Romana noastr, Ion Minulescu

Pe-acelai drum,
Mnai de-acelai ndemn nefast al nzuinii,
De-aceleai nenelese-avnturi spre tot mai sus,
Pe-acelai drum
Pe unde ieri trecur poate,
Strbunii notri
i parinii,
Pe unde, unii dup alii, drumeii trec de mii de ani,

Noi
Crora ni-i dat s ducem enigma vieii mai departe
i doliul vremilor apuse,
i-al idealurilor scrum
Pe-acelai drum
Vom trece mine cerind din iterele sparte
La umbra zidurilor mute
i-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri

i-n calea noastr ntlni-vom
Pe cei btrni rmai n urm
Pe cei ce ne-or privi cu ochii n lacrmi
Cum le lum-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figur cum suferinele le curm
n suflet sfintele avnturi
i-n gur caldele cuvinte

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri

i-n calarea noastr ntlni-vom
O! cte nu poi s-ntlneti
Cnd drumu-i lung
i nesfrit e nzuina ce te mn
 Tot mai departe
i te poart,
Ca pe un orb inut de mn,
Spre-ntrezrite-Aureole
Nimicuri scumpe pmnteti!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!

i mndri poate ca seninul albastru-al sngelui regesc.

Dar va veni o zi n care

Ne vom opri deodat-n drum,
nspimntai c-n urma noastr
Zri-vom pe-alii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
i rd c nu-i putem opri

Da
Va veni i ziua-n care vom obosi,
i va veni
Un timp n care-al nzuinii i-al aiurrilor parfum
Ne va prea miros de smirn,
Iar cntul iterelor sparte
Un Psalm cntat de-un preot gngav
La cptiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoate

i-atunci, privind un urma lor

Ca cei ce n-au nimic s-i spun
Cnd nu-i pot spune tot ce vor
La umbra zidurilor mute
i-a secularilor castani,
Vom adormi ca i drumeii
Ce dorm uitai de mii de ani!