Dezvoltarea faringelui

Faringele este un conduc musculo membranos la nivelul caruia se incruciseaza

calea respiratorie care vine de la fosele nazale catre laringe cu calea respiratorie
care vine de la cavitatea bucala catre esofag.Alimentele si aerul trec succesiv prin
faringe,noi nu putem sa respiram si sa inghitim in acelasi timp.Pt a inghiti,aceste
actiuni se fac succesiv.Faringele ventileaza urechea medie,are rol in fonatie si
contine o multime de foliculi limfoizi care au rol in fct de aparare a
organismului.Faringele este situat in regiunea cervicala,in fata coloanei
cervicale,asezata inapoia foselor nazale si a cav bucale.Se intinde de la baza
craniului pana la orificiul sup al esofagului caruia iicorespunde un plan orizontal
care trece prin marginea inferioara a cartilajului cricoid.Raportat la
schelet,faringele are limita inf la nivelul C4 la copil si mai jos, la niv vertebrelor C5-
C6 la adult.Are forma unei palnii,o palnie mai larga sup al carui perete ant este
incomplet datorita faptului ca prin el se realizeaza comunicarile cu cav nazale,cu
cav bucala si cu cav laringiala.Astfel ii descriem o baza un vf si 3 pereti,2 pereti lat
si un perete post(cel ant lipseste pt ca aici se gasesc comunicarile
faringelui).Faringele are o suprafata exterioara(exofaringele)si una int
(endofaringele).Exofaringele corespunde in mare parte capului si aceasta este
portiunea cefalica,iar alta parte coresp gatului si este portiunea
cervicala.Cavitatea faringelui,endofaringele corespunde de sus in jos foselor
nazale si aceasta portiune poarta numele de nazofaringe,apoi cav bucale ,unde
poarta numele de orofaringe si in sf laringelui cand ia numele de laringo-faringe.
Ce raporturi are faringele?
Baza faringelui se insera pe portiunea bazilara a occipitalului si pe fata inf a stancii
temporalului.Insertia se face dupa o linie care deseneaza un trapez
incomplet.Baza mare a trapezului trece prin tuberculul faringian si uneste cele 2
spine sfenoidale,laturile trapezului se intind de la spinele sfenoidale la baza
proceselor pterigoide ,iar ant baza mica a trapezului marginal lipseste pt ca la
acest nivel se gasesc coanele.Extremitatea inf a faringelui se continua fara o linie
precisa cu esofagul,de la nivelul vertebrei C6.Fata post a faringelui este in rap cu
coloana cervicala care la acest nivel este invelita de mm prevertebrali si de fascia
prevertebrala. Intre faringe si lama prevertebrala a fasc cervicale se delimiteaza
un spatiu care este numit spatiul retrofaringian.Sp retrofaringian este inchis in sus
prin aderenta fascilor de la baza craniului ,iar in jos se cont cu mediastinul post.In
sp retrofaringian se gaseste t conj lax,gg limfatici retrofaringieni si rr din a
faringiana asc.Acest t conj lax ofera faringelui o oarecare mobilitate, dar exista
posibilitatea ca in acest sp sa se dezvolte flegmoane retrofaringiene sau abcese
tuberculoase.Aceste colectii dezvoltandu-se in sp retrofaringian imping ant
peretele faringelui.Colectiile purulente din acest sp pot migra inf(in sus nu au cum
sa se duca)si prin migratia inf ajung in mediastin.Rap pe care le are faringele cu
coloana cervicala permit pe de-oparte explorarea vertebrelor cervicale prin cav
bucala in caz de fracturi sau luxatii ale acestor vertebre sau in caz in care aici se
dezvolta morbul lui Pott.
Fetele laterale ale faringelui. Portiunea cefalica a faringelui delimiteaza impreuna
cu ramura mandibulei care ste acoperita de muschiul pterigoidian medial si de
coloana cervicala, un spatiu care este numit toraxis (spatiul mandibulo-vertebro-
faringian). (Desene)

Spatiul mandibulo-vertebro-faringian este despartit prin lama profunda a fasciei

parotidiene in 2 spatii secundare: spatiul preglandular si spatiul subglandular. Cel
glandular contine parotida si organele care o strabat si care au raporturi la
distanta cu faringele. Spatiul retroglandular sau laterofaringian este impartit intr-
o portiune prestiliana situata anterior si o portiune retrostiliana situata posterior,
de catre un sept care clasic este denumit diafragma stiliana (format din muschii si
din ligamentele care se insera pe procesul stiloid). Diafragma stidiana, acest sept,
separa faringele de glanda parotida si este format dinspre lat spre medial din
pantecele posterior al muschiului digastric, de muschiul si ligamentul stilohioidian,
stiloglos, ligamentul stilomandibular, ligamentul stilofaringian. In spatiul
retrostidian (care nu este nici el validat de nomenclatura) se gasesc artera
carotida interna si externa, vena jugulara interna, ultimele 4 perechi de nervi
cranieni, ganglionul cervical superior si ganglioni limfatici, astfel incat peretele
faringian vine in raport cu toate aceste elemente.
Spatiul prestilian contine palatina ascendenta, artera faringiana ascendenta,
nervul glosofaringian, din care se desprind ramurile tonsilare, contine
pterigoidianul intern din ganglionul otic si coarda timpanului. Acest spatiu este
sediul flegnoamelor amigdaliene.
Segmentul cervical al faringelui este in raport cu manunchiul vasculonervos al
gatului, este acoperit de sternocleidomastoidian si planurile regiunii carotidiene.
Aici se gaseste artera carotida comuna si carotida interna, vena jugulara interna,
nervul vag, nodulii limfatici profunzi si tot aici, din carotida interna se desprind
artera faciala, tiroidiana superioara, linguala, vase care se aplica pe peretele
faringelui.
In partea inferioara, faringele vine in raport cu lobii glandei tiroide, iar in partea
superioara, faringele cervical este incrucisat de nervul hipoglos.
Marginile faringelui. Faringele pe care l-am asemanat cu un trunchi de piramida,
are 2 margini care se prind pe toate formatiunile osoase de la baza craniului pana
la cartilajul tiroid.

Endofaringele. Spatiul care este delimitat de peretii faringelui poarta numele de

cavitatea faringiana. Daca l-am asemana cu o palnie, aceasta cavitate este mai
larga in portiunea superioara si ia numele de fornixul faringelui. Corespunde
superior partii bazilare a occipitalului si este mai mult sau mai putin boltit in
raport cu proeminenta tberculului faringian. Dupa comunicarile pe care le are in
partea anterioara, cavitatea faringelui se imparte in 3 parti: partea nazala, partea
orala si partea laringiana.
Partea nazala. Aceasta parte a fost clasic numita ,,epifaringe sau ,,nazofaringe.
Reprezinta etajul superior al cavitatii faringelui care comunica anterior cu
cavitatea nazala prin cele 2 coane. Limite: se intinde de la baza craniului la
marginea libera a valului palatin si aceasta limita devine evidenta in deglutitie. Are
un perete superior, unul posterior si 2 laterali. Peretele posterior este neted si nu
prezinta detalii deosebite. Peretele superior este boltit, poarta numele de bolta
faringelui si pe bolta faringelui proemina tesutul limfoid, care formeaza
tonsilafaringiana, descrisa de Lucica si care se continua pe peretele posterior. In
centru, se gaseste o depresiune numita bursa faringiana. Aceasta parte nazala a
faringelui se exploreaza prin rinoscopie posterioara (punand o oglinda prin
cavitatea bucala). Mai importanti sunt peretii laterali: pe fiecare perete lateral se
gaseste orificiu faringian al tubei auditive, prin care tuba se deschide in faringe.
Superior si inferior de acest orificiu se gasesc 2 proeminente: torusul tubar
corespunde cartilajului tubei, iar torusul levatorului corespunde muschiului
ridicator al valului palatin. Mucoasa faringiana din jurul ostiului faringian al tubei
este ridicata de o serie de noduli limfoizi care formeaza tonsila tubara a lui Gherla.
De la orificiul faringian al tubei pornesc 2 plici: spre anterior si spre posterior. Spre
anterior plica anterioara ,,salpingo-palatina iar spre posterior plica ,,salpingo-
faringiana. Intre aceasta plica salpingo-faringiana si peretele posterior se gaseste
recesul faringian sau clasic, foseta lui Rosen Muller. Tonsila tubara si celelalte
formatiuni limfoide involueaza cu varsta. La copii, hipertrofia lor constituie
vegetatiile adenoide(polipi) care daca nu sunt tratate la timp, determina tulburari
datorate hipoxiei (copilul are maxilarul hipoplazic, are deviatie de sept nazal,
tulburari de vorbire, de gust si de miros). Prin intermediul tubei, se ventileaza
casa timpanului. Tot pe aici, inflamatile faringiene pot sa inainteze catre ureche si
sa dea asa zisele otite.
Partea orala. Clasic numita ,,bucofaringe, orofaringe, mezofaringe. Se intinde de
la valul palatin la aditusul laringian. Comunica exterior cu cavitatea
bucala(anterior) prin fauces sau gatlej. Posterior corespunde primelor 3 vertebre
cervicale. Inferior corespunde planului care trece prin osul hioid. Peretele anterior
al orificiului orofaringian prezinta o comunicare, un orificiu limitat de valul
palatului si de arcul palato-faringian. In respiratia linistita, valul palatului este
situat in plan frontal. El se ridica in deglutitie, devine orizontal si separa partea
orala de partea nazala. Inferior si medial, valul palatin prezinta o proeminenta
mediana numita uvula sau lueta. De la baza ei pornesc arcurile: arcul palato glos
si arcul palatofaringian. Arcurile palatine impreuna cu radacina limbii limiteaa
gatlejul. Portiunea stramtata dintre arcurile palatine poarta numele ,,Vertismum
faucium. Intre cele 2 arcuri de aceeasi parte se delimiteaza fosa tonsilara in care
se gaseste tonsila palatina. Inferior, fosa tonsilara este delimitata de o plica, plica
drosoepiglotica laterala. Amigdala palatina este un organ limfoid, are o forma
ovoidala, axul mare vertical, nu ocupa toata fosa amigdaliana. Partea superioara a
fosei tonsilara poarta numele de fosa supratonsilara. Aceasta fosa supratonsilara
este delimitata superior de o plica semilunara, iar anterior se gaseste o plica
triunghiulara care acopera anterior amigdala. Se intinde anterior de la arcul
palato-glos, pana la radacina limbii. Toate aceste formatiuni contin frecvent
ograne limfoide care fac parte din inelul limfatic al lui Waldeyer. Lateral, tonsila
palatina corespunde partii bucofaringiene a muschiului constrictor al faringelui,
stiloglosului si stilofaringianului, prin intermediul carora vine in raport cu carotida
interna si externa, precum si cu glanda parotida. Datorita raporturiloe pe care le
are cu carotida externa la acest nivel exista posibilitatea ca vasul sa faca o crosa si
sa se apropie foarte strans de tonsila palatina. Aici mai exista artera faciala si
palatina ascendenta, vase care au raporturi cu tonsila si care constituie un mare
pericol in interventile pe tonsile. Din cauza acestor raporturi foarte apropiate, in
insuficienta aortica, carotidele imprima miscari pulsatile tonsilei, care se coreleaza
cu bataile cordului. Muschii palatului si muschii gatlejului sunt muschi striati
reprezentati de ridicatorul valului palatin, tensorul palatin, muschiul uvulei,
palatoglosului si platofaringianului.
Laringofaringele, clasic denumit si hipofaringele, se intinde de la planul care trece
prin osul hioid, la un plan care trece prin marginea inferioara a cartilajului cricoid.
Se exploreaza prin laringoscopie. Pe peretele anterior se gasesc aditusul laringian
si proeminenta data de epiglota si lama anterioara a cartilajului cricoid. Lateral se
gasesc 2 santuri verticale prin care se scurg lichidele, recesurile piriforme.

In partea lor superioara, mucoasa e ridicata de n. laringeu si mai departe de plica

n laringeu. Raporturile acestei parti a faringelui cu laringele explica asfixia
mecanica (inghitire de corpi straini). Intre radacina limbii si epiglota se intinde
plica groso-epiglotica mediana care e marcata de 2 plici groso epiglotice laterale.
Intre plica mediana si cele laterale se gaseste un sant valecula epiglotica.
Extremitatea inferioara a laringofaringelui se ingusteaza ca o palnie. Fibrele
constrictorului inferior al faringelui formeaza un sfincter fiziologic sau
stramtoarea cricoidiana a esofagului incipient. La acest nivel alimentele trebuie sa
treaca intre coloana vertebrala si cartilajul cricoid, doi pereti rigizi. In aceasta zona
se opresc corpii straini care sunt inghititi accidental inainte de a patrunde in
esofag. Tot la acest nivel se fac si stenozele esofagiene in cazurile in care
accidental in loc sa bea din sticla de vin bea din sticla de acid sulfuric.
Structura faringelui:
De la interior spre exterior faringele e constituit din mucoasa, submucoasa
si musculara. Pe exterior e invelit de o adventice a fasciei cervicale.
Mucoasa captuseste faringele si se continua cu mucoasa foselor nazale, a
cavitatii bucale si a laringelui. Se continua si la nivelul tubei auditive.
 Mucoasa are o culoare roz in mod normal, devine galbuie in faringitele
purulente. Ea e alcatuita dintr-un epiteliu respirator in partea nazala si
epiteliu digestiv in restul faringelui. Pe bolta faringelui se gaseste tonsila
faringiana.
Inelul limfatic al faringelui(Waldeyer) constituit din mai multe formatiuni
limfoide dispuse in jurul orificiilor de intrare in faringe la nivelul coanelor, la
nivelul vestibulului in faringei. Au rol in apararea organismului. E organizat
sub forma unor foliculi si poarta numele de tonsile: tonsila faringiana,
tonsilele palatine, tonsilele tubare si tonsila linguala.
Tonsila faringiana este o un organ limfoid asezat in partea mediana a boltii
faringelui, in fata tuberculului faringian si inapoia coanelor. Are culoare
galbuie si e formata din 6-8 tubuli separati prin santuri. Suprafata e
plicaturata de o serie de mici depresiuni la nivelul carora se deschid criptele
tonsilare. E alcatuita dintr-un epiteliu si un strat limfoid dispusi in foliculi
limfatici. Tonsila progreseaza pana la 14 ani dupa care involueaza,
hipertrofia acesteia da vegatatiile adenoide (greutati in respiratie si vorbire,
defecte de dezvoltare fizica si intelectuala, e totusi usor de operat dar se si
refac din cauza ca sunt tesut limfoid.
Tonsilele palatine sunt numite si amigdale.
Tonsila linguala se gaseste pe fata faringiana a radacinii limbii, care e
neregulata, presarata cu o multime de proeminente emisferice, e formata
dintr-o aglomerare de tesut limfoid care poarta numele de foliculi linguali,
in centrul foliculului se gaseste o cavitate = cripta care se deschide la
exterior printr-un orificiu punctiform. Totalitatea foliculilor alcatuiesc
tonsila.
Tonsilele tubare sunt reprezentate de o aglomerare de tesut limfoid care e
dispus in jurul orificiului faringian al tubei auditive, mai ales in jurul
recesului faringian al lui Rosenmuller. In afara acestor conglomerate pe
intreaga suprafata a mucoasei faringiene, mai cu seama la nivelul
nazofaringelui se gasesc foliculi diseminati care au comunicare intre ei si
tonsile si completeaza inelul lui Waldeyer.
<DESEN>
Mucoasa sta pe o submucoasa. Mai dezvoltata in partea nazala a
faringelui, are o str fibroasa si formeaza singura peretele faringian poarta
numele de fascia faringobazilara. Se insera pe procesele pterigoide (ant),
post se insera pe cele doua spine ale sfenoidului, trece peste tuberculul
faringian si corespunde insertiei superioara a faringelui. E intarita de fibre
care vin de la tuberculul faringian, fibre care vin de la tuba si din jurul gaurii
carotice. Se subtiaza inferior, ajunge la hioid pe care se prinde. Ea serveste
pentru inserita muschilor faringelui avand valoarea unei aponevroze
(aponevroza intrafaringiana). Ea e mai bine reprezentata pe peretii
posteriori si laterali ai faringelui, inferior ajunge pana la ligamentul
pterigomandibular, pana la linia milohioidiana a cartilajului tiroid si cricoid.
Tunica musculara a faringelui e alcauita din muschi striati asezati in doua
straturi: un strat intern (longitudinale-muschi ridicatori) si muschi
constrictori (fibre circulare). Muschii ridicatori palatofaringianul,
stilofaringianul si salpingofaringianul. Acestia aduc orificiul inferior al
faringelui in fata bolului in ultimul timp al deglutitiei.
Stilofaringianul are originea pe procesul stiloid, trece pe sub constrictorul
inferior ai faringelui si se termina in evantai pe peretii laterali ai faringelui.
Fibrele posterioare se fixeaza pe tunica fibroasa a faringelui, fibrele
anterioare pe epiglota dar ajung pana la marginea superioara a cartilajului
tiroid si cricoid. Pe peretele lateral vine in raport cu tonsila palatina e un
muschi ridicator al laringelui si faringelui tragand de peretele posterior.
Bolul alimentar se indeparteaza de orificiul superior al faringelui.
Salpingofaringianul isi are originea pe portiunea cartilaginoasa a tubei, are
rol de a impiedica deplasarea inapoi a stilofaringianului.

Constrictorii faringelui sunt 3:

Superior, mijlociu si inferior. Se acopera de sus in jos unul pe altul, cel mai
superficial e cel inferior. Cel inferior e cervical, ceilalti sunt cefalici. Insertiile
lor posterioare se realizeaza pe rafeul potero-median al faringelui, pe linia
alba. Muschii faringelui formeaza un jgheab pe doua portiuni. Una
superficiala, de la insertiile antero-sup pana la valul palatin care inchide
 faringele in timpul deglutitiei si una inferioara care impinge bolul alimentar
in directie inferioara.
<DESEN>

Constrictorul superior al faringelui: 4 parti de origine:

Pterigofaringiana de pe lama mediala a apofizei pterigoide, se duc pana la
peretele posterior al faringelui se insera pe aponevroza faringiana.
Are o portiune bucofaringiana de pe rafeul pterigomandibula
Portiune milofaringiana care pleaca de pe portiunea posterioara a liniei
milohioidiene.
Are o portiune glosofaringiana care pleaca de pe grosimea limbii.

Fibrele se indreapta posterior si se intalnesc la nivelul rafeului faringian de pe

partea opusa. Superior acest muschi se continua pana la baza craniului cu fascia
faringobazilara (despre care spuneam ca formeaza singura peretele faringelui).
<DESENE DESENE>
Constrictorul superior micsoreaza comunicarea faringelui cu cavitatea nazala.
Constrictorul mijlociu e format din doua parti :
Condrofaringiana cu originea pe coarnele mari ale hioidului
Ceratofaringiana(1:06:54) cu originea pe coarnele mari ale hioidului
(??)

Printre constrictorul mijlociu si cel superior trece muschiul stilofaringian.

Constrictorul inferior este format din partea tirofaringiana care pleaca de
pe linia oblica a cartilajului tiroid si pe partea cricofaringiana cu originea pe
cartilajul cricoid si pe primul inel traheal. De la aceasta origine fibrele se duc
la trafeul faringian, e cel mai superficial. Ei se acopera unul pe altul ca
straturile unui acoperis: cel inferior il acopera pe cel mijlociu iar cel mijlociu
il acopera pe cel superior.
<DESENEDESENE>
Faringele este irigat din ramuri din artera faringiana ascendenta, care vin din
arterele carotida externa, palatina ascendenta, tiroidiana superioara si
pterigopalatina.
Tonsila palatina este irigata de artera tonsilara, ramura din artera palatina
ascendenta.
Venele dreneaza intr-un plex submucos si un plex perifaringian, iar de aici sangele
venos se varsa in jugulara interna. Limfaticele faringelui superior si posterior
dreneaza in nodulii limfatici retrofaringieni. Limfaticele lat, inf si ant dreneaza in
ganglionii cervicali profunzi.
Inervatia faringelui:
Motorie: nervii IX, X si XI
Senzitiva: nervii V, XI si X
Simpatica: din gamglionul cervical superior
Parasimpatica: din vag

Limba
- Organ cu o structura musculara si mucoasa, care ocupa cea mai mare parte
a cavitatii bucale
- Joaca un rol important in masticatie, deglutitie si vorbire
- Invelita de mucoasa bucala
- Proemina pe planseul cavitatii bucale propriu-zise si este legata prin
scheletul sau fibros si prin muschi de osul hioid si de mandibula
- Are 3 regiuni distincte: varful, corpul si radacina limbii

Radacina limbii (partea fixa) este situata in regiunea postero-inferioara a

organului, fiind infipta in planseul bucal si atasata: de hioid in jos, pe mandibula
inainte, de pilierii valului inapoi. Intre baza limbii (situata vertical) si partea
orizontala se gaseste santul terminal.
Partea mobila a limbii corespunde portiunii din limba care se continua anterior cu
varful. Constituie partea orizontala a organului care este libera in cavitatea
bucala. Partile laterale ale corpului si varful limbii care vin in contact cu arcadele
dentare constituie marginile limbii.
Fata anterioara a limbii se numeste dorsum lingue.
Opus ei se gaseste fata inferioara (facies inferior lingue). Pe fata inferioara se
gaseste fraul limbii (frenul lingual), care ataseaza varful de planseul bucal. Pe
aceasta fata se gasesc caruncula salivara. La varful carunculei salivare se deschid
canalele glandelor submandibulare a lui Wharton si sublingual al lui Bartholin.
Tot pe fata inferioara, prin transparenta mucoasei, se vede artera linguala
profunda, flancata de doua vene (dreapta si stanga) si de nervul lingual. Inspre
varf se gaseste o alta glandaglanda linguala anterioara a lui (?), care se deschide
in afara plicii fibriate (de o parte si de alta a fraului limbii se gasesc doua plici
rudimentare=plici fibriate)
Cum e construita limba:
- Un schelet osteofibros
- Muschi
- Mucoasa
- Vase
- Nervi
Scheletul osteofibros al limbii este alcatuit din:
1) Un os median (hioidul) si
2) Doua membrane fibroase (aponevroza linguala si septul lingual).

1) Hioidul
- Os impar, median
- Situat la inaltimea vertebrei C4
- Forma de potcoava cu concavitatea posterior
- Are un corp anterior si median, prelungit la extremitati cu doua apofize
(coarnele mari) [...]
2) Scheletul fibros al limbii este format din:
- Septul lingualasezat in planul mediosagital al organului. Este o
formatiune fibroasa, cu margine neregulata si care patrunde in fata sa
anterioara, pana la nivelul hioidului.
 - Aponevroza lingualao formatiune fibroasa situata intre msuculatura
organului si epiteliul mucoasei linguale. De ea adera strans mucoasa, care
nu se poate plicatura atunci cand limba este contractata.

Muschii limbii. Dupa originea lor embriologica, se impart in:

- Muschi extrinseci: deplaseaza limba in afara cavitatii bucale; vin de pe
organele invecinate
- Muschi intrinseci: deformeaza limba pe loc; iau nastere si se sfarsesc in
interiorul cavitatii bucale.
1) Muschi extrinseci
- Suspenda limba de organele invecinate:
o De aponevroza sfenopalatinamuschiul palatoglos, care se gaseste
in grosimea stalpului anterior al valului
o De osul stiloidmuschiul stiloglos
o De peretele faringeluimuschiul glosofaringius (intra in componenta
muschilor constrictori superiori)
o De epiglotamuschiul glosoepigloticus
o De hioidmuschiul hioglos
- Iau nastere din mezenchimul local si preced ca aparitie dezvoltarea
muschilor intrinseci
Genioglosulcel mai puternic muschi al limbii.
o Capatul superior se prinde pe apofizele genii superioara mentale, de
unde fibrele lui sunt dispuse in evantai, iradiaza spre limba, de
ambele parti ale septului lingual si se prind pe toata aponevroza
linguala.
o Trimite un fascicul catre epiglota (m. glosoepigloticus).
o Fibrele anterioare merg spre varf, iar cele posterioare se insera pe
aponevroza linguala.
Hioglosul
o Fibrele lui merg pe partile laterale ale limbii, se rasfrang pe toata
aponevroza limbii.
 o Atunci cand limba este fixata prin contractia diafragmului bucal (asa
cum se intampla in deglutitie), muschiul ridica hioidul si laringele
(care este suspendat de hioid).
o Cand hioidul este fix, muschiul duce limba in jos.
o Este inervat de hipoglos (XII)
Condroglosul
o Are originea pe coarnele mici ale hioidului.
o Patrunde in longitudinalul superior sau in lingualul superior

Stiloglosul
o Are originea pe procesul stiloid si pe ligamentul stilohioidian.
o Este cel mai intern dintre muschii buchetului stilian a lui Roland.
o Coboara oblic in jos si inainte limba.
o La nivelul partii inferioare a limbii se desparte in doua fascicule:
Un fascicul principal superiorformeaza relieful marginilor
laterale ale limbii si se termina in partea superioara a septului,
aproape de varf
Un fascicul inferiormerge catre sept; este inervat de ramul
lingual din facial sau din ansa lui Haller
2) Muschi intrinseci
- Au fibrele orientate longitudinal, transversal si vertical.
- Au originea in miotoanele occipitale pe care le inerveaza nervul hipoglos
- Calea de migrare a acestor muschi o arata traiectul hipoglosului pana la
limba
Muschiul longitudinal superior (lingual superior)
o Situat superficial, sub mucoasa limbii
o Singurul muschi impar si median al limbii
o Fibrele posterioare se amesteca cu cele ale condroglosului
o Prin contractie scurteaza limba
Muschiul longitudinal inferior (lingual inferior)
o Singurul muschi intrinsec dublu al limbii
o Situat sub mucoasa inferioara a limbii
 o Se insera pe cornul hioidului
o Prin contractie trage limba in jos + posterior
Muschiul transvers al limbii
o Alcatuit din fibre care:
Lateral se prind de aponevroza linguala
Medial se prind pe septul limbii
o Prin contractie ingusteaza limba
Muschiul vertical al limbii
o Format din fibre verticale care se intind intre mucoasa fetei
superioare si cea a fetei inferioare
o Prin contractia sa turteste limba

Mucoasa linguala
- inveleste limba la suprafata
- se continua cu mucoasa bucala si faringiana
- este mai groasa si mai aderenta pe tonsul limbii si mai subtire pe fata
inferioara
- poate fi sediul unor plagi albe (leucoplazii), care rezulta din iritatia cronica a
mucoasei linguale (la fumatori, mai ales la cei de pipa si la sifilitici)
- normal este curata, roz-pala, pentru ca ea se curata tot timpul prin
masticatie si prin ingestia lichidelor
- la bolnavii dispeptici ia aspectul de limba saporala (?), acoperita de micelii,
limba fiind albicioasa, urata, dar putem avea limba arsa si in infectiile grave
si uremie
- putem avea si limba viloasa (paroasa), cand gura este insalubra, iar pe
suprafata limbii cresc ciuperci
- limba scrotala este plicaturata ca pielea scrotului si este de natura
congenitala

Mucoasa corpului limbii se dezvolta din mugurii linguali:

- unul median (tuberculul lingual median, situat intre extremitatile
anterioare ale proceselor mandibulare) si
 - doi muguri laterali (ce provin din ectodermul proceselor mandibulare ale
primului arc branhial)
Mucoasa radacinii limbii ia nastere din tuberculul hipobranhial de la nivelul
copolei.
Deci, materialul acestor regiuni provine din
- arcurile branhiale II, III si IV
- cei trei muguri (proveniti din arcul branhial I).
Acest lucru ne explica inervatia complexa a mucoasei linguale.

Papilele
Papilele volate (corect cred ca ar fi valate, de la circumvalate. In schimb Vlad zice
volate..)
- sunt 7 pana la 12
- sunt rotunde, cilindrice, dispuse anterior de santul terminal in forma unui
V cu deschiderea anterioara
- sunt principalul sediu al mugurilor gustativi
Papilele foliate
- sunt asezate in partea posterioara a marginilor laterale ale limbii.
Papilele fungiforme
- sunt dispuse la varf
- au muguri gustativi
Papilele filiforme
- sunt situate inaintea V-ului lingual
- nu contin muguri gustativi
Papilele conice sunt papile filiforme ce au aspect conic

Glandele linguale
- sunt de tip salivar seros, mucos si mixt
- reprezentate in doua grupe (zice douadar enumera 3. Of of of..):
o un grup posterior la nivelul bazei
o un grup lateral la marginile limbii
o un grup antero-inferior pe fata inferioara
Vascularizatia limbii
- artera linguala
- fiecare artera linguala iriga din limba
- la varful limbii cele doua artere se anastomozeaza
- exista anastomoze capilare prin septul lingual, care permit restabilirea
circulatiei dupa ligatura unei artere linguale
- limba mai primeste vase din artera palatina, din faringiana ascendenta si
din ramura linguala a arterei tiroidiene superioare
- venele au traiect oarecum asemanator si se repartizeaza de fiecare parte in
trei grupe
- limfaticele sunt limfatice profunde satelite arterei linguale, putin
voluminoase.