru td acestia s& evite Congar, Chrétiens en dialogue, Contribution Catholique 4 Uoecumentie. Les Editions du Cerf, Paris, 1964, p. 232. tbidem, p. 227 ‘Aline Pourkier, L'Heresologe cher Eplphane de Salomine, Beauchesne, ai 1992, p82. ——$—$ i astfel de comunitafi cazute din adevarul cel crestin si la rndul lor aceste grupir eretice s8 se indeptrteze de Biserica.”® {in conturarea unui portret al ercticului se utilizau termeni duri precum impostor, inselator, orgotios, ambitios, profitor ca Simon ‘Magul, ttiditor ca Satan, viclean, indicindu-se si sursele de inspiratie ale ereziathilor in formularea si proclamarea ideilor lor, “fabricate in general din scrierile apocrife pe care Biserica le respinsese din textul canonului biblic datorité neveridicitati lor. De asemenea ereziarhul ¢ ‘ributar gnosticismului si este practicant al magici si astrologici, modelindu-si de cele mai multe ori doctrina profesatt dupa pasiunile sale.” Desi, aparent, arbitrara prin stil si atitudine, pentru spiritul dialogic, teconciliant, ecumenist al vremii noastre, pozitia ferm& a * ereziologilor avea ca scop distrugerea sectei si apararea credintei Biserici iar metodele folosite pot inspira si astizi strategia antisectara 1 Bisericii in fata puzderiei de secte ce invadeaza mapamondul. De {apt textele pe care le prezentim sunt relevante in aceasta privinea prin similaritatea procedeelor sectare, eretice, chiar daci se situeaza ES temporar la un mare interval de vremea noastra. i Jn disputa cu gruparile eretice sunt esentiale afirmatia si avingerea Bisericii cd “pardsirea credintei este apostazie”. Terman _gpunea cd “pardsind credinta mea devin un apostat”. ” A afla adevarul secte este o iluzie pentru c& “nimeni mu poate fi zidit sufleteste de Fel ce nu este in stare s& facd nimic si nimeni nu poate fi luminat de cel G fp este el insusiintunccat”.” Interpretind terminologia si atitudinea Bisericii din acele i, puter aplica contextului crestin de astizi cuvintele aceluiasi BY Ustlogat de limba latina, col. P'S.B. 3, taducere prof. Nicolae Chesu, Bucures, 43, p.170. Seritora bisericese mentioncaza “legiurleereticioe cu 0 muRime 4 ile rein pot juecate dup vata crednccllr ek cv praree ee para rere aul nr Ele cu ebie ne tere de Dammere Se ee ite unt slobde fr de nic orndunlh. Da unde ma exe tert Dance Bit acolo unde nu exist? si unde nv este Dumneneu nu poate din wie wn adver neo se afi edevir se dce in chip ncesaroaemenee al 193 192 apologet privitoare Ia as-zsii “evanghelizatori”. “Domnul ne inva ch "vor veni multi Tupi repre sub piei de os, gi ce funtalteeva acest piel de osie deest mlrturisirea numai-de forma a humelui de erestin? Cine sunt scei iupi rpiton, decd. na simturile si duhurite Vielene care se furgeaxh pe dinduntra ca sf molipseasch turma Iai Hstos? Cine sunt falsi prof dact nu fal predicston? Cine sunt flit apostoli dack nu cei ce predic o evanghelicfalsificat? Cine ‘sunt antiristis acum gi pururea dact mu cei zvratiti fmpotriva la Hristos? Acestes vor fi erezile care prin strcSciunea unor invaitur noi vor hérui Biserica nu mai putin decét ova urmari Antirist prin silbatcia persecutilor lui, tinindu-se seama fast c& persecute creeazi martiri, pe cind erezia doer apostai™." Sfantul Ciprian al Cartaginei decupeaza situaii ce fac parte din arsenal strategie’ sectare. Acestea sunt de o actualitate stringent i peisajal conteinporan prin falsiicarea textilui biblic sau “Botez sectar, “Interpret fai si sticStori ai Evanghelii refin ce ¢ secundar tree ccea cee principal, fi amintese de unele part iar altel intentionat Je uit: precum sunt rupti de Bisericd, ga schimba adevarul la fiecwe verset bible” ' Primirea impresionant in sect, prin rebotezare este incriminaa de Sfantul Ciprian care aratd si netemeinicia si falsilatea acesti practic “Desi mu poate fi decat un singur Botez, ei-se cred demi st boteze, promit binefacerea apei vi gi mfntitoare dupa ce au priit izvorul vietii. In felul acesta oamenii nu’ se spalé, ci mai riu se tmurdirese, nu se cudtese de pate, ci dimpotriva ile maltese. O asemenea nastere nu aduce fi lui Dumnezeu, ci diayoluti. Nascut dn rinciund mu primesc fAgiduinta adevarului, Rod al perfidiel pied ‘alia credinei, Nu pot veni Ia rdsplata pili cei ce at rupt pacea Domnului din nebunia dezbinaii™.”* | Sféntul Ciprian in consensul Bisericii celei una de pretutindenis dintotdeauna aratd c& sectele sunt consecinte nefaste gle rupert de Hristo, vita si devérul: “Prin cuvintele «Dact doi dingre voi se vot uni pe plant» el a pus la baz unirea ca premist a pach, ne-a invint * pide W258 i Sf. Ciprian al Camagine, Despre untates Bisel ecuinenice| in Apologe St linda latina XM, PSB, 9-42 ™tdem Xt sf fim uniti prin puterea eredinei. Dar cum poate s8 fie unit cu cineva cel ce nu se uneste cu Insusi Trupul Bisericit si cu comuniunes universela? Cum pot s4 se adune doi sau wei in numele lui Hnistos, ind acest se separa de Hristos si de Evanghelia Lui? Nu noi ne-am despartit de ei, ci ei sau despartit de noi si de aceca s-au nascut creziile si schismele, de accea S-au ficut diverse bisericute, pentru ci au plrtsit principiul si originea adevarului”.” 2.2.2. Sectarismul modern. Caracteristicl Confesonatzarea cretnismui a dus Ia aparitia de secte sin onfesiunile opiate dup 1054, respectiv romang-eatolicismal si dupa 1517, protestantismul. In Biserica Romano-Catolica, sectele Evului Mediu, catari, lombarzi, promovai ideslul siricici ca semn de |protest {att de coruptia papal, ioachimiti, trati (Fraaeelliy |steptan parusia iminenta | Scctele mai noi (SfintaBiserc8 Catolica Harismatica a Canadei Biserea Catolics Apostolic universal, Biserica Catolica Apostolicd Occidental, Biserica Catolca Apostolica Galicana) sau naseut in t fat de centralismal papal si doctrine inf E ooule, dc si din resentimentele antiromane ale Bisersilor tole. find si expresia unui spirit national ce se revolta impotriva unui © stem jridic perceput cao ameninjare Ia adresa liberi cresune oP" De asemenea, secteleapirute in spatiul romano-catalc se exptica paifetarea integralé religioast a crestinului, ccea ce a dus la rafigarea migedritharismatice de cercur lagi in Biserica Remane- solic. Nici Ortodoxia, continuatoarea Biserici una a primutui milensy eatin, nu a fost exceptaia de apariia formatiunilor secare. Secele ute din sénul Bisericii Ortodoxe in general sunt de natura misticd Br tiuigca, caracteristci specifice Ortodoxiei in general. Faptu acesta PSkmonstreaza. asa cum spunea Kurt Hutten c& fiecare sect poarst Piprenta confesionala a Biserici-mama care are propa sa structurt intual si spirit specific, Secta este o antitesd a Bisenicii in ana Mita ea apare.” Sectele apdrute in Biserica Ortodoxd sunt o antes 194 Ja mistica adevarata « participii la misterul divin, misticétrinitara, heistologie&, pevmatologica si sacramentals si ia cultal liturgic ortodox ce aetvalizeazh actele mintuitoae ale hui Damnezeu si tina Jui Hristos Is scara subiectiv-personala si comunita. Ele eludeaza caracterul personalist-comuniter al Ortodoxiei sin doctinele lor false, pe ling’ “spiritualitatea pictistt deviant, pretind 0. identficare panteista cu principiul iivin (hlésti, molocanii, scapeti, duhoborti, Inochentisti, Turma Sfintului lie). Conducstorii sectel sunt una dintre cele trei persoane treimice sav Sf. Fecioara Maria. Sectele liturgice considera cultul, riturile fn general, ca un tot absolut sfint si intangibil sila orice reforma eclesiastica ce vizeazA acest domeniu. reactioneazA prin proteste vehemente ce merg pana la separare, la Schisma, rdmandnd atasate, fidele “vechii credinte” (rascolnici, stilistit Schismatici). Exist® ins si fata opust a: fenomenului, in sensul c8 unii considera o ingustare, o limitare inehiderea mesajului biblic in forme liturgice, un act nejustificat si de aceea cauta 0 cele de eliberare prin entuziasm religios, perfectionism ascetic sau 0 viata pur si simplu asa-zis evanghelica ! Daca in general sectele care si-au recrutat adepti din lumea catolicd si cea ortodoxa, sunt reduse numeric gi au o existent uneori rteoried, nu acelasi Iueru se poate spune despre sectele iesite din protestantism, care isi arogi o universalitate in timp si spat, negind orice alta forma de crestinism. Sectele neo-protestante vizeazi convertirea tuturor oamenilor la 0 anume secta ‘ instaurarea suprematiei acesteia ca unica formi de religie. Tipologia neo- protestantismului este de o diversitate inepuizabila. Acest caracter al diversititii este dat de individualismul Reformei si protestul fat de forice institutie eclesiali. Aceasti diversitate tipologica continut protestul si contestarea de catre Reform& uneori att a Bibliei chiar papa de hartie- cum a fost cazul anabaptistilor, dar mai ales a Biserict 2 institutie a mantuiri, introducdnd precum un cal troian In Biserica Jui Hristos spirtul negativist, exclusivist, separatist, individualist si elitist, cu pretentia legitimarii directe prin revelatit propri, de oAte Dumnezeu Insusi. S-2 ajuns astfel la o dezintegrare cresting alarmand concretizaté in deconstructie teologica, destructurare eciesiala,alienae spirituals, ravagii psihice, familiale si sociale. Pietismul din spatul protestant a contribuit de asemenea la constituirea a numeroase secte in care “separatismul antieclesial s-a aliat cu motive entuziaste f |, —$— 95 hiliaste"” (Miscarea Philadelphia, Adevarata Comunitate inspirata condusa de Gruber si Rock ~ 1716, secta Ronsdorf ~ 1716). Propice | pentru formatiuni sectare s-a dovedit epoca Revolutiei franceze si a rzboaielor napoleoniene, precum si aparitia pe scena lumii a Americ eu avdntul économie de dupa razboiul de secesiune. Aria protestantismului este cea mai propice pentru secte datoritt liberi individului si elimindri institutionalului in erestnism. Ins la rindul stu individul coaguleazA in jurul stu un grup de indivizi care | sunt dispusi si-1 asculte si si-| urmeze side aici caracteristica esentiala | din punct de vedere sociologic a sectei de a fi “un grup voluntar de cedinciosi care constituic un mic cere de alesi, indiferenti, daca mu estili problemelor culturi, dorici de a tai intens viata individual Pentru sect fotul in afara ci este Sinagoga Satanei" ™ | De aceea sectele sunt total opuse #1 diferite de Bisericd,singurul spat al cormuniunii libere si jubitoare dintre Dumnezeu si om. Dup cum arati sectologul Richard Bergeron, in raport cu Biserica, “secta este un fenomen complementar caracterizat in general prin jonctunea | radicalismmului eshatologic sia ilumindrii, Sectele se prezinta ca |, grupuri autonome si paralele de credinciosi care inspirindurse din ceca || e2ei consideréo revelatie sau o inspiratie a Duhului se aduna peatru a | forma Biserica spirituald autenticd, adicd non-sacramentala si_non- jetarhicd, pentru a trai rigorismmul moral si dispretal fata de lume” * | Secta trebuie consideraté asadar dintr-o multipla perspeetiva teologicd, eclesiologicd, psihologica si sociologica. Teologre seca uid, respinge tezaurul de credin{a dogmatica formulat si experiat spiritual ca elatie de iubire intre Dummezeu si om in Biserica. Secta ‘ste expresia unui protest decisiv fata de teologia crestina structural in Toole de aparare si exprimare a adevarului erestin, “Secta, cum Yemaret judicios Julien Reis, profesor la Universitatea Catolicd din = Louvain, nu este interesatd de exigentele géndini, ea nu are teologie ci 17 196 Bisericii, consistent, articulat, bogat si structurat pe probleme teologice, hristologice, pnevmatologice, sacramentale, edhatologice {nto conexiune intems, riguroast,sectase autoexclude din ontologia cclesial, sens al umanititii ca vist prin Duhul Sfint tu Hristos Mantuitorul prin preote, cuvint si Taine si "se ataseaza etic Ia Doral Hristos, modelul si interpretu lui Dumnezeu’.* Apartenenta Ts sect ru faseamna existenja innoitt in har, mantuitoare, in Biserica lui Hristos, ci intrarea intr-un grup de crestini “convertiti, cu pretentie de ‘a detine adevaral absolut al Evangheliei” ccea ce explics independenta Jor, aparenta tolerant perceptibila doar din exterior. In realtate in iterirul sectei nu exist nici un fel de tolerana, cio diseiplina morals riguroasa”." Nascuti dint-un protest fat de Biserica lui Hristo, secta nu mei are respect fats de Traditia Bisericii, de fapt_ viata ‘crestind in comuniune nefotreruptt cu Hristos prin Duhul Sfnt inauguraid in ‘umanitates réscumpérati incepand de la Cincizecime ci ea reprezints atasarea faté de un lider religios, o persoand.pretins hatismatic8 ce Inlocuieste si se substituie Tradities. Chiar daca’ resping Trade Biscrci, sectele se legitimeaza si ii intemeiazA th general autortatea pe ceea ce a respins Biserica, pe invite gresite. Ereziati dintotdeauna, incepaind chiar cu primele secole crestine sunt pent secte reprezentanti adevarului crestin. Ceea ce a fost ereti, condamnat de Biserica si cei care au initiat si promovat ereziile sun pentru sectele crestine exponentii credinei adevarate, ai vet spiritual autentice, stiute doar de Dumnezeu, expresii ale “wezti le veritabilaviatt evanghelical® experiaté in grupérile. sectare. Este adevarat cA in aceste grupiri existt 0 anumitt efervescepta de natut pietistd, sentimentalé, emotionalé, relat stranse intre membrit grupiri, A afirms insk cum face de exempta un teolog de tala li Jlirgen Moltmann 4 adevaratul spiritualism crestin s-a propagat pial viemea noastea int-o traditieparalela,“subsoluleclesial al sectelo, ™ Biden, 9.80 | * thdem, 81 ' Drumul Bisericl, tadocere de Constantin Pasco, Bucures, 1980; Biserien 20 Adunarea, val. 1-3, Gate Botschatt Verlyg (Ea), Ellen White, Tagedia vera, ee ee eee, ee ‘ Bihan vente, a ses 28 ‘migedrilor si comunitatilor”, opust episcopatului de tip monarhic.” reprezinta, din punct de vedere ortodox, al teologiei si spiritualiaa Biserici, o enorma absurditate si o confuzie regretabila Spre a se evita confuziile in intelegerea fenomenului sectar si legitimarea teologica eclesiala si spirituala a sectei, 0 caracterizare 3 acesteia din perspective diverse este absolut necesar avind in vedere cl socta este 0 realitate teologicd si sociologica™, in acelasi timp are conotatii in ambele sfere de gindire, de reflectie. Mai curand, avind in vedere specificul religios al sectei, putem vorbi de ideologia sectei, } 2.2.3. Ideologie sectara Teologie, secta se defineste prin opozitia fata de Bisericd. Prin negarea Biseriii, care este spatiul autentic al mantuini, al viet sting, al relatiei cu Dumnezeu, prin Hristos in Duhul Sfant in once timp si orice loc acolo unde s-a structurat Trupul tainic. comunitar. sobornicesc al lui Hristos, secta se considera drept singura maniert de a tli viata crestina. Negind Biserica, dimensiunea unica si adevirast a villi in Hristos, a mintuin ga sfinfenii, secta refuza in acelas tmp ‘wevirul crestin propoveduit de Biserica si viata hancd ofern& de E Hristo prin Duhul Sfint Truputui Séu misti. Elimindnd Bisenca ea ropune o alta structuré mantuitoare, structura care, asa cum spune K. H Mutten “distruge relata originara intte Dumnezeu $i om".™ De fapt, la aece intemeietorul sectei este mijlocitorul dintre Dumnezeu $ om, feare se substituie astfl lui Hristos Insusi si preotei sacramentale a jsericii prin care lucreazA tainic harul Sfantului Dub. Secta se (gaacterizeazA astfel prin “reductionism si radicalism, ea tixind ——— BE ticgen Molinann, L'fglise dans la force de VEspeit Une conmrtuooe & Fs (Heclesclogie messanique, p. 395 Dupi Moltmann cu tartal Comsamer cet GMa s-2 recut la Biserice “imperial” iar Biserca sa asumat rob de “ehpre Se public, ceen ce era necesar din punct de vedere polite pemra mncgrares 198 limitele mantuirii_ si revendicénd monopolul adevarului_ si al méantuirii”.” Orice secta neaga ca pana la aparitia ei a.existat Biserica adevareta si méntuirea in dialogul omului cu Dumnezeu in iubire, aceasta survenind doar odati cu aparitia sectei deasupra céreia straluceste soarele adevarului, instantaneu, deodata, intr-un anumit timp si loc ca devenind “aieasa lui Dumnezen” prin care vine mantuirea tuturor oamenilor. Biserica este in viziunea sectei 0 “massa perditionis” si din acest motiv prozelitismul. sectar se pretinde a fi actiunea de salvare a intregii omeniri din intuneric spiritual. Negind Biserica secta se propune pe sinc, elimindnd pe Dumnezeu din orizontul umanitéfi, ajungénd s& pivoteze in jurul propriei sale. axe, prin aceasta excluzand insisi intdlnirea cu Dumnezeul cel viu si iubitor ‘are se oferd tuturor.” Secta se defineste net ca o anti-Biserica. Prin radi¢alismul su pe de alté parte. secta pretinde a poseda puritatea invataturii si o moralé rigoristd, evanghelica, caracterizata de “vointa inflexibila de a realiza idealul Predicii de pe Munte”.” Refuzand ins tezaurul de invatgtua crestin formulat si experiat de membrii Bisericii in conditia istorica a adaptirii si inculturatiei Evangheliei la popoare si in culturi'diferte, uunificate spiritual intr-o diversitate de expresii ale relatiei unice cu Hristos, firesc se pune intrebarea cum se face c& un gnup religios poate sf apard la un moment dat din senin si s& pretinda a fixtnicul depozitar al adevarului crestin elimindnd timpul in eare acest adevar a fost marturisit si transmis din generatie in generajie pind in vremea noastra? \ Aceastl atitudine defineste o alti dimensiune.tedlogicd:a secte, anume fundamentalismul. Termenul fundamentalism este 0 notiune ci un continut semantic divers, dat de diferite interpretari. Dupa cum spune sectologul Richard Bergeron “fundamentaligmul refuza st Tecunoascé caracterul istoric al textelor biblice” istoria insemnénd de fapt “‘contingenta si proces evolutiv. Orice adevar religios si moral este istoric, este legat in mod necesar de o conjuncturé particulara”.”* Cu alte cuvinte, adevarul mantuirii revelat de Dumnezeu in Hiristos are 0 Tider, p41. tbidem, p44 Richard Bergeron, op cit, p. 239. ” tbidem, p. 238. _ rd orientare umana si infelegerea lui este una teandrica (Fapte 15, 28). pentru c8 el presupune intotdeauna relatia Dumnezeu-om in timp, istoria oamenilor. Mesajul profetic divin implica dialogul, deci o participare umand Ja receptarea si formularea unui adevar despre Dumnezeu care este {nsi intotdeauna primordial si intemeietor. Fundamentalismul elimind ‘umanul, accentuand radical, univoc, divinul, astfel c& omul devine un ‘obiect al vointei divine arbitrare, ceea ce este fals din punct de vedere teologic “si spiritual, din perspectiva Revelatie. In perspectiva fundamentalista Biblia “este un bloc monolitic cdzut direct din cet”,” Yo dictate divina”™ Fundamentalismul percepe existenta dualist. Lumea este rea si doar crestinii ce se convertesc la secta sunt singurit salvafi, mantuiti. Biblia este inteleasé literal, textual Mai mult, fundamentalismul apeleaza la 0 “lectura selectiva a Bibliei”, ” adica recurge la colaje de texte rupte din context pentru justificarea oricérei teze. Fundamentalismul trebuie vazut si in contextul mai larg al gelatiei crestinism — cultura si stiinta moderna, avand ea punct de jomnire controversa creationism — evolutionism, asa cum s-a des®isurat aceastd disputa in contextul religios si cultural american al inceputului ie secol XX, mai precis in cercurile evanghelice care au si elaborat 12 "Nolume, larg raspandite in SUA incepand cu 1910 - 1915, ancitulate = "The Fiindamentals”. in aceasta lucrare se ia atitudine ferma fats de ‘‘liberalismul teologic, accentuindu-se teme fundamentaie ale ‘Revelatiei precum autoritatea si ineranta Sfintei Scripruri, cuvant al ut ‘Dumnezeu, dumnezeirea lui lisus Hristos si nasterea Sa din Fecioara ae minunile si moartea Sa pentru mantuirea umanitini, imoerea si. Masia, pacatul si mantuirea in Tisus Hristos ca Mantuitor personal.” “fila aceste'teze sunt formulate intr-un context rupt de madinia Bisericit “fin care s-a crestinat umanitatea si cultura ei, respect spatul ritual ortodox pe care “evanghelisti” il neagd in virtutea un sparit igolios al Vestului in general si al Americit in special dley J, Longfield, Fundamemtale im Ditionar: a che Eowmenne! Movers 8430-431; cf, Fundamentalism observed, Edited by Marna E Marty end Sot ‘AMbley, Chicago, London, 1991 201 200 De aceea “fundamentalisrul apare ca unul dintre) parametri esentiali care definese spatiul spiritual si refeaua hermeneutic a sectei, ‘Viziunea lumii pe care © presupune, conceptia despre Sffnta Seripturt pe care o implies, abordarea globalé a realititilor pe care le/comanda si atitudinea practicd pe care o favorizeaz, iat tot atitea elemente care patrund toata doctrina, etosul si praxis-ul sectei”.” Strans legati de fundamentalism, o alti insusire !a sectei 0 constituie iluminarea sau iluminismul. Membrii seotei emit pretentia iluminarii directe de la Sfantul Duh, Desi in multe secte erestine exists © predilectie pentru Dubul Sfnt, penticostalismul si miscarea harismaticd find elocvente in aceastt privitta, totusi Persoana si lucrarea Sfantului Duh, neinteleasd in perspectiva teologita, eclesiala, declanseazi in sénul’ gruparilor respective mai curind gestur emotionale cu rezonanfe in zona psihismului uinan, deeét autentice experiente pnevmatice. Acestea din urma pot fi intelese sf experite in traditia crestind, in Biserica, nu in spatii marginale ce ignora teologie si spiritualitatea crestind structurate eclesial. Intilnirea {i experienta Duhului Sfant este concomitent o intilnire cu Hristos si de acces “Duhul si puterea Lui se manifesta in Biscric8. Biserica este revelatia Jui Dumnezeu in Hristos a Carui eficacitate se prelungeste prin Dubn| si putetea Lui, Ea continua Revelatia in Histos, nu ca 0 sporire « continutului stu, ci ca o actualizare in Dubul a prezentei luerdtoare & lui Hristo Care S-a revelat deplin prin faptee i cuvinee Sale si pia cele ale Apostolitor”. Or sectele considera cé doar ele sunt cAlauzite de Duhul Sfint i intregul adevar (loan 16, 13; I loan 2, 20, 27). Astfel sestele eludea un adevar esenfial al Bisericii anume acela cA “vitalitaea crestinismului decurge din jonctiunes si dialectica armanioast a dow principii, a cunoasterii spirituale si, respectiv, al preotiei Biserici care caltuzeste cu puterea Duhului lui Hristos spre adevaral dumnezeies confers in Tainele si ierurgile bisericesti haral divin sfingtor # ‘mantuitor.” | "Richard Bergeron, op cit, p23 ™ Pr. prof. Dumitre Stinilone, Rugaciunea lui Jisus si experienta, hut Shins, pI cf idem, Spirtualtatea Ortodoxa, Bucur, 1981, 38 * Richard Bergeron, op. cit. p.38. ‘De asemenea, sectele considera cA ele sunt expresia unei actiuni disecte, de iluminare instantanee prin Sfantul Duh, prin diferite revelafii particulare si miracole, spre deosebire de Biseric, spatiul Iuorariisacramentale, al credintei dogmatic si al autenticei experiente ppacvmitice. ‘Doar Biserica este normativa in a declara astfel de experiente compatibile cu invafitura ei, Aceasta face ca pretinsa jluminare a liderului sau a membrilor sectei si ia forma unui fals spiritualism, a unui entuziasm religios, deplasat, a unei cdutari a ‘senzafionalului si miraculosului, a absolutizarii stinilor subiective ce pot fi inselatoare si deviante de la adevarul teologic, obiectiv ‘Aceste atitudini au repercusiuni in plan crestin eclesial, prin jnchiderea in sine si autosuficient, prin refuzul dialogului caracteristie spiritului ecumenic actual, precum si in plan social-comunitar prin refuzul sociciiti si non-angajarea in structurile ci Secta, pe lings * paracteristica oi de a fi anti-Biserica, este si anti-lume, anti-mundand. Ignorénd teologia, spistualitatea si structura Bisericii, secta pitnifesta predilectie fata de comunitatea crestind primara. Orice sect “ gonsdera ca ca este expresia Bisericii Cincizecimii. Sectele pretind a ‘eedita experienta Tntemeietoare si unit care a avut justificarea “in ilo tempore”, pentru extensia crestinismului in lume, temei pentru devarul insttutiei mantuirii ce se va grefa innoitor si tansfigurator peste lnmea veche. Strins impletita cu iluminarea, o lth tistturs a sectei 9 stituie eshatologismul. Eshatologismul sectar poate tua forma “pilenarismului, a apocalipticului sau a utopismului socio-polit: /Eshatologia este un segment important al sperantei Israclului istone 5. Bisercii in plinirea tuturor in Dumnezeu (Efeseni 1, 23: It Corintens 5, 28). Acuzaind Bisericile de o neglijare a eshatologiei, sevtele se rec in.a oferi date exacte, bazate pe combinatii numerice arbitrare ite din Sfanta Scriptura unde numarul indica in prinual rind calitatea poi cantitatca, despre venirea @ dous a lui Hristos s inceputul asa- Sei implratii de 1000 de ani a lui Hristos cu cet ales, respectiy embrii secte. i, False de atta origi neimplinite datorta viciuui loe structural Je Fpisleul aceste false profetii reduc eshatologia la viitowologie™ jvedesc ignorania sectarareferitoare la imparatia tur Dumnezeu se va Zs 234; Kur Huten, Le mde rie es sects, p.7-71 20 veri “anticipaté in prezent dar paradoxal determina si ntemeiath de viitor in virtutea dialecticiidinte “deja si ined nu!” ce earacterizeaza rmarturia, Viata i speranta orestint."" De fapt in secth verticals sperantei eshatologice se transforms, dup K. Hutten, care analizeazt ‘minutios fenomenul sectar, intr-o orizontalizare a sperantei crestine "® de tipal devizei ichoviste “Bucurd-te in veci de viatl, pe pamant” upd cum araté si R. Bergeron, “eshatologismul este rea eshatologiei”™ si in acelasi timp si negarea prezentulu, . & timpului Bisericii in care oamenii experiaz& iubirea lui Dumnezeu intru bucuria existentei spre méntuire si viatain comuniune cu Domnezeu-Treimea, prin harul sfinttor, prezent si iucrator in Biserica lui Hristos. Limitind la spatiul ei prezenta si lucrarea lui Dumnezeu, secta pretinde ca ofera certitudinea absoluté a mantuirii. Putem vorbi de o alt insusire a sectei, salvarea, mdntuirea prin secta sau salvationismul sectar. Aderarea la secté devine cea mai usoara si cea thai sigur cale spre mantuire ‘Mintulea este practic un contract ncheat coset deere un ‘nou membra al ei. Prin aceasta, secta sporeste numeric si, obligéndu- pe aderent s& proclame crezul noului grup, fi ofera, in'mod iluzori si certitudinea propriei mantuiri, desigur o méntuire care hneori esueazh lamentabil sau chiar fatal pentru c& méntuirea omuluj este ‘cea care vine de la Dumnezeu prin Hristos (Ioan 3,16) in Biserica Sa. in alt ordine de idei, renasterea spirituala, “nasterea din apé si din Duh”, mu mai reprezint& inceputul méntuirii injeleasA ca viaté jn Hristos prin harul Sfantului Duh, pentru c& in conceptia sectelor harul nu se confera in Tainele Bisericii, ci prin convertire, act personal ce angajeazA fiinta uman& integral pentru Dumnezeu. fnsd prin aceastt tez4 se sustine mai curind mantuirea omului prin proprile puter, automéntuirea uman& intr-un orizont limitat, inchis imanentei si nu prin energiile divine necreate, care sunt de fapt “insist manifestar Celui viu",'* a lui Dumnezeu in Biserica. In viziunea sectelor in °"tbidem. "Kurt Hiten, Seher, Grier, Enthusiasten Das Buch der traditlonellen Sekten wad veligiosen Sonderbewegungen, Quell Verlag, Stuttgart, 1989, p18. "© Richard Bergeron, op. cit, p.236. "John Meyendort, Sfantul Grigorie Palamas si mistca ortddoxa, tradvee Angela Pagu, Fditura Enciclopedica, Bucuresti, 1995, p.101. | —_-— ts general “binecuvintirile Evanghelici sunt primite prin eredima”.* fst credinta pathologies, precedata de pocainia, pochinia fr | dimensiunea harica, sacramentala, ci o atitudine umand de cercetare a constintei propri prin principiile etice evanghelice. Prin acest mod de ' 4 intelege apartenenta la crestinism, ordinea logica si ontologicé a | Snasterii de sus” (loan 3,5) este inversaté in sensul cd lucrarea lui Domnezeu este eliminat# iar mantuirea este infeleasa ca un act de | asiomintuire, de iluminare prin propriile puteri ale omului. Aceasta conceptie este mai aproape de spiritul religios extrem-oriental decat de |, invaratura cresting. Siguranta méntuiri, din simpla aderare la grupul sectar prin credinfa in isus Hristos ca Dumnezeu personal omul devenind o fiinta | incapabilé s8 mai pacatuiasea, este o teza inacceptabila din punct de vedere biblic si crestin ortodox pentru c& mantuirea “cu frica si cu cutremur” “nu se finalizeazd in moartea lui Hristos pe Cruce ca echivalent juridic al ofensei pe care omenirea a adus-o hur Dumnezeu, itn unitea lui Hristos cel rastignt ol inviat cu oamenii care cred in El, pentru ca si ei s4 poaté muri pacatului si invia”.® © Luorarea mantuiii, viata in Hristos, incep la Botez si se continua prin harul Sfintelor Taine, prin credinta si fapte bune (Efeseni 2. 8-10) (fn toatd existenta crestinului Mantuirea inseamna o continua inaintare tro Telatie tot mai intima si mai iubitoare cu Hristos Fiul lui ezeu, nedesptrtit de Tatil si de Duhul si deofimts cu Ei | Puadona, Gu elt aceast elatie este mal inten si ai Tuminoash. 1 (Ali crestinul constientizeaza limitele sale spirituale si doreste relatie iti profunda infelegind in acelasi timp si intimitatea iubiteare si Sliminoast 2 lui: Dumnezeu si posibilititile nelimitate ale iubini de inezeu, mister inepuizabil in experienta ascensiunii dubovnices EE De fapt traitorit pe culmile duhovnicesti dau evpresie despre {Grednicia lor smerité in fata infinitului divin si in acelast timp isesc despre necesitatea unei mai sporite si mai angayante pay Tm, Peeg de cle seal Soe Misia Rome an), p.375; cf, Pr. lect. Dumitru Gh. Radu, Caractera! evesi a re ps eaten as hrall tise Uva eALT Car Tookge oes j), p.173-174. rat Diy Se, Tie dom vid PEF ‘ear, Cast Tat Evonghete a knaet WE(LO¥S 1900p 1 1 208 decizii pentru mantuire. Este elocvent pentru a intelege aceasta exemplul Sf, Sisoe cel Mare despre al cari sfarsit Patericul relateaza urmatoarele: “Arunci cfnd era st se stvargeascd, sezdnd parintii linga

    S-ar putea să vă placă și