Programare neuro-lingvistica (NLP)

Autor: Camelia Airinei

Programarea neuro-
lingvistica sau NLP (eng.Neuro-Lingvistic
Programming) cerceteazastructura experientei
umane subiective si este o stiinta orientata
spre modalitatea in care oamenii gandesc si
functioneaza - solutie si proces, mai putin spre
cauza comportamentului acestora.

Denumirea acestei discipline provine de la cele trei

stiinte care ii stau la baza: programarea
computerelor (aici programare in sensul de
invatare prin intermediul experientei
umane), neurologia silingvistica.

Programarea neuro-lingvistica a luat nastere in anii `70 in SUA, datorita

efortului lingvistului John Gindersi psihologului Richard Bandler de a reuni
punctele comune ale marilor psihoterapeuti ai secolului XX, respectiv ale
terapiilor dezvoltate de catre acestia:Fritz Perls - terapia gestalt, Virginia Satir
- psihoterapia de familie si Milton Erickson - hipnoterapia ericksoniana.

Psihoterapia neuro-lingvistica (NLP) este bazata pe principiul conform

caruia fiecare dintre noi reactioneaza mai degraba la lumea pe care si-o
construieste din propriile experiente si perceptii, decat la lumea reala, iar
fiecare are un model sau oharta unica a lumii. Experientele senzoriale
(neurologie) - vaz, auz, simt tactil, gust, miros - trec printr-o serie de filtre
interne care elimina o parte a experientei si odistorsioneaza pentru a se
conforma asteptarilor hartii lumii, sau cateodatageneralizeaza experienta
pentru a deduce reguli si tipare ce mai apoi sunt adaugate hartii. Aceasta
harta este stocata in minte si trup ca set de experiente - imagini, sunete,
sentimente, trairi, arome, gusturi - ce pot fi conectate in tipare (programare).
Fiecare experienta este codata pentru a fi categorisita drept placuta sau
neplacuta, imaginara sau reala. Codul se realizeaza schimband forma
reprezentarii interne - spre exemplu experientele placute sunt amintite in
imagini viu colorate si detaliate, iar cele neplacute in imagini mici alb-negru.
Tipare utilizate pot afecta echilibrul vietii. Limbajul (comportamentul verbal si
nonverbal) determina modul in care o persoana ii influenteaza si comunica cu
ceilalti si cu sine (lingvistica); este o modalitate de a eticheta o experienta.

Psihoterapia NLP este o forma scurta de terapie orientata spre indeplinirea

obiectivelor si evolutia personala - dezvoltare si schimbare in gandire,
comportament si afect, avand o abordare practica a problemelor. In plan
terapeutic programarea neuro-lingvistica nu este limitata la anumite simptome
sau afectiuni; este eficienta in probleme de relatii interumane, dependente,
fobii, tulburari depresive si de anxietate, abuz si traume, probleme de invatare,
controlul greutatii corporale, psihologie sportiva, mediul de afaceri (eficienta in
comunicare, dezvoltare personala).

Programarea neuro-lingvistica nu inseamna doar rezolvarea problemelor, ci

siobtinerea performantei in toate aspectele vietii. NLP studiaza
descoperireatiparelor eficientei in diferite domenii, precum si implementarea
si achizitionarea acestor tipare si aptitudini. Criteriile eficientei personale
sunt stabilirea unor obiective sau a unor rezultate asteptate, acuitatea
senzoriala si flexibilitatea in comportament.

Psihoterapeutul NLP analizeaza modalitatea in care pacientul si-a construit

propria harta a lumii. Modelul de schimbare este constituit de incercarea
pacientului de a gasi resurse din propriile experiente pentru a le adauga starii
sale prezente, pentru a o schimba in bine. Rolul terapeutului este de a facilita
acest proces in mod activ. El il ajuta pe pacient sa sa identifice starea la care
doreste sa ajunga, sa fie sigur ca aceasta stare este potrivita, apoi sa
identifice si sa aplice resursele interne corespunzatoare. Desi procesul de
constientizare a starii din prezent poate fi indelungat, procesul de schimbare
este mai scurt decat in alte forme de psihoterapie.

Presupozitii sau principii de baza in programarea neuro-

lingvistica
Harta nu inseamna teritoriu. Cu alte cuvinte, imaginea pe care noi o
construim despre lumea inconjuratoare nu este acelasi lucru cu realitatea din
jur. Ne raportam la lume prin simturi si o serie intreaga de constructii
subiective: idei, presupuneri, amintiri, experiente anterioare, mosteniri
educationale, sociale sau familiale. La fel cum o harta nu este insasi teritoriul
pe care il reprezinta, imaginea noastra despre lume nu este identica cu
realitatea. Pentru o persoana depresiva lumea din jur este impovaratoare si
descurajanta, in timp ce o persoana optimista se bucura de tot ce ii ofera viata.

Intelesul comunicarii este raspunsul primit. Comunicarea in programarea

neuro-lingvistica este un proces dinamic si complex, desfasurat pe canale si
planuri multiple. Fiecare persoana (receptor) decodifica mesajul primit prin
propriile filtre interne, de acestea depinzand si raspunsul oferit. Raspunsul nu
se refera la mesaj, ci la ceea ce receptorul a inteles din acel mesaj. La randul
sau emitatorul ofera un mesaj ce depinde de filtrele sale interne si nu coincide
intotdeauna cu intentia avuta. Din acest motiv intelesul comunicarii nu este
mesajul aflat in intentie, ci raspunsul primit de la celalalt. Daca privim astfel
lucrurile, ne putem considera responsabili de reactiile produse de mesajul
comunicat si vom incerca sa ne corectam si sa imbunatatim aptitudinea de a
exprima conform cu intentia - totodata trebuie sa luam in considerare limbajul
paraverbal (tonul vocii) si nonverbal (gesturi, mimica).

Comportamentul prezent reprezinta cea mai buna alegere pe care o

persoana o are la dispozitie si in spatele oricarui comportament uman
exista o intentie buna inconstienta. Comportamentul reflecta experientele si
optiunile cunoscute pe care o persoana le are la dispozitie; pentru a schimba
un comportament este necesar sa ii punem la dispozitie respectivei persoane
mai multe optiuni. Acest principiu porneste de la premisa ca orice persoana
dispune de resurse si intentii pozitive.

Nu exista esec, exista doar feedback. Fiecare experienta trebuie vazuta

ca o oportunitate de invatare si autocorectie. Esecul doar denumeste un
rezultat nedorit sau inacceptabil. Persoanele pozitive sunt capabile sa invete
din aproape toate situatiile intalnite si rezultatele obtinute, aceasta fiind o
caracteristica a oamenilor de succes. Pentru a obtine rezultate pozitive trebuie
sa modificam comportamentul.

Daca o fiinta umana poate face un lucru, si eu pot face acel lucru. Este
vorba de increderea in fortele proprii, dar si de realismul obiectivelor propuse.
Pentru a avea succes este esential sa crezi ca poti realiza ce ti-ai propus, apoi
sa afli modul in care trebuie sa procedezi.

Mintea si corpul fac parte din acelasi sistem cibernetic si se afecteaza

unul pe celalalt. Nu se poate face separatie intre minte si trup - modul in care
o persoana gandeste afecteaza sentimentele si modul in care o persoana se
simte fizic afecteaza gandirea. Perceptiile, gandirea, procesele emotionale,
raspunsurile fiziologice si ocmportamentul, toate au loc in acelasi timp. O
persoana poate schimba modul in care gandeste schimbandu-si fiziologia sau
sentimentele, si invers. Cu alte cuvinte, schimband filtrele, schimbam lumea in
care traim.

Oamenii beneficiaza de toate resursele pentru a face schimbarile

dorite. Dificultatea consta in alegerea resurselor si utilizarea lor in contextul
adecvat. Limitele exista doar in mintea noastra.

Intrebarea "Cum?" este mai utila decat "De ce?". "Cum?" duce la aflarea
si intelegerea structurii problemei, in schimb "De ce?" scoate la iveala doar
justificari si motive, fara a schimba ceva.

Legea varietatii necesare. Conform acestei legi din cibernetica, elementul

care dispune de cea mai variata gama de optiuni va domina intregul sistem.
Cu alte cuvinte persoana cu cea mai mare flexibilitate in comportament va
avea succes.Flexibilitatea reprezinta cheia eficientei. Pentru a gasi o solutie
trebuie sa incerci mereu variante noi de rezolvare a problemei.