Italian A

Past Anterior Tense
Future Perfect Tense

Conditional Perfect
Past Perfect Subjunctive
Passive Voice
Reflexive Verbs
Imperative Forms
Participles
Notes On Piacere
PREPOZITIA
CONJUNCTIA
INTERJECTIA
SINTAXA
Clauses
Declarative Sentences
Negation
Object
Predicate
Questions
Subordinate Adjective Clause
Subordinate NounClause
Subjunctive after Impersonal
Non-Grammatical Forms
Title Forms
ORA ŞI DATA
NUMERALUL CARDINAL SI ORDINAL
PUNCTUAŢIA
GLOSAR
SUBSTANTIVUL
GENURI, NUMERE
Substantivele italiene au genul masculin sau feminin şi au două numere: singular şi plural.
Toate substantivele italiene au inflexiunile conform cu cele cinci cazuri prezentate (cu foarte
puţine excepţii):
Caz Singular
Plural
Exemple
1
-o
-i
ragazzo, ragazzi(băiat)
2
-o
-a
uovo, uova(ou)
3
-a
-e
sorella, sorelle(soră)
4
-a
-i
turista, turisti(turist)
5
-e
-i
cane, cani(câine)
Substantivele terminate în-co,-go,-ca sau-ga formează pluralele în-chi,-ghi,-che sau-ghe
pentru a păstra sunetul puternic. Exemple:
albergo (m. sg.)
alberghi (m. pl.)
hotel
hoteluri.
Substantivele terminate în-io cu-i accentuat formează pluralul regulat, înlocuind-o final cu
-i. Exemplu:
zio
zii
unchi
unchi (mai mulţi)
Substantivele terminate în-io cu-i din diftong, primesc un singur-i la plural. Exemplu:
bacio
baci
sărut
săruturi
occhio
occhi
ochi
ochi (mai mulţi)
Toate substantivele care nu se încadrează în grupele 1 - 5 rămân invariable la plural,
incluzând:
· substantive terminate în-à
la città
le città
oraşul
oraşele
· substantivele monosilabice
il re
i re
regele
regii
· substantive terminate în-i
la crisi
le crisi
criza
crizele
· substantive terminate în consoană
l'autobus
gli autobus
autobuzul
autobuzele
· substantivele abreviate
l'auto
le auto
automobilul
automobilele
· numele de familie
i Marcenaro
(familia) Marcenaro
· cuvintele provenite din limbi străine
lo sport
gli sport
sportul
sporturile
Genul substantivelor italiene nu poate fi determinat pe baza unui aspect morfologic, cu
excepţia celor din grupa a 2-a care sunt masculine la singular şi feminine la plural (ex. il
ginocchio
genunchiul,le ginocchia genunchii) şi substantivelor din grupa a 4-a care sunt masculine
(l'artista
artistul, gli artisti artiştii). Cele mai multe substantive din grupa 1 sunt masculine (excepţie
pentrula
manomân a, le manimâin ile). Substantivele terminate în -e din grupa a 5-a sunt în mod egal
distribuite între cele două genuri.
Multe substantive masculine terminate în-o sau-e au formele corespondente feminine
terminate în-a. Exemple:
zio
zia
unchi
mătuşă
signore
signora
domn
doamnă
Câteva substantive au o formă specială pentru feminin. Exemple:
attore
attrice
actor
actriţă
dottore
dottoressa
doctor
doctoriţă
eroe
eroina
erou
eroină
Majoritatea substantivelor terminate îno sunt masculine şi majoritatea celor terminate îna
sunt feminine.
Masculine
Română
Feminine
Română
ilgatto
pisicul
lablusa
bluza
ilpollo
puiul
laca mic ia
cămaşa
ilfor maggio
brânză
lacand ela
lumânarea
ilcapp ello
pălăria
lacasa
casa
ilte lefono
telefonul
lagonna
fusta
illavoro
munca
ladonna
femeia
ilte mpio
templul
lalot teria
loteria
ilmaes tro
profesorul
lamaes tra
profesoara
ilraga zzo
băiatul
laraga zza
fata
ildenaro
banii
lamone ta
moneda
EXCEPŢII
Câteva substantive terminate îno sunt feminine:
lamano
mâna
lafoto
foto(abreviere de la fotografie)
Câteva substantive terminate în-a sunt masculine. Cele mai frecvent folosite din aceste
substantive sunt:
ilprogra mma
programul
ilpian eta
planeta
Majoritatea substantivelor terminate în-ma sunt masculine:
ilcl ima
clima
ildrammadrama
ilsistema
sistemul
iltema
tema, subiectul
ilpoema
poemul
ilproblemaproblema
ilteor ema
teorema
Alteori, cele mai comune cuvinte terminate în-ma sunt feminine:
laforma
forma
latrama
trama, ideea
lavit tima
victima
INFINITIVE folosite ca SUBSTANTIVE
Infinitivele folosite ca substantive sunt totdeauna masculine:
ilviagg iarecălătoria
ilcontr ibuirecontribuţia
ilca mminaremersul
ilpensare
gândirea
SUBSTANTIVE TERMINATE ÎN-zione
Substantivele terminate în-zione sunt întotdeauna feminine:
labened izione
binecuvântarea
lacau zionegrija, precauţia
lacosti tuzion e
constituţia
lafunzion efuncţia
lalib eraz ione
eliberarea
SUBSTANTIVE TERMINATE ÎN-tà
Substantivele terminate în-tà sunt întotdeauna feminine. Să se noteze corelaţia între italianul
-tà şi românescul -tate:
lalib ertà
libertatea
la bontà
bunătatea
lamal vagitàlumea interlopă
lacar ità
caritatea
la città
oraşul
laco munitàcomunitateala santità
sanctitatea
ladiffi coltàdificultateala vanità
vanitatea
De reţinut că aceste substantive sunt invariable la plural.
SUBSTANTIVE CARE DENUMESC PERSOANE / ANIMALE
Substantivele care denumesc persoane sau animale pot fi masculine sau feminine şi sunt
formate prin adăugarea unuio saua la rădăcina comună:
ilnonno
bunicul
lanonna
bunica
losposo
soţul
lasposa
soţia
ilgat to
pisoiul
lagat ta
pisica
SUBSTANTIVE CARE DENUMESC PROFESII / POZIŢII SOCIALE
Substantivele care denumesc profesiile sau poziţii sociale se termină de regulă în-ista,
-ante, sau -ente. Genul este indicat de articolul care precede substantivul, iar terminaţia
substantivului nu se schimbă:
l'artista
artistul
laart ista
artista
ilcan tante
cântăreţul
lacan tantecântăreaţa
ildent ista
dentistul
ladent istadentista
Anumite substantive îşi schimbă sensul în funcţie de genul pe care îl au. Exemple:
ilcap itale
capitalul
lacap itale
capitala
ilfronte
frontul
lafronte
fruntea
SUBSTANTIVELE DE GRUP
Formele de masculin plural pot include atât substantive masculine cât şi feminine aparţinând
grupului:
ibambini
=
băieţii/ băieţii şi fetele/ băiatul şi fata/ copiii
ifigli
=
fiii/ fiul şi fiica/ fiii şi fiicele
i sig n o r i
=
domnii/ domnul şi doamna.
SUBSTANTIVE COMPUSE
Substantivele compuse sunt cele alcătuite din două sau mai multe elemente independente. În
limba italiană, articolul care precede substantivul compus poate să se schimbe în funcţie de
număr, dar substantivul nu suferă schimbări. Substantivele compuse sunt întotdeauna
masculine.
EXEMPLE:cavatappi(corkscrew)
ilcav atappi
icavatappi
accallappiacani
l'accallappiacani
gliac callappia cani
illav apia ttimaşina de spălat vase ilav apia ttimaşinile de spălat vase
ilgirad ischipick-up-ul
igiradischipick-up-urile
DIMINUTIVE SI AUGMENTATIVE
Diminutivele în italiană implică ideea de mărime mai mică. Cele mai uzuale diminutive sunt:
Masculine Feminine
-ino
-ina
-etto
-etta
un ragazzo
un ragazzino
un băiat
un băieţel
una donna
una donnina
o femeie
o femeiuşcă
un libro
un libretto
o carte
o cărticică
una casa
una casetta
o casă
o căsuţă
Un diminutiv poate fi folosit şi ca expresie a afecţiunii:
-ello, ella
asino, asinello
măgăruş
-olo, -ola
figlio, figliolo
fiu (fecioraş)
-uccio, -uccia
bocca, boccuccia
guriţă
Terminaţia-ONE este alipită substantivelor ca augmentativ.
Substantivele feminine devin în general masculine ca augmentative:
un ragazzo
un ragazzone
un băiat
un băieţoi
una caserma
un casermone
o cazarmă
o cazarmă mare
Alteori se folosesc diminutive depreciative pentru exprimarea ideii unor lucruri nedorite,
urâte, proaste, necalitative:
-accio, -accia
libro, libraccio
carte proastă
-astro, -astra
poeta, poetastro
poet de duzină
-onzolo, -onzola
medico, mediconzolodoctor închipuit (slab)
-ucolo, -ucola
paese, paesucolo
sat urât
ARTICOLUL
ARTICOLUL HOTĂRÂT
Limba italiană are articole pentru genuri şi numere, hotărâte şi nehotărâte.
Articolele hotărâte sunt următoarele:
Masculine
Singular
Plural
Înainte de consoană "pură"
il
i
Înainte de consoană "impură"lo
gli
Înainte de vocală
l'
gli
Feminine
Înainte de consoană
la
le
Înainte de vocală
l'
le
Consoană "impură" se numeşte s urmat de altă consoană (sb, sc, sp, st), z, ps sau gn.
Exemple:
lo stato
gli stati
statul
statele
lo zio
gli zii
unchiul
unchii
lo psicologo
gli psicologi
psihologul
psihologii
lo gnosticismo
gli gnosticismi
agnosticismul
agnosticismele
Consoană pură este oricare altă consoană sau grup de consoane.
Articolul hotărât în italiană este folosit cu toate substantivele generale sau abstracte.
Exemple:
I libri sono importanti.
Cărţile sunt importante.
L'amore fa bene a tutti.
Dragostea face bine tuturor.
Articolul hotărât se foloseşte împreună cu apelativele când se vorbeşte despre persoana
numită. În adresarea directă, articolul se omite.
La signora Savorelli abita a Roma
dar
Buona sera, signora Savorelli
Articolul hotărât este folosit cu numele geografice de:

· continente
· ţări
· insule
· regiuni.
De notat totuşi că articolul hotărât este omis când numele continentului, ţării, insulei sau
regiunii este precedat de prepoziţiadi sauin, cu excepţia numelor de ţări care sunt masculine.
Articolul este de asemenea omis dacă numele continentului, ţării, insulei sau regiunii este
modificat în vreun fel.
NUME DE ŢĂRI ŞI ORAŞE
Articolul hotărât este folosit împreună cu unele nume de ţări:
l'Argentina il Giappone
il Brasile
la Repubblica di Panama
il Canada
il Paraguay
la Cina
il Perù
l'Ecuador
il Salvador
l'India
l'Uruguay
ARTICOLUL NEHOTĂRÂT
Articolul nehotărât în italiană are următoarele forme:
Masculine
Înainte de consoană "pură"
un
Înainte de consoană "impură"
uno
Înainte de vocală
un
Feminine
Înainte de consoană
una
Înainte de vocală
un'
Exemple:
un treno
uno specchio
un tren
o oglindă
un ufficio
una donna
un birou
o femeie
un'eccezione
o excepţie
Folosirea articolului nehotărât în limba italiană este aproape similară cu cea din româneşte.
OCUPAŢIE / RASĂ / NAŢIONALITATE / STATUT SOCIAL /
CREDINŢE RELIGIOASE SAU POLITICE
Dacă vorbitorul înţelege să clasifice subiectul acordându-l cu ocupaţia, rasa, naţionalitatea,
statutul social sau credinţa religioasă sau politică, articolul nehotărât este omis:
Antonio non èital iano, èboliviano.
Anton nu este italian, el este bolivian.
Esserecattolico oprotestante.
A fi catolic sau protestant.
ADJECTIVUL
FORMAREA ADJECTIVELOR
Cele mai multe adjective italiene au formare regulată şi urmează modelul luialto (înalt):
Masculin
Feminin
Singular
alto
alta
Plural
alti
alte
Alte modele comune sunt:
· Adjective terminate în-e (masculine şi feminine cu aceeaşi formă)
Masculin
Feminin
Singular
elegante
elegante
Plural
eleganti
eleganti
· Adjective terminate în-ista (masculine şi feminine cu aceeaşi formă)
Masculin
Feminin
Singular
communista communista
Plural
communista communista
Cele mai multe adjective formează comparativul cupiù şi superlativul cu articolul hotărât
respectiv urmat depiù:
Questo ragazzo è alto.
Acest băiat este înalt
Questo ragazzo è più alto degli altri.
Acest băiat este mai înalt ca ceilalţi
Questo ragazzo è il più alto della famiglia.
Acest băiat este cel mai înalt din familie
COMPARATIVUL ADJECTIVULUI
Comparativul adjectivelor este format plasândpiù (maimare) saumeno (maimic) înaintea
adjectivului. Exemplu:
(Următoarele adjective, în afară de gradul comparativ regulat, au şi un comparativ
neregulat):
alto
înalt
più altosau superiore
mai înalt
basso
jos
più bassosau inferiore
mai jos
buono
bun
più buonosau migliore
mai bun
cattivo
rău
più cattivosau peggiore
mai rău
grande
mare
più grandesau maggiore
mai mare
piccolo
mic
più piccolosau minore
mai mic
Formelemagg iore,minore,superiore,infer iore sunt folosite rar.Migliore şipeggior e sunt
preferate în loc de più buono şi de più cattivo.
SUPERLATIVUL
Superlativul se formează plasând articolul hotărât înaintea comparativului. (Notă: când
superlativul urmează imediat după substantiv, articolul este omis). De exemplu:
Napoli è la città più popolosa d'Italia.
Napoli este oraşul cel mai populat din Italia.
Il più bellodi tutto il mondo.
Cel mai frumos din toată lumea.
Dacă înlăturăm vocala finală a adjectivului şi adăugăm sufixul–issi mo, obţinem superlativul
relativ. Aceeaşi rezolvare o putem avea folosind ca prefixe adverbelemolto sauassai (foarte)
înaintea adjectivului. Astfel se obţine superlativul absolut (superlativo assoluto), care nu
exprimă o idee de comparaţie.
È un bravissimo ragazzo.
Sau:È un ragazzo molto bravo.
Este un băiat foarte bun.
Comparaţia poate fi exprimată prin trei mijloace:che înaintea adjectivului, uninfin itiv, un
adverb,
iar după adjectiv cupiuttosto (mai degrabă). De exemplu:
Sono più furbiche intelligenti.
Sunt mai şmecheri decât inteligenţi.
Meglio tacereche dire troppo.
Mai bine să taci decât să vorbeşti prea mult.
Meglio tardiche mai.
Mai bine mai târziu decât niciodată.
Prendo questopiuttosto che quello.
Îl iau (mai degrabă) pe acesta decât pe celălalt.
Cudi înaintea unei expresii numerice, unui substantiv sau a unui pronume.
Ne ha fatto piùdi venti.
Am făcut (di acestea) mai mult de douăzeci.
Lo so fare megliodi Lei.
Ştiu s-o fac mai bine decât dvs.
Come cibo, il pane è miglioredel cavolo.
Ca aliment, pâinea e mai bună decât varza.
Cudi quello che (decât ceea ce, cum) înaintea unui verb conjugat.
Spende più di quello che guadagna.
Cheltuieşte mai mult decât (ceea ce) câştigă.
Anumite adjective au comparative şi superlative neregulate:
buono
migliore
il migliore
grande
maggiore
il maggiore
În mod uzual, adjectivele urmează substantivul sau fraza substantivată pe care o modifică.
Anumite adjective, precumbuono,grande şibel lo, se pot folosi şi înaintea substantivului, cu
mici schimbări de sens. Asemenea adjective au terminaţii speciale la masculin singular,
conform celor cerute de articolul hotărât sau nehotărât.
Înlocuirea unui adjectiv cu un substantiv care se referă la o persoană sau la un obiect cu o
calitate particulară este mult folosită în italiană.
La vecchia voleva comprare del latte.
Bătrâna voia să cumpere lapte.
Il giovane è bello.
Tânărul este frumos.
ADJECTIVUL POSESIV
Posesivele sunt pronume şi adjective. Au forme diferite în funcţie de gen şi de numărul
posesorilor şi a obiectelor posedate. Se acordă cu substantivele pe care le însoţesc.
Obiecte posedate
m. sg. m.pl. f. sg. f. pl.
persoana I sing.
mio miei mia mie
persoana a II-a sing.
tuo tuoi tua tue
persoana a III-a sing.
suo suoi sua sue
persoana a III-a de politeţe
Suo Suoi Sua Sue
persoana I pl.
nostro nostri nostra nostre
persoana a II-a pl.
vostro vostri vostra vostre
persoana a III-a pl.
loro loro loro loro
persoana a III-a de politeţe
Loro Loro Loro Loro
De notat forma pentru persoana a III-a pluralloro şi de politeţeLoro, care se scrie
întotdeauna cu iniţială aldină şi nu variază după gen şi numărul obiectelor posedate.
Spre deosebire de limba română, adjectivele posesive vor fi precedate de articolele hotărâte
sau nehotărâte, de pronume demonstrative şi de numerale (care rămân invariabile). Exemple:
il mio libro
la nostra casa
cartea mea
casa noastră
i vostri libri
le loro scuole
cărţile voastre
şcolile lor
la mia amica
una mia amica
prietena mea
o prietenă de-a mea
questa mia amica
tre mie amiche
această prietenă a mea
trei prietene de-ale mele
alcune mie amiche
câteva prietene de-ale mele
Dar
Questo è il mio, quello il Suo.
Acesta este al meu, acela (este) al dvs.
În cazul adjectivelor posesive, când se referă la substantive ce indică relaţii de familie,
articolul hotărât esteomi s dacă:

· substantivul este la singular
· substantivul este nemodificat
· substantivul nu are sufixe (diminutive etc.)
· adjectivul posesiv nu estel o ro
Exemple:
mio padre
tua cognata
tatăl meu
cumnata ta
nostro padre
tatăl nostru
i miei fratelli
il nostro fratellino
fraţii mei
frăţiorul nostru
la mia cugina francese
il loro padre
verişoara mea franceză
tatăl lor
În frazele emfatice, adjectivul posesiv se transformă în substantiv şi este întotdeauna
articulat. Exemple:
Questo è il mio
Acesta este al meu (substantiv sing. masc.)
Ho perso le mie
Le-am pierdut pe ale mele (substantiv fem. pl.)
Numărul şi genul adjectivelor posesive sunt determinate de substantivul sau fraza
substantivată care este modificat sau reprezentat de posesiv.
CUANTIFICATORI
Trei sunt principalele categorii de cuantificatori: numeralul cardinal, numeralul ordinal şi
cuantificatorii generali.
Numerale cardinale
Numeralele cardinale (uno,due,tre etc.) se plasează fie înainte, fie după substantivele
determinate:
Dieci e dieci fanno venti
Zece plus zece fac douăzeci.
Ci sono tre ragazzi sulla strada
Sunt trei băieţi pe stradă
Acestea sunt invariabile, cu câteva excepţii precise:
Vocala finală de lavent i,tren ta,quaran ta etc. dispare când urmeazăuno sauotto, devenind
trentuno, quarantotto etc. De notat şi faptul că se pune accent pe vocala din tre care se adaugă
la
zeci:sessantatré etc.
Vocala finală-o din numeralele compuse terminate înuno (ventuno,sessantuno) de obicei
dispare înaintea unui substantiv.
Exemple:
ventun ragazzi
ottantun libri
douăzeci şi unu de băieţi
optzeci şi una de cărţi
Cuvântulcento rămâne neschimbat , iar compusele luicento sunt ataşate (seicento,
settecento). Mille, milione, miliardo au forme plurale şi elementele de compunere nu sunt
ataşate.
Exemple:
tre milioni
quattro miliardi
De notat că "o sută" şi "o mie" în italiană suntcento şimill e, niciodată un cento sauun
mille. Pentru milioneşi miliardo, "un" se foloseşte, devenind un milione şi respectiv un
miliardo.
Numerale ordinale
Numeralele ordinale şi numerele de ordine (primo,secondo,terzo etc.) stau înaintea
substantivului şi admit număr şi gen.
il primo cane
la terza volta
the first dog
the third time
De laundic i (unsprezece) în sus, numeralul cardinal se formează adăugând sufixul-esimo la
numeralul cardinal, care pierde vocala finală. Exemple:
dodici
dodicesimo
al doisprezecelea
ottanta
ottantesimo
al optzecilea
Numeralele cardinale terminate în întré sunt o excepţie de la această regulă, în sensul că
vocala accentuată pierde accentul grafic, dar vocala ca atare nu dispare înainte de adăugarea
lui
-esimo. Exemplu:
ventitré
ventitreesimo
al douăzeci şi treilea
PRONUME ŞI ADJECTIVE DEMONSTRATIVE
Adjectivele demonstrative se acordă în gen şi număr cusubstantivul, iar pronumele
demonstrative cu antecedentele lor.
Singular
Plural
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
questo
questa
questi
queste
acesta, aceasta, aceştia, acestea
quello
quella
quelli
quelle
acela, aceea, aceia, acelea
Questoşi questa sunt scrise în mod obişnuit quest' înaintea unei vocale.
Quest'uomoacest om
Quest'aria
această arie
Quello (ca adjectiv) prezintă următoarele forme:

quelînaintea unui substantiv care începe cu o consoană (exceptând z, s impur, ps and gn)
quelloînainte de z şi s impur, ps şi gn
queipluralul lui quel
queglipluralul lui quello
Ciò (asta, aceasta), reprezintă o idee, nu un singur cuvânt.
Ciò si capisce.
Asta se înţelege.
Ciò è chiaro.
Asta-i clar.
Când se doreşte precizie mai mare, se foloseşte quello che sau ciò che:
Ciò che Le dico è la pura verità.
Ceea ce vă spun este adevărul adevărat.
Demonstrativul "care" nu se poate omite:
Non è tutto oro quello che luccica.
Nu e aur tot ce luceşte (Nu toate muştele fac miere).
Tutto quello che disse si è avverato.
Tot ce a spus s-a adeverit.
"Acesta (acest om)" se spunequesti; "acela (acel om)" se spunequegl i. Aceste două forme
sun invariabile, se referă numai la persoane.
Formele pentru depărtare suntquegli şiquesti numai pentru persoane; altfel se folosesc
quelloşi questo.
Demonstrativele nu pot fi omise:
Il mioe quello diRoberto.
Al meu şi al lui Robert
La mia casa e quella di tuo fratello.
Casa mea şi cea a fratelui tău.
Formelecostui (acesta, ăsta),costei (aceasta, asta)costoro (aceştia, ăştia), sunt folosite
numai pentru persoane şi în general cu sens depreciativ:
Chi ècostui?
Cine-iăsta?
Che ardire hannocostoro!
Ce impertinenţă au şiăştia!
VERBUL
TABLOUL TIMPURILOR
Verbele italiene au patruprezece timpuri, din care şapte simple şi şapte compuse. Schimbările
verbelor în diferitele timpuri şi moduri sunt însoţite sau nu de auxiliare, dar fiecare timp are
propriile terminaţii.
Verbele sunt împărţite în trei grupe, după terminaţiile de la infinitiv:
-are
-ere
-ire
giocare
vendere
partire
a juca
a vinde
a pleca
Iată conjugarea model a verbuluigiocare:
Italiană
Română
Timpuri prezente
Presente dell'Indicativo:
Prezent:
[Io] gioco
Eu (mă) joc
Presente del Congiuntivo:
Prezent Conjunctiv:
[che] io giochi
să mă joc
Timpuri trecute
Passato Remoto:
Perfectul simplu:
[Io] giocai
mă jucai (m-am jucat)
Imperfetto dell'Indicativo:
Imperfect:
io giocavo
mă jucam
Congiuntivo Passato:
Conjunctiv trecut:
[che] io abbia giocato
să mă fi jucat
Imperfetto del Congiuntivo:
Conjunctiv Imperfect:
[che] io giocassi
să mă fi jucat
Passato Prossimo:
Perfect compus Indicativ:
[Io] ho giocato
M-am jucat
Trapassato Remoto:
Perfect compus:
[Io] ebbi giocato
M-am jucat
Trapassato Prossimo:
Mai mult ca perfectul:
Io avevo giocato
Mă jucasem
Trapassato del Congiuntivo:
Conjunctiv trecut:
[che] io avessi giocato
să mă fi jucat
Timpuri viitoare
Futuro Semplice:
Viitor indicativ:
[Io] giocherò
Mă voi juca
Timpuri viitoare compuse
Futuro Anteriore:
Viitor anterior:
[Io] avrò giocato
Voi fi jucat
Condiţional
Condizionale Presente:
Condiţional prezent:
Io giocherei
M-aş juca
Condiţionale compuse
Condizionale Passato:
Condiţional Compus:
Io avrei giocato
M-aş fi jucat.
VERBELE MODALE
The modal verbs may be conjugated with eitheraver e oressere, depending on the infinitive
that follows. If the infinitive is a transitive verb, it is conjugated withaver e. If the infinitive
expresses movement and is not transitive, then it is conjugated withessere.
When the modal verb is used în a response, where the infinitive is understood,aver e is used as
the
auxiliary verb.
DOVERE(must ) , POTERE (be able to) and VOLERE (want) sunt usually followed by an
infinitive and sunt considered irregular verbs since they don't follow the pattern of the regular-
ere
verbs.
DOVERE
[Io] devo
Eu am datoria să
[Tu] devi
Tu ai datoria să
Egli (lui, essa) deveEl (ea) are datoria să
[Noi] dobbiamo
Noi avem datoria să
[Voi] dovete
Voi aveţi datoria să
Essi [loro] devonoEi (ele) au datoria să
POTERE
[Io] posso
Eu pot
[Tu] puoi
Tu poţi
Egli può
El (ea) poate
[Noi] possiamo
Noi putem
[Voi] potete
Voi puteţi
Essi [loro] possonoEi (ele) pot
VOLERE
[Io] voglio
Eu vreau
[Tu] vuoi
Tu vrei
Egli vuole
El (ea) vrea
[Noi] vogliamo
Noi vrem
[Voi] volete
Voi vreţi
Essi [loro] voglionoEi (ele) vor
Notă: ca şi în româneşte, nici în italiană nu este obligatoriu ca verbul să fie însoţit de

pronume, deoarece desinenţele verbale sunt suficiente. Se pune pronumele numai în cazul în
care se doreşte în mod special, sau pentru accentuarea persoanei care face acţiunea, sau când
fraza ar putea da naştere la confuzii.
Maria deve finire il compito.
Maria trebuie să termine tema.
Non sono voluti uscire con noi.
Nu au vrut să iasă cu noi.
AVERE şi ESSERE
The Italian Auxiliary verbs "essere" (to be) and "avere" (to have) sunt irregular. They sunt
called Auxiliary Verbs because they sunt used în conjunction with other verbs to form
compound tenses.
Avere, used by itself, is a transitive verb with the meaning : to own or to have.
Essere, used by itself, is an intransitive verb with the meaning: to exist.
Essereand Avere sunt conjugated as follows:
AVERE
Presente dell'Indicativo
[Io] ho
am
[Tu] hai
ai
Egli ha
are
[Noi] abbiamo
avem
[Voi] avete
aveţi
Essi [loro] hanno
au
Imperfetto dell'Indicativo
[Io] avevo
aveam
[Tu] avevi
aveai
Egli aveva
avea
[Noi] avevamo
aveam
[Voi] avevate
aveaţi
Essi [loro] avevanoaveau
Passato Remoto
[Io] ebbi
am avut
[Tu] avesti
ai avut
Egli ebbe
a avut
[Noi] avemmo
am avut
[Voi] aveste
aţi avut
Essi [loro] ebberoau avut
Futuro
[Io] avrò
voi avea
[Tu] avrai
vei avea
Egli (ella) avrà
va avea
[Noi] avremo
vom avea
[Voi] avrete
veţi avea
Essi [loro] avrannovor avea
Condizionale Presente
[Io] avrei
aş avea
[Tu] avresti
ai avea
Egli (ella) avrebbear avea
[Noi] avremmo
am avea
[Voi] avreste
aţi avea
Essi [loro] avrebberoar avea
Presente del Congiuntivo
che io abbia
să am
che tu abbia
să ai
che egli (ella) abbia
să aibă
che noi abbiamo
să avem
che voi abbiate
să aveţi
che essi [loro] abbiano
să aibă
Imperfetto del Congiuntivo
che io avessi
dacă aveam
che tu avessi
dacă aveai
che egli (ella) avesse
dacă avea
che noi avessimo
dacă aveam
che voi aveste
dacă aveaţi
che essi [loro] avessero
dacă aveau
Passato Prossimo
[Io] ho avuto
am avut
[Tu] hai avuto
ai avut
Egli (ella) ha avuto
a avut
[Noi] abbiamo avuto
am avut
[Voi] avete avuto
aţi avut
Essi [loro] hanno avuto
au avut
Trapassato Prossimo
[Io] avevo avuto
avusesem
[Tu] avevi avuto
avusesei
Egli (ella) aveva avuto
avuses
[Noi] avevamo avuto
avuseserăm
[Voi] avevate avuto
avuseserăţi
Essi [loro] avevano avutoavuseseră
Trapassato Remoto
[Io] ebbi avuto
avusesem
[Tu] avesti avuto
avusesei
Egli (ella) ebbe avuto
avusese
[Noi] avemmo avuto
avuseserăm
[Voi] aveste avuto
avuseserăţi
Essi [loro] ebbero avuto
avuseseră
Futuro Anteriore
[Io] avrò avuto
voi fi avut
[Tu] avrai avuto
vei fi avut
Egli (ella) avrà avuto
va fi avut
[Noi] avremo avuto
vom fi avut
[Voi] avrete avuto
veţi fi avut
Essi [loro] avranno avutovor fi avut
Condizionale Passato
[Io] avrei avuto
aş fi avut
[Tu] avresti avuto
ai fi avut
Egli (ella) avrebbe avuto
ar fi avut
[Noi] avremmo avuto
am fi avut
[Voi] avreste avuto
aţi fi avut
Essi [loro] avrebbero avutoar fi avut
Passato del Congiuntivo
che io abbia avuto
să fi avut
che tu abbia avuto
să fi avut
che egli (ella) abbia avuto
să fi avut
che noi abbiamo avuto
să fi avut
che voi abbiate avuto
să fi avut
che essi [loro] abbiano avuto
să fi avut
Trapassato del Congiuntivo
che io avessi avuto
dacă aş fi avut
che tu avessi avuto
dacă ai fi avut
che egli (ella) avesse avuto
dacă ar fi avut
che noi avessimo avuto
dacă am fi avut
che voi aveste avuto
dacă aţi fi avut
che essi [loro] avessero avuto
dacă ar fi avut
ESSERE
Prese nte dell'Indicativo
[Io] sono
eu sunt
[Tu] sei
tu eşti
Egli è
el (ea) este
[Noi] siamo
noi suntem
[Voi] siete
voi sunteţi
Essi [loro] sono
ei sunt
Imperfetto dell'Indicativo
[Io] ero
eram
[Tu] eri
erai
Egli era
era
[Noi] eravamo
eram
[Voi] eravate
eraţi
Essi [loro] erano
erau
Passato Remoto
[Io] fui
fusei
[Tu] fosti
fuseşi
Egli fu
fuse
[Noi] fummo
fuserăm
[Voi] foste
fuserăţi
Essi [loro] furonofuseră
Futuro
[Io] sarò
voi fi
[Tu] sarai
vei fi
Egli (ella) sarà
va fi
[Noi] saremo
vom fi
[Voi] sarete
veţi fi
Essi [loro] sarannovor fi
Condizionale Presente
[Io] sarei
aş fi
[Tu] saresti
ai fi
Egli (ella) sarebbear fi
[Noi] saremmo
am fi
[Voi] sareste
aţi fi
Essi [loro] sarebberoar fi
Presente del Congiuntivo
che io sia
să fiu
che tu sia
să fii
che egli (ella) sia
să fie
che noi siamo
să fim
che voi siate
să fiţi
che essi [loro] sianosă fie
Imperfetto del Congiuntivo
che io fossi
dacă aş fi fost
che tu fossi
dacă ai fi fost
che egli (ella) fosse
dacă ar fi fost
che noi fossimo
dacă am fi fost
che voi foste
dacă aţi fi fost
che essi [loro] fossero
dacă ar fi fost
Passato Prossimo
[Io] sono stato
am fost
[Tu] sei stato
ai fost
Egli (ella) è stato/a
a fost
[Noi] siamo stati
am fost
[Voi] siete stati
aţi fost
Essi [loro] sono stati
au fost
Trapassato Prossimo
[Io] ero stato
fusesem
[Tu] eri stato
fusesei
Egli (ella) era stato/a
fusese
[Noi] eravamo stati
fuseserăm
[Voi] eravate stati
fuseserăţi
Essi [loro] erano stati
fuseseră
Trapassato Remoto
[Io] fui stato
am fost
[Tu] fosti stato
ai fost
Egli (ella) fu stato/a
a fost
[Noi] fummo stati
am fost
[Voi] foste stati
aţi fost
Essi [loro] furono stati
au fost
Futuro Anteriore
[Io] sarò stato
voi fi fost
[Tu] sarai stato
vei fi fost
Egli (ella) sarà stato/a
va fi fost
[Noi] saremo stati
vom fi fost
[Voi] sarete stati
veţi fi fost
Essi [loro] saranno stati
vor fi fost
Condizionale Passato
[Io] sarei stato
aş fi fost
[Tu] saresti stato
ai fi fost
Egli (ella) sarebbe stato/aar fi fost
[Noi] saremmo stati
am fi fost
[Voi] sareste stati
aţi fi fost
Essi [loro] sarebbero statiar fi fost
Passato del Congiuntivo
che io sia stato
eu să fi fost
che tu sia stato
tu să fi fost
che egli (ella) sia stato/a
el să fi fost
che noi siamo stati
noi să fi fost
che voi siate stati
voi să fi fost
che essi [loro] siano stati
ei să fi fost
Trapassato del Congiuntivo
che io fossi stato
dacă aş fi fost
che tu fossi stato
dacă ai fost
che egli (ella) fosse stato/adacă ar fi fost
che noi fossimo stati
dacă am fi fost
che voi foste stati
dacă aţi fi fost
che essi [loro] fossero statidacă ar fi fost
Toate verbeletransitive sunt conjugate cuauxiliaruavere. În toate formele unde se
foloseşte auxiliarulessere, participiul trecut se acordă întotdeauna în gen şi număr cu
subiectul:
Mia sorella è uscita con gli amici.
Sora mea a ieşit cu prietenii.
Molti palazzi erano stati distrutti.
Multe blocuri fuseseră distruse.
Siamo arrivati in ritardo.
Am ajuns cu întârziere.
Si sono smarrite.
S-au pierdut (f.pl.).
È venuta mia sorella?
A venit sora mea?
În formele active cu auxiliarulavere, participiul trecut se acordă numai dacă complementul
direct este un pronume.
Loro hanno usato la mia bicicletta.
Ei au folosit bicicleta mea.
Lorol'hanno usata.
Ei au folosit-o.
Liho mangiatitut ti.
I-am mâncat pe toţi.
Le ho visteier i.
Le-am văzut ieri.
Avete letto la rivista?
Aţi citit revista?
Sì,l'abbiamo letta.
Da, am citit-o.
Câteva verbe intranzitive se conjugă cuavere, marea majoritate fiind conjugate cuessere.
Următoarele verbe se conjugă cuaver e:
camminarea merge
parlare
a vorbi
dormire
a dormi
passeggiarea se plimba
vivere
a trăi
viaggiare
a călători
nuotare
a înota
Verbele conjugate cuessere:
· Verbe care exprimă mişcarea:
È andato a Roma.
A mers la Roma.
· Verbele reflexive:
Questa mattina mi sono alzato tardi.
Azi dimineaţă m-am sculat târziu
· Verbe care exprimă o schimbare:
È morto ieri.
A murit ieri
· Verbele impersonale:
Si è parlato în inglese, alla conferenza.
S-a vorbit în engleză la conferinţă
· Verbele la forma pasivă:
Il libro è stato pubblicato da Random House.
Cartea a fost publicată de Random House.
UTILIZAREA IDIOMATICĂ A VERBULUI FARE
Pe lângă utilizările idiomatice în expresiile privind timpul (starea rimpului), verbulfare, urmat
de un infinitiv, induce ideea de a face (pe cineva, ceva) să facă ceva. Pronumele complement,
dacă există, precede forma conjugată a verbuluifare, şi nu infinitivul. De exemplu:
Che tempo fa oggi?
Cum e timpul azi?
Faceva freddo quando uscii.
Era frig când am ieşit.
Gli ho fatto dire una bugia.
L-am făcut să spună o minciună.
Me l'ha già fatto ripetere due volte.
M-a făcut deja să repet de două ori.
Glielo feci vedere l'altro giorno.
L-am făcut să-l vadă alaltăieri.
Ha fatto chiamare Suo fratello?
Aţi trimis pe cineva să cheme pe fratele dvs?
Glielo farà ammettere, non dubiti.
Îl va face să admită, nu te îndoi.
PASSATO REMOTO
Perfectul simplu (passato remoto) exprimă o acţiune care a fost îndeplinită într-un timp
îndepărtat (spre deosebire de relicva oltenească din română, care exprimă o acţiune din
trecutul foarte apropiat).
Perfectul simplu (passato remoto) al verbelor regulate se formează prin înlăturarea
desinenţei-are /-ere /-ire de la infinitiv şi adăugarea terminaţiilor specifice la rădăcina
verbelor:
-are
-ere
-ire
io
-ai
-ei
-ii
tu
-asti
-esti
-isti
egli, ella
-ò
-è
-ì
noi
-ammo
-emmo
-immo
voi
-aste
-este
-iste
Essi [loro]-arono
-erono
-irono
EXEMPLE:
PARLARE
[Io] parlai
eu vorbii
[Tu] parlasti
tu vorbişi
Egli, ella parlò
el vorbi
[Noi] parlammo
noi vorbirăm
[Voi] parlaste
voi vorbirăţi
Essi [loro] parlaronoei vorbiră
RIFLETTERE
[Io] riflettei
eu reflectai
[Tu] riflettesti
tu reflectaşi
Egli, ella riflettè
el reflectă
[Noi] riflettemmo
noi reflectarăm
[Voi] rifletteste
voi reflectarăţi
Essi [loro] rifletterono
ei reflectară
APRIRE
[Io] aprii
deschisei
[Tu] apristi
deschiseşi
Egli aprì
deschise
[Noi] aprimmo
deschiserăm
[Voi] apriste
deschiserăţi
Essi [loro] aprironodeschiseră
FOLOSIRE: Perfectul simplu este folosit pentru a descrie:
1.
O acţiune terminată în trecut:
Non feci colazione ieri.
Nu am mâncat de prânz ieri.
Debora andò al ginnasio la settimana scorsa.
Debora a mers la gimnaziu săptămâna trecută.
2.
O acţiune terminată într-o perioadă definită de timp:
Il film durò più di due ore.
Filmul a durat mai mult de două ore.
Notă: Este timpul prin excelenţă al naraţiunii. În româneşte se traduce în general cu perfectul
compus, numai în anumite cazuri cu perfectul simplu (în special în naraţiuni, cărţi).
IMPERFETTO
Imperfectul indicativului este un timp trecut. Descrie o acţiune care se desfăşoară în trecut,
care nu a fost terminată sau este ambiguă.
Imperfectul (Imperfetto dell'Indicativo) se formează prin eliminarea desinenţelor de infinitiv
-are/ -ere/ -ire şi adăugarea la rădăcina verbului a terminaţiilor specifice:
-are
-ere
-ire
io
-avo
-evo
-ivo
tu
-avi
-evi
-ivi
egli, ella
-ava
-eva
-iva
noi
-avamo
-evamo
-ivamo
voi
-avate
-evate
-ivate
Essi [loro]-avano
-evano
-ivano
EXEMPLU:
[Io] parlavo
eu vorbeam
[Tu] parlavi
tu vorbeai
Lei parlava
Dv. vorbeaţi
Egli (ella) parlavaHel (ea) vorbea
[Noi] parlavamo
Noi vorbeam
[Voi] parlavate
Voi vorbeaţi
Loro parlavano
Ei vorbeau
În limba italiană se foloseşte pentru a descrie:
· O stare trecută privind idei, opinii sau emoţii:
Sapevo che ai miei amici non piacevano le mie idee.
Ştiam că prietenilor mei nu le plăceau ideile mele.
· O descriere a unei scene din trecut:
Nel parco, il tempo era bello e gli uccelli cantavano.
În parc, timpul era frumos şi păsărelele cântau.
· O acţiune obişnuită care se plasează în trecut.
Quando ero al liceo, lavoravo tutti i week-ends.
Când eram la liceu, lucram în fiecare weekend.
· Condiţii mintale, emoţionale şi fizice în trecut, precum condiţiile de climă, timp şi vârstă.
L'amava molto.
Îl (o) iubea mult.
Faceva molto caldo.
Era foarte cald.
FUTURO
Viitorul în limba italiană se formează diferit pentru grupa I şi pentru a II-a şi a III-a.. Pentru
grupa I în -ARE, Terminaţia infinitivului-are se schimbă în-er şi se adaugă terminaţiile-ò,-ai,-
à,
-emo, -ete, -anno. Pentru verbele în -ERE şi -IRE, mai întâi se taie vocala finală e din
desinenţa
infinitivului, schimbând-ere în-er şi-ire în-ir. Apoi la rădăcina astfel rămasă, se adaugă
terminaţiile-ò,-ai,-à,-emo,-et e,-anno.
EXEMPLU:
[Io] parlerò
voi vorbi
[Tu] parlerai
vei vorbi
Lei parlerà
dv. veţi vorbi
Egli (ella) parlerà
va vorbi
[Noi] parleremo
vom vorbi
[Voi] parlerete
veţi vorbi
Essi [loro] parleranno
vor vorbi
FOLOSIRE:
Viitorul este echivalent în română şi italiană. Este folosit pentru a descrie acţiuni sau stări
care vor avea loc într-un timp viitor faţă de prezent:
Il balletto avrà luogo sabato prossimo.
Baletul va avea loc sâmbăta viitoare.
Se poate folosi ca prezent pentru intenţie viitoare.
Andrò a vederlo domani.
Merg să-l văd mâine.
Folosirea viitorului dupăquando (când). Când în propoziţia principală este un viitor, iar
subordonata este introdusă prinquando, subordonata trebuie să aibă verbul la viitor:
Lo vedrò quando arriverò.
Îl voi vedea când voi ajunge.
Probabilitate prezentă:
Saranno probabilmente a casa.
Or fi probabil acasă.
PRESENTE
Prezentul indicativului (Presente dell'Indicativo) se formează adăgând la tema verbului
(după ce i se taie terminaţiile infinitivului -are / -ere / -ire) terminaţiile specifice:
-are
-ere
-ire
io
-o
-o
-o
tu
-i
-i
-i
egli, ella, lui, lei
-a
-e
-e
noi
-iamo
-iamo
-iamo
voi
-ate
-ete
-ite
essi [loro]
-ano
-ono
-ono
EXEMPLE:
PARLARE
[Io] parlo
vorbesc
[Tu] parli
vorbeşti
Egli (lui, essa) parla
vorbeşte
[Noi] parliamo
vorbim
[Voi] parlate
vorbiţi
Essi [loro] parlano
vorbesc
SCRIVERE
[Io] scrivo
scriu
[Tu] scrivi
scrii
Egli scrive
scrie
[Noi] scriviamo
scriem
[Voi] scrivete
scrieţi
Essi [loro] scrivonoscriu
Verbele în-ire au două tipuri de formare a prezentului: unul în care la rădăcina verbului se
adaugă direct terminaţiile specifice (caavvertire,partire,aprir e etc.) şi celălalt, la care se
inserează grupul-isc- între rădăcină şi terminaţiile specifice, la toate persoanele de singular şi
la a III-a plural (la prezent indicativ, la imperativ şi la subjonctiv).
APRIRE[Io] apro
deschid
[Tu] apri
deschizi
Egli apre
deschide
[Noi] apriamo
deschidem
[Voi] aprite
deschideţi
Essi [loro] apronodeschid
Tipul 2 de verbe în -ire:FINIRE
[Io] finisco
termin
[Tu] finisci
termini
Lei finisce
termină
Egli (ella,esso) finisce
termină
[Noi] finiamo
terminăm
[Voi] finite
terminaţi
Essi [loro] finiscono
termină
Verbele neregulate au conjugări adesea neobişnuite; se va consulta un dicţionar.
Verbul neregulat:
ANDARE
[Io] vado
merg
[Tu] vai
mergi
Egli (ella) va
merge
[Noi] andiamo
mergem
[Voi] andate
mergeţi
Essi [loro] vanno
merg
FOLOSIRE:
Prezentul indicativ este folosit la fel ca în româneşte, pentru a exprima:
1.
Un fapt general sau un adevăr permanent:

Il sole è la stella più vicina alla terra.
Soarele este cea mai apropiată stea de pământ.
2.
O acţiune prezentă sau care e pe cale de a începeă:

[Io] lavoro în ufficio.
Lucrez la birou.
3.
O acţiune care urmează a se înfăptui în viitorul apropiat:

Mi visitano alle tre.
Mă vizitează la ora trei.
4.
O acţiune care se desfăşoară într-o perioadă de timp specifică.

Vado în chiesa tutte le domeniche.
Mă duc la biserică în fiecare duminică.
5.
O acţiune care se desfăşoară în momentul vorbirii:

[Io] leggo le istruzioni.
Citesc instrucţiunile.
6.
Un sentiment care poate fi extins la infinit în trecut sau în viitor (numit prezentul universal):
Dio è misericordioso.
Dumnezeu este milos.
CONDIZIONALE PRESENTE
Ca şi indicativul, imperativul şi conjunctivul, conditionalul este un mod, care are timpurile

sale specifice. La condiţional prezent, rădăcina verbului este aceeaşi de la viitorul
indicativului. Verbele în -ARE terminate cu schimbarea în -er adaugă terminaţiile-ei,-esti,-
ebbe,-e mmo,-este,
-ebbero. Cele terminate în -ERE şi -IRE pierd vocala e finală înainte de a adăuga terminaţiile
specifice condiţionalului-ei,-esti,-ebbe,-e mmo,-este,-ebbero.
EXEMPLU:
[Io] parlerei
aş vorbi
[Tu] parleresti
ai vorbi
Lei parlerebbe
ar vorbi
Egli (ella) parlerebbe
ar vorbi
[Noi] parleremmo
am vorbi
[Voi] parlereste
aţi vorbi
Essi [loro] parlerebbero
ar vorbi
Condiţionalul prezent este în mare parte echivalent cu cel românesc. Nu se foloseşte decât în
anumite contexte în frazele ipotetice principale. Iată cazurile lui de folosire:
· Pentru a exprima rezultatul unei situaţii ipotetice, verbul în condiţional urmează conjuncţiase
plus
un verb în conjunctiv trecut:
Se fossi in te, non lo farei.
Dacă aş fi în locul tău, n-aş face-o.
· Pentru a exprima probabilitatea în viitor:
Andrei in Italia domani.
M-aş duce în Italia mâine.
· Pentru a exprima politeţea şi în fraze în care se află un singur verb:
Lo farei con piacere.
Aş face-o cu plăcere.
Vorrei una tazza di caffè.
Aş vrea o ceaşcă de cafea.
CONGIUNTIVO PRESENTE
Prezentul conjunctivului se formează înlăturând terminaţia de la infinitiv şi adăugând apoi

terminaţiile specifice: pentru verbele în -ARE -i,-i,-i,-ia mo,-iate,-ino, iar pentru cele în -ERE
şi -IRE,-a,-a,-a,-ia mo,-iate,-ano.
-are -ere / -ire
io
-i
-a
tu
-i
-a
egli, ella
-i
-a
noi
-iamo
-iamo
voi
-iate
-iate
Essi [loro]-ino
-ano
EXEMPLE:
Parlare
[io] parli
să vorbesc
[tu] parli
să vorbeşti
Egli (ella) parli
să vorbească
[Noi] parliamo
să vorbim
[Voi] parliate
să vorbiţi
[Essi, loro] parlinosă vorbească
Scrivere
[io] scriva
să scriu
[tu] scriva
să scrii
Egli (ella) scriva
să scrie
[Noi] scriviamo
să scriem
[Voi] scriviate
să scrieţi
[Essi, loro] scrivanosă scrie
Aprire
[io] apra
să deschid
[tu] apra
să deschizi
Egli (ella) apra
să deschidă
[Noi] apriamo
să deschidem
[Voi] apriate
să deschideţi
[Essi, loro] apranosă deschidă
Conjunctivul prezent se foloseşte:
După o expresie a unui sentiment personal (emoţie, dorinţă):
Sono contento che voi siate qui.
Sunt fericit că voi sunteţi aici.
Desidero che tu arrivi presto.
Doresc să soseşti repede.
După o expresie a unei necesităţi, unui dubiu sau a unei posibilităţi:
È necessario che tu venga con me.
Este necesar ca tu să vii cu mine.
È possibile che noi andiamo a Parigi.
Este posibil ca noi să mergem la Paris.
După verbe de opinie (pensare,credere,sperare,sentir e) când acestea sunt la forma negativă
sau
interogativă:
Lei non pensa che sia freddo în Alaska.
Dv. nu credeţi că este frig în Alaska.
Le sembra che io sia malato?
Vi se pare că eu sunt bolnav?
După anumite fraze care exprimă ideea unei condiţii fără de care nu se poate îndeplini:
benchè
cu toate că, în ciuda, chiar dacă
affinchè
astfel ca
în modo cheastfel ca (că)
prima che
înainte (de)
per paura chede teamă că a meno chenumai să nu fino a che

până când
Dupăchiunque (oricine),qualunque (oricare),dovunque (oriunde):
Chiunque Lei sia . . .
Oricine aţi fi Dv . . .
Qualunque cosa io faccia. . .Orice aş face . . .
Dovunque si vada . . .
Oriunde se merge . . .
După un adjectiv la superlativ când este exprimată ideea unei îndoilei, a unei probabilităţi, dar
nu a
unei certitudini:
Tu sei forse il miglior amico che io abbia.
Tu eşti poate cel mai bun prieten pe care îl am.
În frazele subordonate, când urmează unei expresii impersonale şi subordonata conţine tema.
È importante che i bambini mangino la verdura.
Este important ca copiii să mănânce vegetale.
Expresii impersonale
è importanteeste important
è impossibileeste imposibil
è necessarioeste necesar
è possibileeste possibil
è probabileeste probabil
CONGIUNTIVO IMPERFETTO
Subjonctivul trecut se foloseşte mai rar în vorbirea curentă; este mai des folosit în literatură.
Poate fi folosit în fraze unde conjunctivul este cerut de verbul din principală, care este la un
timp trecut sau condiţional. La rădăcina verbului se adaugă terminaţiile: pentru verbele în
-ARE - assi,
-assi, -asse, -assimo, -aste, assero; -ERE: -essi, -essi, -esse, -essimo, -este, -essero; -IRE: -issi,
-issi,
-isse, -issimo, -iste, -issero.
Conjunctivul imperfect:
Volevo che tu lo facessi.
Aş fi vrut ca tu s-o faci.
Prezentul conjunctiv:
Voglio che tu lo faccia.
Vreau ca tu s-o faci.
EXEMPLE:
Parlare
[Io] parlassi
eu să fi vorbit
[Tu] parlassi
tu să fi vorbit
Egli (ella) parlasse
el să fi vorbit
[Noi] parlassimo
noi să fi vorbit
[Voi] parlaste
voi să fi vorbit
Essi [loro] parlassero
ei să fi vorbit
Scrivere
[io] scrivessi
eu să fi scris
[tu] scrivessi
tu să fi scris
Egli (ella) scrivesse
el să fi scris
[Noi] scrivessimo
noi să fi scris
[Voi] scriveste
voi să fi scris
[Essi, loro] scrivessero
ei să fi scris
Aprire
[io] aprissi
eu să fi deschis
[tu] aprissi
tu să fi deschis
Egli (ella) aprisse
el să fi deschis
[Noi] aprissimo
noi să fi deschis
[Voi] apriste
voi să fi deschis
[Essi, loro] aprissero
ei să fi deschis
FOLOSIRE:
Imperfectul conjunctiv exprimă nesiguranţă, posibilitate, o dorinţă, la fel ca prezentul
conjunctivului.
Conjunctivul se foloseşte în frazele subordonate în cazurile în care subiectele sunt diferite şi

vorbitorul din principală exprimă dubii sau acţiunea dorită de el se va petrece în viitor faţă de
acţiunea din principală.
Dacă verbul din principală este la imperfect indicativ, perfectul simplu,condi ţional saumai
mult ca perfect, în fraza secundară se va folosi imperfectul conjunctiv.
Conjunctivul este folosit:
1.
În frazele subordonate ce urmează după verbele ce exprimă dorinţă, comandă, emoţie,
îndoială sau nesiguranţă.
Avevano paura che lui lo facesse.[schimbarea subiectului]
Le era teamă ca el să n-o fi făcut.
Lei insistì che [io] lo facessi.
Ea a insistat ca eu s-o fac.
2.
În frazele subordonat după o expresie impersonală, dacă subordonata conţine un subiect.
Era importante che ascoltassimo i dettagli.
Era important ca noi să ascultăm detaliile.
3.
În frazele subordonate, când substantivul modificat de subordonată nu se referă la cineva
anume.
Volevo parlare con qualcuno che conoscesse bene la Francia.
Voiam să vorbesc cu cineva care să cunoască bine Franţa.
4.
După conjuncţia subordonatoare "come se" pentru a exprima un fapt contrar condiţiei.
"Come se" cere întotdeauna imperfectul conjunctiv.
Parla come se mi conoscesse.
Vorbeşte ca şi cum m-ar cunoaşte.
Mi tratta come se fossi un cretino.
Mă tratează ca şi cum aş fi un cretin.
TIMPURI COMPUSE
Timpurile compuse ale tuturor verbelor sunt format cu diverse timpuri ale auxiliareloraver e
(a avea) sauessere (a fi) plus participiul trecut al verbului de conjugat.
Sono venuti?
Au venit?
Hai visto...?
Ai văzut...?
Abbiamo sempre detto...
Am spus întotdeauna...
PASSATO PROSSIMO
Perfectul compus, sau trecutul conversaţional (passato prossimo):
Perfectul compus indică o acţiune încheiată în trecut, dar în acelaşi timp presupune o legătură
cu prezentul. Se formează cu ajutorul verbului auxiliar (avere sauessere) conjugat la prezent
indicativ plus participiul trecut al verbului de conjugat.
Participiul trecut al verbelor regulate se formează înlăturând terminaţia infinitivului, la care se

adaugă: pentru verbele în -are, terminaţia -ato; pentru verbele în-ere, terminaţia -uto, iar
pentru verbele în -ire, terminaţia -ito. Exemple de participii trecute regulate:
ballare
ballato
cantare
cantato
avere
avuto
cadere
caduto
sapere
saputo
partire
partito
capire
capito
Iată două exemple cu avere şi essere:
io
ho
+ participiul trecut
tu
hai
egli, ella , etc ha
noi abbiamo
voi avete
Essi hanno
io
sono
tu
sei
egli, ella è
noi siamo
voi siete
Essi sono
EXEMPLE:
[Io] ho parlato
am vorbit
[Tu] hai parlato
ai vorbit
Egli(ella) ha parlato
a vorbit
[Noi] abbiamo parlato
am vorbit
[Voi] avete parlato
aţi vorbit
Essi, loro hanno parlato
au vorbit
[Io] sono andato
am mers
[Tu] sei andato
ai mers
Egli (ella) è andato/a
a mers
[Noi] siamo andati
am mers
[Voi] siete andati
aţi mers
Essi, loro sono andati/e
au mers
Perfectul compus (passato prossimo) are două folosiri importante:
· Pentru a exprima o acţiune sau o stare a minţii, a emoţiei, a opiniei şi pentru a preciza
momentul
din trecut:
Quando mi ha visto, ho avuto paura.
Când m-a văzut, mi-a fost frică.
· Pentru a exprima o acţiune încheiată, cugetare sau o stare:
Ella ha aperto la porta e io sono entrato.
Ea a deschis uşa şi eu am intrat.
Conjugarea la "passato prossimo" cu prezentul verbeloraver e sauessere depinde de felul
verbelor: tranzitive sa intranzitive. Verbele tranzitive se conjugă cuaver e; verbele intranzitive
– cu
essere.
- Verbele tranzitive cer complement direct şi răspund la întrebarea "ce, pe cine?".
Complementul
poate fi un substantiv sau un verb.
Ha mangiato una pizza.
Am mâncat o pizza.
Ha guardato la TV.
Am privit la televizor.
Ha voluto cantare.
Am vrut să cânt.
- Verbele intranzitive nu cer complement direct şi nu răspund la întrebarea "ce?" În mod
frecvent,
ele exprimă o mişcare.
È andato a Roma.
A mers la Roma.
Sono partiti ieri.
Au plecat ieri.
Important!
Amintiţi-vă că participiul trecut al verbelor conjugate cu essere se acordă în gen şi număr cu
subiectul.
La ragazza è andata a scuola.
Fata a mers la şcoală.
I ragazzi sono andati a scuola.
Băieţii au mers la şcoală.
TRAPASSATO PROSSIMO
Mai mult ca perfectul (trapassato prossimo) indică o acţiune anterioară altei acţiuni trecute,
exprimate de obicei prin perfectul compus sau prin imperfect. Se formează cu ajutorul
verbului auxiliar (essere sauaver e) conjugat la imperfect indicativ şi participiul trecut al
verbului de conjugat:
Non eravamo usciti perché già avevamo comprato i regali.
Ieşisem pentru că cumpărasem cadourile.
AVEREio
avevo
tu
avevi
egli, ella aveva
noi avevamo
voi avevate
Essi, loro avevano+ participiul trecut
ESSERE
io
ero
tu
eri
egli, ella era
noi eravamo
voi eravate
Essi, loro erano
EXEMPLE:
[Io] avevo parlato
vorbisem
[Tu] avevi parlato
vorbisei
Egli(ella) aveva parlato
vorbise
[Noi] avevamo parlato
vorbiserăm
[Voi] avevate parlato
vorbiserăţi
Essi, loro avevano parlatovorbiseră
[Io] ero andato
plecasem
[Tu] eri andato
plecasei
Egli (ella) era andato/a
plecase
[Noi] eravamo andati
plecaserăm
[Voi] eravate andati
plecaserăţi
Essi, loro erano andati/e
plecaseră
TRAPASSATO REMOTO
Mai mult ca perfectul anterior (trapassato remoto) este folosit mai mult în contexte literare sau
istorice. Se foloseşte în scris pentru a indica relaţia între două acţiuni succesive trecute. Se
regăseşte de obicei în fraze subordonate introduse prin conjuncţii temporale:appena,quando.
Se formează cu perfectul simplu al auxiliarului (essere sauaver e) şi participiul trecut al
verbului de conjugat.
Indică o acţiune tecută anterioară altei acţiuni trecute, redată prin perfectul simplu. În
română se traduce prin mai mult ca perfect:
Quando il re ebbe finito, fece un discorso.
După ce (când) regele terminase, a ţinut un discurs.
io
ebbi
tu
avesti
egli, ella ebbe
noi avemmo
voi aveste
Essi, loro ebbero
io
fui
tu
fosti
egli, ella fu
noi fummo
voi foste
Essi, loro furono
EXEMPLE:
[Io] ebbi parlato
dacă aş fi vorbit
[Tu] avesti parlato
dacă ai fi vorbit
Egli(ella) ebbe parlato
dacă ar fi vorbit
[Noi] avemmo parlato
dacă am fi vorbit
[Voi] aveste parlato
dacă aţi fi vorbit
Essi, loro ebbero parlato
dacă ar fi vorbit
[Io] fui andato
dacă aş fi mers
[Tu] fosti andato
dacă ai fi mers
Egli (ella) fu andato/a
dacă ar fi mers
[Noi] fummo andati
dacă am fi mers
[Voi] foste andati
dacă aţi fi mers
Essi, loro furono andati/edacă ar fi mers
FUTURO ANTERIORE (PRESUMTIVO PASSATO)
Viitorul anterior se formează cu viitorul auxiliarului (avere sauessere) plus participiul trecut al
verbului de conjugat. Acest timp exprimă ca şi în limba română o acţiune anterioară altei
acţiuni viitoare; aceleaşi forme pot avea sens de prezumtiv trecut.
io
avrò
tu
avrai
egli ella avrà
noi avremo
voi avrete
Essi, loro avranno+ participiul trecut
Auxiliarulessere
io
sarò
tu
sarai
egli ella sarà
noi saremo
voi sarete
Essi, loro saranno+ participiul trecut
EXEMPLE:
[Io] avrò parlato
voi fi vorbit
[Tu] avrai parlato
vei fi vorbit
Egli(ella) avrà parlato
va fi vorbit
[Noi] avremo parlato
vom fi vorbit
[Voi] avrete parlato
veţi fi vorbit
Essi, loro avranno parlatovor fi vorbit
[Io] sarò andato
voi fi mers
[Tu] sarai andato
vei fi mers
Egli(ella) sarà andato
va fi mers
[Noi] saremo andati
vom fi mers
[Voi] sarete andati
veţi fi mers
Essi, loro saranno andati
vor fi mers
FOLOSIRE:
Quando Lei avrà terminato, me lo dirà.
Când Dv veţi fi terminat, o să-mi spuneţi.
CONDIZIONALE PASSATO
Condiţionalul trecut se formează cu condiţionalul prezent al verbului auxiliar (essere sau
avere) plus participiul tecut al verbului de conjugat. Este folosit pentru a exprima rezultatul
unei
condiţii ipotetice sau a unei supoziţii în trecut. Numai auxiliarul este conjugat.
-are / -ere / -ire
io
avrei
tu
avresti
egli ella avrebbe
noi avremmo
voi avreste
Essi, loro avrebbero+ participiul trecut
Auxiliarulessere
io
sarei
tu
saresti
egli ella sarebbe
noi saremmo
voi sareste
Essi, loro sarebbero+ participiul trecut
EXEMPLE:
[Io] avrei parlato
aş fi vorbit
[Tu] avresti parlato
ai fi vorbit
Lei avrebbe parlato
ar fi vorbit
Egli (ella) avrebbe parlatoar fi vorbit
[Noi] avremmo parlato
am fi vorbit
[Voi] avreste parlato
aţi fi vorbit
Essi, loro avrebbero parlatoar fi vorbit
[Io] sarei andato
aş fi mers
[Tu] saresti andato
ai fi mers
Egli (ella) sarebbe andatoar fi mers
[Noi] saremmo andati
am fi mers
[Voi] sareste andati
aţi fi mers
Essi, loro sarebbero andatiar fi mers
FOLOSIRE:
Condiţionalul trecut are aceleaşi valori ca în româneşte, în propoziţiile principale. Nu se poate

folosi condiţionalul în propoziţiile condiţionale subordonate; în această situaţie se foloseşte se
va folosi în italiană conjunctivul imperfect (în loc de condiţional prezent) şi conjunctivul mai
mult ca perfect (în loc de condiţional trecut):
Se voi foste venuti, noi saremmo stati molto contenti.
Dacă voi aţi fi venit, noi am fi fost foarte mulţumiţi.
Saremmo usciti più presto se avessimo saputo che i negozi chiudevano presto.
Am fi ieşit mai repede dacă am fi ştiut că magazinele închideau devreme.
CONGIUNTIVO TRAPASSATTO
Conjunctivul trecut este un timp rezervat contextelor literare. Formarea lui este din
imperfectul conjunctiv al auxiliarului şi participiul trecut al verbului. În limba modernă este
folosit doar la persoana a treia:
Ero contento che Maria fosse arrivata.
Eram fericit că Maria venise.
-are / -ere / -ire
io
avessi
tu
avessi
egli, ella avesse
noi avessimo
voi aveste
Essi avessero
io
fossi
tu
fossi
egli, ella fosse
noi fossimo
voi foste
Essi fossero
EXEMPLE:
[Io] avessi parlato
dacă aş fi vorbit
[Tu] avessi parlato
dacă ai fi vorbit
Egli(ella) avesse parlato
dacă ar fi vorbit
[Noi] avessimo parlato
dacă am fi vorbit
[Voi] aveste parlato
dacă aţi fi vorbit
Essi, loro avessero parlatodacă ar fi vorbit
[Io] fossi andato
dacă aş fi mers
[Tu] fossi andato
dacă ai fi mers
Egli (ella) fosse andato/a
dacă ar fi mers
[Noi] fossimo andati
dacă am fi mers
[Voi] foste andati
dacă aţi fi mers
Essi, loro fossero andati/edacă ar fi mers
FOLOSIRE:
Indicativul este folosit pentru o stare de fapt, Conjunctivul este folosit pentru a exprima o
incertitudine, o posibilitate, o dorinţă.
Conjunctivul trebuie folosit în frazele secundare când subiectul este diferit şi există un dubiu
al vorbitorului faţă de situaţia descrisă.
Non era possibile che tutti avessero comprato i biglietti.
Nu era posibil ca toţi să fi cumpărat bilete.
Il datore di lavoro dubitò che gli impiegati avessero completato il progetto.
Patronul se îndoia că funcţionarii ar fi terminat proiectul.
DIATEZA PASIVĂ
Diateza activă este o construcţie în care subiectul face acţiunea descrisă de verb. În diateza
pasivă, subiectul suferă acţiunea verbului. Persoana sau entitatea care suferă acţiunea se
numeşte complement indirect. Diateza pasivă implică întotdeauna o acţiune care se reflectă
asupra subiectului.
Diateza activă:
L'università concederà una borsa di studio.
Universitatea va acorda o bursă de studii.
Diateza pasivă:
Una borsa di studio sarà concessa dall'università.
O bursă de studii va fi acordată de universitate.
În italiană, diateza pasivă are aceeaşi construcţie cu cea din limba română. Participiul trecut
se acordă cu subiectul în gen şi număr:
Subject
+ essere
+ Past Participle + PREPOSITIONS +Agent
La canzone
fu
scritta
da
Lucio Battisti.
Cântecul
a fost
scris
de
Lucio Battisti.
Il presidente era rispettato da tutti.
Preşedintele era respectat de toţi.
La posta è stata distribuita dal postino.
Poşta a fost distribuită de (către) poştaş.
Impersonalul poate fi folosit ca alternativă la diateza pasivă:
Dicono che fumare fa male alla salute.
(Ei) spun (se zice) că a fuma face rău la sănătate.
Când autorul acţiunii nu este definit, în italiană se foloseşte pentru diateza pasivă pronumele
reflexivsi cu persoana a III-a singular sau plural a verbului:
Si pensa che questa casa sia stata venduta un anno fa.
Gândim (se gândeşte) că această casă a fost vândută acum un an.
Qui si parla italiano.
Aici se vorbeşte (lumea vorbeşte) italiana.
VERBI REFLESSIVI
Anumite verbe intranzitive în româneşte se pot schimba în reflexive în italiană:
sposare
a lua în căsătorie
sposarsi
a se căsători
lavare
a spăla
lavarsi
a se spăla
sedere
a şedea
sedersi
a se aşeza
vestire
a îmbrăca (ceva)
vestirsi
a se îmbrăca
Reflexivele reciproce sunt folosite pentru a indica faptul că două sau mai multe persoane fac
acţiunea una către alta:
Ci scriviamo spesso.
Ne scriem adesea (noi între noi).
Si amano molto.
Se iubesc mult (ei între ei).
IMPERATIVO
Modul imperativ exprimă o comandă, o chemare la acţiune, un sfat.
În italiană are forme la persoana a II-a şi a III-a singular şi plural şi persoana I plural, spre
deosebire de română, unde are forme proprii numai la persoana a II-a singular şi plural..
Imperativul familiar foloseşte pronumeletu sauvoi cu formele verbului la prezent indicativ.
Scrivi la lettera!
Scrie scrisoarea!
Finite il compito!
Terminaţi tema!
Pentru persoana a II-a singular, forma familiară (tu) a verbelor de grupa I în -ARE foloseşte a
treia
persoană singular de la indicativ.
Mangia la frutta!
Mănâncă fructele!
Patru verbe în -ARE au forme scurte pentru imperativ:andar e,dare,fare şistare.
Va' con lui!
Mergi cu el!
Da' il libro a Maria!
Dă-i cartea Mariei!
Fa' il lavoro oggi!
Fă-ţi munca azi!
Sta' a casa questa settimana!
Stai acasă săptămâna asta!
Dire are doar pentru imperativul familiar forma di'.
Di' la storia ai ragazzi!
Spune povestea băieţilor!
Imperativul de politeţe:
Imperativul formal (Lei/Loro) foloseşte formele verbale de la a III-a persoană de la subjonctiv
prezent. Dacă verbul este neregulat la subjonctiv, va fi neregulat şi la imperativ.
Finisca di leggere!
Terminaţi (Lei) de citit!
Paghi în contanti, per favore!
Plătiţi (Lei) cu numerar, vă rog!
Dica la verità al professore!
Spuneţii (Lei) adevărul profesorului!
Persoana I plural a imperativului:
Limba italiană are şi persoana I plural, pentru care se foloseşte aceeaşi persoană de la
indicativ prezent (în româneşte se foloseşte pentru aceasta conjunctivul prezent).
Andiamo al cinema!
Să mergem la cinematograf!
Imperativul negativ:
Forma negativă a imperativului se formează simplu cu punerea negaţieinon înaintea
verbului. Pentru persoana a II-a singular, se pune dupănon infinitivul verbului:
Non andiamo al cinema stasera!
Să nu mergem la cinema în seara asta!
Non dormite in quel letto!
Nu dormiţi în patul acela!
Non parlare mentre la professoressa parla!
Nu vorbi în timp ce profesoara vorbeşte!
PARTICIPIO
Infinitivul, Participiul trecut şi Participiul prezent sunt grupate împreună pentru raţiuni
funcţionale. Aceste forme verbale nu se schimbă după persoană şi număr cum se întâmplă la
toate celelalte timpuri.
Participiul trecut
Participiul trecut al verbelor regulate se formează de la tema infinitivului, pentru verbele

terminate în -are adăugându-se -ato; pentru verbele terminate în -ere se adaugă -uto; pentru
verbele terminate în -ire se adaugă -ito. Aceste forme se folosesc în timpurile compuse şi la
diateza pasivă, în care caz devin adjective.
Iată câteva exemple de participii regulate:
ballare
ballato
cantare
cantato
avere
avuto
cadere
caduto
sapere
saputo
partire
partito
capire
capito
EXEMPLU:Il pollo era stato cucinato.
Puiul fusese gătit.
Participiul prezent
Participiul prezent (echivalent cu gerunziul românesc) este numit astfel pentru că în

participarea sa în frază asumă funcţia de adjectiv, în care caz se acordă în număr şi gen cu
substantivul (substantivele) pe care le modifică.
Le squadre concorrenti alla coppa dei campioni.
Echipele concurânde (care concură) la cupa campionilor.
Există deci două forme: Participio Presente şi Participio Passato. Participiul prezent se
formează pentru verbele terminate în: -are adăugând –ante, iar pentru cele în -ere şi -ire
adăugând sufixul -ente.
Infinitiv
amare
(a iubi)
Participiul prezentamante
(iubitor)
Participiul trecut
amato
(iubit)
EXEMPLE:
una poesia commovente (commuovere)
o poezie mişcătoare
una conversazione stimolante (stimolare)
o conversaţie stimulatoare
delle notizie sorprendenti (sorprendere)
noutăţi surpinzătoare
GERUNDIVO
Gerunziul, ca şi în româneşte, exprimă o acţiune care este legată de alta printr-o relaţie
cauzală:
Lo incontrai andando al teatro.
L-am întâlnit mergând la teatru.
Mi divertivo cantando.
Mă distramcântând.
Gerunziul are două forme:p rez en t (cantando) şit re c u t (avendo cantato).
Note asupra verbului PIACERE
Folosirea verbuluipiacere este similară cu cea din limba română (spre deosebire de engleză
sau franceză, de exemplu).Piac ere este întotdeauna însoţit de pronumele complemente
indirectemi,
ti, le, gli, ci, vişi a loro.
Mi piace il caffè.
Îmi place cafeaua.
Ti piacciono i fiori.
Îţi plac florile.
A loro piace sciare.
Lor le place să schieze.
PIACERE + INFINITIV
Când subiectul este un infinitiv,piacere este întotdeauna la singular (dar rezultatul nu este
foarte precis exprimat):
Le piace pescare e nuotare.
Vă place să pescuiţi şi să înotaţi.
Ei îi place să pescuiască şi să înoate.
PREPOSIZIONE
Prepoziţiile simple în italiană sunt:
a
la, către
mediante
prin (intermediul)
con
cu
meno
mai puţin, exceptând
contro
împotriva
di
de, din, de la
per
pentru, prinda
de la
durante
în timp(ul)in
în
senza
fără
tra
prin(tre)
su
pe
eccetto
efără, cu excepţia
dopo
după
VERB + PREPOZIŢIE
Prepoziţiile pot schimba sensul unui verb:
pensare
a gândi
pensare di
a gândi să, a intenţiona
pensare a
a gândi la, a medita
FRAZE PREPOZIŢIONALE
Anumite prepoziţii sunt folosite în frazele prepoziţionale:
a causa di
din cauza
al fine di
cu scopul de
a forza di
din cauza
al punto dipe punctul de a
davanti a
în faţa
invece di
în loc să (de a)
Prepoziţiaa înseamnăcătre (arată direcţia). Folosită în faţa numelui unui oraş, înseamnăîn.
ADVERBUL
Multe adverbe de mod sunt formate prin adăugarea sufixului-men te la forma de feminin
singular a adjectivului corespondent. Adjectivele terminate în-le şi-re pierde final înainte de
adăugarea lui-mente. De exemplu:
franco
deschis, cinstit
francamente
deschis, cinstit
debole
slab
debolmente
slab
facile
uşor
facilmente
uşor
maggiore
mai mare
maggiormente
mai mare
Adverbele se compară precum adjectivele. De exemplu:
facilmente più facilmente
il più facilmente
Următoarele adverbe au (şi) un comparativ neregulat:
bene
bine
meglio
mai bine
il meglio
cel mai bine
male
rău
peggio
mai rău
il peggio
cel mai rău
molto
mult
più
mai mult
il più
cel mai mult
poco
puţin
meno
mai puţin
il meno
cel mai puţin
Adverbele care nu se termină în-mente pot adăuga-issi mo după ce am înlăturat vocala
finală şi astfel rezultă superlativul echivalent cumolto (foarte) + adverb. De exemplu:
benebine
molto benefoarte bine benissimo
foarte bine
pianoîncet
molto pianofoarte încet pianissimofoarte încet
În general, adverbele urmează după verb. Câteva, totuşi, le preced. În timpurile compuse,
adverbul urmează invariabil participiul trecut, cu excepţia luigià (deja),mai (niciodată),più
(mai) şise mpre (întotdeauna,mereu) care sunt plasate între auxiliar şi participiul trecut (ca în
franceză). De exemplu:
Ha già finito?
Aţi (dv) terminat deja?
Sono sempre stato così.
Întotdeauna am fost aşa.
Vi è mai stato?
Aţi (dv) mai fost acolo?
Non ha più voluto saperne.
Nu a mai vrut să ştie (de asta).
Non ha mai voluto ascoltarmi.
Nu a vrut niciodată să mă asculte.
SUBSTANTIV +CON ca ADVERB
Adverbele sunt în mod frecvent formate folosind fraza preposiţională con + singularul
substantivului:
con + substantiv
-mente
English
con ansietà ansiosamente
cu nelinişte
con gusto
gustosamente
gustos (cu gust)
con affetto affettuosamente
cu afecţiune (afectuos)
con pazienza pazientemente
cu răbdare
con rapidità rapidamente
rapid
FOLOSIREA ADVERBELOR CU MODIFICAREA ADJECTIVELOR + ALTE ADVERBE
Adverbe camolto,poco,abbast anza şitroppo sunt folosite pentru a transmite intensitatea.
Adverbe care întăresc sensul celor amintite suntrel ativament e,straordinaria mente,enorme
mente,
estremamente, realmente.
Cuvinte capoco,molto,abbastanza pot fi folosite ca adverbe şi adjective. Adverbele modifică
verbe, adjective şi alte adverbe. Adverbele nu-şi schimbă forma. Adjectivele modifică
substantive şi pronume şi se acordă cu cuvintele pe care le modifică în număr şi, dacă este
posibil, în gen.
Adverbele nu-şi schimbă forma.
Studio troppo rapidamente.
Studiez prea rapid.
Loro studiano troppo rapidamente.Ei studiază prea rapid.
Adjectivele îşi schimbă forma.
Tengo troppe riviste.
Am prea multe reviste.
Comprai troppi vestiti.
Am cumpărat prea multe haine.
MODIFICAREA ADVERBELOR DE CĂTRE ALTE ADVERBE
Afirmative
Disegna molto, molto bene.
Desenează bine, foarte bine.
Canta veramente bene.
Cântă cu adevărat bine.
Corre abbastanza male.
Aleargă destul de rău.
Negative
Anna non parla proprio bene.
Anna nu vorbeşte deloc bine.
Paolo non canta molto bene.
Paul nu cântă foarte bine.
MODIFICĂRI ALE ADJECTIVELOR DE CĂTRE ADVERBE
Roberto è abbastanza alto.Roberto este destul de înalt.
Maria si sente troppo stanca.Maria se simte prea obosită.
CONJUNCŢIA
Conjuncţiile simple care unesc propoziţiile coordonate sunt:
e
şi
o
sau
nè
nici
peròtotuşi, însă
madar, însă
Conjuncţiile care introduc propoziţii subordonate sunt:
come
ca
quando
când
mentre
în timp ce
che
că
se
dacă
PERÒ
Peròînsea mnă dar, totuşi sau cu toate acestea :
Questa medicina è cattiva però fa bene.
Acest medicament este rău, dar face bine.
MA
Ma este mai retoric decât però şi se foloseşte pentru eufonie:
È un libro difficile, ma interessante.
Este o carte dificilă, dar interesantă.
CHE
Che serveşte drept conjuncţie şi este cerută după afirmaţii, înaintea adverbelor:
Dubito che venga.
Mă îndoiesc că vine.
Credo che non sia vero.
Cred că nu e adevărat.
INTERJECŢIA
Interjecţiile sunt mai numeroase şi mai importante în italiană decât în româneşte:
Numele divine ca exclamaţii sunt frecvente şi nu sunt privite ca fiind profanări:
Dio!
Doamne!
Per Dio!
Pentru numele lui Dumnezeu!
Dio mio!
Dumnezeule!
Oh Dio mio!Oh, Doamne!
Mamma mia!
Ca interjecţii pot fi folosite şi substantive sau adjective:
Bravo!
Bine! Bravo!
Attenzione!Atenţie!
Al fuoco!
Săriţi! Foc!
Aiuto!
Ajutor!
SINTAXA
STRUCTURA FRAZEI
O frază trebuie să aibă minim un subiect (care poate fi şi subînţeles) şi un predicat.
È piccante.
E iute.
Sau poate conţine o propoziţie principală şi una sau mai multe secundare.
Mi piace anche se è piccante.
Îmi place chiar dacă este picant.
PROPOZIŢII PRINCIPALE
Propoziţia principală poate începe cu subiectul expunerii, cu un complement, un adverb sau o

propoziţie adverbială sau cu o propoziţie subordonată. Prima poziţie în frază este în general
una de emfază.
PROPOZIŢII SUBORDONATE
Prin definiţie, propoziţia subordonată este întotdeauna dependentă de una principală şi nu
poate exista de una singură. Afirmaţia făcută în propoziţia subordonată nu poate avea aceeaşi
greutate ca cea făcută în principală.
De obicei, propoziţia subordonată este separată de principală prin virgulă.
Se il mio bilancio lo permettesse, mi comprerei una casa in campagna.
Dacă bugetul meu mi-ar permite, mi-aş cumpăra o casă la ţară.
PROPOZIŢIA DECLARATIVĂ
DIATEZA ACTIVĂ
Diateza activă este o construcţie în care subiectul execută acţiunea descrisă de verb. Ordinea
construirii acestor fraze este subiect-verb-complement direct.
EXEMPLU:
Il meccanico / ripara / la macchina.Mecanicul repară maşina.
subiect
verb compl.dir
SUBIECTUL
Subiectul unei propoziţii poate fi un substantiv, un pronume, un nume propriu sau o frază
substantivală. De asemenea şi un gerunziu sau o frază infinitivală poate fi subiect. Subiectul
poate fi simplu sau compus.
POZIŢIA SUBIECTULUI
Subiectul nu trebuie să stea în faţa verbului. Există o mulţime de posibilităţi de combinare,
ba chiar subiectul poate lipsi:
Subiect la sfârşit:
Comincia la lezione.
Începe lecţia.
Subiect (egli /el) omis:
Riparò la macchina.
A reparat maşina.
Subiectul este adesea plasat la sfârşitul frazei atunci când aceasta conţine informaţie nouă,
sau ca răspuns la întrebareaChi?
Chi riparà la macchina?
Cine va repara maşina?
La riparà un buon meccanico.
O va repara un bun mecanic.
INFINITIVUL CA SUBIECT
Când subiectul este un infinitiv (sau mai multe), verbul este întotdeauna la singular:
Gli piace pescare e nuotare.
Îi place să pescuiască şi să înoate.
NEGAŢIA
Negaţianon se plasează întotdeauna chiar înaintea verbului, cu excepţia frazelor care conţin
un verb reflexiv şi/sau un pronume complement.
Parlo italiano.
Non parlo italiano.
Vorbesc italiana.
Nu vorbesc italiana.
Si lavano le mani.
Non si lavano le mani.
Îşi spală mâinile.
Nu-şi spală mâinile.
În frazele ce conţin un pronume complement,non precede pronumele complement.
Lo chiamo.
Non lo chiamo.
Îl chem.
Nu-l chem.
În construcţiile verbale reflexive,non precede pronumele reflexiv.
Mi lavo.
Non mi lavo.
Mă spăl.
Nu mă spăl.
Ci alziamo.
Non ci alziamo.
Ne sculăm.
Nu ne sculăm.
Poziţia luinon în frază nu e fixă. Când cuvântul negativ (în acest cazmai) precede verbul,
non este omis.

mai-niciodată
Non parliamo mai.
Nu vorbim niciodată.
Mai parliamo.
De reţinut că în timpurile compusemai poate să apară între verbul auxiliar şi participiu.
Non abbiamo mai parlato.Nu am vorbit niciodată.
Mai abbiamo parlato.
Negaţianon este plasată numai înaintea verbului.

NESSUNO
AdjectivulNessuno se declină după gen:
SINGULAR
Masculin
Feminin
nessuno
nessuna
NOTĂ: Adjectivulnessuno nu are formă de plural.
Nessun
Nessuno pierde vocala finală o când modifică un substantiv masculin:
Non hai nessun motivo per criticarlo.
Nu ai nici un motiv să-l critici.
Nessun(o) (nici un, nici unul) este invariabil când este folosit ca pronume. Ca adjectiv se
poate modifica.
Nessuno l'avrebbe fatto così.
Nimeni n-ar fi făcut-o astfel.
Nessuno l'ha visto
Nimeni nu l-a văzut.
Nessun aiuto mi gioverà.
Nici un ajutor nu-mi va aduce ceva bun.
Nessuna spiaggia è più pittoresca di questa.
Nici o plajă nu este mai pitorească decât aceasta.
Nessuno andò con lei.
Nimeni nu a mers cu ea.
Nienteşi nulla sunt sinonime. Înseamnăni mic. Se folosesc după modelul lui nessuno.
Non desidero nulla, grazie.
Nu doresc nimic, mulţumesc.
Nulla è buono per Lei.
Nu e bun pentru dv.
Non vuole nulla, Lei? No, grazie.
Nu doriţi nimic? Nu, mulţumesc.
Vuole nulla, Signore? Sì.
Doriţi ceva, domnule? Da.
NÉ
né
nici
né...né
nici... nici
non...né
nu... nici
Né questo, né quello.
Nici acesta, nici acela.
Non lo disapprovo né lo giustifico.
Nici nu îl dezaprob, nici nu îl justific.
COMPLEMENTUL DIRECT
Complement direct în propoziţie poate fi un substantiv, un pronume, un nume propriu sau o
expresie substantivală. Şi o propoziţie subordonată poate fi complement direct.
POZIŢIA COMPLEMENTULUI DIRECT
De obicei, complementul direct stă după verb:
Il ragazzo mangia la pizza.
Băiatul mănâncă pizza.
Dar, în anumite cazuri, acesta este precedat de articolul partitivdi:
Ho mangiato della pizza.
Am mâncat (nişte) pizza.
Pentru a elimina riscul de confuzie între complementul direct şi construcţii similare, este
suficient să verificăm dacă răspunde la întrebarea:cin e?ce?

PRONUMELE COMPLEMENTE
Când două pronume complemente sunt folosite împreună cu un verb, cel somplement indirect
se
pune primul:
Me lo diede.Mi l-a dat.
Dammelo.Dă-mi-l.
DOUĂ PRONUME DE PERSOANA A III-A
Când două pronume de persoana a III-a sunt folosite împreună, pronumele complement
indirectgli devineglielo.
Mandai un regalo a mio padre.
I-am trimis un cadou tatălui meu.
Gli mandai un regalo.
I-am trimis un cadou.
Lo mandai a mio padre.
L-am trimis tatălui meu.
Glielo mandai.
I l-am trimis.
PREDICATUL
Predicatul constă dintr-un verb sau o frază verbală, care include complemente, atribute şi
modifică expresia. O propoziţie poate include mai mult de un verb, atribut sau complement.
INTEROGAŢIA
Frazele interogative poartă la sfârşit semnul întrebării. În vorbire este suficientă intonaţia.
Întrebare
Afirmaţie
John ha due figli?
John ha due figli.
Giovanni are doi copii?
Giovanni are doi copii.
Uneori întrebarea este construită punând verbul înaintea subiectului. Subiectul poate fi
plasat imediat după verb sau tocmai la sfârşitul întrebării:
Viene a casa Roberto?
Roberto viene a casa.
Vine acasă Roberto?
Roberto vine acasă.
sau
Viene Roberto a casa?
Roberto viene a casa.
Vine Roberto acasă?
Robert vine acasă.
ÎNTREBĂRI RETORICE
Expresiile afirmative şi negative pot fi transformate în întrebări adăugând un cuvânt sau o
propoziţie la sfârşit.
Vuoi accompagnarmi, vero?
Vrei să mă însoţeşti, nu-i aşa?
Non sei andato al concerto, vero?
Nu te-ai dus la concert, nu-i aşa?
Ti piacciono i dolci, no?
Îţi plac dulciurile, nu?
SUBORDONATA ADJECTIVALĂ
Verbul unei subordonate adjectivale este la conjunctiv în următoarele două cazuri:
· După un pronume relativ al cărui antecedent este indefinit. De exemplu:
Me ne dia un altro che non sia troppo caro.
Daţi-mi altul care să nu fie aşa de scump.
Cerco qualcuno che sia capace di farlo.
Caut pe cineva care să fie capabil s-o facă.
dar
Ne ho visti parecchi che sono a buon mercato.
Am văzut destui (din aceştia) care sunt ieftini.
Ho trovato un individuo che sa fare qualunque cosa.
Am găsit un tip care ştie să facă orice.
· După un superlativ sau după unul din următoarele adjective care au putere de
superlative:primo,
ultimo, solo, unico (primul,ultimul,doar,unic). De exemplu:
È il più antico che esista.
Este cel mai vechi care există.
Sono stati i primi che l'abbiano fatto.
Au fost primii care au făcut-o.
È l'unico che non sia riuscito.
Este singurul care nu a reuşit.
SUBORDONATA NOMINALĂ
Verbul subordonatei nominale (introdusă cuche) este la conjunctiv în următoarele două
cazuri:
· După verbe sau expresii care exprimă îndoiala, refuzul, probabilitatea, posibilitatea şi
dorinţa:
Dubito che sia vero.
I doubt that it is true.
Non posso ammettere che sappia farlo.
I cannot admit that he can do it.
È probabile che l'abbia ricevuto.
It is probable that he has received it.
È possible che se ne sia andato?
Is it possible that he has gone away?
· After verbs of thinking and believing when doubt or uncertainty is implied. For Exemplu:
Veramente non credo che abbia ragione.
I really do not think that he is right.
Credi che me ne importi?
Do you think I care?
Note: The future, however, is used when there is no uncertainty.
Credo che mi ascolterà.
I believe he will listen to me.
SUBJONCTIVUL DUPĂ VERBE IMPERSONALE
Verbele din propoziţiile subordonate introduse cuche, după verbe impersonale sau expresii
care implică possibilitatea, probabilitatea, necesitatea, utilitatea, greşeala, corectitudinea,
aparenţa şi dorinţa, sunt la conjunctiv. De exemplu:
È probabile che non ne sappia nulla.
Probabil că nu ştie nimic.
È possible che me lo dia.
Este posibil să mi-l dea.
Bisogna (è necessario) che Lei agisca subito.
Trebuie ca dv să acţionaţi imediat.
È inutile che gliene parli
Este inutil să-i vorbeşti despre asta.
Non è giusto che anche Lei s'incomodi.
Nu e drept să vă încurcaţi şi dv.
Sembra che si sia deciso.
Pare că s-a decis.
È giusto che ognuno riceva la sua parte.
Este drept ca fiecare să-şi primească partea.
E facile che ci faccia questo favore.
E uşor să ne facă favoarea asta.
Această regulă nu se aplică totuşi pentru expresiile impersonale cas è vero, si vede, è chiaro,
è perchè, etc., când se foloseşte indicativul:
È chiaro che non ha voglia di fare nulla.
E clar că nu are chef să facă nimic.
È perchè lo dico io.
Asta e pentru că o spun eu.
È vero che lo disse.
Este adevărat că a spus-o.
Infinitivul este folosit în propoziţiile subordonate când nu exprimă un subiect:
È possible farlo.
Este posibil s-o facem.
È inutile proseguire.
Este inutil să continuăm.
Bisogna parlare chiaramente.
Trebuie să vorbim clar.
FORME NON-GRAMATICALE
Termenul de non-gramatical se aplică pentru civintele şi expresiile ce nu pot fi încadrate într-

o categorie lexicală. Formele non-gramaticale nu se schimbă după gen, număr, persoană sau
timp. Cele mai comune sunt:sì,no şigrazie.
TITLURI DE POLITEŢE
Apelativele de politeţe suntSignore,Signora,signorina şi abrevierile lor asociate. Se
foloseşte articolul hotărât întotdeauna, cu excepţia adresării directe:
Il dottor Rossi è bravo.
Doctorul Rossi este bun.
Adresare directă:
Buongiorno dottor Rossi.
Bună ziua, doctor Rossi.
Titlurile terminate în -e cadottor e,professore,signore, pierd vocala -e când urmează nume
proprii:
Il professore spiega la lezione.
Profesorul explică lecţia.
Il professor Bianchi spiega la lezione.
Profesorul Bianchi explică lecţia.
ORA SI DATA
ORA
Pentru exprimarea orei este folosită persoana a III-a a verbuluiessere:
Che ora è?
Ce oră e? Cât e ceasul?
È l'una.
Este ora unu.
Sono le due.
Este ora două.
Sono le sei e dieci.
Este ora şase şi zece.
Sono le otto meno venti.
Este opt fără douăzeci.
Sono le tre e mezzo.
Este trei şi jumătate.
ZILELE SĂPTĂMÂNII
Numele zilelor, lunilor şi anotimpurilor nu sunt scrise cu iniţială aldină (de fapt, un singur
substantiv comun este scris cu iniţială aldină în interiorul propoziţiei, lo Stato =statul, pentru a
arăta ce importanţă se acordă statului în civilizaţia occidentală).
lunedì
luni
venerdì
vineri
martedì
marţi
sabato
sâmbătă
mercoledì
miercuri
domenica
duminică
giovedì
joi
Articolul hotărât este cerut înaintea expresiilor de timp când sunt modificate de un adjectiv:
la settimana scorsa... il prossimo sabato...
săptămâna trecută... următoarea sâmbătă...
În expresiile de timp articolul hotărât apare ca în expresiile similare româneşti:
il venerdì... i giovedì...
vinerea...
joile...
L'aereo parte il quattordici.
Avionul pleacă în (ziua de) paisprezece.
l'ultimo giorno del mese...
(în) ultima zi a lunii...
LUNILE
gennaio
ianuarie
luglio
iulie
febbraio
februarie
agosto
august
marzo
martie
settembre
septembrie
aprile
aprilie
ottobre
octombrie
maggio
mai
novembre
noiembrie
giugno
iunie
dicembre
decembrie
ANOTIMPURILE
la primaveraprimăvara
l'autunno
toamna
l'estate
vara
l'inverno
iarna
DIVIZIUNILE ZILEI
la mattina
dimineaţa
il giorno
ziua
di giorno
ziua, în timpul zilei
la notte
noaptea, în timpul nopţii
il pomeriggio
după amiaza
ieri notte
azi noapte
l'altro ieri
alaltăieri
ieri
ieri
stanotte
(în) noaptea asta
oggi
azi
domani
mâine
domani mattina
mâine dimineaţa
REPETIŢIA
Repetiţi este exprimată folosindvolt a (o dată) şiper,alla, sau articolul hotărât.
Quante volte alla settimana, al giorno, all'anno?...
De câte ori pe săptămână, pe zi, pe an?...
una volta
o dată
una volta che
odată ce, când
due volte
de două ori
a volte
câteodată
alla volta
în acelaşi timp
a sua volta
la rândul său
qualche volta
ocazional, câteodată
due volte più grandede două ori mai mare
ogni volta
de fiecare dată
quante volte
de câte ori
una volta e per tutteo dată pentru totdeauna

una volta ogni tantodin când în când
c'era una volta
a fost odată
la prima volta
prima dată
molte volte
de multe ori
poche volte
rareori, de puţine ori
rare volte
rareori
NUMERALUL
NUMERALELE CARDINALE
Numeralele cardinale sunt:
0
=
zero
10
=
dieci
1
=
uno
11
=
undici
2
=
due
12
=
dodici
3
=
tre
13
=
tredici
4
=
quattro
14
=
quattordici
5
=
cinque
15
=
quindici
6
=
sei
16
=
sedici
7
=
sette
17
=
diciassette
8
=
otto
18
=
diciotto
9
=
nove
19
=
diciannove
20
=
venti
21
=
ventuno
22
=
ventidue
30
=
trenta
40
=
quaranta
50
=
cinquanta
60
=
sessanta
70
=
settanta
80
=
ottanta
90
=
novanta
100 =
cento
1000 =
mille
2000 =
duemila
100.000
=
centomila
200.000
=
duecentomila
NUMERALELE ORDINALE
primul
=
primo -a
al doilea
=
secondo -a
al treilea
=
terzo -a
al patrulea =
quarto -a
al cincilea
=
quinto -a
al şaselea
=
sesto -a
al optulea
=
settimo -a
al nouălea
=
ottavo
al zecelea
=
nono -a
al unsprezecelea
=
decimo -a
al doispezecelea
=
undicesimo -a
al treispezecelea
=
dodicesimo -a
al 13-lea
=
tredicesimo -a
al 14-lea
=
quattordicesimo -a
al 15-lea
=
quindicesimo-a
al 16-lea
=
sedicesimo -a
al 17-lea
=
diciassettesimo -a
al 18-lea
=
diciottesimo -a
al 19-lea
=
diciannovesimo -a
al 20-lea
=
ventesimo -a
al 21-lea
=
ventunesimo -a
al 22-lea
=
ventiduesimo -a
al 30-lea
=
trentesimo -a
al 40-lea
=
quarantesimo -a
al 50-lea
=
cinquantesimo -a
al 60-lea
=
sessantesimo -a
al 70-lea
=
settantesimo -a
al 80-lea
=
ottantesimo -a
al 90-lea
=
novantesimo -a
al 100-lea
=
centesimo -a
al 101-lea
=
centunesimo -a
al 111-lea
=
centoundicesimo -a
al 121-lea
=
centoventunesimo -a
al 200-lea
=
duecentesimo, -a
al 300-lea
=
trecentesimo, -a
al 400-lea
=
quattrocentesimo -a
al 500-lea
=
cinquecentesimo, -a
al 600-lea
=
seicentesimo, -a
al 700-lea
=
settecentesimo, -a
al 800-lea
=
ottocentesimo, -a
al 900-lea
=
novecentesimo, -a
al 1000-lea =
millesimo -a
al 2000-lea =
duemillesimo-a
al 100.000-lea =
centomillesimo -a
al 200.000-lea =
duecentomillesimo -a
FRACŢIUNI
Numerale fracţionale:
o jumătate =
un mezzo
o treime
=
un terzo
două treimi =
due terzi
un sfert
=
un quarto
trei sferturi =
tre quarti
o cincime
=
un quinto
o şesime
=
un sesto
o şeptime
=
un settimo
o optime
=
un ottavo
o noime
=
un nono
o zecime
=
un decimo
Numeralele fracţionale până ladeci mo sunt formate adăugând -esimo la numeralul cardinal.
Finalai
a numeralului cardinal (exceptând pe cele care conţinsette şinove) pot fi reduse înainte de
-esimo.
o unsprezecime
=
un undicesimo
o doisprezecime
=
un dodicesimo
o treisprezecime
=
un tredicesimo
o paisprezecime
=
un quattordicesimo
o cincisprezecime =
un quindicesimo
o şaisprezecime
=
un sedicesimo
o şaptesprezecime =
un diciassettesimo
o optsprezecime
=
un diciottesimo
o nouăsprezecime =
un diciannovesimo
o douăzecime
=
un ventesimo
o treizecime
=
un trentesimo
o patruzecime
=
un centesimo
o cincizecime
=
un millesimo
Numeralele fracţionale se pot forma mai uşor cu forma feminină a numeralului ordinal şi
"parte":
treime
=
terza parte
douăzecime =
ventesima parte
Numărătorul unei fracţii este cardinal:
două noimi
=
2/9 = due noni
paisprezece treizecimi=
14/30 = quattordici trentesimi
NOTAREA NUMERELOR
Numere întregi
Miile şi mai mari se despart prin punct:
10.000
=
zece mii
Zecimale
Numerele zecimale folosesc virgula:
1,2 =
unu virgulă doi
PUNCTUAŢIA
.
punto
...
puntini sospensivi -
dieresi
,
virgola
?
punto interrogativo " "
virgolette
;
punto e virgola
!
punto esclamativo -
trattino
:
due punti
()
parentesi

Italian A

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Italian A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Past Anterior Tense

Future Perfect Tense

Articolul hotărât este folosit cu numele geografice de:

articolul hotărât esteomi s dacă:

Quello (ca adjectiv) prezintă următoarele forme:

Notă: ca şi în româneşte, nici în italiană nu este obligatoriu ca verbul să fie însoţit de

Un fapt general sau un adevăr permanent:

O acţiune prezentă sau care e pe cale de a începeă:

O acţiune care urmează a se înfăptui în viitorul apropiat:

O acţiune care se desfăşoară într-o perioadă de timp specifică.

O acţiune care se desfăşoară în momentul vorbirii:

Ca şi indicativul, imperativul şi conjunctivul, conditionalul este un mod, care are timpurile

Prezentul conjunctivului se formează înlăturând terminaţia de la infinitiv şi adăugând apoi

per paura chede teamă că a meno chenumai să nu fino a che

Conjunctivul se foloseşte în frazele subordonate în cazurile în care subiectele sunt diferite şi

Participiul trecut al verbelor regulate se formează înlăturând terminaţia infinitivului, la care se

Condiţionalul trecut are aceleaşi valori ca în româneşte, în propoziţiile principale. Nu se poate

Participiul trecut al verbelor regulate se formează de la tema infinitivului, pentru verbele

Participiul prezent (echivalent cu gerunziul românesc) este numit astfel pentru că în

Propoziţia principală poate începe cu subiectul expunerii, cu un complement, un adverb sau o

non este omis.

Negaţianon este plasată numai înaintea verbului.

suficient să verificăm dacă răspunde la întrebarea:cin e?ce?

Termenul de non-gramatical se aplică pentru civintele şi expresiile ce nu pot fi încadrate într-

una volta e per tutteo dată pentru totdeauna

S-ar putea să vă placă și