Viata

Viatamedicala
medicala antica
antica prezenta
prezenta
-- viitoare
viitoare

P R E ISTORIE

Antichitate
2.1 Egiptul antic
2.2 Medicina mesopotamianA

2.3 Medicina iudaicA

2.4 Medicina indianA

2.5 Medicina persanA

2.6 China anticA

2.7 Grecia anticA

2.8 Roma anticA

2.9 coala elenisto-romanA

Evul mediu
3.1 Medicina islamicA

RenaSterea Si iluminismul
Medicina modernA
Medicina actualA

Medicina viitorului

Scoala medical-sanitara Gh. ANDRONESCU, Buc

Asietent Medical Gereralist

ZOTA ( NEDELCU) Mihaela

An I, 2012 - 2013
Istoria medicinei se ocup att de evoluia medicinei ca tiin, ct i de contribuiile diverselor
personaliti n acest domeniu.

Medicina nu a aprut ca tiin aa cum o cunoatem astzi. De la arta vracilor i amanilor care
pretindeau c alung duhurile rele, la medicina sacerdoilor care practicau n umbra templelor, pn la
medicina modern este o cale lung.

P R E ISTORIE

Boala a preexistat apariiei omului pe Pmnt: La animale cu mbolnviri de diferite tipuri, se

nregistreaz comportamente care pot fi ncadrate printre activitile tmduitoare. Astfel, mamiferele
obinuiesc s-i ling rnile (prin care se realizeaza i o dezinfecie datorit antibioticelor din saliv), i
expun la soare prile suferinde, n caz de indigestie chiar i carnivorele consum iarb. Deci aciunea
de vindecare a existat nainte de apariia omului. Exist o filogenez a activitii vindectoare. Se
remarc ns o deosebire esenial ntre aciunile vindectoare din lumea biologic i cele din medicina
uman. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice n timp ce aciunile medicinei umane se
bazeaza pe contiin, gndire, strategie. Medicina uman a aprut i evoluat din necesitatea pstrrii
forei de munc, necesitatea ngrijirii nou-nscutului i a gravidei, necesitatea combaterii durerii.

Exist trei izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice:

paleopatologia: (patologia veche) studiaz urme ale proceselor de vindecare i procese

patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de
investigare. Principala surs de informaie privind aceast perioad o constituie analiza oaselor
fosile. Paleopatologia ne arat bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe
exista i astzi.

arheologia medico-istoric: cerceteaz obiecte ce au legatur cu igiena i practica medical,

instrumentarul medical, obiectele magice etc.

etnoiatria: studSSiaz conceptele i practicile medicale ale unor populaii aflate n prezent pe
treptele inferioare ale dezvoltrii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).

Antichitate . Minuni ale vietii medicale antice

In Antichitate a existat o puternica scoala de medicina, iar numeroasele izvoare arheologice arata
ca egiptenii si romanii se ridicau la cele mai inalte standarde de pregatire medicala.

Forcepsul, scalpelul, speculum-ul, acul chirurgical sunt cateva din numeroasele instrumente chirurgicale
inventate de romani. Acestia au fost pionierii chirurgiei cataractei. Totodata, in aceea perioada, scoala
elenisto-romana a atins adevarate performante pentru nivelul medical al vremii.

Egiptul antic

Datele de baza ale medicinei egiptene au fost cuprinse in peste 10 papirusuri care cuprind retete pentru
bolile de ochi, observatii chirurgicale sau indicatii pentru tratamentul durerilor de dinti.
Din cele 10 papirusuri, printre care " Papirusul Ed Win Smith", "Papirusul Ebers", "Papirusul
Hearst", reise ca cele mai folosite afrodiziace si
tonice erau ghearele, copitele si coarnele de animale.
Anesteziile se faceau cu acid carbonic, rezultat dintr-
un amestec de piatra si calcar.

La egipteni, tratamentele cosmetice se bazau,

indeosebi, pe amestec de miere si plante naturale.
Cea mai intalnita boala a tenului era acneea.
Vechile scrieri mentioneaza ca si faraonii sufereau
din cauza acesteia.

Un rol aparte in medicina egipteana o avea aloe vera, numita "planta nemuririi". Era folosita atat pentru
calitatile sale tamaduitoare, cat si ca ofranda la funeraliile faraonilor. Gelul transparent din interiorul
frunzelor era folosit atat de Cleopatra, cat si de Nefertiti pentru a-si mentine frumusetea.

Tehnicile de conservare a mumiilor, mai ales cele din vremea Egiptului antic, au fost pentru cercetatori
un subiect atractiv si enigmatic, deopotriva. Dupa indelungi cercetari, majoritatea specialistilor sunt de
parere ca principala metoda, folosita in conservarea trupurilor celor decedati, era cea a deshidratarii
uscate.

Acesta metoda era urmata de imbalsamarea cu o rasina speciala, cel mai probabil uleiul de cedru. Apoi,
corpul era umplut cu tampoane de in si invelit in bandaje inmuiate in rasina si pictate cu diferite
simboluri.

Medicamentele folosite in aceasta etapa istoric-medicala erau de origine natural: miere, ulei, ceap,
usturoi etc. sau mineral: sruri de plumb, de cupru. Uneori se recurgea i la remedii care astzi par
fanteziste: organe sau excremente de animale, pilule combinate cu vin, bere etc.

Medicina egiptean a deschis largi perspective celei greceti.

Medicina mesopotamianA

Practicata din perioada preistorica, arta de a ingriji este recunoscuta ca profesie

din a 2 a jumatate a secolului XX. De-alungul timpului arta de a ingriji a fost
influentata de specialitatile culturale, de credinta si diferite grupari etnice.

De la inceputurile istoriei lor, mesopotamienii au abordat bolile prin prisma

medicinii magico religioase, iar cand acestea dadeau gres, apelau la serviciile
medicului EMPIRIC. Medicina magica era practicata de preoti si cauza bolilor era din pricina greselilor
fata de Zei.

Diferite duhuri, spirite si chiar demoni erau asociati unor boli si unor afectiuni. Ritualul pentru un om
bolnav in perioada respectiva era practicat de un preot exorcist numit Asiu.

Preotii se formau in scolile de medicina heratica. Pentru aflarea unui prognostic (diagnostic), sau intr-o
anumita boala foloseau diferite metode constand in studierea organelor unor animale sacrificate sau a
unor picaturi intr-un vas cu apa care la randul lor erau interpretate astrologic, sau, interpretate viselor.

Medicina iudaicA

In Vechiul Testament, spune ca evreii erau cei mai preocupati de igiena

pacientului dar totodata si a familiei lui cu motivul de prelungire a vietii si
de o buna sanatate.

Ei se ocupau cu ingrijirea la domiciliu in perioada respectiva, avand in

vedere in prim plan igiena pacientului cat si curatarea spirituala, a
familiei si casei.

Medicina indianA

Cel mai cunoscut si in acelasi timp cel ami vechi text din medicina Indiana
detine cunostinte foarte aprige legate de anatomia corpului uman, de
diagnosticarea pacientului, de prognostic si nu in ultimul timp de diferite
terapii.

Perioada nu este cunoscuta cu exactitate nici in ziua de azi, perioada cand

diferite boli se diagnosticau doar prin observatii. Impresionant este modul de
examinare clinica, care se facea de catre medicii indieni prin detaliile urinei si
prin aspectul limbii.

Medicina persAna

Aflat la intersecia mai multor drumuri comerciale, Persia a beneficiat de condiii propice dezvoltrii
tiinei, n particular a celei medicale. La Academia din Jundishapur s-au format generaii de medici.

Savantul persan Rhazes a scris un tratat de medicin, n care a cuprins toate cunotinele acelor vremuri
i observaiile proprii. Sunt descrise foarte amnunit diverse boli printre care pojarul i variola.

Dar cea mai reprezentativ personalitate a medicinei persane este savantul Ibn Sina (Avicenna). Tratatul
su de medicin rmne o lucrare standard chiar i pentru Europa pn n perioada Iluminismului.
 China anticA

Civilizatia chineza din perioada secolelor XII III, I.H,

mergea pe principiul: Viziunea cosmica asupra lumii

Tot intre secolele XII III I.H, chinezii au reusit sa faca arta
vindecarii in diferite capitole ca de exemplu medici pentru
diferite boli, adica - Internisti, medici pentru tumori adica -
Chirurgi, medici veterinari, plus altii, care sunt bine cunoscuti
si in zilele noastre. Tot o data cu medicina lor cosmologica, apare si medicina empirica. Scolile medicale
apar in anii 800 1000 (era noastra). Cel mai cunoscut tratament de la chinezi este desigur
ACUPUNCTURA, bine cunoscuta si practicata si in zilele noastre, care a reusit sa reziste nici mai mult
si nici mai putin de 1200 de ani.

Medicii chinezi erau exceleni observatori clinici; pacienii erau supui la examene medicale
amnunite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform nvturilor lui Confucius, corpul omenesc
era sacru, iar cercetruile anatomice erau interzise.

n ceea ce privete terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau i
extracte din esuturi sau organe animale i substane minerale (compui chimici).

Alte metode terapeutice originale: gimnastica medical, masajul, etc.

Grecia anticA

Primele referine cu privire la medicin apar n Iliada, acolo unde sunt

prezentai doi medici, fiii lui Asclepios, Mahaon i Podaleirios. Cnd
Menelau este rnit de o sgeata, Mahaon l ngrijete astfel: Dezvelete rana
n locul unde l lovise arma dureroas. Suge sngele, apoi, dup nvtur,
toarn balsamuri calmante primite de la tatl sau Chiron.

INCLUDEPICTURE "http://www.ayutthaya-history.com/images/Essay_IudeaMap1690II.jpg" \*
MERGEFORMAT Medicina greciei antice. pleaca dintr-o perioada nestiuta de om daca este legenda
sau doar un simplu mit.

Bolile erau in functie de supararea zeilor, de multe ori ele fiind asociate unor anumiti zei, ca si
pedeapsa adusa pamantenilor pentru nerespectarea dorintelor lor.

Cel mai cunoscut elen si cel mai respectat in industria medicinei din ziua de astazi a fost nimeni altul
decat celebrul HIPOCRAT, care a reusit separarea medicinei din filozofie.

De unde si celebrul juramant depus de medicicii nostrii ce poarta numele de Juramantul lui Hipocrat
Roma anticA

In toata antichitatea, medicina a fost supusa rigorilor actelor religioase. Romanii, spre deosebire de
celelalte popoare, deosebit de pragmatici in esenta lor, nu au fost adeptii credintelor metafizice, fapt ce
s-a reflectat si in conceptiile lor medicale.

MEDICINA PATRIARHALA, romana, la inceput, solicita ajutorul

ANIMIST al spiritelor binefacatoare, vindecatoare ce stapaneau natura:
rauri, izvoare, lacuri, paduri, copaci, stanci, munti, coline etc. Aceste
spirite, dupa imprejurari, puteau deveni malefice, aducand boli, ca de
exemplu muntii si raurile (raceala), lacurile si baltile (malaria), padurile
(muscaturi de reptile) etc. Toate aveau spiritele lor proprii.In afara
acestor spirjte. sa le spunem comunitare, fiecare om isi avea
SPIRITUL LUI PROTECTOR. Spiritul protector ii facea pe unii mai rezistenti (imuni) la boli sau mai
predispusi (genetic) la diferite imbolnari.

Dupa ocuparea Greciei de catre romani, in perioada 150-200 i.e.n., s-a introdus la Roma cultul zeului-
medic grec ASCLEPIOS, pe care romanii l-au adoptat numindu-l Esculap de la inceput, cum de altfel au
procedat cu intreaga cultura elina.
Pentru integrarea cat mai ferma a medicinii din Grecia in lumea latina, CAIUS IULIUS CAESAR le-a
acordat medicilor greci in anul 46 i.e.n.] cetatenia romana.

SANATATEA, dupa Asclepiade, este data de un raport echilibrat intre atomi. in-timp ce boala este
conditionata de dezechilibre avand drept cauza, in special, starea porilor. Astfel, in metodica autorului,
ar fi vorba de doua grupe de boli.

1) Boli determinate de STATUT STRICTUS (starea stransa a porilor ce impiedica

miscarea atomilor- scleroze, flbroze, calusuri, keratoze,
cheloide etc);

2) Boli determinate de STATUS LAXUS (relaxare a porilor\') ce nu mai stapaneste

distantele dintre atomi (degenerente, ahiloidoza, mucinoza
etc).

Niciodata medicina romana nu a renuntat la implicarea zeilor in destinul sanitar al omului, indiferent din
ce categorie faceau parte medicii: MEDICI METODISTI (in spiritul atomist al lui Galenus), MEDICI
DE CASA, (angajati in special de nobili), MEDICI DE CABINETE PARTICULARE (solicitati in
special de negustori, arhitecti si diferiti slujbasi), MEDICI MILITARI angajati de diferite cohorte si
legiuni, MEDICI SACERDOTI, MEDICI CE FA,CEAU VIZITE LA DOMICILIU si medici angajati de
urbanitate ca sa acorde consultatii gratuite saracilor, asistenta sociala fiind organizata de stat.
Scolile medicale din Roma s-au impus prin scrierea mai multor TRATATE aparute in limba greaca, ca de
exemplu tratatele lui SORANOS DIN EFES, ale lui ARETHAIOS DIN CAPPADOCIA, ale lui
COELIUS AURELIANUS si ale lui RUFUS DIN EFES, fiecare avand o personalitate aparte. Dupa cum
ne putem da seama, epoca romana s-a caracterizat printr-un puternic AFLUX DE LUCRA,RI SCRISE
SI CHIAR DE TRATATE.

Romanii s-au ocupat de asistenta medicala nu numai a nobililor, ci si a tuturor claselor sociale. Au ramas
ca model de medicina sociala asa-numitele VALETUDINARII, care nu erau altceva decat INFIRMERII
GRATUITE PENTRU SCLAVI. De asemenea, ne-au retinut atentia numarul mare de medici -ser, care
nu erau altceva decat scla adusi din Grecia si care practicau medicina.
IGIENA COMUNALA, a reprezentat o imperioasa necesitate pentru urbanistica romana.

Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul
chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei.

coala elenisto-romanA

Cu epoca Lui Alexandru Macedon ncepe o nou etap, a cincia

n istoria civilizaiei greceti numit elenistic de la numele de
eleniti care se ddea orientalilor elenizai. Este o perioad de
cultur i de civilizaie, cu o configuraie stilistic sensibil diferit
de cea anterioar, clasic.

Cel mai de seam reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe operaii ndrznee
pentru acea epoc, aparinnd chirurgiei cerebrale i celei oculare.
Surse bibliografice:

1. http://www.referate-online.org/referate/istorie/Referat_istorie_Epoca_elenista.html

2. http://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/istoria-medicinei-universale/medicina-in-
roma-antica.php

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_medicinii

4. https://www.google.ro/search?q=roma+antica+-
+medicina&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=kQYtUeu7EYTKhAfF4I
CgAg&ved=0CEkQsAQ&biw=1280&bih=823