Sunteți pe pagina 1din 11

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CAPITALURILE UNEI INSTITUŢII PUBLICE

1. Organizarea contabilităţii capitalurilor

Instituţiile publice desfăşoară diverse servicii publice [serviciul public de legiferare (care funcţionează prin Camera Deputaţilor şi Senat), serviciul public judiciar (care funcţionează prin instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii) şi servicii publice administrative (serviciul educaţiei şi cercetării, serviciul apărării naţionale, serviciul de poliţie, serviciul finanţelor publice etc.)]. Efectuarea acestor activităţi este condiţionată de prezenţa celor trei factori (agenţi) fundamentali, şi anume: munca, natura şi capitalul. Ultimul factor este o condiţie esenţială pentru constituirea şi funcţionarea instituţiei publice. Capitalul deţinut de către entitatea publică este o componentă a pasivului patrimonial, arătând provenienţa unor elemente (de regulă, active) care rămân în unitate cel puţin un an. Deoarece capitalul se află la dispoziţia instituţiilor publice o perioadă mai mare de timp (de regulă mai mare de un an), acesta mai este cunoscut şi sub denumirea de capital permanent. Este format din capitaluri proprii, datorii cu scadenţa mai mare de un an şi din provizioane. Evidenţa capitalului permanent se ţine cu ajutorul conturilor din clasa 1 „CONTURI DE CAPITALURI”. Din această clasă fac parte următoarele grupe de conturi: 10 „CAPITAL, REZERVE, FONDURI”, 11 „REZULTATUL REPORTAT”, 12 „REZUL TATUL PATRIMONIAL”, 13 „FONDURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ”, 15 „PROVIZIOANE” şi 16 „ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE” (pe termen mediu şi lung).

2. Contabilitatea capitalurilor proprii ale unei instituţii publice

Totalitatea surselor de finanţare stabile aflate la dispoziţia instituţiilor publice, după deducerea tuturor datoriilor, constituie capitalurile proprii. Acestea reprezintă, aşadar, interesul rezidual al statului sau al unităţilor administra-tiv-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituţii publice, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii se mai numesc şi active nete sau patrimoniu net şi se determină ca diferenţă între active şi datorii, astfel:

Active nete / Capitaluri proprii = Total active – Total datorii

Capitalurile unei instituţii publice cuprind: fondurile, rezervele din reeva-luare, rezultatul reportat şi rezultatul patrimonial. Aceste elemente se evidenţi-ază cu ajutorul conturilor din grupa 10 „CAPITAL, REZERVE, FONDURI”.

2.1. Contabilitatea fondurilor

În categoria fondurile unei instituţii publice se includ:

a) fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului;

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

b) fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului;

c) fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale;

d) fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale;

e) fondul activelor fixe necorporale;

f) fondurile cu destinaţie specială (fondul de rezervă al bugetului asigurărilor sociale de stat,

fondul de rezervă constituit conform Legii nr.95/2006, alte fonduri – fondul de dezvoltare al

spitalului). Constituţia României precizează că proprietatea este publică sau privată. Proprietatea

publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular (stat, unitate administrativ-teritorială sau persoane fizice) este şi proprietatea privată. Proprietatea publică (domeniul public) este alcătuită din bunurile care, prin natura lor sau potrivit legii, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ- teritoriale prin modalităţile prevăzute de lege. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele şi în condiţiile legii 1 . Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi înstrăinate; pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriere, în

condiţiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;

c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de

bună credinţă asupra bunurilor mobile. Ele pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local. Darea în administrare a bunurilor din domeniul public se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, iar contractul de închiriere trebuie să cuprindă clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare. Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică, în condiţiile legii. Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea unor astfel de bunuri se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ; spaţiul aerian; apele de suprafaţă, cu albiile lor minore,

1 * * * Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, Monitorul Oficial al României, nr.448/24.11.1998, cu modificările şi completările ulterioare.

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

malurile şi cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, marea teritorială şi fundul apelor maritime, căile navigabile interioare; terenurile obţinute prin lucrări de îndiguiri, de desecări şi de combatere a eroziunii solului; terenurile staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor; parcurile naţionale; rezervaţiile naturale şi monumentele naturii; infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă; tunelele şi casetele de metrou, precum şi insta- laţiile aferente acestuia; drumurile naţionale (autostrăzi, drumuri naţionale europene etc.); canalele navigabile, cuvetele canalului, construcţiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apărările şi consolidările de maluri şi de taluzuri, zonele de siguranţă de pe malurile canalului, drumurile de acces şi teritoriile pe care sunt realizate acestea; canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii, cu prizele aferente; digurile de apărare împotriva inundaţiilor; terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare; statuile şi monumentele declarate de interes public naţional; ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice; muzeele, colecţiile de artă declarate de interes public naţional; terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora, instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, unităţile Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, serviciile publice de informaţii, prefecturile etc. Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte anual, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de alte autorităţi publice centrale care au în administrare asemenea bunuri, după depunerea situaţiei financiare anuale. Centralizarea inventarului menţionat se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice şi se su- pune anual spre aprobare Guvernului. Acele bunuri care se află în proprietatea statului şi care nu fac parte din domeniul public al acestuia alcătuiesc domeniul privat al statului. Asupra respectivelor bunuri statul are drept de proprietate privată. Bunurile de această natură sunt supuse regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel. Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional. Se au în vedere următoarele bunuri: drumurile judeţene; terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeţean şi aparatul propriu al acestuia, precum şi instituţiile publice de interes judeţean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau local; reţelele de alimentare cu apă realizate în sistem zonal sau microzonal, precum şi staţiile de tratare a apelor uzate cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente acestora. Bunurile de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean, alcătuiesc domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor. Este vorba despre: drumurile comunale şi străzile; pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement; lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean; terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi primăria, precum şi

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

instituţiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea; locuinţele sociale; statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public naţional; cimitirele orăşeneşti şi comunale; reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente etc. Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale se întocmeşte, după caz, de comisii special constituite, conduse de preşedinţii consiliilor judeţene, respectiv de primarul general al Municipiului Bucureşti sau de primari. Inventarele astfel întocmite se însuşesc, după caz, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale. Se centralizează apoi de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi se trimit Guvernului, pentru ca prin hotărâre să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau la cel de interes local. Constituie domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale acele bunuri care se află în proprietatea acestora şi care nu fac parte din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale. Asupra bunurilor de această natură au drept de proprietate privată unităţile administrativ-teritoriale. Respectivele bunuri sunt supuse regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit prevederilor din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia, dreptul de proprietate publică se dobândeşte după cum urmează:

a) pe cale naturală;

b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii;

c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;

d) prin acte de donaţie sau legate 2 acceptate de guvern, de consiliul judeţean sau de consiliul

local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-

teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;

f) prin alte moduri prevăzute de lege.

Dacă bunul a pierit sau a fost trecut în domeniul privat, dreptul de proprietate publică încetează. Trecerea bunurilor din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin

hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţia României sau prin lege nu se dispune altfel. În legătură cu trecerea bunurilor dintr-un domeniu în altul, se au în vedere următoarele 3 :

a) trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia se face

prin hotărâre a Guvernului;

b) trecerea bunurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teri-toriale în domeniul

public al acestora se face prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local, după caz;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale, la care

statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, se poate face numai cu plata şi cu acordul

adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective; în lipsa acordului menţionat,

2 Legatele sunt bunuri sau fracţiuni patrimoniale transmise pe cale succesorală. 3 * * * Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, Monitorul Oficial al României, nr.448/24.11.1998, cu modificările şi completările ulterioare.

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

bunurile societăţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire; d) trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face, la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului; e) trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.

CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII ALE UNEI INSTITUŢII PUBLICE

Evidenţa bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi care nu se supun amortizării, potrivit legii, se ţine cu ajutorul contului 101 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului”. Este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează, prin debitul conturilor corespunzătoare, terenurile, amenajările la terenuri, instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele, plantaţiile şi alte active ale statului intrate în domeniul public al statului, potrivit legii, iar în debit se reflectă bunurile de această natură ieşite din domeniul public al statului, conform legii. Soldul creditor al contului reprezintă bunurile care alcătuiesc, la un moment dat, domeniul public al statului.

Operaţiuni privind funcţiunea contului 101:

1. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri care alcătuiesc domeniul public al

statului intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării 211.01.00, 211.02.00 = 101.00.00

2. cu valoarea construcțiilor care alcătuiesc domeniul public al statului intrate în patrimoniu,

potrivit legii, care nu se supun amortizării

212.0x.0y = 101.00.00

3. cu valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care

alcătuiesc domeniul public al statului intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

213.01.00, 213.02.00, 213.03.00 = 101.00.00

4. cu valoarea altor active ale statului inregistrate în evidență, care nu se supun amortizării,

potrivit legii

215.00.00 = 101.00.00

5. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri, construcțiilor, instalațiilor tehnice,

mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor și a altor active care alcătuiesc domeniul public al

statului ieșite din patrimoniu/scăzute din evidență, potrivit legii 101.00.00 = 211.01.00, 211.02.00, 212.0x.0y, 213.01.00, 213.02.00, 213.03.00, 215.00.00

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

Cu ajutorul contului 102 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului” se ţine evidenţa bunurilor ce nu se supun amortizării şi care alcătuiesc acest domeniu. Este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează, prin debitul conturilor corespunzătoare, terenurile, amenajările la terenuri, instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele, plantaţiile intrate în domeniul privat al statului, potrivit legii, iar în debit se reflectă bunurile de această natură ieşite din domeniul privat al statului, conform legii. Soldul creditor al contului reprezintă bunurile care alcătuiesc, la un moment dat, domeniul privat al statului.

Operaţiuni privind funcţiunea contului 102:

1. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri care alcătuiesc domeniul privat al

statului intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

211.01.00, 211.02.00 = 102.01.01

2. cu valoarea construcțiilor care alcătuiesc domeniul privat al statului intrate în patrimoniu,

potrivit legii, care nu se supun amortizării

212.0x.0y = 102.01.01

3. cu valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care

alcătuiesc domeniul privat al statului intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun

amortizării

213.01.00, 213.02.00, 213.03.00 = 102.01.01

4. cu valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor

umane și materiale și a altor active fixe corporale alcătuiesc domeniul privat al statului intrate în

patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

214.00.00 = 102.01.01

5. valoarea bunurilor intrate sau confiscate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului:

347.00.00 = 102.01.03

6. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri, construcțiilor, instalațiilor tehnice,

mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care alcătuiesc domeniul privat al statului ieșite

din patrimoniu/scăzute din evidență, potrivit legii 102.01.01 = 211.01.00, 211.02.00, 212.0x.0y, 213.01.00, 213.02.00, 213.03.00, 214.00.00

7. valoarea bunurilor intrate sau confiscate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului,

scăzute din evidenţă:

102.01.03 = 347.00.00

8. valoarea bunurilor intrate sau confiscate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului,

valorificate în regim de consignaţie:

102.01.03 = 359.00.00

Valoarea terenurilor, amenajărilor la terenuri, construcţiilor, instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ- teritoriale şi care nu se supun amortizării se evidenţiază cu ajutorul contului 103 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale”. Este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează, prin debitul conturilor corespunzătoare, terenurile, amenajările la

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

terenuri, instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele, plantaţiile intrate în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit legii, iar în debit se reflectă bunurile de această natură ieşite din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, conform legii. Soldul creditor al contului reprezintă bunurile care alcătuiesc, la un moment dat, domeniul public al unităţilor administrativ- teritoriale. Bunurile care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi care nu se supun amortizării, potrivit legii, se contabilizează cu ajutorul contului 104 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale”. Este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează, prin debitul conturilor corespunzătoare, terenurile, amenajările la terenuri, instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele, plantaţiile intrate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit legii, iar în debit se reflectă bunurile de această natură ieşite din domeniul privat al administrativ-teritoriale, conform legii. Soldul creditor al contului reprezintă bunurile care alcătuiesc, la un moment dat, domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

Operaţiuni privind funcţiunea conturilor 103 şi, respectiv, 104:

1. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri care alcătuiesc domeniul public al

unităţilor administrativ-teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

211.01.00, 211.02.00 = 103.00.00

2. cu valoarea construcțiilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-

teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

212.0x.0y = 103.00.00

3. cu valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care

alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii,

care nu se supun amortizării

213.01.00, 213.02.00, 213.03.00 = 103.00.00

4. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri, construcțiilor, instalațiilor tehnice,

mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor și a altor active care alcătuiesc domeniul public al

unităţilor administrativ-teritoriale ieșite din patrimoniu/scăzute din evidență, potrivit legii 103.00.00 = 211.01.00, 211.02.00, 212.0x.0y, 213.01.00, 213.02.00, 213.03.00

5. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri care alcătuiesc domeniul privat al

unităţilor administrativ-teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

211.01.00, 211.02.00 = 104.01.01

6. cu valoarea construcțiilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-

teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

212.0x.0y = 104.01.01

7. cu valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care

alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii,

care nu se supun amortizării 213.01.00, 213.02.00, 213.03.00 = 104.01.01

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

8. cu valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor

umane și materiale și a altor active fixe corporale alcătuiesc domeniul privat al unităţilor

administrativ-teritoriale intrate în patrimoniu, potrivit legii, care nu se supun amortizării

214.00.00 = 104.01.01

9. valoarea bunurilor intrate sau confiscate, potrivit legii, în proprietatea privată a unităţilor

administrativ-teritoriale:

349.00.00 = 104.01.03

10. cu valoarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri, construcțiilor, instalațiilor tehnice,

mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale ieșite din patrimoniu/scăzute din evidență, potrivit legii 104.01.01 = 211.01.00, 211.02.00, 212.0x.0y, 213.01.00, 213.02.00, 213.03.00, 214.00.00

11. valoarea bunurilor intrate sau confiscate, potrivit legii, în proprietatea privată a unităţilor

administrativ-teritoriale, scăzute din evidenţă:

104.01.03 = 349.00.00

12. valoarea bunurilor intrate sau confiscate, potrivit legii, în proprietatea privată a unităţilor

administrativ-teritoriale, valorificate în regim de consignaţie:

104.01.03 = 359.00.00

Evidenţa fondului activelor fixe necorporale se realizează cu ajutorul contului 100 „Fondul activelor fixe necorporale“ care este cont de pasiv. În creditul contului se înregistreaza activele fixe necorporale intrate în patrimoniu, iar în debit, activele fixe necorporale iesite din patrimoniu. Soldul creditor al contului reprezinta fondul activelor fixe necorporale, la un moment dat.

Operaţiuni privind funcţiunea conturilor 100:

1. cu valoarea înregistrarilor evenimentelor cultural-sportive intrate în

patrimoniu potrivit legii:

206.00.00 = 100.00.00

2. cu valoarea înregistrarilor evenimentelor cultural-sportive iesite din

patrimoniu potrivit legii:

100.00.00 = 206.00.00

2.2. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Potrivit legislaţiei contabile româneşti, evaluarea imobilizărilor corporale presupune folosirea costului istoric ca tratament contabil de bază. În condiţiile în care economiile sunt caracterizate de instabilitate monetară, utilizarea costului istoric în evaluarea acestor active face ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să fie într-o măsură mai mare sau mai mică denaturate, ne mai satisfăcând obiectivul de fidelitate 4 . Şi instituţiile publice trebuie să procedeze, din acest motiv, la

4 C. Toma, E. Dumitrean, I. Berheci, I. Haliga, Contabilitate financiară I, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2005, p. 21.

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

anumite intervale de timp, la reevaluarea activelor fixe corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar şi la reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia 5 . Obiectivul operaţiunii de reevaluare este aducerea activelor fixe corporale la costul curent sau la valoarea de intrare actualizată în corelare cu valoarea de piaţă a acestora. Realizarea reevaluării activelor fixe corporale presupune ca instituţiile publice să procedeze la efectuarea inventarierii acestor active în conformitate cu prevederile legale. Componenţa comisiilor de inventariere trebuie astfel stabilită încât să asigure un număr corespunzător de cadre cu pregătire tehnică şi economică în domeniu care să poată aprecia gradul de uzură fizică şi morală al bunurilor inventariate. Activele fixe corporale supuse reevaluării sunt prezentate în bilanţ la valoarea reevaluată şi nu la costul lor istoric. Reevaluarea acestora se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justă de la data bilanţului. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului. Elementele dintr-o grupă de active fixe corporale 6 se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite. Dacă un activ fix corporal este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care acesta face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei când nu există nici o piaţă activă pentru acel activ. Când un activ dintr-o grupă de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauză că nu există o piaţă activă pentru acel activ, atunci activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată şi ajustările pentru depreciere cumulate. În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie sau costului de producţie, după caz. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia determinată în urma reevaluării 7 . Dacă valoarea justă a unui activ fix corporal nu mai poate fi determinată prin referinţă la o piaţă activă, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad amortizarea şi ajustările pentru depreciere cumulate. Pentru determinarea diferenţei din reevaluarea activelor fixe corporale se au în vedere: 1) valoarea rezultată în urma reevaluării activelor fixe corporale; 2) valoarea de înregistrare în contabilitate a activului fix corporal la data intrării în patrimoniul instituţiei publice. Data intrării în patrimoniu se consideră: a) data înscrisă în documentele de achiziţie, pentru activele fixe corporale procurate cu titlu oneros; b) data înscrisă în documentele întocmite, pentru activele fixe corporale construite sau produse de instituţia publică; c) data înscrisă în documentele transmise de donator, pentru activele fixe corporale primite cu titlu gratuit.

5 * * * Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, nr. 963/30.12.2014.

6 O grupă de active fixe corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare aflate în exploatarea unei instituţii publice. Exemple de grupe de active fixe corporale sunt următoarele: terenuri, clădiri, maşini şi echipamente etc.

7 * * * Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Monitorul Oficial al României, nr. 1186 bis/29.12.2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

Diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării activelor fixe corporale şi valoarea la cost istoric se prezintă în bilanţ la un subpost distinct. Rezervele din reevaluarea activelor fixe corporale nu pot fi utilizate pentru acoperirea pierderilor. Acestea au caracter nedistribuibil, cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii: a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar; b) valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar. În situaţia în care rezultatul reevaluării este o creştere a valorii contabile nete, atunci

aceasta se tratează astfel: 1) ca o creştere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; 2) ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. Când rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează în felul următor: 1) ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă aferentă acelui activ (surplus din reevaluare); 2) ca o scădere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea minimă dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită din rezervele din reevaluare existente se înregistrează ca o cheltuială. Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea activelor fixe corporale, în conformitate cu prevederile legale, se reflectă în debitul sau creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, după caz. Contabilitatea rezervelor din reevaluarea activelor fixe corporale se ţine cu ajutorul contului menţionat care se detaliază pe următoarele conturi sintetice de gradul II şi III:

10501 „Rezerve din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri”

1050100 „Rezerve din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri”

10502 „Rezerve din reevaluarea construcţiilor”

1050200 „Rezerve din reevaluarea construcţiilor”

10503 „Rezerve din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi

plantaţiilor”

1050300 „Rezerve din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi

plantaţiilor”

10504 „Rezerve din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a

valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale” 1050400 „Rezerve din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale”

10505 „Rezerve din reevaluarea altor active ale statului”

1050500 „Rezerve din reevaluarea altor active ale statului”.

Creşterea de valoare rezultată din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri, construcţiilor, instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, ani-malelor, plantaţiilor, mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe

Contabilitate publică, CIG 3 Zi, 2017

corporale, precum şi a altor active ale statului se evidenţiază în creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare” şi în debitul conturilor corespunzătoare din clasa 2 „CONTURI DE ACTIVE FIXE”. În schimb, descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea activelor fixe corporale se reflectă în debitul contului 105 „Rezerve din reevaluare” şi în creditul conturilor corespunzătoare din clasa 2 „CONTURI DE ACTIVE FIXE”. Soldul creditor al contului reprezintă rezerva din reevaluarea activelor fixe corporale existente în instituţia publică.

Operaţiuni privind funcţiunea contului 105:

1. cu creșterea de valoare rezultată din reevaluarea terenurilor și a amenajărilor la terenuri 211.01.00, 211.02.00 = 105.01.00 2. cu creșterea de valoare rezultată din reevaluarea construcțiilor 212.0x.0y = 105.02.00

3. cu creșterea de valoare rezultată din reevaluarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de

transport, animalelor și plantațiilor

213.01.00, 213.02.00, 213.03.00 = 105.03.00

4.

cu

creșterea

de

valoare

rezultată

din

reevaluarea

mobilierului,

aparaturii

birotice,

echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active fixe corporale 214.00.00, 215.00.00 = 105.04.00, 105.05.00

5. cu descreșterea de valoare rezultată din reevaluarea active fixe corporale anterior

menționate și cu rezervele capitalizate

105.0x.00 = 211.01.00, 211.02.00, 212.0x.0y, 213.01.00, 213.02.00, 213.03.00, 214.00.00,

215.00.00

105.0x.00 = 117.00.00, 101.00.00, 102.01.01, 102.01.02, 103.00.00, 104.01.01, 104.01.02