STUDIU ASUPRA RUGACIUNII TATAL NOSTRU

TATAL NOSTRU

Raspunzand la intrebarea "Doamne, invata-ne, cum sa ne rugam?", Isus a zis: "Cand va rugati,
iata cum sa procedati. Cand va rugati, rugati-va asa". Apoi incepe cu aceste cuvinte: Tatal
nostru care esti in ceruri.

Ati remarcat deja cat de obisnuiti sunt crestinii sa-si inceapa rugaciunile cu termenul "Tata" sau
"Tatal nostru" sau "Tatal nostru ceresc". Din nou si din nou majoritatea rugaciunilor personale,
puternic exprimate emotional, incep cu una din formulele de adresare catre Dumnezeu ca si
"Tata". Avem o tendinta sa luam acest titlu al lui Dumnezeu ca pe ceva care ni se cuvine. Ne
este atat de familiar, suntem atat de obisnuiti cu el ca facand parte din viata noastra sau din
serviciul divin.

Un teolog german, un erudit specializat in studiul Noului Testament, a facut un studiu (intrebat
fiind de cineva), iar rezultatele cercetarii sale au fost urmatoarele. A cautat prin scrierile
Vechiului Testament si prin scrierile rabinice existente in sursele evreiesti timpurii si nu a putut
gasi macar un singur exemplu de scriitor sau autor evreu care sa se fi adresat vreodata in
rugaciune lui Dumnezeu cu termenul "Tata", pana in sec. al X-lea d.Hr. Nu a putut gasi nici
macar o singura rugaciune evreiasca scrisa, care sa fi ramas intacta pe vreun document, decat la
aproximativ o mie de ani dupa Hristos; aceasta include intr-adevar o adresare directa lui
Dumnezeu ca "Tata". Bineinteles ca, gasise texte unde Dumnezeu era prezentat ca si "Tatal",
dar niciodata sub forma unei adresari directe, personale.

Partea extraordinara a cercetarii acestui teolog a fost urmatoarea: el a examinat rugaciunile lui
Isus aflate in paginile Noului Testament si a descoperit ca fiecare rugaciune a Lui, cu exceptia
uneia, incepe adresandu-se lui Dumnezeu cu "Tata". Dar care este importanta acestui fapt? Ei
bine, el a afirmat ca importanta consta in faptul ca Isus, ca evreu si ca rabin, s-a delimitat El
Insusi fata de traditie, indepartandu-se de ea. Si nu era doar o indepartare nesemnificativa ci
una radicala. Era o indepartare care a intampinat o mare ostilitate din partea contemporanilor
Sai. Cand Isus I s-a adresat lui Dumnezeu ca "Tata", contemporanii Sai - fariseii, de exemplu -
au inceput sa-I zica "Cine te crezi tu, de indraznesti sa-I spui lui Dumnezeu 'Tata'? Esti doar un
om!!! Ba mai mult, ei au inceput sa gandeasca si mai in profunzime, mult mai mult decat am fi
facut noi doar uitandu-ne la aceste cuvinte si I-au zis: "Tu care esti doar un om, te consideri pe
tine insuti ca fiind egal cu Dumnezeu?". Ei au inteles ca pentru a I se adresa lui Dumnezeu intr-
un mod atat de familiar, pentru a arata un sens atat de profund al intimitatii dintre El si Tatal, El
trebuie sa fie cineva foarte important. De fapt chiar era, era Fiul lui Dumnezeu, intr-un sens
unic pe care doar El il intelegea.

Uitati-va cu atentie la ceea ce spune Isus: "Vreti sa invatati cum sa va rugati? Ei bine, cand va
rugati sa spuneti Tatal nostru". El le spune de fapt: "Nu numai ca am permisiunea sa Ma
adresez lui Dumnezeu cu termenul "Tata", ci va incredintez si voua chiar acum acest
privilegiu".
Cred ca realizati, dragi prieteni, ca una dintre cele mai importante doctrine ale Noului
Testament care scoate in evidenta rascumpararea noastra este doctrina adoptiei. Din
perspectiva firii pamantesti suntem copii ai maniei. Dumnezeu nu este Tatal nostru natural, in
termenii unei relatii intime, personale, de Tata-fiu. Dar noi am fost adoptati in familia lui
Dumnezeu prin Hristos. Hristos este singurul nascut al Tatalui (monogenes), singurul Fiu al
Tatalui, singurul care are dreptul pe acest pamant sa I se adreseze lui Dumnezeu cu Ava, adica
Tata. In acel moment El Isi invita ucenicii sa I se alature pentru a incepe si ei sa foloseasca acea
forma de adresare ... pentru a intra si ei intr-o relatie speciala cu Tatal.

Bineinteles ca nu numai Fiul ne da dreptul acesta si autoritatea de a ne adresa lui Dumnezeu cu

"Tata", ci si Duhul Sfant, Cel care ne asista in viata noastra de rugaciune, Cel care ne ajuta, Cel
care mijloceste pentru noi si ne da dreptul sa strigam "Ava! Tata!".

In concluzie, ideea principala este ca lucrul acesta nu trebuie luat ca pe ceva ce ni se cuvine si
nu trebuie tratat cu usurinta. De fiecare data cand spunem rugaciunea Tatal nostru, de fiecare
data cand ne deschidem buzele si spunem "Tatal nostru", ar trebui sa ne indreptam cu gandul la
faptul ca am fost adoptati in familia lui Dumnezeu, am fost altoiti in Hristos si am fost plasati
intr-o relatie intima, personala cu Dumnezeu, de tipul Tata-fiu, o relatie in care nu putem intra
prin firea pamanteasca. Ea a fost castigata pentru noi prin ascultarea desavarsita a Fiului care a
primit o mostenire ce I-a fost promisa inca de la intemeierea lumii, o mostenire pe care o
imparte cu fratii si surorile Lui, care sunt in El. Si cand ne aducem aminte de toate aceste
lucruri, ne rugam rugaciunea Tatal nostru.

SFINTEASCA-SE NUMELE TAU

Care sunt prioritatile vietii vostre de rugaciune? Ganditi-va cu atentie si analizati-va, punandu-
va intrebarea: Care sunt lucrurile pentru care aveti tendinta sa va rugati in mod repetat? Care
sunt subiectele pe care le reluati mereu si mereu in rugaciunile voastre? Ce anume este cel mai
important pentru voi atunci cand veniti inaintea lui Dumnezeu in rugaciune?

Oricine stie ce este aceea o cerere. Este acea bucatica de hartie pe care oamenii v-o aduc ca sa
va puneti semnatura pe ea atunci cand doriti ca Guvernul sau Corpul de control al vreunei
Asociatii sa schimbe o anumita lege - este o cerere pe care o elaborati si apoi va puneti
semnatura pe ea. O cerere este o petitie, o rugaminte, o solicitare. Si atunci cand Isus ne da
structura rugaciunii Tatal nostru, El ne lasa totodata modele specifice de cereri pe care sa le
folosim in viata noastra de rugaciune.

Intrebarea pe care ne-o punem astazi este urmatoarea: Care este prima cerere pe care o intalnim
in rugaciunea Tatal nostru? Care este primul lucru pentru care Isus ne spune sa ne rugam? Cu
alte cuvinte, care sunt prioritatile pe care Isus le listeaza in acest exemplu de rugaciune?
Aceasta este o intrebare pe care, de multe ori, o pierdem din vedere deoarece avem tendinta sa
intelegem gresit acest aspect particular al rugaciunii Tatal nostru, considerandu-l parte din
formula de adresare si nu o cerere ca atare. In realitate insa este o cerere. Iar acesta prima
cerere este: "Sfinteasca-se Numele Tau". Aceasta deci este prima cerere din rugaciunea Tatal
nostru. Si n-as avea cuvinte sa subliniez cat de important este pentru noi sa sesizam ce anume
ne invata Isus despre rugaciune. Avem tendinta sa credem ca expresia Sfinteasca-se Numele
Tau este o parte din formula de adresare Tatal nostru care esti in ceruri, Sfinteasca-se Numele
Tau. Aceasta ar insemna: "Numele Tau este sfant" sau "Tu esti Tatal cel sfant din ceruri". Insa
nu acesta este formatul rugaciunii. Nu este o simpla afirmatie care spune ca Numele lui
Dumnezeu este sfant, ci este mai degraba o cerere; Isus spune de fapt: "O Tata, ma rog ca
Numele Tau sa fie sfintit!", numele Tau sa fie privit ca un Nume sfant si tratat cu reverenta.
Pentru ca ceea ce este sfintit, este ceea ce a fost pus deoparte, ceea ce a fost desemnat sa fie
sfant sau sacru.
"Sfinteasca-se Numele Tau, Vie Imparatia Ta, Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe
pamant".
M-am intrebat adesea daca atunci cand a expus prioritatile rugaciunii, Isus a avut in minte un
anume motiv pentru care le-a listat in aceasta ordine. Prima dintre toate este Sfinteasca-se
Numele Tau; a doua - Vie Imparatia Ta; a treia - Faca-se voia Ta.

Desi aceste expresii se disting unele de altele, exista totusi o legatura foarte stransa intre ele.
Ele sunt atat de strans relationate incat nu le putem separa nicidecum. Sunt convins ca desi ne
rugam pentru manifestarea si victoria Imparatiei lui Dumnezeu si desi ne rugam ca voia lui
Dumnezeu sa se faca in aceasta lume, cred ca aceasta poate deveni o rugaciune zadarnica,
pentru ca nu putem nadajdui in victoria Imparatiei lui Dumnezeu in aceasta lume pana cand
Numele Lui nu va fi privit ca sfant. Caci Imparatia lui Dumnezeu nu vine la oamenii care nu au
reverenta fata de El. Voia lui Dumnezeu nu se implineste prin oamenii care nu-L privesc cu
respect si adorare. Si astfel, inceputul evlaviei, inceputul transformarii vietii noastre si a
societatii porneste odata cu atitudinea noastra si pozitia noastra fata de caracterul lui
Dumnezeu.

Cand Dumnezeu a ales niste oameni si a facut din ei o mare natiune, El a creat un fundament
pentru acea societate sfanta, incluzand in primele zece porunci o lege cu privire la modul in
care era folosit Numele Sau: "Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeul tau! (sau "Sa
nu folosesti nesabuit Numele Domnului, Dumnezeul tau!")

Era atat de importanta incat, atunci cand Si-a invatat Biserica cum sa se roage, a zis: "Atunci
cand veniti in rugaciune, primul lucru pentru care doresc sa va rugati este sfintirea Numelui
Tatalui Meu". Pentru ca aceasta este baza oricarui lucru.

Comportamentul nostru, modul in care ne traim viata inaintea lui Dumnezeu, este determinat de
atitudinea noastra fata de Dumnezeu si perspectiva noastra fata de ce este El. Nu poate exista
inchinare, adorare si ascultare care sa curga din inima daca nu exista reverenta fata de Numele
lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca exista un mare adevar care nu poate fi ignorat, si anume: cum
este posibil ca cineva sa aiba un mare respect pentru Dumnezeu, o reverenta autentica, o teama
sfanta in relatie cu Dumnezeu, si in acelasi timp sa foloseasca in mod nesabuit Numele Lui in
vorbirea lui zilnica.

Daca nu avem respect fata de Numele Lui, aceasta demonstreaza cat se poate de clar ca nu
avem respect fata de El Insusi. Prin urmare, atunci cand Isus spune ca ar trebui sa ne rugam ca
Numele lui Dumnezeu sa fie sfintit, El ne spune de fapt ca ar trebui sa-L privim pe El Insusi ca
fiind sfant.

VIE IMPARATIA TA

Exista un cuvant care apare de mai multe ori: "Sfinteasca-se Numele Tau, Vie Imparatia Ta,
Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant". Apoi, incepand cu a patra cerere avem un alt
cuvant care se repeta: "Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Daca nu ni s-ar fi
dat si noua atentie in aceasta rugaciune, atunci ne-am fi apropiat cu greu de acest model de
rugaciune. Dar ceea ce trebuie sa realizam este ca atentia principala la inceputul acestor cereri
este indreptata spre Dumnezeu. Prioritatile din rugaciunea lui Isus sunt focalizate pe
preamarirea lui Dumnezeu. Numele Tau, Imparatia Ta, voia Ta - asa se pune problema in
teritoriul unde exista intr-adevar suveranitate. Nu voia oamenilor este prioritate. Nu dorinta
fiecarui individ are ultimul cuvant.

De multe ori, atunci cand oamenii vin la mine si ma intreaba care sunt regulile atunci cand
trebuie sa se roage, sau cum ar trebui sa se apropie de Dumnezeu in rugaciune, sau care este
modul corect in care ar trebui sa se roage, le spun ca nu exista decat doua reguli de care trebuie
sa tina cont. In primul rand trebuie sa constientizam cui ne adresam, iar in al doilea rand
trebuie sa constientizam cine suntem noi. Aceasta inseamna ca primul lucru de care trebuie sa
ne amintim si de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne rugam, este cu Cine stam de vorba.
Iar al doilea lucru pe care trebuie sa ni-l amintim este cine suntem noi.

Cel mai important lucru este ca rugaciunea ne schimba pe noi insine. Pentru ca, cu cat suntem
implicati mai profund in relatia cu Dumnezeu si cu cat devenim mai constienti cui ne adresam,
cu atat devenim mai intelepti, fiindca cunostinta lui Dumnezeu incepe sa se reflecte asupra
noastra, iar noi incepem sa ne vedem cu adevarat cine suntem si sa intelegem ce mare nevoie
avem de schimbare. Rugaciunea ne schimba.

Daca exista cu adevarat o tema care leaga laolalta Vechiul Testament si Noul Testament, atunci
fiti siguri ca aceasta tema centrala este Imparatia lui Dumnezeu. Inceputul lucrarii pamantesti a
lui Hristos a fost vestita de catre Ioan Botezatorul, care a aratat celor din Israel nevoia lor de
pocainta. De ce? "Pentru ca", a zis el, "Imparatia lui Dumnezeu este aproape". Acelasi mesaj a
fost rostit si de catre Isus in momentul in care Si-a inceput lucrarea: "Pocaiti-va, pentru ca
Imparatia lui Dumnezeu este aproape!"