Sunteți pe pagina 1din 3

ISDR

TABULELE CERATE DIN ROSIA MONTANA

TABULELE CERATE DIN ROSIA MONTANA

Tabule cerate, numite astfel de istoricii mai vechi, tripticele numite astfel dupa forma
lor de alcatuire sau tablite cerate-denumire rezultata din suportul de scriere format dintr-o
pelicula de ceara, reprezinta documente inestimabile pentru sterile si informatiile ce le contin
despre sistemul de drept in secolul al II-lea.
Tabulele cerate sunt formate din trei suporti de lemn, cu legatura intre partile
componente. Materialul lemnos este scobit in interior, unde s-a turnat un strat de ceara, apoi s-
a netezit pentru ca sa se scrie cu un styl (obiect cu varful ascutit) textul cursiv al actului
intocmit. Prin faptul ca se inchideau una deasupra celeilalte, tabulele nu se stergeau, ba se
puteau conserva mai mult timp. Nu credem ca initiatorii lor au droit sa le pastreze sute si sute
de ani, dar probabil o intamplare le-a adus in fata cercetatorilor. Ele au fost descoperite intre
anii 1786 si 1856 la Alburnus Maior, devenita intre timp Rosia Montana.
Fiind izvoare sigure de informatiim au fost cercetate cu interes din punct de vedere
istoric, filologic si juridic. Intre anii 164-167 e.n. s-au intocmit o seama de acte, care ulterior
au fost ascunse la Alburnus Maior, exploatare de aur din vremuri stravechi. La descoperirea
lor, ele au fost cercetate in privinta continutului, astfel ca Th. Momssen le-a publicat textul in
Corpus Inscriptionum Dacicarum. Din cele 25 de tabule gasite, numai 14 au putut fi citite si
reconstituite, 11 ramanand indescifrabile, fiind deteriorate de vreme.
In cele 14 tablite lizibile se regasesc patru acte de vanzare, trei contracte de munca, un
contract de societate, un contract de depozit, doua contracte de imprumut, un proces-verbal de
desfiintare a unei asociatii funerare, lista cheltuielilor pentru organizarea unui banchet si
obligatia unei persoane de a plati o datorie.
Din cercetarea continutului si formei actelor intocmite, raportate la perioada de timp
cand s-au realizat acestea, concluzia este ca reprezinta acte juridice de drept daco-roman.
Unul dintre contractele de imprumut mentionat intr-o tabula este intre o femeie daca,
Aduenna lui Boto, in calitate de creditor, care printr-o simpla conventie stabileste imprumutul
si obligatia de a plati dobanzi. In dreptul civil roman femeile nu puteau incheia acte juridice in
nume propriu, ceea ce conduce la idea ca s-au folosit norme de drept local, cutumiar. Cu privire
la obligatia de a plati dobanzi prin simpla conventie, s-a admis ca aceasta prevedere a fost
inserata ca urmare a influentei dreptului grec.
O alta tablita cerata ne dezvaluie adevarate operatii bancare, in contractul de asociere
din 28 martie 167, prin care Cassius Trontius si Iulius Alexander fac o asociere de imprumut
(mai exact o societate de camatarie, fiindca se intrebuinteaza expresia societas damistoria-
damista in Latina insemnand camatar), pe termen de 16 luni. Primul aduce drept capital suma
de 500 de dinari, iar cel de-al doilea 267 dinari. Castigul si paguba se vor imparti in mod
proportional (aecquis portionibus). Contractul este intocmit in localitatea Duesara din regiunea
aurifera a Muntilor Apuseni. Un act de imprumut este intocmit si in 20 octombrie 162 de Iulius
Alexander, prin care el imprumuta pe Alexander Cari cu 60 de dinari.

1
ISDR
TABULELE CERATE DIN ROSIA MONTANA

O alta operatiune bancara este mentionata intr-o tabula cerata unde este descrisa
realizarea unui depozit prin care bancherul se oblige sa transmita deponentului, cu titlu de
proprietate, o suma pe care a primit-o in pastrare. Din continut reiese ca actul a fost incheiat in
scopul de a proba o obligatie asumata intr-un alt act, intocmit probabil dupa cutuma locala.
Tot privitor la operatiuni bancare au fost gasite texte cu privire la capital, dobanda si
garantii, ceea ce ne conduce la ideea unei activitati financiare intense in aceasta zona de
exploatare aurifera. Ni se infatiseaza trei stipulatii utilizate pentru o seama de operatiuni
juridice.
Contractul de locatiune de servicii ne-a parvenit din continutul unei table: Memnius al
lui Asclepios, nestiutor de carte, inchiriaza lui Aurelius Adjutor munca bratelor sale pe termen
de aproape sase luni, adica din ziua facerii actului, 20 mai 164, pana la 13 noiembrie acelasi
an. Va primi in schimb suma de 70 de dinari si daca ar dori sa se retraga sau sa inceteze
munca fara voia administratorului , adica a lui Aurelius Adjutor, va trebui sa dea in fiecare zi
cate 5 resterti in numerar. Iar daca apa ar patrunde in mina, deci l-ar impiedica sa lucreze, se
va socoti in proportie. Daca administratorul va intarzia sa-i plateasca simbria pe timpul muncit,
va fi supus aceleiasi sanctiuni (platind deci cate 5 resterti in numerar zilnic). Facut la
Immenosum Majus, scrie Flavius Secundiarus. Martori sunt: Titus al lui Beussant, zis si
Bradua, si Socratio a lui Socratio.
In acest contract de locatiune de servicii ni se enumera obligatiile partilor, punandu-se
problema suportarii riscurilor, chiar atunci cand obligatia nu poate fi indeplinita ca urmare a
interventiei fortei majore. Daca initial riscurile sunt pentru muncitor, mai tarziu, in dreptul
classic, cazul fortei majore duce la nesanctionarea locatorului si la plata pretului.
Daca prin conventia partilor se inlatura o regula de drept general privitoare la riscuri,
inseamna ca muncitorul accepta conditiile impuse, ca urmare a necesitatii de a castiga un
salariu chiar in aceste conditii.
Tabulele cerate ne-au conservat si patru contracte de vanzare-cumparare, din care trei
au ca obiect vanzarea de sclavi, iar unul vanzarea unui imobil. Din continutul acestor contracte
se desprind mai multe trasaturi ale dreptului daco-roman.
In primul rand, cu privire la forma de intocmire a actelor se poate arata ca difera de
dreptul roman. In dreptul roman vanzarea se facea ca urmare a consimtamantului, remiterea
obiectului si plata pretului, existand obligatia vanzatorului de a garanta pentru evictiune si vicii.
In Dacia se gasesc mai multe acte ce se utilizeaza in vederea vanzarii, astfel: declaratia de
cumparare, clauza privind pretul , clauza privind garantia pentru evictiune si vici, declaratia
garantului.
In al doilea rand, pentru vanzare se realizeaza doua acte distincte: mancipatiunea, ca
act de drept civil, si apoi un contract consensual de vanzare. Desi mancipatiunea este un act de
drept civil care se practica doar intre cetateni romani, cu forme solemne, asupra unui obiect al
vanzarii romane, cu prezenta cantaragiului si cantarului, precum si a cinci martori, totusi ea s-
a folosit in dreptul daco-roman ca o forma noua, de inspiratie romana, forma ce produce efecte
juridice.

2
ISDR
TABULELE CERATE DIN ROSIA MONTANA

Desi noile forme ale dreptului daco-roman nu respectau in totalitate prevederile


dreptului roman, nu exista o contradictie intre manifestarea de vointa si efectele ce se produc,
ci doar in mod aparent aceste acte nu sunt concordante cu forma documentelor clasice. Ne
gasim in fata unor institutii noi, create pentru a rezolva in mod functional problemele privind
transmiterea proprietatii prin vanzare.

Concluzia cu privire la forma si continutul acestor acte de drept daco-roman este aceea
ca ele au asimilat elemente commune atat de la drept civil, cu precadere mai ales la forma, dar
si din dreptul gintilor si cutumelor locale, astfel incat s-a ajuns la o tehnica juridica variata,
noua, care corespundea realitatii vietii sociale de atunci, necesitatii incheierii unor acte intre
locuitori cu un statut juridic total diferit: cetateni, coloni, peregrine, liberti etc. Dreptul daco-
roman, format in timp si spatiu cu poporul daco-roman, a fost un element principal de contopire
a doua civilizatii extrem de bine conturate, contribuind astfel la realizarea unei sinteze ce cu
timpul se va chema poporul roman