int a ed aed ae Dorothy Law Nolte Rachel Harris Copii invata ceea ce traiesc Educatia care insufla valori Cuvant inainte de JACK CANFIELD, coautor al volumului Supa de pui pentru suflet Traducere din engleza de LUANA STOICA UMANITAS WEG URE Soi;dactor: Oana Bama perta: Loana Nedelcu rector: Maria Muguroiu PP: Emilia onascu, Dan Dulgheru parit la Paper Print ~ Braila srothy Law Nolte and Rachel Harris st published in the United States under the title: iildren Learn What They Live: renting to Inspire Values pyright © 1998 by Dorothy Law Nolte and Rachel Harris, ¢ poem Children Learn What They Live on page 17-18 1972 by Dorothy Law Nolte blished by arrangement with Workman Publishing Company, nw York. HUMANITAS, 2001, 2017, pentru prezenta versiune romaneasca -scricrea CIP a Bibliotecii Nationale a Romanici ste, Dorothy Law pi invafii ceea ce traiesc: educatia care insufla valori / Dorothy Law Nolte, chel Harris; cuvént inainte de Jack Canfield; trad.: Luana Stoica. — jcuresti: Humanitas, 2017 BN 978-973-50-5693-3 Harris, Rachel Canfield, Jack (pref.) Stoica, Luana (trad.) XITURA HUMANITAS, aja Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania . 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 ww.humanitas.ro ymenzi online: www.libhumanitas.ro ymenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro ymenzi telefonice: 0372 743 382 / 0723 684 194 Mul, Sine numero. carti. fi pentru a Calder tru liter,site, Dedic aceasta carte, in numele dragostei si al luminii, tuturor copiilor viefii. Dorotuy Law Noite Fiicei mele, Ashley, care m-a invdtat ce inseamnd sa iubesti si sd fii pdrinte. RACHEL Harris Multumiri Sincere aprecieri editorului nostru, Margot Herrera, pentru numeroasele contributii pline de intuitie aduse la scrierea acestei c&rti. fi suntem de asemenea recunoscitoare lui Janet Hulstrand pentru atentia minutioasa gi bine venitele adaugiri la manuscris. Calde multumiri designerului Nancy Gonzales si agentului nos- tru literar, Bob Silverstein.Cu Cuvdnt Introdu Copii? Dac tri copi Daca tre Daca tre Daca tr? copi Daca tra copi Daca tra Daca tra Daca tri Daca tra Daca tra Daca tra Daca tra Daca tri copii Daca tra: copilCuprins Civantinainiel se ee 9 MT OGUCET eee eee ee eee 13 Copiii invaj ceea ce traiese 19 Daca traiesc in critica si cicdleala, copiii invata si condamne ........ 60.00 cece cece eee 21 Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi ........... 29 Daca traiesc in teamé, copiii invata sa fie anxiosi 36 Dac traiesc inconjurati de mila, copiii invafa autocompatimirea ......... 000.0. e eee 44 Dacia traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi . 52 Dac& traiesc in gelozie, copiii invafa sa simt& invidia .......... 59 Daca traiesc in rusine, copiii invafa s& se simta vinovati ....... 66 Dacia triiesc in incurajare, copiii invafa s fie increzitori ...... 16 invatS rabdarea .............. 84 invatd prefuirea .............00. 92 Daca triiesc in acceptare, copiii invaffi s& iubeasc’ ............ 101 Daca traiesc in aprobare, copiii invat’ s se plac’ pe sine ..... 107 Daca traiesc inconjura{i de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un fel............0....006 1S) Daca traiesc impértind cu ceilalti, copiii invafa si fie generogi .. 6.2.6... cece eee eee eee 1228 / Copiii invataé ceea ce traiesc Daca traiesc in onestitate, copiii inva respectul pentru adevir . 0.6... eee eee ee 132 Daca traiesc in corectitudine, copiii invafa si fie drepti..... .. 145 Daci triiesc in bunavoinfa si consideratie, copiii invata respectul ....... oe 153 Dacé triiese in siguranta copiii inva si aibi incredere in ei gi in ceilalti .. 160 Dacd triiesc in prictenie, copiii invata c& e plicut si triiesti pe lume............... 167 Ct de co; si. An p. 17% scrian de cur aceste scoala pe car infeley Nu autoa Serine venita amabi toatd . care x voi uit Sluente care ir elevii . «Cr de prit relatia cipiile sd vor.. 132 . 145 153 Cuvént inainte de Jack Canfield coautor al volumelor Supd de pui pentru suflet si Supd de pui pentru sufletul mamei Am descoperit poemul «Copiii invatd ceea ce trdiesc» (vezi p. 17 a acestei carti~n. ed.) la inceputul anilor ’70, pe cand scriam o carte despre cum li se poate construi copiilor, la orele de curs, respectul de sine. M-am indrdgostit instantaneu de aceste versuri si le-am multiplicat pentru tofi profesorii din scoala la care predam. Fiecare vers parea sa contind o afirmatie pe care o intuiam a fi absolut adevarata. Am fost uluit de cata intelepciune puteau confine atat de pufine cuvinte. Nu m-am gdndit nici o clipd cd o voi intélni vreodata pe autoarea versurilor. Si totusi, cdtiva ani mai tarziu, la o con- Jferin{a de psihologie, am cunoscut-o pe Dorothy Law Nolte, venitd acolo impreund cu sotul ei, Claude. Cei doi au avut amabilitatea de a md invita in camera lor si m-au tratat cu toatd bundvoinja, delicatefea, incurajarea si prietenia despre care scrisese Dorothy in poemul ei. A fost o seard pe care n-o voi uita niciodatd. Nu cred cd ei au banuit vreo clipd ce in- fluenta au avut iubirea si grija lor asupra unui tandr pedagog care incerca sa invefe sa se iubeascd pe sine $i sa-si invefe si elevii sd se iubeascd si sd se accepte asa cum sunt. «Copiii invatd ceea ce trdiesc» mi-a servit drept ansamblu de principii cdlduzitoare in relatiile cu elevii si, mai tarziu, in relatia cu cei trei fii ai mei. Asa cum se intampld cu toate prin- cipiile referitoare la viata si la educatia copiilor, este mai usor sd vorbesti ori sa scrii despre ele decdt sd le pui in practicd.0 / Copiil invataé ceea ce trdiesc In cei 30 de ani de activitate didactica ~ ani in care am pre- fat si am condus ateliere pentru parin{i —, am ajuns la con- ingerea cd majoritatea parintilor doresc din toatd inima sd ie iubitori, binevoitori, intelegatori, toleranfi, onesti si corecti u copiii lor. Problema este ca cei mai mulfi dintre ei n-au urmat iciodatd vreun curs despre metodele si tehnicile specifice de iteractiune, comunicare si disciplind, apte si genereze o ati- idine parinteasca infelegdtoare, protectoare, onesta 1, Nici unul dintre parinjii pe care ti cunosc nu-i impdrtds artenerului de viafd o idee de genul: «Sti, m-am gdéndit zi-noapte la patru metode nemaipomenite de a-i distruge ricului nostru Billy respectul de sine. [l putem ridiculiza, face e rds, minfi.» Nimeni nu-si propune vreodatd in mod constient i-si lezeze copiii. Si totusi, adesea pdrinjii o fac. Nu inten- onat. De cele mai multe ori, le transmit copiilor propriile pre- idecati si predispozitii emotionale din nestiinfad si din fricd. Este nevoie de un act de constiin{a si de curaj pentru a ne ezbdra de toate acele clisee distructive care ajung uneori sd e controleze relafia cu copiii fird ca noi sé ne dim médcar zama. Este nevoie de curaj pentru a trai in mod constient, cu itentia clard de a creste niste copii sdndtosi, fericiti si bine regatiti pentru viata. In aceastd carte, Dorothy Law Nolte a luat fiecare vers din vemul ei devenit clasic si, folosind istorioare si exemplificari, 2-a invdfat pe toi cum sd punem in practicd valoroasele lui recepte. Intr-un limbaj simplu si accesibil, ea ne araté cu diestrie cum sd fim mai putin critici $i mai ingdduitori, mai ‘in sentenfiosi si mai tolerangi, cum sd nu facem apel la ru- ne, ci la incurajare, cum sd fim mai putin ostili $i mai apro- afi de copii. Citind cartea invefi nu numai sd devii un parinte mai efi- ent, ci $i sd fii un sof/o sofie, un profesor si un manager mai in. Principiile si metodele prezentate aici sunt principii uni- rsale, menite a da nastere unor relafii interumane pozitive, tonice pune it oamen mai pu, mai pu, mai pu Va invi cu care devenir tribufie cu care Ori barca i magie. mai ap rabdat genero. Imagin. inzestre ton D.» Eu pot genul¢ a «cres Ave nicioda nu doa carte v sai fifi, 5 sisd cc stauraram pre- la con- 1ima sé corecti u“urmat ifice de 20 ati- i corec- “taseste gandit listruge za, face onstient t inten- ‘ile pre- frica. ruane teori sa mdcar ient, cu si bine vers din lificari, sele lui ratd cu ori, mai la ru- ‘i apro- nai efi- zer mai pii uni- ozitive, Cuvant inainte / 11 tonice si pline de respect. Sunt ferm convins cd, daca tofi am pune in aplicare aceste principii in toate relafiile noastre cu oamenii, ar exista mai putind violen{d si mai putine razboaie, mai pufine greve si mai multd productivitate la locul de munca, mai pufind prefdcdtorie si mai mult timp pentru studiu. Am avea mai pufini oameni in inchisori si in centrele de dezintoxicare. Va invit sé meditati asupra faptului cd majoritatea problemelor cu care se confrunta lumea noastrd isi au originea acasd si ca, devenind un pdrinte mai bun, va aducefi cea mai solida con- tributie la rezolvarea problemelor imense, aparent insolubile cu care se confruntd azi omenirea. Oricat de bun parinte ati fi, suntefi pe punctul de-a va im- barca intr-o aventura care vd va duce pe o noud treapta de magie. Ce poate fi mai pretios decat sentimentul cd deveniti mai apt sd cresteti niste copii increzdtori in sine, asertivi, rabddatori, recunoscatori, iubitori, preocupafi de telurile lor, generosi, de bund-credin{a, corecfi, respectuosi $i prietenosi Imaginati-va o lume in care tofi copiii s-ar transforma in adulti inzestrati cu asemenea insusiri. Va puteti imagina un Washing- ton D. C. in care tofi politicienii sd aibd toate aceste calitati? Eu pot. Stiu cd si Dorothy poate, Sunt convins cd ceva de genul acesta ne motiveazd pe noi, cei avand profesiunea de a «creste» oameni care sa ne continue munca. Aveti o meserie nobild — sd fiti pdrinte. Nu va subestimati niciodatd puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun nu doar pentru copiii dumneavoastra, ci pentru tofi. Aceasta carte va poate ajuta sd deveniti acel pdrinte care aspirati sai fiti, sd cresteti copii de care sd vd simtiti intotdeauna mandri gi sd contribuiti la o evolutie a constiintei aptd sa ducd la in- staurarea lumii in care visdm cu tofii sd traim.Int POV «CC Am Ziar loc saptam deja mi Predam educati sefa cat ginam in lume «Co} intrebar de famil °50, par nu faca, «Copiii exercita exemplt cu zi. De-a prezent departar 0 versiu celor cai lor. Poe si preotiIntroducere POVESTEA POEMULUI «COPII INVATA CEEA CE TRAIESC» Am scris «Copiii invata ceea ce traiesc» in 1954 pentru un ziar local din sudul Californiei, ziar in care detineam 0 rubrica saptamanala dedicat vietii creative de familie. Pe atunci cram deja mama a doi copii, o fetité de 12 ani si un baiat de noua. Predam un curs despre viata de familie in cadrul unui program educational pentru adulti, la o scoala locala din district, si eram sefa catedrei de puericultura la o scoala sanitara. Nu-mi ima- ginam ca poemul meu era menit si devina clasic in domeniu, in lumea intreaga. «Copiii invafa ceea ce traiesc» era felul meu de a raspunde la intrebarile parintilor care imi frecventau cursurile dedicate vietii de familie. Incercam s4 explic ce inseamna sa fii parinte. fn anii °50, parintii isi cresteau copiii spundndu-le ce sa faca si ce sa nu faca. Ideea de a-l calauzi pe copil nu prea era cunoscuta. «Copiii invata ceea ce traiesc» recunostea faptul ca parintii exercita o influenta primordiala asupra copiilor prin intermediul exemplului propriu, devenind astfel modelul lor in viata de zi cu zi. De-a lungul anilor, «Copiii invata ceea ce traiesc» a fost prezent in multe conferinte si dezbateri. Prin intermediul departamentului Ross Products de la Abbott Laboratories Inc., © versiune prescurtata a lui le este inmanata, in maternitati, celor care devin parinti, precum si medicilor pentru cabinetele lor. Poemul a fost tradus si publicat in zece limbi. Profesori si preoti din toata lumea I-au inclus in programa cursurilor lor14// Copiii invaté ceea ce trdiesc pentru pedagogi i parinti. Oriunde ar fi folosit poemul meu, sper sa serveasca drept ghid si sursa de inspiratie pentru pa- rintii care se confrunta cu cea mai dificila sarcina a vietii lor — cresterea propriilor copii. «Copiii invat’i ceea ce traiesc» pare si aiba o existenta de sine statitoare. De cand a fost publicat pentru prima oara s-a imbarcat intr-o calatorie pe cont propriu. Poemul a fost modi- ficat, prescurtat si adaptat de mii de ori—in general fara stiinta mea. Uneori cuvintele mi-au fost schimbate pentru a sluji unui anumit scop. Intr-o zi, intrand intr-o librarie, am descoperit un afi: «Daca traieste printre c&rti, copilul invata sA fie injelept.» Poemul a aparut sub multe titluri: «Crezul copiilorm, «Crezul parintilorm, «Ce invata copilul», ba chiar, in Japonia, sub ina- decvatul «invataturile indianului american» (se pare ca tradu- catorul a crezut cA poemul reprezenta o culegere de maxime amerindiene destinate parintilor). Si totusi, el a supravietuit. N-am luat in serios majoritatea modificarilor aduse poe- mului; unele insa s-au dovedit opuse punctului meu de vedere. La un moment dat, cineva a schimbat ultimul vers in «Daca traiesc in acceptare si prietenie, copiii invaté si gaseasci dragostea in lume». Consider ca este incorect si promiti dra- gostea sau chiar si incurajezi cdutarea dragostei in lume. Dragostea vine din interior. O persoana iubitoare genereaza dragoste, iar aceasta se transmite de la un om la altul. Dra- gostea nu este 0 comoara sau un bun de consum, ca s& poata fi gasita. Versul final scris de mine sun& aga: «Dacd traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.» Era vorba de a institui un climat de asteptare optimist, pozitiva in timp ce copiii exploreaz’ lumea inconjuratoare. Daca veti vedea poemul «Copiii invafa ceea ce traiesc» intr-o revista, pe peretele din casa cuiva sau lipit pe un frigider, veti intra in contact cu viata de dincolo de cuvinte, chiar dacd sub versuri nu e indicat nici un autor sau e mentionat «autor necunoscut». Ti amm de str de pr «Daci unive Ca in on drepti titate, copiii titudir totode 1990 consic racten dezvo dintre Pe pra ve rub». F mi se distan la fel sa mo respec realist credin Foi compl Cu mome c& sunul meu, ntru pa- ii lor — tenta de oara s-a st modi- a stiinta tuji unui perit un rfelept.» «Crezul sub ina- a tradu- maxime vietuit. ise poe- vedere. 1 «Daca ‘Aseasca nifi dra- o lume. nereaza ul. Dra- 34 poata i traiesc ie.» Era pozitiva traiesc» frigider, iar daca t «autor Introducere / 15 Timpuri in schimbare. Pe masura ce lumea s-a schimbat am modificat si eu poemul. Cea mai semnificativa schimbare de structura a fost consecinta unei mai mari sensibilitati fata de problema sexelor. Initial poemul fusese scris sub forma: «Daca traieste..., copilul invata...» In ani ’80 i-am dat o forma universala: Daca traiesc..., copiii invata... Cam tot atunci am separat un vers complex, «Daca traiesc jn onestitate si corectitudine, copiii invaté adevarul si si fie drepti», in dou’ versuri mai explicite: «Daca traiesc in ones- titate, copiii invata adevarul» gi «Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti». Copiii percep onestitatea si corec- titudinea ca pe doua calitati distincte. Modificarea a accentuat totodat’ faptul c& adevarul si dreptatea sunt valori diferite. In 1990 am adaugat un vers nou: «Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul.» Odata cu pronuntarea ca- racterului multicultural al societatii noastre, am vrut sa incurajez dezvoltarea respectului ca fundament al acceptarii diferentelor dintre oameni. Pe cand lucram la aceasta carte, am reflectat din nou asu- pra versului «Daca traiesc in onestitate, copiii invata adeva- tub». Prin anii ’50, cand am scris poemul, notiunea de «adevarm mi se prea suficient de clara. $i totusi, la peste patru decenii distanta, am ajuns sa intelegem ca exist mai multe adevaruri, la fel cum exista mai multe nuante de gri. Asa ca am hotarat s& modific versul in «Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevir». Consider ca exprima o asteptare mai realist, aceea a descoperirii, de c&tre copii, a propriei bune- credinte. Forma tiparita la inceputul acestei carti reprezinté versiunea completa, adus la zi, a poemului meu. Cuvintele ne unesc. De-a lungul anilor m-am bucurat de momente de intimitate spontana cu oameni care descopereau c& sunt autoarea poemului «Copiii invata ceea ce traiesc». O16 / Copiii invata ceea ce traiesc mama mi-a spus: «Poate ci n-o s4 va placa, dar eu v-am pus poemul in baie.» Era singurul loc in care se putea bucura de © anume intimitate. Se retragea acolo ori de cate ori simtea nevoia unor clipe de liniste, pentru a-si aminti s se pretuiascd pe sine ca parinte. Un tata mi-a spus ca agatase un exemplar al poemului meu deasupra bancului de lucru din garaj. «il citesc cand simt c4 mi-a ajuns pana peste cap», mi-a zis el. In ambele cazuri, «Copii invafa cea ce triiesc» le-a oferit acestor parinti 0 cale de a-si descoperi nevoia unor clipe de izolare pentru a se aduna gi a-si redobandi perspectiva asupra lucrurilor. Recent, o bunica mi-a zis cd poemul o indruméa in relatia ci cu nepotii. Spunea ca a fost pentru ea ca o Biblie in perioada cand si-a crescut copiii, iar acum il foloseste cu generatia urmiatoare. O alta mama mi-a scris c& poemul «a fost prima mea lectie de educatie a copiilor. Atatia oameni mi-au im- partasit relatia lor personala cu «Copiii invata ceea ce traieso» incat am ajuns sa inteleg cA poemul le poate servi ca inspiratie pentru genul de parinte pe care ar vrea sa-l intruchipeze. Poemul meu transmite un mesaj simplu si clar: copiii invata neincetat de la parintii lor. Copiii dumneavoastra va sorb din priviri. Poate ca nu sunt atenti la ceea ce le spunefi sa faca, dar sunt cu siguranta atenti la ceea ce facefi efectiv. Sunteti primele si cele mai viguroase modele ale lor. Parintii se pot stradui si le insufle copiilor anumite valori, insi acestia vor absorbi, in mod inevitabil, valorile care le sunt transmise prin intermediul comportamentului, sentimentelor si atitudinii pa- rintilor lor in viata de zi cu zi. Felul in care va exprimati si va controlati propriile sentimente devine un model pe care copiii dumneavoastra si-l vor aminti toata viata. Cred ca fiecare copil este o faptura unica si are un nucleu de creativitate si intelepciune care fi apartine numai lui. Este privilegiul parintilor sa fie martorii infloririi personalitatii co- pilului si si ingaduie frumusetii acesteia sA straluceasca in lume. Imi oferinc intregi sa vac voastri va, in sent sa apr copiilc tatea p viata ¢ copiii: evolut Car sea «st teaza, | Intenti vers d imagin de cop: impart: pentru Apoi ¢'-am pus ucura de ci simtea cetuiasca :xemplar «il citesc aambele or parinti pentru a or, n relatia perioada seneratia st prima i-au im- traiesc» nspiratie eze. iii invata sorb din sa faca, . Sunteti ii se pot egtia vor aise prin dinii pa- lati si va re copiii a nucleu lui. Este itatii co- in lume. Introducere / 17 {mi place s& cred c4 poemul meu a rezistat probei timpului, oferind o abordare rationala a educatiei copiilor pentru generatii intregi de parinti. El va reaminteste c4 va puteti gasi timp ca sa va contopiti din nou cu ceea ce e important pentru dumnea- voastra in viata de familie. Sper ca poemul gi cartea de fafa sa va calauzeasca gi si va inspire sa aveti incredere in intuitia si in sentimentele proprii atunci cand va cresteti copiii. Nu uitati $4 apreciati si sa ingrijiti cu iubire resursele interioare ale copiilor dumneavoastra si modul in care igi afirma personali- tatea pe masura ce invaté cum sa participe si s4 contribuie la viata de familie. in felul acesta puteti crea un parteneriat cu copiii dumneavoastra, care va incuraja implinirea, daruirea si evolutia laolalta, ca familie. C4nd imi citesc pentru prima oara poemul, parintii spun ade- sea «stiu asta!». Asa este — probabil ca stiti. Poemul va conec- teaza, intr-adevar, cu ceea ce stiti deja in sinea dumneavoastra. Intentia mea este ca aceasta carte sa expliciteze sensul fiecarui vers din «Copiii invati ceea ce traiesc». Imi place sa-mi imaginez ca ne adunam laolalta si discutam despre viata alaturi de copii. Sper sa aveti sentimentul ca este vorba de o experienta impartasita si mai sper ca poemul meu sa devina viu si palpabil pentru dumneavoastra. Copiii invatd, intr-adevar, ceea ce traiesc. Apoi cresc gi ajung sd trdiascd ceea ce au invatat. Dorothy Law NolteCc Da Da Da Da Da Dac Dac Dac Dac Dac DacCopiii invata ceea ce trdiesc Daca trdiesc in critica si cicdleald, copiii invafd sd condamne. Daca trdiesc in ostilitate, copiii invafd sa fie agresivi. Daca trdiesc in teama, copiii invatd sd fie anxiosi. Dacé trdiesc inconjurati de mild, copiii invafd autocompdatimirea. Daca trdiesc inconjurati de ridicol, copiii invafd sd fie timizi. Daca triiesc in gelozie, copiii invaf{d sa simtd invidia. Daca trdiesc in rusine, copiii invafd sd se simtd vinovati. Daca trdiesc in incurajare, copiii invatd sd fie increzatori. Daca trdiesc in toleran{a, copiii invatd rdbdarea. Dacé trdiesc in laudé, copiii invafd pretuirea. Daca trdiesc in acceptare, copiii invatd sa iubeascd.20 / Copii invata ceea ce traiesc Dacd traiesc in aprobare, copiii invatd sd se placa pe sine. Dacd trdiesc inconjurati de recunoastere, copiii invafd cd este bine sd ai un fel. Daca trdiesc impdrtind cu ceilalti, copiii invafd generozitatea. Dacé trdiesc in onestitate, copii invafa respectul pentru adevdr. Daca trai cop! c in corectitudine, invajd sa fie drepti. Dac trdiesc in bundvoinja si consideratie, copiii invafd respectul. Dacé trdiesc in siguranja, copiti invafd sd aibd incredere in ei si in ceilalti. Dacé trdiesc in prietenie, copii inva{d cd e placut sd trdiesti pe lume. Dorotuy Law NOLtre Da co} Cor inva constie du-ne ¢ cum sa damne in lume Pute vocii, f sa conc noastre spuse ht pilului mai mu poate ro rau pen nu va ay cele dor timent ¢ Nué sare tan facem, } cua trai asupra d vente avIti. v NOLTE Daca traiesc in critica si cicdleala, copili invata sé condamne Copiii sunt ca buretii. Absorb tot ce facem, tot ce spunem. invata in fiecare clip’ de la noi, indiferent daca suntem sau nu constienti de asta. Dac& adoptam o atitudine critica ~ plangan- du-ne de ei, de altii ori de lumea care ne inconjoara -, le aratam cum sa-i condamne pe ceilalti sau, si mai rau, cum s& se con- damne pe ei insisi. fi invafim s& vada mai curand ce este rau in lume decat ce este bun. Putem critica in nenumarate feluri ~ prin cuvinte, prin tonul vocii, prin comportament sau chiar printr-o privire. Toti stim sa condamnam din priviri ori sa dam o tent criticd vorbelor noastre. Copiii mici sunt foarte sensibili la felul in care sunt spuse lucrurile si le pun la inima. Un parinte fi poate spune co- pilului «E timpul sa plecan», fara ca vorbele lui sa transmit mai mult decat acest mesaj. Un alt parinte, grabit si nerabdator, poate rosti aceleasi cuvinte intr-un fel care si sugereze «Esti rau pentru ca te tandalesti atét». Desi nici una dintre variante nu va avea neaparat efectul scontat, copilul va receptiona diferit cele doud mesaje gi exist’ riscul ca al doilea sa-i dea un sen- timent de nemultumire de sine. Nu are sens s& ne ascundem, toti avem momente cand ne sare tandara din nimic. Criticém cu totii din cind in cand. Sio facem, poate, chiar de fafa cu copiii nostri. Nu este insa totuna cu a trai intr-un climat de critica permanent, cu atentia atintita asupra depistarii greselii. Indiferent de obiectul lor, criticile frec- vente au un efect cumulativ, dand o tenta negativa, intoleranta,22 / Copiii invata ceea ce traiesc vietii de familie. Ca parinti avem de ales: putem crea o atmosfera sufleteasca critica si acuzatoare sau una toleranta si incu- rajatoare. in febra momentului. Abby are sase ani si sta la masa din bucatarie aranjand intr-o cana de plastic plina cu apa flo- ricelele culese de ea. Deodata, cana se rastoarna, umpland totul cu apa, frunze si flori. Abby sta uda in mijlocul dezastrului si plange in hohote. Mama ei vine intr-o clipita. «Vai de mine! Cum pofi fi atat de neindemanatica?» exclama ea exasperata. Am spus cu tofii asemenea lucruri. Reactionam fara sa gan- dim. Vorbele ne ies pe gura atat de repede incat ne surprind si pe noi. Poate ca suntem obositi. Poate ca suntem preocupati de ceva fara nici o legatura cu ce s-a intamplat. Indiferent de motiv, nu ¢ prea tarziu sa schimbam tonul si s4 evitam ca un asemenea incident marunt sa capete proportii exagerate, afectand sen- timentul valorii de sine al copilului. Dacd mama lui Abby s-ar opri, s-ar calma si si-ar cere scuze ca a tipat, curatenia s-ar face mult mai repede. Abby ar fi, poate, stanjenita de incident, nu insa si de propria persoana. Pe de alta parte, daca mama lui Abby continua sa-si critice fata, Abby ar putea incepe sa se considere o fiinta incompetenta si neindemAnatica. Stiu, nu e usor sa ne infranam supararea chiar daca suntem constienti ca asta ar fi spre binele copiilor nostri. Cei mai multi dintre noi trebuie sa facem eforturi considerabile pentru a ne intelege si a ne controla reactiile afective. Ne-ar fi de mare ajutor sa avem pregatit un raspuns alter- nativ de genul «Cum s-a intamplat?». O asemenea formulare pune accentul pe incident, nu pe copil. in felul acesta, prein- témpinam sentimentul de inadecvare si de esec al copilului si pregitim terenul pentru invatarea constructiva. incurajand copilul sa explice succesiunea evenimentelor, puteti s4 urmariti alaturi de el impre Ui timp} in ger viata noasti form de car int sale ci Mame pur si descu: veche a intin ca s-0 ma vo int Bena la buc «Fe de nist «G baiatu «Si de ust: sa ma Chi date bi toate ge de pec timp, fi ocazianosfera si Incu- a masa apa flo- nd totul trului si oxclama i s& gan- prind si upati de e motiv, semenea ind sen- bby s-ar s-ar face dent, nu lui Abby onsidere {suntem rai multi itru a ne ns alter- wrmulare a, prein- pilului si id copilul iti alaturi Daca traiesc in critica si cicdleala... / 23 de el cum un lucru a condus la altul si si descoperiti, poate, jmpreuna cum ar trebui procedat pe viitor. Unele accidente pot fi preintampinate acordand mai mult timp planificarii i impun4nd, de la bun inceput, anumite limite. in general, copiii vor si ne multumeasci, asa ca le putem face viata mai usoar spunandu-le clar ce vrem de la ei. Sugestiile noastre trebuie sa fie specifice si adecvate varstei, si trebuie formulate astfel incat si-i ofere copilului informatii concrete de care el sa se poat folosi pentru a-si adapta comportamentul, {ntr-o zi ploioas’, Ben, un pusti de patru ani, i-a spus mamei sale ca el gi prietenul lui ar vrea s4 facd animale din plastilina. Mama tocmai se ocupa de niste facturi scadente, aga cé putea pur si simplu sa spuna «foarte bine» si s4-i lase pe baieti sa se descurce singuri. Ea ins& si-a lasat treburile, a luat o perdea veche de baie pe care o pastrase special pentru asemenea ocazii, a intins-o pe jos si le-a explicat baiefilor: «Stati aici, in mijloc, ca s-o putem intinde complet. O sa fie loc berechet pentru fer- ma voastra cu animale.» in timp ce copii framantau plastilina pe perdeaua de plastic, Ben a intrebat-o pe maica-sa: «Putem sa luam niste cutite de la bucatarie?» «Fara cutite, a zis mama. Cutitele nu sunt juc&rii. Ce-ati spune de nigte instrumente pentru taiat aluatul?» «Grozav. Si niste linguri de lemn, nu-i asa?» a continuat baiatul. «Sigur cA da, a zis mama lui Ben, scotand din sertare 0 serie de ustensile de bucdtarie. Si nu uitati, baieti, o si trebuiasca s mA ajutati dupa aia sa fac ordine.» Chiar daca pentru mama lui Ben acele cateva minute acor- date baietilor au insemnat o intrerupere din treburile ei, ea are toate sansele sa fie scutita atat de adunatul resturilor de plastilina de pe covor, cat si de efortul de a nu-i critica pe copii. in acelasi timp, faptul ca ea s-a implicat de la bun inceput i-a dat lui Ben ocazia si negocieze ustensilele de bucatarie cu care dorea sa se24 / Copiii Invataé ceea ce traiesc joace. Desi o asemenea abordare iti ia timp, ca las loc optiu- nilor gi le ofera copiilor sansa de-a lua decizii. lar faptul ci au un cuvant de spus in deciziile de zi cu zi fi ajuta sa-si construiasc& © imagine de sine pozitiva — aceea de persoane competente. Sa fim cinsti{i, nu avem intotdeauna timpul sau inspiratia necesare pentru a aborda lucrurile asa cum am dori. fntr-o zi, © prieteni de-a mea o zorea pe fiica ei de cinci ani, Katie, sa plece mai repede pentru ca aveau de facut o serie de drumuri 7 inclusiv la coafor pentru a o tunde pe fetita. Pe drum, prietena mea i-a spus lui Katie: «Gribeste-te, scumpo! Mergem si te tunzi si nu vreau sa intarziem.» Brusc, Katie a facut o crizd de toaté frumusetea, fipand gi plangand c& nu vrea sa se tunda. Suparaté, mama i-a spus ci e «incapatanata», iar Katie s-a infuriat atat de tare incat n-a mai putut scoate o vorba. Poate c& in ochii unui adult mama lui Katie nu a avut o atitudine critica, dar mesajul receptionat de fetita 1 fost «Esti rea pentru ci esti incapatanata», in cele din urma, dupa ce s-a mai linistit, Katie a reusit si-i -xplice maica-sii cA nu mai voia si Ppoarte breton, asa ci nu voia sa-l tunda. Intelegdnd c& acesta fusese singurul motiv al ‘candalului, mama o privi uimit’, «Bine, draga mea, zise ea, 0 a-i explicdm asta frizerului. N-o s&-] lism sa-fi taie bretonul.» Daca prietena mea s-ar fi gndit sa discute toate astea cu Katie a micul dejun, ar fi reusit probabil sa evite criza aceea atat de hinuitoare pentru amandoua. Si totusi, oricat am fi de flexibili si de rabdatori, oricdt am eusi si anticipam lucrurile, vor exista intotdeauna momente n care vom intra in conflict cu copiii nostri. Problema care se une intr-o asemenea situatie este cum s& rezolvim conflictul u cat mai putine consecinfe nefaste. Cand ajungem intr-un npas nimeni nu cAstigd. Mama lui Katie a respectat dreptul icei ei de a decide cum si fie tuns&. Dandu-le voie copiilor 1 aiba controlul in chestiuni minore, cream increderea necesara, entru a negocia pe viitor, cdnd ei vor deveni adolescenti, de- cizii my asculta sa disci adevar: Vor ticam c sa fie 1 incuraje persoan de auto: le este 4 portame Asta ne place impactu a minim intémple cea fact Cand ghicit to era acop de.ceala. teama i: langa el, «Acu: aproape : Baiati «Stiu, «Nu, tanta.»loc optiu- yptul ca au onstruiasca ipetente. inspiratia _ intr-o zi, , Katie, sa > drumuri, a, prietena sa te tunzi , fipand si -a spus ca t n-a mai a lui Katie it de fetita reusit sa-i aga ca nu 1 motiv al zise ea, O bretonul.» acu Katie sea atat de oricat am momente na care se conflictul m intr-un at dreptul e copiilor anecesara scenti, de- Daca traiesc in critica si cicdleala... / 25 cizii mult mai importante. Crescand constienti de faptul c ti vom asculta si le vom respecta parerile, copiii vor accepta mai usor si discute cu noi gi sa coopereze la rezolvarea problemelor cu adevarat grave. Vorba dulce mult aduce. De cele mai multe ori ne cri- ticdm copiii doar ca s4-i incurajam sa faca lucrurile mai bine, s& fie mai buni. Poate ca la fel au procedat si parintii nostri cu noi cand eram copii. Sau poate cA recurgem la critici cand sun- tem obositi ori stresati. Copiii ins& nu privesc criticile ca pe o incurajare. Pentru un copil critica pare mai curand un atac la persoana si existé mai multe ganse sa-i provoace o atitudine de autoaparare decat una de cooperare. {n plus, copiilor mici le este greu sa inteleaga c4 nu ei sunt inacceptabili, ci com- portamentul lor, Asta nu inseamna ins ca nu le putem spune copiilor ci nu ne place ceea ce fac. Daca ne acordim ragazul de a cantari impactul cuvintelor noastre, putem spune exact ce vrem fara a minimaliza respectul de sine al copilului. Indiferent ce s-a intamplat, putem sa-i dam de inteles ca e/ e in ordine, desi ceea ce a facut nu este. CAnd a auzit zgomotul de sticla sparta, tatal lui William a ghicit totul. A intrat calm in camera de zi, a carei pardoseala era acoperita de cioburi. Fiul sau, in varsta de opt ani, statea de cealalt& parte a ferestrei, in curte. O expresie de uluire si teama i se putea citi pe chip. Bata de baseball zacea pe jos, langa el, iar mingea se afla in mijlocul camerei, pe podea. «Acum stii de ce exista regula ,,.Nu juca niciodata baseball aproape de casa“, William?», fl intreba tatal. Baiatul privi in pamant. «Stiu, tata. Dar am fost atent.» «Nu, Will, regula nu se refera la atentie. Se refera la dis- tan{a.»26 / Copiii invata ceea ce trdiesc «imi pare rau», zise William, sperand ca discutia se va sfarsi aici. Tatal il privi cu seriozitate. «Bine, hai si vedem cat ar costa sa schimbam geamul ca sa stim cat timp va trebui si-ti pui deoparte banii de buzunar ca sa-l platesti.» Cuvintele se agezau incet, pe masura ce William realiza con- secinjele gregelii lui. Tatal vazu cum umerii baiatului se lisau sub povara responsabilitatii. «Stii, Will, c gi bunicul tiu m-a pus si platesc o fereastra pe care am spart-o? Cred ca aveam cam varsta ta», fi marturisi el baiatului, care il asculta acum transpus. «Zaud»y «A durat mult pana sa-1 platesc, zise tatal, $i iti marturisese ca de-atunci n-am mai spart niciodata vreun geam. Acum fugi si adu o matura si un farag s& strangem cioburile astea.» Prea mult accent pus pe invinovatire sau pe pedeapsa pro- duc separare, nu comuniune. Adevarul este c& toti gresim, iar accidentele nu lipsesc din viata nimanui. Daca raspundem in asemenea momente transmifand mesaje utile, fi ajutim pe copii sa invete ceva din experienta lor, s fac& legatura dintre ce au facut si ce «s-a intamplat» gi s descopere cam cum ar trebui sa procedeze pentru a readuce situatia la normal. Cicileala, cicdleala si iar cicileala. Poate cd nu ne dam seama, dar cicileala si lamentatia cronicd sunt forme subtile de critica. Mesajul implicit al ciclelii este «Nu am incredere ca iti vei aminti sa faci un anumit lucru sau si te comporti cum trebuie». Nu ne ajutim copiii asteptand de la ei tot ce este mai ru si pe deasupra suntem ineficienti. Oricat ar fi de mici, copiii inva{i foarte repede s& fac abstractie de frazele repetate la nesfargit. Cat despre adolescenti, este bine cunoscuta capacitatea lor de-a fi «surzi» la vorbele noastre, indiferent dacd au sau nu castile pe urechi. Os vizibil De mu de-a e centul Spi aminte murda jel cu care © este > functic creder aminti aratati curaja Ca cauta ¢ nostri. nu pe dintr-c ca soh din va ginati vind, | Ga S-ar p de fap de per Desi ¢ aducet labil Est teneruise va sfarsi cat ar costa rui s-ti pui realiza con- tui se lasau > 0 fereastra ii marturisi miarturisesc Acum fugi astea.»> deapsa pro- gresim, iar spundem in am pe copii lintre ce au m ar trebui nu ne dam ‘me subtile 1 incredere nporti cum ce este mai mici, copiii repetate la capacitatea acd au sau Daca traiesc in critica si cicdlealé... / 27 O strategie preferabila cicdlitului este de a stabili rutine pre- vizibile care sa implice asteptari rezonabile din partea noastra. De multe ori le sugerez parintilor c& 0 cale simpla, dar eficienta de-a evita placa bine cunoscuta cu «nu uita» este sa puna ac- centul nu pe uitare, ci pe reamintire. Spuneti-i copilului dumneavoastra ceea ce vreti ca el sa-si aminteasca: «Aminteste-ti s4-ti pui sosetele in cogul cu rufe murdare», «Adu-ti aminte ci papusa asta ramane in casa, n-o jei cu tine afara». Aceasta strategie instituie un ton incurajator care e important la orice varsta si poate face minuni. Metoda este extrem de util pentru copiii mici, care tocmai inva{a cum functioneaza viata de familie. $i, mai presus de toate, aveti in- credere in ei c& vor reusi. «Ce ajutor de nadejde esti ca ti-ai amintit s strangi cuburile!» Cu asemenea remarce pozitive fi aratati copilului ce asteptati de la el gi in acelagi timp il in- curajati. Ca si cicdleala, vaicdreala este o modalitate ineficienta de-a cauta schimbarea si nu reprezinta un model benefic pentru copii nostri. Ea pune accentul pe dificultati, deficiente si dezamagiri, nu pe solutii. Copiii nostri nu trebuie sa invete s4 vada lumea dintr-o asemenea perspectiva pasiva si negativista, nici sa creada c& solutia problemelor este s te plangi de ele. Evitati s& faceti din vaicareala un substitut al trecerii la fapte. in schimb, ima- ginati cat mai multe solutii creative gi antrenafi-i pe copii sa vind, la randul lor, cu idei. Ganditi-va in ce masura va lamentati in viata de zi cu zi. S-ar putea sa fiti surpringi descoperind cat de mult va plangeti de fapt, fie ci este vorba despre situatia de la locul de munca, de persoanele cu care aveti de-a face sau de vremea de-afara. Desi cu totii simtim din cAnd in c4nd nevoia si bombanim, aduceti-va aminte ca indemnul «Gata cu vaicdreala!» este va- labil si pentru parinti, nu numai pentru copii. Este cum nu se poate mai distructiv sa ne plangem de par- tenerul de viata. intr-o asemenea situatie, copiii se simt obligati28 / Copili invaté ceea ce traiesc sa tind partea unuia dintre parinti, asa ca fi propulsam in centrul conflictelor conjugale. E o pozitie insuportabila pentru copii, care se simt sfasiati in devotamentul lor fata de ambii parinti. La fel, plangandu-ne de bunicii lor ti punem intr-o pozitie de- licata. Reprosurile la adresa parintilor sau socrilor nostri tre- buie tinute departe de relatia magica pe care copiii o au cu bunicii lor. Copiii vor descoperi destul de repede greselile din familie — s nu-i impovarim prematur cu ofurile noastre. fn plus, ei au nevoie sa vada cum toi adultii din familia lor se res- pect reciproc nu doar in vorbe, ci si in fapte. Observandu-ne interactiunile, copiii invata despre relatiile dintre oameni $i despre cum se impaca intre ele fiintele dragi lor. Bucurati-va de insufletirea copilului dumneavoastra, Asa cum copiii invata fara incetare de la noi, putem si noi sa invatim neincetat de la ei. Dupa ce petrecusera o seara in oras cu toata familia, niste pricteni de-ai mei se straduiau sa-si scoata din masina progeniturile in varsta de sapte gi opt ani gi sa le duca la culcare. Ca de obicei, nici unul dintre baieti nu era incAntat de ideea de-a se baga in pat. In timp ce se indreptau spre casa, baiatul cel mic a intrebat: «Nu putem sa privim putin stelele?» Parintii s-au oprit. Aveau de ales. Puteau spune: «Tare va mai place sa va tandaliti. Nu mai fiti aga dificili! S-a facut tarziu, e ora de culcare.» Dar nu au facut-o, In seara aceea au zibovit cteva minute sa admire cerul instelat si stralucirea de pe chipul copiilor. «Sa privesti stelele» este cu totul altceva decat «sa te uiti la stele». Adultii se uita, vad si trec grabiti la ceea ce «trebuie facut». Copiii privesc stelele cu mirare si anticipare. Daca fi [asim pe copii s4 ne invete un nou mod de-a vedea lumea se creeaza o experienta de familie dinamica, in care toti putem s4 invatam si s4 crestem impreuna. Dacé copii Cei n Stim ca) prima pa o atmos clocotes! mai puti Este ostilitate Chiar sil intre dive Prin inte la mii de exploda necunos' vedea sé vecinii. | Train simta vu pe harta. ajung sa conflict, distribut clasele ¢ Unn ca dispunin centrul ontru copii, ibii parinti. pozitie de- “nostri tre- iii o au cu reselile din noastre. fn alor se res- orvandu-ne oameni si 2avoastra. ni noi sa ara in oras sa-gi scoata ini si s& le ieti nu era indreptau ivim putin : «Tare va icut tarziu, au zabovit >pe chipul «sa te uiti e «trebuie e. Daca fi lumea se oti putem Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sd fie agresivi Cei mai multi dintre noi nu ne socotim niste fiinte ostile. Stim c nu suntem ca acele familii violente, abuzive, care tin prima pagina a ziarelor locale. Dar poate ca gi noi cream acasa o atmosfera plind de resentimente nerecunoscute, in care clocoteste o furie reprimata gata sa erupa exact cand te astepti mai putin. Este drept, cultura noastra ofera nenumarate exemple de ostilitate si certuri. fn orice clip’, undeva in lume este razboi. Chiar si la noi in tara ura, crimele, violenta domestica, rafuielile intre diverse bande si altele de acelasi gen sunt moneda curenta. Prin intermediul televiziunii si al filmelor, copiii sunt expusi la mii de ore de imagini cu lupte si violenta. Ostilitatea poate exploda oriunde: acasa intre frati, la scoala intre colegi, intre necunoscuti — pe strada, la volan sau in cartier. Copiii igi pot yvedea sau auzi parintii certindu-se intre ei, cu sefii sau cu vecinii. Iar unii se confrunt zilnic cu asa ceva! Traind intr-o asemenea atmosfera ostild, copiii ajung sa se simt& vulnerabili. Unii reactioneaza devenind duri, mereu pusi pe harta, gata s& riposteze ori s& caute ei insisi pricind. Altii ajung sa fie atat de speriati de certuri incat evita orice fel de conflict, chiar si confruntarile firesti. Puteti remarca aceasta distributie a rolurilor pe orice teren de joaca al copiilor din clasele primare. Un model de agresivitate familiala fi poate invafa pe copii c& disputele sunt o necesitate, o cale de a rezolva problemele.30 / Copiii invaté ceea ce trdiesc Ei vor creste cu convingerea ca viata e o batalie, cd nu vor fi tratati corect daci nu lupta sau ca trebuie sa lupte pentru a supravietui. Nu vrem nicidecum aga ceva pentru copii nostri. Felul in care rezolvam, ca parinti, diferendele dintre noi sau crizele familiale este sistemul de referinta in care copiii nostri vor invata s& faci fat conflictelor — fie cu ostilitate distructiva si agresivitate, fie prin fermitate gi dialog constructiv. Se pregiteste furtuna. Lucrurile marunte, de zi cu zi, sunt cele care ne scot in general din sarite. Frustrarea noastra creste gi uneori ne pierdem cump&tul nu neapirat din cauza unui eveniment semnificativ, ci ca urmare a «picdturii care a umplut paharul». Pe masura ce stresul creste ne pierdem ec! ibrul interior — cel mai adesea cand, Ja capatul unei zile grele, familia se reuneste, obosita si infometata. Frank, un baietel de patru ani, a avut o zi neplacuta la gra- dinit. Nu i-a venit randul la calculator gi a ramas cu impresia c& educatoarea i-a favorizat pe ceilalfi copii. in plus, tata a intarziat s-l ia acasi din cauza unei urgente ivite la birou. fn drum spre casa, tatal i] intreaba: «Cum a fost la gradi- nit&?», prefacdndu-se interesat si vesel. E insa obosit, preocupat si hartuit de problemele de peste zi. «Bine», raspunde Frank de pe bancheta din spate a maginii, privind pe geam, in gol. La radio se aude un buletin de stiri. Se circula greu. Ajunsi acasa, o gasesc pe mama trebaluind in bucatarie, gra- bit s termine cina. Micul televizor de pe bufet prezinta stirile. Tuturor le e foame. Scoténdu-si haina, Frank darama fara sa yrea cutia in care fusese gustarea lui de la gradinita. Firimi- turile se raspandesc peste tot. Scena vi se pare probabil familiara si e ugor sa va imaginati ce va urma. Multi ducem o viata trepidanta gi stim cat este de greu si {ii pasul cu tot ce se asteapta de la tine. Raspunsul nostru la stres depinde de capacitatea de-a ne controla nerabdarea, insatisfé Aceste £ tate inn timpulu cuadev furie tot Din feri reze pei fi int nimic, ¢ punand «Le-ai i ce-a mz nandu-1 copilul Stir deznod trarea b gradinit tipand: cand ev «lar fac Em fie sim la sentis dezlant putem j siunii. . trec la« se joac frustrat calman pas vic pentru24 nu vor fi te pentru a >piii nostri. ‘tre noi sau opiii nostri distructiva stiv. © zi cu Zi, rea noastra cauza unui re a umplut « echilibrul ele, familia suta la gra- ‘u impresia rlus, tata a la birou. st la gradi- » preocupat >a masinii, in de stiri. Atarie, gra- inta stirile. ma fara sa a. Firimi- limaginati cat este de asul nostru erabdarea, ii Daca traiesc in ostilitate... / 34 insatisfactia, supararea si iritarea in momentele de incordare. Aceste sentimente «neimportante» trebuie constientizate si tra- tate in mod creativ pe masura ce se ivesc, altminteri, cu trecerea timpului, ele se vor acumula, transformandu-se in sentimente cu adevarat «importante»: inti un resentiment mocnit, apoi o furie tot mai intensa, gata sa izbucneasca in momentele critice. Din fericire, in cazul nostru, mama este capabila sa-si tempe- reze perfect iritarea si s ias& cu bine din impas. fi intinde lui Frank o mituricd gi un farag, spunandu-i: «Nu-i nimic, dragule. Uite, ia astea si curafa firimiturile.»» Dupa care, punand puiul in cuptor, se apleaca langa baiat si-| incurajeaza: «Le-ai adunat aproape pe toate. Hai, da-mi voie sa te ajut cu ce-a mai ramas.» incepe sa mature restul de firimituri, adu- nandu-le in faragul pe care Frank il tine inca in mana. Chipul copilului se relaxeaza intr-un zambet larg. Stim cu tofii c& aceasta scena ar fi putut avea cu totul alt deznodamént. Vazand ca rasturnase cutia pentru gustare, frus- trarea lui Frank ar fi putut exploda: «Urasc cutia asta! Urasc gradinita!» Mama |-ar fi putut invinovati pe tata pentru incident, tipand: «Cum poti s pleci asa si sa-l lagi pe Frank cu mine cand eu gatesc?!» sau sa-l fi criticat pe baiat, lamentdndu-se: «lar faci mizerie! Nu poti sa fii si tu mai atent?» E mult mai bine sa ne manifestam frustrarile atunci cand apar, fie si numai in sinea noastra. Copiii invata cum sa se raporteze Ja sentimente — mergand de la nerabdare la ostilitate $i la certuri dezlantuite — observand felul nostru de a le face fata. Atentie, putem invata la randul nostru de la copii cai de eliberare a ten- siunii. Adesea, cnd copiii se opresc brusc din ceea ce fac si trec la o activitate care consuméa energie — alearga, deseneaza, se joac& «de-a...» cu papusile -, ei igi descarca instinctiv frustrarea. {n loc sa ne pierdem cumpitul, putem incerca sA ne calmam angajandu-ne intr-o activitate fizica — o plimbare in pas vioi, gradinarit, spalatul masinii. Iar dacd n-avem timp pentru 0 asemenea activitate ne putem concentra pur si simplu