CONTRACTUL DE DEPOZIT

depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun

mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in
natura.
remiterea bunului este o conditie pentru incheierea valabila a contractului de
depozit, cu exceptia cazului cand depozitarul detine deja bunul cu alt titlu.
incheierea unui contract de depozit propriu-zis poate fi precedata de convenirea unui
antecontract de depozit sinalagmatic sau unilateral.
in calitate de deponent poate sta nu numai proprietarul bunului, dar si locatarul,
uzufructuarul, arendasul, orice persoana care poate justifica un interes legitim in
conservarea unui anumit bun.
depozitar poate fi orice persoana fizica sau juridica, specializata sau nu in astfel
de operatiuni si care va realiza in mod nemijlocit administrarea si conservarea
bunului primit de ea in depozit.
un astfel de contract- fiind un act de conservare- ar putea fi incheiat in mod valabil
si de catre un minor, cu sau fara capacitate de exercitiu, reprezentat ori asistat, dupa
caz, de persoanele care au o astfel de abilitate.
- deponentul poate cere restituirea bunului remis atat timp cat acesta se afla in
mainile depozitarului incapabil.
- in cazul care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul
de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar
numai pana la concurenta sumei cu care s-a imbogatit depozitarul.
cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si
consumptibile prin natura lor, acestea devind proprietatea celui care le primeste si
nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor.
depozitarul are ca principala misiune sa conserve si, la nevoie, sa administreze
bunul primit in depozit, in calitatea sa de detentor precar, avand doar paza
materiala asupra acelui bun, din puterea si in interesul deponentului.

obiectul contractului de depozit ar putea consta in operatiunea de dare si primire

in depozit, spre pastrare si conservare, a unor bunuri de natura diversa, operatiune
care se realizeaza, in principal, in interesul celui care initiaza depozitul, cu titlu gratuit
sau chiar oneros, dupa caz.
caracteristicile contractului de depozit:
este un contract real, pentru nasterea lui valabila fiind necesara predarea bunului, in
plus fata de legarea acordului de vointa. Sub acest aspect, contractul este unul
formal (nu solemn), formalitatea necesara pentru transmiterea bunului fiind
traditiunea materiala a acestuia.
necesitatea traditiunii pentru valabila incheiere nu se impune daca bunul
obiect al obligatiei depozitarului se afla in stapanirea acestuia anterior, insa
cu alt titlu (de locatiune, spre exemplu).
este un contract, in principiu, gratuit, daca din conventia partilor sau din uzante ori
din alte imprejurari, precum profesia depozitarului, nu rezulta ca trebuia sa fie platita
o remuneratie.
 poate fi oneros, NCC stipuland: cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin
contract, instanta judecatoreasca urmand sa-l stabileasca in raport cu
valoarea serviciilor prestate.
este un contract unilateral, dand nastere la obligatii doar in ceea ce-l priveste pe
depozitar.
- daca partile convin plata unei remuneratii depozitarului, contractul de depozit
devine oneros si bilateral.
in anumite situatii, contractul este translativ de proprietate (in cazul depozitului de
bunuri fungibile si consumptibile, respectiv al depozitului neregulat).
este un contract intuitu personae.
- depozitarul nu poate face un subdepozit decat daca a fost anume imputernicit
pentru aceasta, el avand doar alegerea subdepozitarului sau daca a facut, in
prezenta conditiilor respective, un depozit necesar.
- chiar si depozitarul poate depunde lucrul in mainile altui depozitar daca a fost
imputernicit in acest sens, raspunzand numai pentru alegerea
subdepozitarului, daca nu a fost stabilit prin contract.
- daca substituirea a fost necesara datorita unor imprejurari fortuite, depozitarul
nu va fi raspunzator nici pentru persoana subdepozitarului, neavand
posibilitati de libera alegere.
depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamantul
deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de imprejurari sa procedeze
astfel.
depozitarul indreptatit sa incredinteze unei astfel de persoane pastrarea bunului,
raspunde numai pt alegerea acesteia sau pt instructiunile pe care i le-a dat , cu
conditia sa fi adus de indata la cunostinta deponenului locul depozitului si numele
persoanei care a primit bunul.
in toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta proprie
daca depozitarul, fara necesara incuviintare, schimba locul si/sau felul
depozitarii/pastrarii ori daca se foloseste bunul depozitat sau daca il incredinteaza
unei terte persoane, raspunde si pt caz fortuit, cu exceptia situatia in care dovedeste
ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile.

depozitul poate fi:

1. propriu-zis
2. necesar (voluntar ori regulat)
3. hotelier
4. sechestru conventional

CONTRACTUL DE DEPOZIT VOLUNTAR (regulat)

cerinte specifice:
- depozitul voluntar se poate face, in principiu, de catre proprietarul bunului sau de
catre un tert, prin consimtamant expres sau tacit.
- daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca
dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici
persoanei desemnate de catre deponent in vederea restituirii bunului.
 - deponentul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de administrare, iar
depozitarul trebuie sa aiba, in principiu, deplina capacitate de exercitiu, pentru
ca el sa isi asume niste obligatii speciale, care presupun o cunoastere adecvata a
continutului si consecintelor lor, cu exceptia situatie cand depozitarul poate fi si
minor.
- contractul de depozit poate avea ca obiect material numai bunuri mobile,
corporale sau incorporale (obligatiile asumate de parti)
- forma scrisa a contractului de depozit este ceruta doar pentru dovada unui
astfel de contract; numai pentru a se dovedi consimtamantul partilor, nu si pentru a
se dovedi remiterea efectiva a bunului (poate fi dovedita cu orice mijloc de proba).
- in alegerea depozitarului, optiunea deponentului este neingradita de vreo restrictie.

Efectele contractului de depozit propriu-zis (voluntar)

Obligatiile depozitarului

cea mai caracteristica este obligatia de a pastra bunul primit in depozit ca si

cand ar fi proprietatea sa
- nerespectarea obligatiei de a pastra cu grija a bunului atrage raspunderea
contractuala, culpa depozitarului va fi apreciata in concreto, tinand seama de
caracterul, in principiu, gratuit al acestui contract.
- daca nu s-a convenit altfel, depozitarul raspunde numai in cazul in care nu a
depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor bunuri.
- cand contractul de depozit este unul oneros sau daca depozitarul este
profesionist, acesta are indatorirea sa isi indeplineasca obligatia caracteristica
cu prudenta si diligenta, deci nu numai cu diligenta unui proprietar.
obligatia de a nu folosi bunul primit in depozit, pentru el sau pentru terti, cu
exceptia situatiilor in care obtine incuviintarea expresa sau tacita din partea
deponentului.
obligatia de a schimba felul si/sau locul pastrarii bunului primit in depozit daca
o astfel de masura este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere, sustragere
sau stricaciune sau daca o astfel de decizie este atat de urgenta, incat nu s-ar mai fi
putut astepta consimtamantul deponentului.
depozitarul nu raspunde pentru stricaciunile produse de cazul fortuit decat
daca a fost pus in intarziere si forta majora a intervenit ulterior ori daca, fara drept, a
schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul primit in depozit sau l-a
incredintat unei terte persoane.
obligatia de a restitui bunul depozitat, chiar inainte de expirarea termenului
contractual, la cererea deponentului.
- deponentul este obligat sa il despagubeasca pe depozitar pentru eventualele
cheltuieli necesare efectuate de acesta in considerarea termenului
contractual initial.
- daca nu s-a convenit un termen de pastrare a bunului si depozitarul ia
initiativa de a restitui bunul, in mod intempestiv sau inoportun pentru
deponent, cel dintai va putea fi obligat la repararea prejudiciilor pe care le va
suporta deponentul ca urmare a unei astfel de initiative.
obligatia de a restitui bunul in individualitatea sau la locul in care l-a primit in
depozit.
 - starea in care trebuie restituit bunul este aceea de la momentul restituirii,
orice degradari ori deteriorari care nu se produc din cauza depozitarului,
trebuie suportate de catre deponent.
- daca depozitarul nu isi executa in mod culpabil obligatia de restituire in natura
si daca bunul nu poate fi recuperat in natura de catre deponent, depozitarul
va fi obligat sa plateasca despagubiri la nivelul valorii de inlocuire a bunului, si
nu de la data incheierii contractului.
- restituirea bunului primit in depozit se face catre mostenitorii defunctului
deponent ori de catre succesorii in drepturi ai persoanelor juridice deponent,
dizolvate sau in curs de lichidare, la cererea oricaruia dintre ei, chiar daca
prin contract deponentul desemnase o alta persoana care avea dreptul sa
ceara restituirea.
obligatia de a restitui fructele naturale si cele civile ale bunurilor primite in
depozit, daca le-a perceput, dar nu va datora dobanzile legale pentru fondurile
banesti primite in depozit, decat din ziua in care a fost pus in intarziere.

daca contractul de depozit se incheie intre mai multi deponenti si un singur

depozitar, acesta se va libera prin restituirea bunului catre oricare dintre ei, in lipsa
unei stipulatii diferite prin contractul de depozit.
obligatia de a face cunoscut deponentului procesul care i-a fost intentat de
catre revendicant sau situatia de interventie a rechizitiei ori a oricarei masuri
de ridicare sau cu privire la faptul care il impiedica sa restituie bunul primit in
depozit, sub sanctiunea obligarii la plata de despagubiri.

situatii in care depozitarul este in drept sa refuze restituirea bunului primit in

depozit:
- daca bunul este cerut de catre proprietar, daca este cerut de catre o alta
persoana indreptatita, daca acel bun va fi rechizitionat de catre autoritatea
competenta, daca i-a fost ridicat anterior in conditiile legii ori daca a pierit in
caz fortuit. In oricare dintre aceste situatii, daca in locul bunului care i-a fost
ridicat ori a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau alt bun, acesta este
dator sa le predea deponentului.
- daca depozitarul descopera, ulterior incheierii contractului, ca bunul fusese
furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, cel dintai este
obligat sa il instiinteze pe cel din urma despre existenta actului juridic de
depozit si sa il someze sa isi exercite drepturile de proprietar.
obligatia mostenitorului depozitarului care a instrainat cu buna credinta bunul
primit in depozit, fara sa fi stiut ca acel bun este primit doar in depozit, de a inapoia
pretul primit ori de a ceda catre deponent actiunea introdusa de el (de
mostenitor) impotriva cumparatorului care nu a achitat pretul convenit.

partile contractului pot stabili atat clauze de neresponsabilitate a depozitarului (cu

exceptia culpei grave si a dolului), cat si clauze de agravare a raspunderii
depozitarului (chiar si pt cazul fortuit).

in caz de refuz de restituire, deponentul are de ales intre urmatoarele cai

procedurale:
 - actiunea in restituire (personala), intemeiata pe contractul de depozit, care
poate fi exercitata si de deponentul neproprietar
- actiunea se prescrie in 3 ani, termen care incepe sa curga de la data
stabilita pentru restituire sau, in lipsa unei astfel de date, de la data la
care s-a cerut restituirea depozitului.
- actiunea in despagubire (personala) avand ca obiect executarea in
echivalent, intemeiata pe contract, daca bunul a pierit din culpa depozitarului.
- actiunea in revendicare (reala), intemeiata pe dreptul de proprietate, daca
deponentul era proprietar si daca bunul se afla in posesia depozitarului.

daca depozitarul a facut unele cheltuieli necesare si utile bunului primit in depozit ori
a suferit unele prejudicii, el are un drept de retentie, pana la momentul platii de
catre deponent a sumelor cuvenite.
- dreptul de retentie este opozabil si adevartului proprietar in cazul in care
depozitul s-a constituit de catre un tert neproprietar, pentru ca lucrarile
efectuate de depozitar profita si proprietarul nedeponent.

Obligatiile deponentului

in cazul depozitului gratuit:

- deponentul nu are obligatii speciale, cu exceptia aceleia de a-si ridica bunul la
data convenita.
- cand deponentul refuza ridicarea, depozitarul se va putea libera fata de
acesta prin procedura ofertei reale de plata.

in cazul depozitului constituit cu titlu oneros

- deponentul are obligatia de a plati remuneratia cuvenita depozitarului.
- daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data
restituirii bunului, iar in lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc
inainte de termen, depozitarul nu are dreptul decat la partea din remuneratie
convenita, corspunzatoare timpului cat a pastrat bunu.

daca la incheierea contractului (cu titlu oneros sau gratuit), depozitarul va elibera
deponentului un document care face dovada depozitului ori care ii da dreptul
detinatorului acelui document de a cere restituirea bunului dat in depozit, la
incetarea contractului, deponentul ori detinatorul inscrisului este obligat, la
cererea depozitarului, sa i-l restituie.
deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a
facut pentru pastrarea bunului.
deponentul trebuie sa il despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite
ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care depozitarul a primit bunul,
cunoscand sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa.
NOTA BENE: in fapt si in drept, contractul de depozit voluntar se deosebeste net de
alte contracte, cum ar fi cel de locatiune, de comodat, de antrepriza.
in cadrul contractului de depozit, depozitarul nu are dreptul sa foloseasca bunul
primit in depozit, chiar daca depozitul ar fi gratuit, cu exceptia situatiei in care
are incuviintarea deponentului.
 CONTRACTUL DE DEPOZIT NECESAR

daca bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari
neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si
intocmirea unui inscris constatator al contractului, depozitul este necesar.
depozitarul solicitat de un deponent aflat sub incidenta unei situatii neprevazute nu
este in drept sa refuze primirea bunului decat daca face dovada unui motiv serios
care il impiedica sa primeasca bunul.
proba unui astfel de contract se va putea face prin orice mijloc admis de lege,
indiferent care ar fi valoarea contractului.
cauza determinanta pentru incheierea contractului este imprejurarea de forta
majora, cauza ce permite delimitarea exacta a acestui fel de contract de depozitul
voluntar.

Sunt asimilabile depozitului necesar urmatoarele tipuri de depozite:

1. depozitul hotelier (privind hainele si alte bunuri pe care calatorii le aduc in
hoteluri)
2. depozitul celor internati in spitale
3. depozitul celor aflati in tratament in statiuni balneo-climaterice
4. depozitul consumatorilor din localurile de alimentatie publica, al persoanelor
ce se duc la teatre, opera, biblioteca
5. depozitul efectuat de calatori in vagoanele de dormit
6. depozitul efectuat ca urmare a unei arestari neprevazute
proba depozitelor asimilate depozitului necesar se face cu inscrisurile pe care
persoanele fizice sau juridice indreptatite sa actioneze in calitate de depozitar le vor
elibera deponentilor, insa prin exceptie, poate fi admisa si proba cu martori.
depozitul necesar este guvernat de regulile comune aplicabile contractului de depozit
voluntar
depozitarul raspunde in caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile
depozitului neremunerat.

DEPOZITUL HOTELIER

este considerat un accesoriu al contractului hotelier ori al contractului de

prestatii turistice sau de alta natura.
depozitul hotelier este contractul de depozit- strans legat de contractul hotelier,
de cel de turism ori alte contracte legate de activitatea de cazare a persoanelor-
care are ca obiect primirea, contra cost, spre pastrare si conservare, de catre
hoteluri, a bunurilor care sunt aduse in hotel de catre calatori, pentru intreaga
perioada a sederii acestora in respectivul spatiu de cazare.
Regimul juridic al contractului de depozit hotelier

persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este

raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea
bunurilor aduse de client in hotel.
categorii de bunuri ce pot fi aduse in hotel:
 1. bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului (bagajele-haine,
incaltaminte, accesorii)
2. bunurile aflate in afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei
sale sau un prepus al hotelierului trebuie sa le supravegheze pe perioada
cazarii (autoturisme, biciclete, motociclete, ambarcatiuni)
3. bunurile aflate in hotel sau in afara hotelului pentru care hotelierul, un
membru al familiei ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de
supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii
clientului

partile contractului de depozit hotelier pot conveni ca fiind bunuri aduse in hotel, deci
care vor intra in obiectul juridic al obligatiilor de pastrare catre hotelier si animalele
de companie. In lipsa unei stipulatii exprese in acest sens, astfel de animale nu vor
intra sub protectia juridica a contractului de depozit hotelier.

sunt reglementate 3 grade ale raspunderii hotelierului fata de clienti:

- hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugereau sau furtul bunurilor
clientului este cauzata:
a) de client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea
sa ori de vizitatorii sai
b) de un caz de forta majora
c) de natura bunului
- hotelierul va raspunde nelimitat in situatiile:
a) daca prejudiciul a fost cauza din culpa hotelierului sau a unei pentru care
acesta raspunde
b) daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului
c) daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care,
potrivit legii, era obligat sa le primeasca.
- hotelierul raspunde limitat ori de cate ori s-a produs deteriorarea, distrugerea sau
furtul bunurilor considerate aduse in hotel, in limita unei valori de o suta de ori mai
mare decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere clientului.

Obligatiile si drepturile hotelierului

sa primeasca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand
clientilor sai; hotelierul poate refuza aceasta in cazul in care tinand seama de
importanta si conditiile de exploatare a hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase
ori sunt incomode sau periculoase.
are dreptul de a verifica/examina bunurile care ii sunt predate spre depozitare si
sa ceara depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat
daca hotelierul pune la dispozitia clientilor sai, in camerele de hotel repartizate, o
casa de valori, nu se va considera ca a primit spre pastrare bunurile clientilor pe
care acestia le pot pastra in acele case de valori.
hotelierul nu se va putea opune dovedirii cu martori a faptului aducerii in hotel a
bunurilor clientilor, indiferent de valoarea acelor bunuri.
hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client, daca
acesta nu plateste pretul camerei si al serviciilor prestate, cu exceptia
documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala.
 NCC instituie sanctiunea decaderii clientului din dreptul de a cere repararea
prejudiciului daca, in concreto, vor fi reunite cumulativ 2 imprejurari negative:
1. in cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul, nu a instiintat
administratia hotelului.
2. desi a anuntat administratia hotelului in 24 de ore, nu a introdus actiunea in
repararea prejudiciului in termen de 6 luni de la data procedurii acestuia.

- aceasta sanctiune nu va fi aplicata in cazul in care prejudiciul s-a produs cu

privire la bunurile incredintate spre pastrare hotelierului sau cu privire la care
acesta a refuzat sa le primeasca in depozit, desi era obligat sa o faca.
- culpa hotelierului va fi apreciata in abstracto, pentru ca depozitul hotelier este
oneros;
- in caz de paguba suportata de clientii hotelurilor, va functiona o prezumtie de
culpa a hotelierului, pe care va trebuie sa o rastoarne daca doreste sa fie
exonerat de raspundere.
hotelierii si cei asimilati lor nu vor raspunde pentru furtul, pierdere sau
disparitia obiectelor de valoare care nu au fost declarate la venire sau nu au
fost incredintate spre pastrar celor in drept.

SECHESTRUL CONVENTIONAL

sechestrul, ca forma speciala a contractului de depozit, are in vedere depozitarea

unui lucru (un lucru litigios) asupra caruia doua parti potrivnice pretind a avea
un drept prioritar.
sechestrul conventional este depozitul prin care doua sau mai multe persoane
incredinteaza unui tert (administrator-sechestru), unul sau mai multe bunuri
mobile ori imobile in privinta carora exista o contestatie sau incertitudine
juridica, cu obligatia pentru aceasta de a le pastra si a le restitui celui
recunoscut ca titular al dreptului.
partile contractului se numesc:
- sechestrant= acea persoana care preda bunul in mana tertului si care are
posesia sau macar detentia precara a bunului litigios
- administratorul-sechestru= terta persoana care accepta sa primeasca in
depozit bunul pana la solutionarea litigiului.
- sechestrul se incheie intre sechestrant in calitate de deponent si
administrator-sechestru in calitate de depozitar.

obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru sunt determinate prin

conventia partilor, iar in lipsa se aplica regulile prezentei sectiuni.
sechestrul poate fi:
a. conventional (cand decizia de a incheia un contract de depozit sechestru se
ia prin consimtamantul partilor in litigiu, care pe timpul procesului
incredinteaza bunul unui tert pentru pastrare si restituire la finele procesului)
b. judiciar ( cand depozitul este dispus de instanta, ca masura judicioasa de
administrare a procesului, depozitarul fiind indicat de instanta, fie la
propunerea partilor, fie din oficiu).
sechestrul poate fi gratuit sau oneros
- daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie.
- chiar daca contractul de sechestru s-a convenit a fi cu titlu gratuit, administratorul-
sechestru are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor facute pt conservarea si
administrarea bunului sechestrat, precum si la plata despagubirilor pentru pierderile
suferite in legatura cu acesta.
- daca contractul de sechestru este gratuit, culpa administratorului-sechestru, la
nevoie, se va aprecia in concreto, pe cand in cazul contractului cu titlu oneros, culpa
va fi apreciata in abstracto.

obiect al obligatiilor pe care si le asuma administratorul-sechestru il pot constitui atat

bunurile mobile, cat si imobile, spre deosebire de contractul de depozit propriu-zis.
administratorul-sechestru este obligat sa pazeasca si sa conserve obiectul
sechestrului cu grija unui depozitar, putand efectua chiar si acte de administrare,
daca natura bunului o cere.
chiar daca bunul nu poate fi conservat sau daca dintr-un alt motiv masura instrainarii
este vadit necesara, cu autorizarea instantei judecatoresti, administratorul-sechestru
va putea sa instraineze bunul.
administratorul-sechestru este obligat sa predea bunul in litigiu persoanei care a
castigat procesul, dar numai dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, cu
exceptia situatiei in care partile litigante nu vor fi convenit altfel.
contractul de sechestru se aseamana cu cel de depozit voluntar, dar exista si
deosebiri intre acestea:
- depozitul voluntar nu are in vedere bunuri litigioase, mobile sau imobile.
- sechestrul este, in principiu, oneros, pe cand depozitul voluntar este, in
principiu, gratuit.
- sechestrul este obligat sa predea bunul celui indreptati doar dupa ce
hotararea ramane definitiva, pe cand in cazul depozitului, depozitarul este
obligat sa predea bunul la simpla cerere a deponentului ori a imputernicitului
acestuia.

SECHESTRUL JUDICIAR

un astfel de tip de sechestru se impune atunci cand exista un proces asupra

proprietatii sau posesiei unui lucru (mobil sau imobil) si/sau asupra folosintei
ori administrarii unui lucru comun, daca aceasta masura este necesara pt
conservarea bunului respectiv.
sechestrul judiciar poate fi instituit chiar si in lipsa unui proces, si cu privire la un
bun referitor la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras,
distrus sau alterat de posesorul sau actual, precum si asupra unor bunuri mobile care
alcatuiesc garantia creditorului.
sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul
litigiului sau, in conditiile legii, a altor bunuri, prin incredintarea pazei acestora
unui administrator-sechestru.
administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare si de
administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati datorii cu
caracter curent, precum si pe cele constatate prin titlu executoriu.
- in cazuri urgente, instanta va putea numi, prin incheiere definitiva data fara
citarea partilor, un administrator provizoriu pana la solutionarea cererii de
sechestru judiciar.
 pentru a se institui un sechestru judiciar trebuie intrunite cumulativ conditiile:
- sa fi fost pornit un proces referitor la proprietate sau macar posesia unui bun
comun, proces vizand administrarea ori folosinta unui bun.
- reclamantul sa fi fost cel care a formulat cererea de sechestru
- infiintarea sechestrului sa fie oportuna, dpdv al exigentelor principiului unei
bune administrari a justitiei.
- daca este necesar, reclamantul va fi indatorat sa depuna cautiunea ceruta de
instanta
de regula, scopul instituirii sechestrului judiciar este acela de a preveni
degradarea, distrugerea, deteriorarea, exploatarea defectuoasa ori chiar instrainarea
frauduloasa a bunului litigios.
nu are suport legal (nu este admisibila) solutia data de unele instante de judecata, in
caz de neintelegere intre asociati/actionari/administratori ai societatilor, de a numi un
administrator(sechestru) cu insarcinarea de a reprezenta si administra societatea
pana la solutionarea litigiilor respective.
in vederea atingerii functiilor sechestrului judiciar, insasi legea penala ii apara prin
incriminarea ca infractiune a faptei de sustragere de sub sechestru.
depozitarul bunului sechestrat trebuie sa se ingrijeasca de acesta ca si de
bunul sau si sa il administreze in mod judicios.
sechestrul judiciar este oneros, culpa depozitarului apreciindu-se, dintr-un astfel de
motiv, in abstracto.