Sunteți pe pagina 1din 12

Epistola întâia c tre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 1

1. Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, i fratele Sostene,

2. Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfin i în Iisus Hristos, celor numi i sfin i, împreun cu to i cei ce cheam numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, i al lor i al nostru:

3. Har vou i pace de la Dumnezeu, Tat l nostru, i de la Domnul nostru Iisus Hristos.

4. Mul umesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vou în Hristos Iisus.

5. C ci întru El v-a i îmbog it deplin întru toate, în tot cuvântul i în toat cuno tin a;

6. Astfel m rturia lui Hristos s-a înt rit în voi,

7. Încât voi nu sunte i lipsi i de nici un dar, a teptând ar tarea Domnului nostru Iisus Hristos,

8. Care v va i înt ri pân la sfâr it, ca s fi i nevinova i în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.

9. Credincios este Dumnezeu, prin Care a i fost chema i la împ rt irea cu Fiul S u Iisus Hristos, Domnul nostru.

10. V îndemn, fra ilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca to i s vorbi i la fel i s nu fie dezbin ri între voi; ci s fi i cu totul uni i în acela i cuget i în aceea i în elegere.

11. C ci, fra ii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit tire c la voi sunt certuri;

12. i spun aceasta, c fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!

13. Oare xs-a împ it Hristos? Nu cumva s-a r stignit Pavel pentru voi? Sau fost-a i boteza i în numele lui Pavel?

14. Mul umesc lui Dumnezeu c pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus i pe Gaius,

15. Ca s nu zic cineva c a i fost boteza i în numele meu.

16. Am botezat i casa lui tefana; afar de ace tia nu tiu s mai fi botezat pe altcineva.

17. C ci Hristos nu m-a trimis ca s botez, ci s binevestesc, dar nu cu în elepciunea cuvântului, ca s nu r mân zadarnic crucea lui Hristos.

18. C ci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

19. C ci scris este: "Pierde-voi în elepciunea în elep ilor i tiin a celor înv i voi nimici-o".

20. Unde este în eleptul? Unde e c rturarul? Unde e cercet torul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebun în elepciunea lumii acesteia?

21. C ci de vreme ce întru în elepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin în elepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu s mântuiasc pe cei ce cred prin nebunia propov duirii.

22. Fiindc i iudeii cer semne, iar elinii caut în elepciune,

23. Îns noi propov duim pe Hristos cel r stignit: pentru iudei, sminteal ; pentru neamuri, nebunie.

24. Dar pentru cei chema i, i iudei i elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu i în elepciunea lui Dumnezeu.

25. Pentru c fapta lui Dumnezeu, socotit de c tre oameni nebunie, este mai în eleapt decât în elepciunea lor i ceea ce se pare ca sl biciune a lui Dumnezeu, mai puternic decât t ria oamenilor.

26. C ci, privi i chemarea voastr , fra ilor, c nu mul i sunt în elep i dup trup, nu mul i sunt puternici, nu mul i sunt de bun neam;

27. Ci Dumnezeu i-a ales pe cele nebune ale lumii, ca s ru ineze pe cei în elep i; Dumnezeu i-a ales pe cele slabe ale lumii, ca s le ru ineze pe cele tari;

28. Dumnezeu i-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele neb gate în seam , pe cele ce nu sunt, ca s nimiceasc pe cele ce sunt,

29. Ca nici un trup s nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

30. Din El, dar, sunte i voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a f cut în elepciune de la Dumnezeu i dreptate i sfin ire i r scump rare,

31. Pentru ca, dup cum este scris: "Cel ce se laud în Domnul s se laude".

Capitolul 2

1. i eu, fra ilor, când am venit la voi i v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvânt tor sau ca în elept.

2. C ci am judecat s nu tiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, i pe Acesta r stignit.

3. i eu întru sl biciune i cu fric i cu cutremur mare am fost la voi.

5.

Pentru ca credin a voastr s nu fie în în elepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.

6. i în elepciunea o propov duim la cei des vâr i, dar nu în elepciunea acestui veac, nici a st pânitorilor acestui veac, care sunt pieritori,

7. Ci propov duim în elepciunea de tain a lui Dumnezeu, ascuns , pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastr ,

8. Pe care nici unul dintre st pânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, c ci, dac ar fi cunoscut-o, n-ar fi r stignit pe Domnul slavei;

9. Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a v zut i urechea n-a auzit, i la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".

10. Iar nou ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul S u, fiindc Duhul toate le cerceteaz , chiar i adâncurile lui Dumnezeu.

11. ci cine dintre oameni tie ale omului, decât duhul omului, care este în el? A a i cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.

12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca s cunoa tem cele d ruite nou de Dumnezeu;

13. Pe care le i gr im, dar nu în cuvinte înv ate din în elepciunea omeneasc , ci în cuvinte înv ate de la Duhul Sfânt, murind lucruri duhovnice ti oamenilor duhovnice ti.

14. Omul firesc nu prime te cele ale Duhului lui Dumnezeu, c ci pentru el sunt nebunie i nu poate s le în eleag , fiindc ele se judec duhovnice te.

15. Dar omul duhovnicesc toate le judec , pe el îns nu-l judec nimeni;

16. ci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca s -L înve e pe El?" Noi îns avem gândul lui Hristos.

Capitolul 3

1. i eu, fra ilor, n-am putut s v vorbesc ca unor oameni duhovnice ti, ci ca unora trupe ti, ca unor prunci în Hristos.

2. Cu lapte v-am hr nit, nu cu bucate, c ci înc nu putea i mânca i înc nici acum nu pute i,

3. Fiindc sunte i tot trupe ti. Cât vreme este între voi pizm i ceart i dezbin ri, nu sunte i, oare, trupe ti i nu dup firea omeneasc umbla i?

4. C ci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunte i oameni trupe ti?

5. Dar ce este Apollo? i ce este Pavel? Slujitori prin care a i crezut voi i dup cum i-a dat Domnul fiec ruia.

6. Eu am s dit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a f cut s creasc .

7. Astfel nici cel ce s de te nu e ceva, nici cel ce ud , ci numai Dumnezeu care face s creasc .

8. Cel care s de te i cel care ud sunt una i fiecare î i va lua plata dup osteneala sa.

9. C ci noi împreun -lucr tori cu Dumnezeu suntem; voi sunte i ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10. Dup harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un în elept me ter, am pus temelia; iar altul zide te. Dar fiecare s ia seama cum zide te;

11. ci nimeni nu poate pune alt temelie, decât cea pus , care este Iisus Hristos.

12. Iar de zide te cineva pe aceast temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie.

13. Lucrul fiec ruia se va face cunoscut; îl va v di ziua (Domnului). Pentru c în foc se descoper , i focul însu i va muri ce fel este lucrul fiec ruia.

14. Dac lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va r mâne, va lua plat .

15. Dac lucrul cuiva se va arde, el va fi p gubit; el îns se va mântui, dar a a ca prin foc.

16. Nu ti i, oare, c voi sunte i templu al lui Dumnezeu i c Duhul lui Dumnezeu locuie te în voi?

17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru c sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunte i voi.

18. Nimeni s nu se am geasc . Dac i se pare cuiva, între voi, c este în elept în veacul acesta, s se fac nebun, ca fie în elept.

19. ci în elepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru c scris este: "El prinde pe cei în elep i în viclenia lor".

20. i iar i: "Domnul cunoa te gândurile în elep ilor, c sunt de arte".

21. a c nimeni s nu se laude cu oameni. C ci toate sunt ale voastre:

22. Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie via a, fie moartea, fie cele de fa , fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.

23. Iar voi sunte i ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.

1.

A a s ne socoteasc pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos i ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.

2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare s fie aflat credincios.

3. Dar mie prea pu in îmi este c sunt judecat de voi sau de vreo omeneasc judecat de toat ziua; fiindc nici eu nu judec pe mine însumi.

4. C ci nu m tiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care m judec pe mine este Domnul.

5. De aceea, nu judeca i ceva înainte de vreme, pân ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului i va v di sfaturile inimilor. i atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.

6. i acestea, fra ilor, le-am zis ca despre mine i despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca s înv i din pilda noastr , s nu trece i peste ce e scris, ca s nu v f li i unul cu altul împotriva celuilalt.

7. C ci cine te deosebe te pe tine? i ce ai, pe care s nu-l fi primit? Iar dac l-ai primit, de ce te f le ti, ca i cum nu l- ai fi primit?

8. Iat , sunte i s tui; iat , v-a i îmbog it; f de noi a i domnit, i, m car nu a i domnit, ca i noi s domnim împreun cu voi.

9. C ci mi se pare c Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a ar tat ca pe cei din urm oameni, ca pe ni te osândi i la moarte, fiindc ne-am f cut priveli te lumii i îngerilor i oamenilor.

10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi îns în elep i întru Hristos. Noi suntem slabi; voi îns sunte i tari. Voi sunte i întru slav , iar noi suntem întru necinste!

11. Pân în ceasul de acum fl mânzim i înset m; suntem goi i suntem p lmui i i pribegim,

12. i ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Oc i fiind, binecuvânt m. Prigoni i fiind, r bd m.

13. Huli i fiind, ne rug m. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca m tur tura tuturor, pân ast zi.

14. Nu ca s v ru inez v scriu acestea, ci ca s v dojenesc, ca pe ni te copii ai mei iubi i.

15. ci de a i avea zeci de mii de înv tori în Hristos, totu i nu ave i mul i p rin i. C ci eu v-am n scut prin Evanghelie în Iisus Hristos.

16. Deci, v rog, s -mi fi i mie urm tori, precum i eu lui Hristos.

17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit i credincios în Domnul. El v va aduce aminte ile mele cele în Hristos Iisus, cum înv eu pretutindeni în toat Biserica.

18. i unii, crezând c n-am s mai vin la voi, s-au seme it.

19. Dar eu voi veni la voi degrab - dac Domnul va voi - i voi cunoa te nu cuvântul celor ce s-au seme it, ci puterea lor.

20. ci împ ia lui Dumnezeu nu st în cuvânt, ci în putere.

21. Ce voi i? S vin la voi cu toiagul sau s vin cu dragoste i cu duhul blânde ii?

Capitolul 5

1. Îndeob te se aude c la voi e desfrânare, i o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomene te, ca unul tr iasc cu femeia tat lui s u.

2. Iar voi v-a i seme it, în loc mai degrab s v fi întristat, ca s fie scos din mijlocul vostru cel ce a s vâr it aceast fapt .

3. Ci eu, de i departe cu trupul, îns de fa cu duhul, am i judecat, ca i cum a fi de fa , pe cel ce a f cut una ca aceasta:

4. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-v voi i duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,

5. S da i pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul s se mântuiasc în ziua Domnului Iisus.

6. Seme ia voastr nu e bun . Oare nu ti i c pu in aluat dospe te toat fr mânt tura?

7. Cur i aluatul cel vechi, ca s fi i fr mânt tur nou , precum i sunte i f aluat; c ci Pa tile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.

8. De aceea s pr znuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul r ut ii i al vicle ugului, ci cu azimele cur iei i ale adev rului.

9. V-am scris în epistol s nu v amesteca i cu desfrâna ii;

10. Dar nu am spus, desigur, despre desfrâna ii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre r pitori, sau despre închin torii la idoli, c ci altfel ar trebui s ie i afar din lume.

11. Dar eu v-am scris acum s nu v amesteca i cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închin tor la idoli, sau oc râtor, sau be iv, sau r pitor. Cu unul ca acesta nici s nu ede i la mas .

12. ci ce am eu ca s judec i pe cei din afar ? Îns pe cei din untru, oare, nu-i judeca i voi?

13. Iar pe cei din afar îi va judeca Dumnezeu. Scoate i afar dintre voi pe cel r u.

1.

Îndr zne te, oare, cineva dintre voi, având vreo pâr împotriva altuia, s se judece înaintea celor nedrep i i nu înaintea celor sfin i?

2. Au nu ti i c sfin ii vor judeca lumea? i dac lumea este judecat de voi, oare sunte i voi nevrednici s judeca i lucruri atât de mici?

3. Nu ti i, oare, c noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lume ti?

4. Deci dac ave i judec i lume ti, pune i pe cei neb ga i în seam din Biseric , ca s v judece.

5. O spun spre ru inea voastr . Nu este, oare, între voi nici un om în elept, care s poat judeca între frate i frate?

6. Ci frate cu frate se judec , i aceasta înaintea necredincio ilor?

7. Negre it, i aceasta este o sc dere pentru voi, c ave i judec i unii cu al ii. Pentru ce nu suferi i mai bine strâmb tatea? Pentru ce nu r bda i mai bine paguba?

8. Ci voi în iv face i strâmb tate i aduce i pagub , i aceasta, fra ilor!

9. Nu ti i, oare, c nedrep ii nu vor mo teni împ ia lui Dumnezeu? Nu v am gi i: Nici desfrâna ii, nici închin torii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomi ii,

10. Nici furii, nici lacomii, nici be ivii, nici batjocoritorii, nici r pitorii nu vor mo teni împ ia lui Dumnezeu.

11. i a a era i unii dintre voi. Dar v-a i sp lat, dar v-a i sfin it, dar v-a i îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos i în Duhul Dumnezeului nostru.

12. Toate îmi sunt îng duite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îng duite, dar nu m voi l sa biruit de ceva.

13. Bucatele sunt pentru pântece i pântecele pentru bucate i Dumnezeu va nimici i pe unul i pe celelalte. Trupul îns nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, i Domnul este pentru trup.

14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia i pe noi prin puterea Sa.

15. Au nu ti i c trupurile voastre sunt m dularele lui Hristos? Luând deci m dularele lui Hristos le voi face m dularele unei desfrânate? Nicidecum!

16. Sau nu ti i c cel ce se alipe te de desfrânate este un singur trup cu ea? "C ci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup".

17. Iar cel ce se alipe te de Domnul este un duh cu El.

18. Fugi i de desfrânare! Orice p cat pe care-l va s vâr i omul este în afar de trup. Cine se ded îns desfrân rii tuie te în însu i trupul s u.

19. Sau nu ti i c trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L ave i de la Dumnezeu i c voi nu sunte i ai vo tri?

20. ci a i fost cump ra i cu pre ! Sl vi i, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru i în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Capitolul 7

1. Cât despre cele ce mi-a i scris, bine este pentru om s nu se ating de femeie.

2. Dar din cauza desfrân rii, fiecare s i aib femeia sa i fiecare femeie s i aib b rbatul s u.

3. B rbatul s -i dea femeii iubirea datorat , asemenea i femeia b rbatului.

4. Femeia nu este st pân pe trupul s u, ci b rbatul; asemenea nici b rbatul nu este st pân pe trupul s u, ci femeia.

5. S nu v lipsi i unul de altul, decât cu bun învoial pentru un timp, ca s v îndeletnici i cu postul i cu rug ciunea, i iar i s fi i împreun , ca s nu v ispiteasc satana, din pricina neînfrân rii voastre.

6. i aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunc .

7. Eu voiesc ca to i oamenii s fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul a a, altul într-alt fel.

8. Celor ce sunt nec tori i i v duvelor le spun: Bine este pentru ei s r mân ca i mine.

9. Dac îns nu pot s se înfrâneze, s se c toreasc . Fiindc mai bine este s se c toreasc , decât s ard .

10. Iar celor ce sunt c tori i, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia s nu se despart de b rbat!

11. Iar dac s-a desp it, s r mân nem ritat , sau s se împace cu b rbatul s u; tot a a b rbatul s nu- i lase femeia.

12. Celorlal i le gr iesc eu, nu Domnul: Dac un frate are o femeie necredincioas , i ea voie te s vie uiasc cu el, s nu o lase.

13. i o femeie, dac are b rbat necredincios, i el binevoie te s locuiasc cu ea, s nu- i lase b rbatul.

14. ci b rbatul necredincios se sfin te prin femeia credincioas i femeia necredincioas se sfin te prin b rbatul credincios. Altminterea, copiii vo tri ar fi necura i, dar acum ei sunt sfin i.

15. Dac îns cel necredincios se desparte, s se despart . În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt lega i; c ci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

16. ci, ce tii tu, femeie, dac î i vei mântui b rbatul? Sau ce tii tu, b rbate, dac î i vei mântui femeia?

17. Numai c , a a cum a dat Domnul fiec ruia, a a cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel s umble. i a a rânduiesc în toate Bisericile.

18. A fost cineva chemat, fiind t iat împrejur? S nu se ascund . A fost cineva chemat în net iere împrejur? S nu se taie împrejur.

19. ierea împrejur nu este nimic; i net ierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta s r mân .

21. Ai fost chemat fiind rob? Fii f grij . Iar de po i s fii liber, mai mult folose te-te!

22. ci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot a a cel chemat liber este rob al lui Hristos.

23. Cu pre a i fost cump ra i. Nu v face i robi oamenilor.

24. Fiecare, fra ilor, în starea în care a fost chemat, în aceea s r mân înaintea lui Dumnezeu.

25. Cât despre feciorie, n-am porunc de la Domnul. V dau îns sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul s fiu vrednic de crezare.

26. Socotesc deci c aceasta este bine pentru nevoia ceasului de fa : Bine este pentru om s fie a a.

27. Te-ai legat de femeie? Nu c uta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu c uta femeie.

28. Dac îns te vei însura, n-ai gre it. Ci fecioara, de se va m rita, n-a gre it. Numai c unii ca ace tia vor avea suferin în trupul lor. Eu îns v cru pe voi.

29. i aceasta v-o spun, fra ilor: C vremea s-a scurtat de acum, a a încât i cei ce au femei s fie ca i cum n-ar avea.

30. i cei ce plâng s fie ca i cum n-ar plânge; i cei ce se bucur , ca i cum nu s-ar bucura; i cei ce cump , ca i cum n-ar st pâni;

31. i cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca i cum nu s-ar folosi deplin de ea. C ci chipul acestei lumi trece.

32. Dar eu vreau ca voi s fi i f de grij . Cel nec torit se îngrije te de cele ale Domnului, cum s plac Domnului.

33. Cel ce s-a c torit se îngrije te de cele ale lumii, cum s plac femeii.

34. i este împ ire: i femeia nem ritat i fecioara poart de grij de cele ale Domnului, ca s fie sfânt i cu trupul i cu duhul. Iar cea care s-a m ritat poart de grij de cele ale lumii, cum s plac b rbatului.

35. i aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca s v întind o curs , ci spre bunul chip i alipirea de Domnul, f clintire.

36. Iar de socote te cineva c i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dac trece de floarea vârstei, i c trebuie fac a a, fac ce voie te. Nu p tuie te; c toreasc -se.

37. Dar cel ce st neclintit în inima sa i nu este silit, ci are st pânire peste voin a sa i a hot rât aceasta în inima sa, ca i in fecioara, bine va face.

38. a c , cel ce î i m rit fecioara bine face; dar cel ce n-o m rit i mai bine face.

39. Femeia este legat prin lege atâta vreme cât tr ie te b rbatul ei. Iar dac b rbatul ei va muri, este liber s se rite cu cine vrea, numai întru Domnul.

40. Dar mai fericit este dac r mâne a a, dup p rerea mea. i socot c i eu am Duhul lui Dumnezeu.

Capitolul 8

1. Cât despre cele jertfite idolilor, tim c to i avem cuno tin . Cuno tin a îns seme te, iar iubirea zide te.

2. Iar dac i se pare cuiva c cunoa te ceva, înc n-a cunoscut cum trebuie s cunoasc .

3. Dar dac iube te cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.

4. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, tim c idolul nu este nimic în lume i c nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.

5. C ci de i sunt a a-zi i dumnezei, fie în cer, fie pe p mânt, - precum i sunt dumnezei mul i i domni mul i,

6. Totu i, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tat l, din Care sunt toate i noi întru El; i un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate i noi prin El.

7. Dar nu to i au cuno tin a. C ci unii, din obi nuin a de pân acum cu idolul, m nânc din c rnuri jertfite idolilor, i con tiin a lor fiind slab , se întineaz .

8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. C nici dac vom mânca, nu ne prisose te, nici dac nu vom mânca, nu ne lipse te.

9. Dar vede i ca nu cumva aceast libertate a voastr s ajung poticnire pentru cei slabi.

10. C ci dac cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cuno tin , ezând la mas în templul idolilor, oare con tiin a lui, slab fiind el, nu se va înt ri s m nânce din cele jertfite idolilor?

12.

i a a, p tuind împotriva fra ilor i lovind con tiin a lor slab , p tui i fa de Hristos.

13. De aceea, dac o mâncare sminte te pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca s nu aduc sminteal fratelui meu.

Capitolul 9

1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am v zut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunte i voi lucrul meu întru Domnul?

2. Dac altora nu le sunt apostol, vou , negre it, v sunt. C ci voi sunte i pecetea apostoliei mele în Domnul.

3. Ap rarea mea c tre cei ce m judec aceasta este.

4. N-avem, oare, dreptul, s mânc m i s bem?

5. N-avem, oare, dreptul s purt m cu noi o femeie sor , ca i ceilal i apostoli, ca i fra ii Domnului, ca i Chefa?

6. Sau numai eu i Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?

7. Cine sluje te vreodat , în oaste, cu solda lui? Cine s de te vie i nu m nânc din roada ei? Sau cine pa te o turm i nu m nânc din laptele turmei?

8. Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, i legea acestea?

9. C ci în Legea lui Moise este scris: "S nu legi gura boului care treier ". Oare de boi se îngrije te Dumnezeu?

10. Sau în adev r pentru noi zice? C ci pentru noi s-a scris: "Cel ce ar trebuie s are cu n dejde, i cel ce treier , cu dejdea c va avea parte de roade".

11. Dac noi am sem nat la voi cele duhovnice ti, este, oare, mare lucru dac noi vom secera cele p mânte ti ale voastre?

12. Dac al ii se bucur de acest drept asupra voastr , oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le r bd m, ca s nu punem piedic Evangheliei lui Hristos.

13. Au nu ti i c cei ce s vâr esc cele sfinte m nânc de la templu i cei ce slujesc altarului au parte de la altar?

14. Tot a a a poruncit i Domnul celor ce propov duiesc Evanghelia, ca s tr iasc din Evanghelie.

15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea i nu am scris acestea, ca s se fac cu mine a a. C ci mai bine este pentru mine s mor, decât s -mi z rniceasc cineva lauda.

16. C ci dac vestesc Evanghelia, nu-mi este laud , pentru c st asupra mea datoria. C ci, vai mie dac nu voi binevesti!

17. C ci dac fac aceasta de bun voie, am plat ; dar dac o fac f voie, am numai o slujire încredin at .

18. Care este, deci, plata mea? C , binevestind, pun f plat Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, f s m folosesc de dreptul meu din Evanghelie.

19. C ci, de i sunt liber fa de to i, m-am f cut rob tuturor, ca s dobândesc pe cei mai mul i;

20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca s dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, de i eu nu sunt sub lege, ca s dobândesc pe cei de sub lege;

21. Cu cei ce n-au Legea, m-am f cut ca unul f lege, de i nu sunt f Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca s dobândesc pe cei ce n-au Legea;

22. Cu cei slabi m-am f cut slab, ca pe cei slabi s -i dobândesc; tuturor toate m-am f cut, ca, în orice chip, s mântuiesc pe unii.

23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca s fiu p rta la ea.

24. Nu ti i voi c acei care alearg în stadion, to i alearg , dar numai unul ia premiul? Alerga i a a ca s -l lua i.

25. i oricine se lupt se înfrâneaz de la toate. i aceia, ca s ia o cunun stric cioas , iar noi, nestric cioas .

26. Eu, deci, a a alerg, nu ca la întâmplare. A a m lupt, nu ca lovind în aer,

27. Ci îmi chinuiesc trupul meu i îl supun robiei; ca nu cumva, altora propov duind, eu însumi s m fac netrebnic.

Capitolul 10

1. C ci nu voiesc, fra ilor, ca voi s nu ti i c p rin ii no tri au fost to i sub nor i c to i au trecut prin mare.

2. i to i, întru Moise, au fost boteza i în nor i în mare.

3. i to i au mâncat aceea i mâncare duhovniceasc ;

4. i to i, aceea i b utur duhovniceasc au b ut, pentru c beau din piatra duhovniceasc ce îi urma. Iar piatra era Hristos.

5. Dar cei mai mul i dintre ei nu au pl cut lui Dumnezeu, c ci au c zut în pustie.

6. i acestea s-au f cut pilde pentru noi, ca s nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;

8.

Nici s ne desfrân m cum s-au desfrânat unii dintre ei, i au c zut, într-o zi, dou zeci i trei de mii;

9.

Nici s ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei i au pierit de erpi;

10.

Nici s cârti i, precum au cârtit unii dintre ei i au fost nimici i de c tre pierz torul.

11.

i toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, i au fost scrise spre pov uirea noastr , la care au ajuns sfâr iturile veacurilor.

12.

De aceea, cel c ruia i se pare c st neclintit s ia seama s nu cad .

13.

Nu v-a cuprins ispit care s fi fost peste puterea omeneasc . Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îng dui ca fi i ispiti i mai mult decât pute i, ci odat cu ispita va aduce i sc parea din ea, ca s pute i r bda.

14.

De aceea, iubi ii mei, fugi i de închinarea la idoli.

15.

Ca unor în elep i v vorbesc. Judeca i voi ce v spun.

16.

Paharul binecuvânt rii, pe care-l binecuvânt m, nu este, oare, împ rt irea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care

o

frângem nu este, oare, împ rt irea cu trupul lui Hristos?

17.

C

o pâine, un trup, suntem cei mul i; c ci to i ne împ rt im dintr-o pâine.

18.

Privi i pe Israel dup trup: Cei care m nânc jertfele nu sunt ei, oare, p rta i altarului?

19.

Deci ce spun eu? C ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva?

20.

Ci (zic) c cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor i nu lui Dumnezeu. i nu voiesc ca voi s fi i p rta i ai demonilor.

21.

Nu pute i s be i paharul Domnului i paharul demonilor; nu pute i s v împ rt i din masa Domnului i din masa demonilor.

22.

Oare vrem s mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?

23.

Toate îmi sunt îng duite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îng duite, dar nu toate zidesc.

24.

Nimeni s nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.

25.

Mânca i tot ce se vinde în m cel rie, f s întreba i nimic pentru cugetul vostru.

26.

C

ci "al Domnului este p mântul i plinirea lui".

27.

Dac cineva dintre necredincio i v cheam pe voi la mas i voi i s v duce i, mânca i orice v este pus înainte, s întreba i nimic pentru con tiin .

28.

Dar de v va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, s nu mânca i pentru cel care v-a spus i pentru con tiin .

29.

Iar con tiin a, zic, nu a ta însu i, ci a altuia. C ci de ce libertatea mea s fie judecat de o alt con tiin ?

30.

Dac eu sunt p rta harului, de ce s fiu hulit pentru ceea ce aduc mul umire?

31.

De aceea, ori de mânca i, ori de be i, ori altceva de face i, toate spre slava lui Dumnezeu s le face i.

32.

Nu fi i piatr de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,

33.

Precum i eu plac tuturor în toate, nec utând folosul meu, ci pe al celor mul i, ca s se mântuiasc .

Capitolul 11

1.

Fi

i urm tori ai mei, precum i eu sunt al lui Hristos.

2.

Fra ilor, v laud c în toate v aduce i aminte de mine i ine i predaniile cum vi le-am dat.

3.

Dar voiesc ca voi s ti i c Hristos este capul oric rui b rbat, iar capul femeii este b rbatul, iar capul lui Hristos:

 

Dumnezeu.

4.

Orice b rbat care se roag sau prooroce te, având capul acoperit, necinste te capul s u.

5.

Iar orice femeie care se roag sau prooroce te, cu capul neacoperit, î i necinste te capul; c ci tot una este ca i cum ar fi ras .

6.

C

ci dac o femeie nu- i pune v l pe cap, atunci s se i tund . Iar dac este lucru de ru ine pentru femeie ca s

se tund ori s se rad , s i pun v l.

7.

C

ci b rbatul nu trebuie s i acopere capul, fiind chip i slav a lui Dumnezeu, iar femeia este slava b rbatului.

8.

Pentru c nu b rbatul este din femeie, ci femeia din b rbat.

9.

i pentru c n-a fost zidit b rbatul pentru femeie, ci femeia pentru b rbat.

10.

De aceea i femeia este datoare s aib (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.

11.

Totu i, nici femeia f b rbat, nici b rbatul f femeie, în Domnul.

12.

C

ci precum femeia este din b rbat, a a i b rbatul este prin femeie i toate sunt de la Dumnezeu.

13.

Judeca i în voi în iv : Este, oare, cuviincios ca o femeie s se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?

14.

Nu v înva oare îns i firea c necinste este pentru un b rbat s i lase p rul lung?

15. i c pentru o femeie, dac î i las p rul lung, este cinste? C ci p rul i-a fost dat ca acoper mânt.

16. Iar dac se pare cuiva c aici poate s ne g seasc pricin , un astfel de obicei (ca femeile s se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

17. i aceasta poruncindu-v , nu v laud, fiindc voi v aduna i nu spre mai bine, ci spre mai r u.

18. C ci mai întâi aud c atunci când v aduna i în biseric , între voi sunt dezbin ri, i în parte cred.

19. C ci trebuie s fie între voi i eresuri, ca s se învedereze între voi cei încerca i.

20. Când v aduna i deci laolalt , nu se poate mânca Cina Domnului;

21. C ci, ezând la mas , fiecare se gr be te s ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbat .

22. N-ave i, oare, case ca s mânca i i s be i? Sau dispre ui i Biserica lui Dumnezeu i ru ina i pe cei ce nu au? Ce v zic? S v laud? În aceasta nu v laud.

23. C ci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat i vou : C Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,

24. i, mul umind, a frânt i a zis: Lua i, mânca i; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta s face i spre pomenirea Mea.

25. Asemenea i paharul dup Cin , zicând: Acest pahar este Legea cea nou întru sângele Meu. Aceasta s face i ori de câte ori ve i bea, spre pomenirea Mea.

26. C ci de câte ori ve i mânca aceast pâine i ve i bea acest pahar, moartea Domnului vesti i pân când va veni.

27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fa de trupul i sângele Domnului.

28. S se cerceteze îns omul pe sine i a a s m nânce din pâine i s bea din pahar.

29. C ci cel ce m nânc i bea cu nevrednicie, osând î i m nânc i bea, nesocotind trupul Domnului.

30. De aceea, mul i dintre voi sunt neputincio i i bolnavi i mul i au murit.

31. C ci de ne-am fi judecat noi în ine, nu am mai fi judeca i.

32. Dar, fiind judeca i de Domnul, suntem pedepsi i, ca s nu fim osândi i împreun cu lumea.

33. De aceea, fra ii mei, când v aduna i ca s mânca i, a tepta i-v unii pe al ii.

34. Iar dac îi este cuiva foame, s m nânce acas , ca s nu v aduna i spre osând . Celelalte îns le voi rândui când voi veni.

Capitolul 12

1. Iar cât prive te darurile duhovnice ti nu vreau, fra ilor, s fi i în necuno tin .

2. ti i c , pe când era i p gâni, v ducea i la idolii cei mu i, ca i cum era i mâna i.

3. De aceea, v fac cunoscut c precum nimeni, gr ind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot a a nimeni nu poate s zic : Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.

4. Darurile sunt felurite, dar acela i Duh.

5. i felurite slujiri sunt, dar acela i Domn.

6. i lucr rile sunt felurite, dar este acela i Dumnezeu, care lucreaz toate în to i.

7. i fiec ruia se d ar tarea Duhului spre folos.

8. C unuia i se d prin Duhul Sfânt cuvânt de în elepciune, iar altuia, dup acela i Duh, cuvântul cuno tin ei.

9. i unuia i se d întru acela i Duh credin , iar altuia, darurile vindec rilor, întru acela i Duh;

10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi i altuia t lm cirea limbilor.

11. i toate acestea le lucreaz unul i acela i Duh, împ ind fiec ruia deosebi, dup cum voie te.

12. C ci precum trupul unul este, i are m dulare multe, iar toate m dularele trupului, multe fiind, sunt un trup, a a i Hristos.

13. Pentru c într-un Duh ne-am botezat noi to i, ca s fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, i to i la un Duh ne-am ad pat.

14. C ci i trupul nu este un m dular, ci multe.

15. Dac piciorul ar zice: Fiindc nu sunt mân nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?

16. i urechea dac ar zice: Fiindc nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?

17. Dac tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? i dac ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?

18. Dar acum Dumnezeu a pus m dularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.

19. Dac toate ar fi un singur m dular, unde ar fi trupul?

20. Dar acum sunt multe m dulare, îns un singur trup.

21. i nu poate ochiul s zic mâinii: N-am trebuin de tine; sau, iar i capul s zic picioarelor: N-am trebuin de voi.

22. Ci cu mult mai mult m dularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.

23. i pe cele ale trupului care ni se par c sunt mai de necinste, pe acelea cu mai mult evlavie le îmbr m; i cele necuviincioase ale noastre au mai mult cuviin .

24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoper mânt. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai mult cinste celui c ruia îi lipse te,

25. Ca s nu fie dezbinare în trup, ci m dularele s se îngrijeasc deopotriv unele de altele.

26. i dac un m dular sufer , toate m dularele sufer împreun ; i dac un m dular este cinstit, toate m dularele se bucur împreun .

27. Iar voi sunte i trupul lui Hristos i m dulare (fiecare) în parte.

28. i pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biseric : întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea înv tori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindec rilor, ajutor rile, cârmuirile, felurile limbilor.

29. Oare to i sunt apostoli? Oare to i sunt prooroci? Oare to i înv tori? Oare to i au putere s s vâr easc minuni?

30. Oare to i au darurile vindec rilor? Oare to i vorbesc în limbi? Oare to i pot s t lm ceasc ?

31. Râvni i îns la darurile cele mai bune. i v ar t înc o cale care le întrece pe toate:

Capitolul 13

1. De a gr i în limbile oamenilor i ale îngerilor, iar dragoste nu am, f cutu-m-am aram sun toare i chimval sun tor.

2. i de a avea darul proorociei i tainele toate le-a cunoa te i orice tiin , i de a avea atâta credin încât s mut i mun ii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. i de a împ i toat avu ia mea i de a da trupul meu ca s fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folose te.

4. Dragostea îndelung rabd ; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuie te, nu se laud , nu se trufe te.

5. Dragostea nu se poart cu necuviin , nu caut ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gânde te r ul.

6. Nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de adev r.

7. Toate le sufer , toate le crede, toate le n jduie te, toate le rabd .

8. Dragostea nu cade niciodat . Cât despre proorocii - se vor desfiin a; darul limbilor va înceta; tiin a se va sfâr i;

9. Pentru c în parte cunoa tem i în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e des vâr it, atunci ceea ce este în parte se va desfiin a.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, sim eam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am f cut b rbat, am lep dat cele ale copilului.

12. C ci vedem acum ca prin oglind , în ghicitur , iar atunci, fa c tre fa ; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoa te pe deplin, precum am fost cunoscut i eu.

13. i acum r mân acestea trei: credin a, n dejdea i dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Capitolul 14

1. C uta i dragostea. Râvni i îns cele duhovnice ti, dar mai ales ca s prooroci i.

2. Pentru c cel ce vorbe te într-o limb str in nu vorbe te oamenilor, ci lui Dumnezeu; i nimeni nu-l în elege, fiindc el, în duh, gr ie te taine.

3. Cel ce prooroce te vorbe te oamenilor, spre zidire, îndemn i mângâiere.

4. Cel ce gr ie te într-o limb str in pe sine singur se zide te, iar cel ce prooroce te zide te Biserica.

5. Voiesc ca voi to i s gr i în limbi; dar mai cu seam s prooroci i. Cel ce prooroce te e mai mare decât cel ce gr ie te în limbi, afar numai dac t lm ce te, ca Biserica s ia înt rire.

6. Iar acum, fra ilor, dac a veni la voi, gr ind în limbi, de ce folos v-a fi, dac nu v-a vorbi - sau în descoperire, sau în cuno tin , sau în proorocie, sau în înv tur ?

7. C precum cele neînsufle ite, care dau sunet, fie fluier, fie chitar , de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoa te ce este din fluier, sau ce este din chitar ?

8. i dac trâmbi a va da sunet nel murit, cine se va preg ti de r zboi?

9. A a i voi: Dac prin limb nu ve i da cuvânt lesne de în eles, cum se va cunoa te ce a i gr it? Ve i fi ni te oameni care vorbesc în vânt.

10. Sunt a a de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este f în elesul ei.

12.

A a i voi, de vreme ce sunte i râvnitori dup cele duhovnice ti, c uta i s prisosi i în ele, spre zidirea Bisericii.

13. De aceea, cel ce gr ie te într-o limb str in s se roage ca s i t lm ceasc .

14. C ci, dac m rog într-o limb str in , duhul meu se roag , dar mintea mea este neroditoare.

15. Atunci ce voi face? M voi ruga cu duhul, dar m voi ruga i cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta i cu mintea.

16. Fiindc dac vei binecuvânta cu duhul, cum va r spunde omul simplu "Amin" la mul umirea ta, de vreme ce el nu tie ce zici?

17. C ci tu, într-adev r, mul ume ti bine, dar cel lalt nu se zide te.

18. Mul umesc Dumnezeului meu, c vorbesc în limbi mai mult decât voi to i;

19. Dar în Biseric vreau s gr iesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca s înv i pe al ii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limb str in .

20. Fra ilor, nu fi i copii la minte. Fi i copii când e vorba de r utate. La minte îns , fi i des vâr i.

21. În Lege este scris: "Voi gr i acestui popor în alte limbi i prin buzele altora, i nici a a nu vor asculta de Mine, zice Domnul".

22. A a c vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincio i ci pentru cei necredincio i; iar proorocia nu pentru cei necredincio i, ci pentru cei ce cred.

23. Deci, dac s-ar aduna Biserica toat laolalt i to i ar vorbi în limbi i ar intra ne tiutori sau necredincio i, nu vor zice, oare, c sunte i nebuni?

24. Iar dac to i ar prooroci i ar intra vreun necredincios sau vreun ne tiutor, el este dovedit de to i, el este judecat de to i;

25. Cele ascunse ale inimii lui se învedereaz , i astfel, c zând cu fa a la p mânt, se va închina lui Dumnezeu, rturisind c Dumnezeu este într-adev r printre voi.

26. Ce este deci, fra ilor? Când v aduna i împreun , fiecare din voi are psalm, are înv tur , are descoperire, are limb , are t lm cire: toate spre zidire s se fac .

27. Dac gr ie te cineva într-o limb str in , s fie câte doi, sau cel mult trei i pe rând s gr iasc i unul s lm ceasc .

28. Iar dac nu e t lm citor, s tac în biseric i s i gr iasc numai lui i lui Dumnezeu.

29. Iar proorocii s vorbeasc doi sau trei, iar ceilal i s judece.

30. Iar dac se va descoperi ceva altuia care ade, s tac cei dintâi.

31. C ci pute i s prooroci i to i câte unul, ca to i s înve e i to i s se mângâie.

32. i duhurile proorocilor se supun proorocilor.

33. Pentru c Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al p cii.

34. Ca în toate Bisericile sfin ilor, femeile voastre s tac în biseric , c ci lor nu le este îng duit s vorbeasc , ci s se supun , precum zice i Legea.

35. Iar dac voiesc s înve e ceva, s întrebe acas pe b rba ii lor, c ci este ru inos ca femeile s vorbeasc în biseric .

36. Oare de la voi a ie it cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?

37. Dac i se pare cuiva c este prooroc sau om duhovnicesc, s cunoasc c cele ce v scriu sunt porunci ale Domnului.

38. Iar dac cineva nu vrea s tie, s nu tie.

39. A a c , fra ii mei, râvni i a prooroci i nu opri i s se gr iasc în limbi.

40. Dar toate s se fac cu cuviin i dup rânduial .

Capitolul 15

1. V aduc aminte, fra ilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care a i i primit-o, întru care i sta i,

2. Prin care i sunte i mântui i; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dac o ine i cu t rie, afar numai dac n-a i crezut în zadar S

3. C ci v-am dat, întâi de toate, ceea ce i eu am primit, c Hristos a murit pentru p catele noastre dup Scripturi;

4. i c a fost îngropat i c a înviat a treia zi, dup Scripturi;

5. i c S-a ar tat lui Chefa, apoi celor doisprezece;

6. În urm S-a ar tat deodat la peste cinci sute de fra i, dintre care cei mai mul i tr iesc pân ast zi, iar unii au i adormit;

8.

Iar la urma tuturor, ca unui n scut înainte de vreme, mi S-a ar tat i mie.

9. ci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic s m numesc apostol, pentru c am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; i harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei to i. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

11. Deci ori eu, ori aceia, a a propov duim i voi a a a i crezut.

12. Iar dac se propov duie te c Hristos a înviat din mor i, cum zic unii dintre voi c nu este înviere a mor ilor?

13. Dac nu este înviere a mor ilor, nici Hristos n-a înviat.

14. i dac Hristos n-a înviat, zadarnic este atunci propov