FAZELE EVOLUTIEI MEDICAMENTULUI IN ORGANISM

1. Faza biofarmaceutica - se desfasoara la locul de administrare a medicamentului

2. Faza farmacocinetica - se desfasoara in tot organismul
3. Faza farmacodinamica - are loc la nivelul de actiune al medicamentului
Are doua etape :
fixarea moleculelor de substanta activa pe substratul reactiv
declansarea actiunii farmacodinamice
Declansarea modificarii biologice locale (actiunea primara) se manifesta apoi la nivel de tesut,
organ, organism (actiune farmacodinamica). Aceasta faza face obiectul farmacodinamiei.

BIODISPONIBILITATEA

Biodisponibilitatea este un parametru specific fiecarui medicament exprimat prin

cantitatea de substan activ eliberat dintr-o forma farmaceutic i absorbit n circulaia
sistemic i viteza cu care substana activ ajunge la locul de aciune realiznd concentraia
plasmatic i manifestndu-i efectul terapeutic.
Absorbia medicamentelor este etapa de trecere a substanei active dizolvate de la
locul de administrare n snge, strabatand una sau doua membrane biologice.
Viteza de absorbtie a unui medicament depinde de:
- dezintegrarea formei farmaceutice administrate
- solubilitatea substantei active in fluidele oraganismului la locul administrrii
- trecerea medicamentelor prin membranele biologice
Procesul de absorbtie poate fi influentat de o serie de factori ce intervin in procesele
mentionate mai sus si care depind de medicament, de organism sau de substantele asiciate :
Factorii care depind de medicament :
- forma farmaceutic - tipul formei farmaceutice (comprimat, capsula, drajeu),
formulare, tehnologie de fabricatie, adjuvanti
- substanta activa - dimensiunile particulelor, structura chimica, marimea moleculei,
proprietti fizico-chimice - starea fizica (hidratata sau anhidra, cristalina sau amorfa),
solubilitate, concentratie/dozaj

1
 Factorii care depind de organism :
Factori generali - influenteaza transferul prin membranele biologice: suprafata de
absorbtie, grosimea membranei, lipidele, porii.
Factori particulari:
- calea de administrare - tipul membranelor, vascularizatia, timpul de contact, pH-ul la
locul de absorbtie, efectul primului pasaj, modul de administrare (perfuzie sau bolus,
doza unica sau doze repetate)
- starea fiziologica - graviditate, varste extreme)
- starea patologica - tuburari gastrointestinale, insuficienta hepatica, insuficienta
cardiaca, hTA, HTA, malformatii genetice.
Substante asociate: medicamente, alimente, fumatul.
Exista trei tipuri de biodisponibilitate:
- absoluta
- relativa
- relativa optimala
Biodisponibilitatea absoluta corespunde cantitatii de substanta activa care ajunge la
locul de actiune. Ea corespunde fractiunii de substanta activa, din forma de solutie apoasa,
care dupa administrare ajunge in circulatia sanguina generala.
Calea intraarteriala este calea de referinta absoluta, cu biodisponibilitate maxima,
substanta activa fiind introdusa direct in sangele circulatiei arteriale, etape absorbtiei si
primul pasaj sunt depasite. Fiind rara folosita, drept referinta se ia calea de administrare
intravenoasa.
Efectul primului pasaj
Primul pasaj reprezinta procesul prin care substanta activa sufera o epurare
(metabolizare), intre momentul administrarii si timpul la care ajunge in circulatia generala.
Efectul primului pasaj reprezinta pierderea de substanta activa prin metabolizare la nivelul
caii de admistrare si diminuarea concentratiei sanguine circulante si in consecinta a efectului
terapeutic.
Primul pasaj se poate produce la nivel:
- intestinal
- hepatic
- pulmonar

2
 Medicamentele care sufera un puternic efect al primului pasaj nu pot fi administrate
per os - insulina, testosteron, progesteron, procaina, lidocaina.
Medicamentele cu un coeficient de absorbtie nesemnificativ per os, nu pot fi
administrate pe acesta cale pentru a obtine un efect sistemic - antibiotice aminoglicozidice
(streptomicina), sulfamide intestinale (ftalilsulfatiazol).
Nu sufera efectul primului pasaj medicamentele administrate injectabil, pe cale
intraarteriala si intracardiaca.
Restul cailor de administrare prezinta primul pasaj:
primul pasaj pulmonar - calea intravenoasa, sublinguala, intrarectala inferioara,
intraosoasa, intraseroasa
primul pasaj hepatic si pulmonar - calea intrarectala superioara
primul pasaj intestinal, hepatic si pulmonar - calea orala.
Biodisponibilitatea relativa se exprima prin:
- cantitatea de substanta activa dint-un medicament, care dupa administrare ajunge in
circulatia generala
- viteza cu care se realizeaza acest proces.
Aceasta se determina pentru o substanta care nu poate fi preparata sub forma de
solutie apoasa injectabila. Se evalueaza comparativ doua cai deferite de administrare, doua
forme sau formulari farmaceutice diferite sau compararea unui medicament nou cu
medicamentul "leader"( primul sau cel mai eficient).
Biodisponibilitatea relativa optimala - pentru determinare se evalueaza comparativ
biodisponibilitatea a doua forme farmaceutice din care una este de referinta si are
biodosponibiliate maxima. Se determina biodisponibilitatea pentru fiecare forma si se
urmareste cunoasterea formei farmaceutice cu biodisponibilitate optima.
Teoretic, forma farmaceutice cu biodisponibilitate maxima este solutia apoasa si este
utilizata drept forma de referinta.
Biodisponibilitatea relativa optimala, a formelor farmaceutice, per os (descrescator)
Forme farmeceutice lichide Forme fermaceutice solide
Solutie apoasa Pudra
Emulsie U/A Granule
Solutie uleioasa Comprimate, capsule moi
Emulsie A/U Forme cu eliberare rapida
Suspensie apoasa Forme cu eliberare prelungita
Suspensie uleioasa Fprme cu eliberare controlata

3
 In functie de substanta activa si substantele auxiliare folosite la preparare, aceasta
ordine poate fi modificata.

BIOECHIVALENTA

Obiectivul principal n prescrierea i administrarea medicamentelor a fost,

pentru o lung perioad de timp, administrarea de forme farmaceutice echivalente din punct
de vedere farmaceutic (forme identice care conin doze egale din aceeai substan activ, dar
care pot avea auxiliari deosebii).
n urma observaiilor clinice, s-a ajuns la concluzia c uneori administrarea n terapie
a unor forme echivalente farmaceutic poate conduce la insuccese de ordin terapeutic
datorit supradozrilor sau datorit atingerii unor concentraii plasmatice sczute, concentraii
n domeniul subterapeutic.
Cauzele incriminate n apariia unor astfel de probleme erau fie legate de medicament
(formulare, tehnologie de preparare, serii diferite, etc.), fie legate de subiecii crora le-a fost
administrat medicamentul.
n urma acestor observaii s-a introdus n farmacologie o noiune nou, i anume:
bioechivalena medicamentelor - doza indicata nu este egala cu doza absorbita.
Dou medicamente sunt bioechivalente dac au aceeai biodisponibilitate.
Tipuri de echivalenta:
o echivalenta chimica - aceeasi substanta, difera forma farmaceutica
o echivalenta farmaceutica - aceeasi substanta, aceeasi doza, substante auxiliare diferite
o echivalenta farmacologica - acelasi efect farmaceutic, substanta diferita
o echivalenta terapeutica - intre medicamente cu aceeasi eficacitate terapeutica, la
acelasi individ
o echivalenta biologica - bioechivalenta