Cuprins

1. Destinul 29. Cioara i papagalul

2. Maestrul chinez 30. Nu totul dintr-o dat
3. Psune-mi ce-mi dai ca s-i spun 31. Scufita verde
ce primeti 32. A 18-a cmil
4. Povestea unui mgar 33. Prinesa mlatinilor
5. Dragostea i srcia 34. Misterul rocovanei
6. Fii deasupra destinului tu 35. Transformarea
7. Povestea mrului 36. Trandafirul cu spini
8. Cel mai bun drum din via 37. Rugciunea potrivit
9. Povestea cutiei cu piersici 38. O grdin i dou lumi
10. De ce plng femeile 39. Accidentul de schi
11. Sunt o cecu 40. Cele trei pori
12. Omul care nu credea n iubire 41. Basmul din Carpai
13. O poveste de drum 42. Alege optimismul
14. Grdinarul 43. Ce nseamn a drui
15. Trei copaci btrni 44. Clopoeii de vnt
16. Egoismul 45. Opt minute
17. Pe cine ar trebui sa crezi mai 46. Povara cmilei
mult 47. Puiul de urs
18. Ghinion, noroc, cine poate ti? 48. Regele african
19. Vizitatorii i elefantul 49. oimul
20. Povestea oricelului 50. Testul celor Trei
21. Alungarea stafiei 51. Triete o singur zi odat
22. Secretul seminei 52. Viaa ca o prjitur
23. Mullahul cel politicos 53. Vinul i chitara
24. Partea ntunecat a soarelui 54. Viaa dup via
25. Sarcofagul din sticl 55. Un cine detept
26. Cincizeci de ani de politee 56. Timpul i Iubirea
27. Cuiburile murdare 57. Stele de mare
28. Comoara cunoaterii 58. Secretul cstoriei
59. Pune suflet n ce faci
60. Patru legi spirituale din India
61. Mama special
62. nvtura din jungl 81. Soricelul din borcanul cu
63. Cei doi oimi
64. Ca i n oglind
65. Calul cu dou capete
66. Vulturul i ginile
67. Concentrarea
68. Povestea vasului crpat
69. Acvila regal
70. Patul de lng fereastr
71. Ucenicia lui Platon lng Socrate
72. Fabula Gndiilor
73. Povestea lucrurilor importante
74. A reason, a season, a lifetime
75. The Magus
76. Scoala
77. Un petic de hartie
78. Colierul albastru
79. Fericirea
80. A fi
smantana
82. Alpinistul si franghia lui
83. Calatorul si filosoful
84. Printesa si copilul
85. Nimic nu exista
86. Nisip si piatra
87. Razbunare tarzie
88. Despre curajul de a risca o
incercare
89. Paharul cu lapte
90. Invataturile lui Steve Jobs
91. Dumnezeu vs. stiinta
92. Tata uita
 Destinul

In timpul unei batalii memorabile, un general japonez a decis sa atace desi armata sa era mult depasita ca numar
de adversari. Avea incredere ca va castiga, dar oamenii sai erau plini de indoieli. Pe drum spre batalie, generalul
s-a oprit la un altar. Dupa ce s-a rugat impreuna cu oamenii sai, generalul s-a uitat la o moneda si a spus Acum
voi da cu banul. Daca iasa capul vom castiga. Daca iasa stema, vom pierde. Destinul ni se va arata.

A dat cu banul si a urmarit moneda in timp ce cadea. A cazut capul. Soldatii ai fost atat de bucurosi si plini de
incredere incat au atacat viguros inamicul si au iesit victoriosi. Dupa batalie un locotenent a spus generalului
Nimeni nu poate schimba destinul.

Asa este, a spus generalul, aratand locotenentului moneda care era identica pe ambele parti.

Maestrul chinez

Un tinar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vieii si a
rzboaielor la care a participat. Era suparat tot timpul. Cind se afla in public avea manifestari arogante si era iute
la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase.
Tot felul de intrebari despre viaa si moarte il bintuiau. intr-una din acele zile negre din viaa lui prietenii sai l-au
indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau
raspunde. Razboinicul a plecat.
Cind a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batrinel uscativ si cu privirea blinda. Tinarul i-a
spus pe un ton aspru:
Batrine ! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferena dintre iad si rai.
Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

Ti-ai petrecut toata viata luptind. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.
Iute la minie, razboinicul a scos sabia si invirtind-o prin aer s-a repezit catre batrinul care statea nemiscat. Lama
taioasa s-a oprit la doua degete de gitul maestrului Apoi s-a retras. Batrinul a ramas in continuare neclintit. Apoi
a spus:

Asta este iadul !

Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul???
Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit

Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce primesti

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar
se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al
doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua
persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici
aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de
incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."

Povestea unui magar

 Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi,
in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran,
iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai
merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si
incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse
si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si
tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea
deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei,
sari peste ghizduri si iesi.

Dragostea si saracia

In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i
ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si
asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia
omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit,
imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe
cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie
Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au
ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu
mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul
celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a
luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.
Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie
sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica
deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si
asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care asteptase
cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data,
i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si
femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.
- Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine
? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!
S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in painica
primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:
- Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai
multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai
fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei
si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.
 Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus
in fuga la mama ei si i-a dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data,
iar fata i-a urmat sfatul.
Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii
si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.

Fii deasupra destinului tau

Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic
nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca
sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema,
aparea alta.

Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei
oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia
cafea.

Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se
ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si
a turnat cafeaua intr-o ceasca.

Apoi a intrebat-o: Draga mea, ce vezi aici? Oua, morcovi si cafea, a raspuns ea.

Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi i-a cerut sa curete un ou de coaja
si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat
apoi intreba: Ce inseamna toate astea, tata?

Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au
reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in
schimb cafeaua a schimbat cu aroma ei apa.

Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu?, isi intreba el fata. Cand adversitatea bate la usa ta, cum
raspunzi? Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea? Esti asemenea
oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe
dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara? Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa
fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai
buna aroma si savoare.

POVESTEA MRULUI

fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta
din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el
atare mult.
Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
- Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le
cumpar!
- Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui,
pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina
sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:

-Vino sa te joci cu mine!

- N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casa in care
sa ne adapostim. Poti sa ma ajuti?
- Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului. Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti
faci o casa din ele.
- Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat, iarasi fericit, dar, dupa ce pleca, baiatul nu se mai inoarse la copac.
Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
- Vino a te joci cu mine, a spus el.
- Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o
barca?
- Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea sa calatoresti fericit spre zari
indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari timp indelungat.
Dupa multi ani, se reantoarse la copac. Copacul ii spuse:
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am mere pentru tine.
- Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
- Nici trunchi sa te urci pe el.
- Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
- Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele, care se sting,a zis copacul cu lacrimi.
- Nu mai am nevoie de nimic; doar un loc de odihna. Sunt foarte obosit, dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.
- Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna.Vino, vino si stai aici, cu mine, si te odihneste!
Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre lacrimi.

Cel mai bun drum din viata

martie 20, 2009 de relaxare

Era o data un conducator care credea ca daca are raspunsurile la trei intrebari, s-ar conduce pe el
insusi pe cel mai bun drum din viata, indiferent de circumstanta. Cele trei intrebari erau:

1. Cand este cel mai bun moment pentru a face un lucru?

2. Cine sunt cei mai importanti oameni?
3. Care este cel mai important lucru?

El a imprastiat cele trei intrebari prin intregul tinut asupra caruia domnea, cerandu-le oamenilor
sa raspunda. Persoana ale carei raspunsuri l-ar fi multumit, urma sa primeasca o recompense
generoasa.

Intrucat niciunul dintre raspunsurile primite nu fusesera multumitoare, a plecat el insusi in

cautarea lor. S-a hotarat sa vorbeasca cu un invatat batran care locuia sus pe varful unui munte.
Cand imparatul a ajuns pe varful muntelui, i-a cerut invatatului sa ii raspunda la cele trei
intrebari. Batranul lucra in gradina lui. L-a ascultat cu atentie si apoi s-a multumit sa continue sa
sape fara a sufla vreun cuvant. Carmuitorul l-a privit pe batran si gandindu-se ca acesta trebuie
sa fie foarte obosit i-a spus: Am sa continui eu sa sap pentru o bucata de vreme. Odihneste-
te. Si astfel carmuitorul a inceput sa sape in timp ce maestrul se odihnea. Dupa cateva ore,
imparatul a lasat de-o parte cazmaua si i-a spus invatatului: Daca nu vrei sa imi raspunzi la
intrebari, atunci am sa plec.

Chiar atunci maestrul l-a intrebat: Ai auzit ceva ?, si s-a uitat spre padure. Deodata a iesit din
padure, impiedicandu-se, un om care se tinea de stomac. Maestrul si conducatorul au alergat
spre el si l-au vazut prabusindu-se la pamant. Au vazut ca avea camasa sfasiata si plina de sange
din cauza unei taieturi profunde. Imparatul i-a curatat rana si si-a folosit propria camasa drept
bandaj. Omul a deschis ochii si a intrebat daca ar putea bea ceva. Carmuitorul a alergat la cel
mai apropiat rau si i-a adus omului niste apa. Acesta a baut-o insetat, apoi a cazut la loc si a
adormit. Invatatul si imparatul l-au dus pe om la coliba primului si l-au intins usor pe pat. De
acum si carmuitorul era asa de extenuat ca a adormit si el.

A doua zi dimineata, cand imparatul s-a trezit, omul ranit era aplecat deasupra lui si il privea cu
insistenta. Iarta-ma, a spus el. Carmuitorul s-a ridicat in capul oaselor si a spus: Sa te iert?
Pentru ce sa te iert? Omul i-a replicat: Nu ne-am intalnit niciodata, dar te-am considerat
dusmanul meu. In ultimul razboi, mi-ai ucis fratele si ai confiscat averea familiei mele. Am
fagaduit sa ma razbun in numele familiei. Am jurat ca te voi ucide. Ieri te asteptam in padure sa
cobori de pe munte si sa ma pot in sfarsit razbuna. Asteptam de mult timp si cu toate astea tu nu
mai coborai, asa ca am iesit din padure sa te caut. In schimb, m-au vazut garzile tale care
vazand cine sunt, m-au atacat, ranindu-ma grav. Am reusit sa scap, dar daca tu nu ai fi avut grija
de mine, as fi murit. Planul meu a fost sa te ucid, dar in schimb tu mi-ai salvat viata. Ma simt
rusinat si foarte recunoscator. Te rog, ma vei ierta?

Carmuitorul era uimit. E bine sa aud ca dusmania ta a luat sfarsit. Acum ca ti-am ascultat
povestea si mi imi pare rau pentru durerea adusa familiei tale. Razboiul este oribil. Te iert si iti
dau inapoi tinuturile. Hai sa fim prieteni de acum incolo. Imparatul le-a ordonat garzilor sa il
conduca pe om in siguranta acasa. Apoi i-a spus maestrului: Trebuie sa plec. Voi cobori de pe
munte si am sa continui sa caut raspunsurile la intrebarile mele. Poate intr-o zi le voi gasi. la
revedere.

Invatatul a ras si i-a spus: Majestatea Voastra, dar vi s-a raspuns la intrebari.

Ce vrei sa spui? a intrebat imparatul surprins.

Maestrul i-a explicat: Daca nu m-ai fi ajutat sa muncesc in gradina ieri, nu ai fi intarziat si ai fi
fost atacat in drum spre casa. Deci cel mai important moment pentru tine a fost cel pe care l-ai
petrecut in gradina mea. Iar cea mai importanta persoana am fost eu, persoana cu care erai in
acel moment, iar cel mai important lucru pentru tine a fost pur si simplu sa ma ajuti pe mine.
Mai tarziu, cand a venit omul ranit, cel mai important moment a fost cel pe care l-ai petrecut
pentru a-i ingriji rana, altfel ar fi murit, iar sansa iertarii si a prieteniei s-ar fi pierdut. El a fost
cea mai importanta persoana in acel moment, iar cel mai important lucru de facut era sa ii
ingrijesti rana.

Singurul moment important este cel prezent. Cea mai importanta persoana este intotdeauna
persoana cu care te afli. Iar cel mai important lucru de facut este intotdeauna acela de a face
fericita persoana de langa tine. Ce poate fi mai simplu sau mai important?

Imparatul s-a inclinat respectuos si a plecat in pace.

Parabola aceasta ne invata ca ceea ce ne reveleaza discernamantul si ne aduce iertarea este
cautarea adevarului si raspunsurilor pline de compasiunea noastra in fata suferintei. Cum ne
putem deschide inimile Cum sa lasam in spate trecutul, sa traim in momentul prezent si sa o
luam de la capat? Aceasta este insasi provocarea careia trebuie sa ii facem fata si este ceea ce
avem de facut.

Povestea cutiei cu piersici

februarie 20, 2009 de relaxare

Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de

saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare

persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa

puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu

numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent

cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o

puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la

inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in

memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii

adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau

ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe

ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la

inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa

lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte

repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o

poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine,

in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai

ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema

experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei

se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate

mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa

le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume

ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a

fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi,

atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte

persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l

facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare

favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt si ce ai de gand sa faci cu ele??

DE CE PLANG FEMEILE?
ianuarie 22, 2009 de relaxare
De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! raspunde mamica.
- Nu inteleg zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata

Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :

- De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! a fost tot ce
i-a putut spune taticul.

Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :

- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?

Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita.

I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie
confortabili.

I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.

Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.

I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste
neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit.
.
I-am dat forta care-i permite sa continue, cind toata lumea abandoneaza

I-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie.

Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoia.

Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura.
Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei locul unde se adaposteste dragostea.

Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.

Sunt o Cescuta
ianuarie 8, 2009 de relaxare
Daca o sa iti placa sau nu aceasta povestioara nu vei mai bea niciodata ceai dintr-o cescuta fara sa te gandesti la
aceasta.

O familie, a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati
pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.
Amandorura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata o ceva
atat de frumos.
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: Voi nu puteti sa
intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai.Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul
m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: Nu face asta!,Nu-mi
place! Lasa-ma in pace, dar el a zambit doar, si a spus cu blandete:Inca nu!
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita.Opreste! Ametesc! O sa-mi fie
rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit;Inca nu. M-a invartit,
m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor.
Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa . Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam
sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:Inca
nu. Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a
pus pe raft am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine m-am gandit.
Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot mirosurile erau oribile. Am crezut ca
ma sufoc. O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! EL doar a dat din cap si a spus: Inca nu!

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai
fierbinte si stiam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi
reusi. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde
m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:Oare ce are de gand sa-mi mai faca?
 O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:Uita-te la tine. Si m-am uitat.
Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!

El a vorbit bland: Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata,
framantata, lovita, invartita dar daca te-as fi lasat singura te-ai fi uscat. Stiu ca ai
ametit cand te-am invartit pe roata dar daca m-as fi oprit te-ai fi desfacut
bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si
neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu
ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi
facut asta niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata.
Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea
mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti
ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.

Omul care nu credea in iubire o poveste veche

noiembrie 27, 2008 de relaxare

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra
si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea
exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe
oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a
descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept
creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca
iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele
mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de
oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o
doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de
dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator
de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie
mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine
poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in
orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe
celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma
toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va
putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. Ce ma voi face daca ma va parasi? Teama il face pe
dependentul de iubire foarte posesiv: Imi apartine! El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu
pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine
doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi
dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: Ceea ce numesc oamenii iubire nu
este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea
pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si
prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta
reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si
culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai
o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de
droguri si cine toxicomanul Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut.
In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand
iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce
vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte
mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: Am
supravietuit casniciei. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si
decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga
razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste
posesiuni. Ea este a mea. El este al meu.

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai
spus oamenilor: Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze
mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin
cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care
plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute
cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. Uimitor, i-a
raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista! Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele
iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect,
credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea
grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul
erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai
respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu
ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca
sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu
exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are
nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:

-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul
ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa.
Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si
nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu
stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia
dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai
amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: Hm, poate ca
ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic
de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea.
Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru
esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de
prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de
ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes.
Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine
sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti
spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au
inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a
crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol.
Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat
steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a
fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca
steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala;
iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.
Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu
exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru
paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala.
Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii
fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o
in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui.
Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea
lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui.
Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai
tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii
dumneavoatra, sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe
care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca
fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste
celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe
celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem
respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

O poveste de drum
 "Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara sfarsit. Era incarcat
cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era atarnat in jurul corpului.
In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se
legana la capatul unei franghii roase. Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau
gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau.
Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia.
Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de
ce te incarci cu bolovanul acesta?"

"Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca piatra la o parte si
se simti mult mai usor.

Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spune-mi, calatorule obosit, de
ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate in lanturi in
urma ta?"

Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie
insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului. Inca o data se simti mai usor.
Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou.

Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi
pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui
sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp."

Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul
din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se
uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il
facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile
sale, calatori mai departe prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost."

("Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie" Nossrat Peseschkian)

Gradinarul

A fost odata un gradinar care era foarte priceput. Atit de priceput incit ii mersese vestea si in tinuturile invecinate,
si multi dintre parinti isi trimiteau odraslele la el ca sa invete mestesugul.
Gradinarul ii primea si ii invata cu bucurie, iar discipolii sai reuseau dupa un timp sa cultive plante la fel de
frumoase si de sanatoase ca si ale maestrului lor.
Intr-o zi a venit la el un tinar foarte dornic sa invete arta gradinaritului. Batrinul l-a primit, l-a pus intr-o grupa de
incepatori si s-au apucat de treaba. Cu totii munceau cu spor si voie buna, iar dupa o vreme au inceput sa apara
primele rezultate. Micile plantute care se iveau din pamint erau la fel de frumoase si de sanatoase ca si cele ale
gradinarului, cu o singura exceptie. Plantele ingrijite de tinarul nostru pareau bolnave si neajutorate.
Desi atit gradinarul cit si tinarul le acordau o atentie speciala, rasadurile o duceau din ce in ce mai prost pe zi ce
trecea.
Intrigat, batrinul a luat o torta si s-a furisat linga stratul respectiv dupa apusul soarelui, asezindu-se la pinda. Nu
mult dupa miezul noptii el a zarit o silueta in intuneric apropiindu-se de strat. A aprins torta si a sarit din ascunzis
surprinzindu-l pe hot. Mare a fost mirarea batrinului cind a vazut ca cel prins era chiar discipolul, care nelinistit de
evolutia plantelor sale venea in fiecare noapte sa verifice daca radacinile au mai crescut sau nu.

Trei copaci batrani

A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii
aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
-Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.

-Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.

-Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect
spre mine toti oamenii.

Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie
construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat.Al treilea era ingrozit, dar a fost si el
taiat.

Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu
comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi
ani.

Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar

Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea
copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a
spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat.
Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce
facuta din lemnul acestuia.

O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar
doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.

Egoismul

Primul ministru dinastiei Tang a fost un erou national pentru succesul sau ca om de stat si conducator militar. Dar
in ciuda faimei sale, a puterii si bogatiei se considera pe sine insusi un budhist umil si devotat. Adesea il vizita pe
maestrul sau Zen preferat pentru a studia cu el si cei doi pareau sa se inteleaga foarte bine. De fapt parea ca
primul ministru nu afecta cu nimic relatia lor, care parea una dintre un maestru respectat si un student plin de
respect.

Intr-o zi, in timpul vizitei sale uzuale, primul ministru l-a intrebat pe maestru Maestre, ce este egoismul conform
budhismului? Fata maestrului a devenit rosie, si cu o voce foarte condescendenta si insultatoare a tipat Ce
intrebare stupida mai e si asta?

Raspunsul neasteptat l-a socat pe primul ministru, care s-a infuriat. Maestrul Zen a zambit si a spus Acesta,
Excelenta, este egoismul.

Pe cine ar trebui sa crezi mai mult?

"Poti sa-mi imprumuti magarul in aceasta dupa-amiaza?" l-a intrebat un om pe prietenul sau.
"Draga prietene", a replicat acesta, "stii ca sunt intotdeauna gata sa-ti dau ajutor cand ai nevoie. Inima mea este
gata sa fie de acord sa-ti imprumute magarul. Ma incanta gandul sa vad cum magarul meu iti este atat de folositor.
Dar ce pot sa spun, draga prietene? Pentru moment, altcineva are magarul meu".

Miscat de sinceritatea prietenului sau, taranul i-a multumit generos, spunand: "Ei bine, chiar daca nu m-ai putut
ajuta, cuvintele tale frumoase m-au ajuta foarte mult". In timp ce spunea aceste cuvinte, din grajd s-a auzit ragetul
magarului. Taranul a tresarit si, plin de uimire, a intrebat neincrezator: "Ce aud? Magarul tau este aici totusi. L-am
auzit cum zbiara".

Prietenul s-a intors rosu de furie si i-a strigat: "Om nerecunoscator. Ti-am spus ca magarul nu este aici. Pe cine
crezi mai mult, pe mine sau ragetele stupide ale unui magar?"

Ion Dafinoiu - Elemente de psihoterapie integrativa, 2001

Ghinion, noroc, cine poate sti?

(Dale Carnegie)

A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul
castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.
- Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul. Toti satenii au zis:
- Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil.
- Ghinion sau noroc? a spus batranul. Cine poate spune?
Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat
din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
- Ce noroc! au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul
incercand sa antreneze un cal salbatic.
- Ghinion, i-au spus prietenii. Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau!
- Ghinion, noroc, cine poate spune? a replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati. Toti in afara de
unul fiul batranului, care avea piciorul rupt.
- Cat de norocos poti sa fiii, au urlat satenii. Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fii
nostri probabil vor fi ucisi
Batranul a replicat:
- Ghinion, noroc, cine poate sti?

Vizitatorii si elefantul

Un elefant fusese adus intr-o camera intunecata, noaptea, pentru expozitie. Oamenii veneau gramada.
Fiindca era intuneric, vizitatorii nu puteau vedea elefantul ; asa ca incercara sa-si faca o idee despre corpul lui, prin
a-l atinge. Pentru ca era mare, fiecare vizitator a putut atinge numai o parte din animal si descrie potrivit cu ceea
ce simtise. Unul dintre vizitztori, care prinse piciorul, a explicat ca elefantul era ca o coloana puternica; un al doilea,
care atinsese un colt, a descris elefantul ca pe un obiect ascutit; al treilea, care prinsese urechea creaturii, a
pretins ca nu era diferit de un evantai; al patrulea, care isi trecuse mina pe spatele elefantului, a afirmat ca era plat
ca un divan.

Povestea soricelului
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
Oare ce se afla acolo? se intreba soricelul.

A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.

Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!

Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:

Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o
consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie.

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: Este o capcana pentru soricei in casa!
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog
pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare .

Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: Este o capcana pentru soricei in casa!
Vaca i-a raspuns: Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta
capcana nu ma poate rani in nici un fel.

In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In
acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada
despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos.
Asa ca acesta o muscase.

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.

Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani
fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane
incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete
 Alungarea stafiei

Odata o femeie casatorita s-a imbolnavit. Pe patul de moarte, i-a spus sotului ei: Te iubesc atat de mult. Nu vreau
sa te parasesc si nu vreau ca tu sa ma tradezi. Promite-mi ca nu te vei mai intalni cu nici o alta femeie dupa ce
mor, sau voi veni sa te bantui.

Cateva luni dupa moartea femeii, sotul ei a evitat orice alta femeie, dar la un moment dat a cunoscut o femeie de
care s-a indragostit. In noaptea in care s-au casatorit, stafia fostei sotii i-a aparut dinainte. Stafia i-a spus tot ce s-a
intamplat intre el si noua lui sotie, toate conversatiile pe care le-au avut in acea zi, repetand chiar cuvant cu cuvant
ceea ce isi spusesera unul altuia. Atat de mult l-a deranjat si suparat pe barbat acest lucru ca nu a putut dormi
deloc in acea noapte.

Disperat, barbatul a cerut sfatul unui maestru Zen care locuia in apropiere. Este o stafie foarte desteapta, a spus
maestrul Zen auzind povestea barbatului. Este, a spus barbatul. Isi aminteste toate detaliile din ceea ce spun
sau fac. Stie totul. Maestrul a zambit. Trebuie sa admiri o asemenea stafie si iti voi spune ce sa faci data
viitoare.

In acea noapte stafia s-a intors din nou. Barbatul i-a raspuns asa dupa cum l-a invatat maestrul. Esti asa o stafie
inteleapta, a spus el, Stiu ca nu pot ascunde nimic de tine. Daca imi raspunzi la o intrebare ma voi desparti de
sotia mea si voi ramane necasatorit tot restul vietii mele. Pune intrebarea, a raspuns stafia. Barbatul a luat o
mana de boabe de fasole dintr-un castron. Spune-mi exact cate boabe de fasole tin in mana.

In acel moment stafia a disparut si nu a mai aparut niciodata.

Secretul semintei
O samanta se ofera pe sine pentru a creste din ea un copac. Vazuta din afara, samanta este pierduta. Dar aceea
samanta, care este sacrificata, este intrupata in copac, in ramurile lui, in flori si in fructe. Dac existenta continua a
acelei seminte nu ar fi fost sacrificata pentru copac, nu s-ar fi dezvoltat nici ramuri, nici flori sau fructe.

Mullahul cel politicos

Un seic pretuit dadu o petrecere mare. Toti demnitarii orasului fura invitati, dar nu si mullahul. Cu toate acestea fu
vazut printre oaspeti, simtindu-se ca acasa, ca un peste in apa. Oarecum socat, un prieten il lu deoparte si
spuse: Ce faci aici? Nu esti invitat! Plin de ingaduinta, mullahul raspunse: Daca gazda nu-si cunoaste datoria si
nu ma invita, de ce sa-mi neglijez eu datoria de a fi un oaspete politicos?
 Partea ntunecat a soarelui

Un invatat venea la profetul Mahomed in fiecare zi. Odata profetul il lua deoparte si-i spuse: Ca sa creasca
dragostea noastra, nu vreau sa vii aici in fiecare zi. Apoi Mahomed spuse despre acest incident : Un invatat a
fost odata intrebat : Soarele este atat de maiestuos si minunat, ai totusi nu auzim pe nimeni spunand ca-l iubeate
in mod deosebit. Invatatul raspunse Soarele straluceste deasupra noastra in fiecare zi. Dar numai iarna il
pretuim, caci atunci se ascunde indaratul norilor.

Sarcofagul de sticla
Un rege oriental avea o sotie incantatoare, pe care o iubea mai mult decat orice. Frumusetea ei ii lumina viata. De
cate ori avea timp, incerca sa fie cu ea. Intr-o zi ea muri pe neasteptate si regele rsmase singur, in mare durere.
Niciodata, niciodata, nu-mi voi parasi iubita si tandra mea sotie, tipa el, chiar daca moartea a luat si ultima
picatura de viata din frumoasele ei trasaturi Si-a pus sotia intr-un sacrofag de sticla, in cea mai mare incapere a
palatului, si si-a pus patul langa el, astfel incat sa nu fie despartit de ea nici macar un minut. Aceasta apropiere de
sotia lui plecata era singura lui alinare; numai acest lucru ii dadea liniste.

Dar era o vara fierbinte. In ciuda racorii palatului, corpul femeii incepu sa se descompuna incet. In curand,
margele de sudoare se formara pe fruntea nobila a femeii. Minunata ei fata isi schimba culoarea si deveni din ce
in ce mai puhava, de la o zi la alta. Dar in marea sa dragoste, regele nu observa aceasta. Curand, mirosul dulceag
al descompunerii umplu intreaga incapere si nici un servitor nu ndraznea nici macar sa-si bage nasul pe usa.
Regele insusi, cu inima grea, isi lu patul si il muta in camera alaturata. Desi toate ferestrele erau deschise,
mirosul pieririi il urmarea. Nici un ulei de trandafiri nu era suficient de puternic sa il ascunda. In cele din urma, isi
lu esarfa verde, insemnul regalitatii sale, si si-o lega peste nas. Dar nimic nu parea de ajutor. Toti servitorii si
prietenii il abandonasera. Singurele care ii mai tineau companie erau uriasele muste negre ce zumzaiau in jurul
sau. Atunci regele isi pierdu cunostinta. Hakimul-doctor puse sa fie adus in gradina palatului. Cand regele se trezi,
o briza proaspata adia. Mireasma florilor ii trezea cu blandete simturile si clipocitul fantanilor era ca o muzica
pentru urechile lui. I se parea ca iubita sa era inca n viata. Dupa cateva zile, regele fu din nou plin de viata si de
sanatate. Ganditor, se uita in miezul unui trandafir si dintr-o data isi aminti cat de frumoasa fusese sotia sa cand
era vie si cat de ingrozitor devenise cadavrul ei, din zi in zi. Rupse trandafirul, il puse in sacrofag si le porunci
servitorilor sa ingroape corpul.

Cincizeci de ani de politete

Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun
impreun, femeia se gandi: De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea
crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami. A
intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost
foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus: Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De
peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am
gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.

Cuiburile murdare
O porumbita isi schimba mereu cuibul. Mirosul puternic pe care il faceau cuiburile in timp era insuportabil pentru
ea. Se planse de asta cu amaraciune, in timp ce vorbea cu o porumbita plina de experienta, batrana si inteleapta.
Aceasta din urma dadu de cateva ori din cap si zise: Mirosul care te deranjeaza nu vine de la cuiburi, ci de la tine.

Comoara cunoaterii

Tractorul unui fermier nu mai mergea. Toate incercrile fermierului i ale prietenilor si de a-l repara dduser
gres. n cele din urm, fermierul ajunse s cheme un specialist. Omul examin tractorul, activ demaroul,
deschise capota si se uit atent la tot. Pn la urm, lu un ciocan. Cu o singur lovitur ntr-o anume parte a
motorului, l fcu s mearg din nou. Motorul zumzi ca i cum n-ar fi fost niciodat defect. Dar, cnd fermierul
vzu nota de plat a expertului, se nfurie foarte tare. "Cum, vrei cincizeci de tumani, cnd tot ce ai fcut a fost o
lovitur cu ciocanul ?" "Drag prietene, rspunse omul,pentru lovitura cu ciocanul am calculat numai un tuman.
Dar trebuie s cer patruzeci i nou de tumani pentru tiina mea unde s lovesc."

Cioara i papagalul
Un papagal sttea ntr-o colivie cu o cioar.Ah, cum suferea bietul papagal din pricina prezenei monstrului cu
pene negre !"Ce negru urt , ce figur groaznic ce expresie comun a feei! Dac cineva ar trebui s se uite la
aa ceva la rsrit, toat ziua i-ar fi distrus. Nu exist un tovara mai dezgusttor dect tine nicieri!"

Cu toate c pare ciudat, i cioara suferea din cauza prezenei papagalului. Trista i deprimata, cioar reproa
loviturii sorii, ce o adusese lng acel tovara multicolor i neplcut: "De ce trebuie s m loveasc ghinionul
sta? De ce ma prsit steaua mea norocoas ? De ce zilele mele fericite s-au sfrit in aa zile de ntuneric ? Ar
fi fost mult mai plcut s stau pe zidul unei grdini cu o alt cioar, s m bucur de lucrurile pe care le aveam n
comun i s fiu fericit!"

Nu totul dintr-o data

Mullahul, un predicator, intra ntr-o sala , unde vru sa tin o predica. Sala era goala, cu exepia unui tanar grajdar,
aezat n primul rnd. Mulahul, cumpanind daca sa vorbeasca sau nu, in cele din urma ii zice grajdarului :Esti
numai tu singur aici. Crezi ca ar trebui sa vorbesc sau nu ?" Grajdarul i spuse: "Invatatorule, eu nu sunt dect un
om simplu si nu neleg lucrurile acestea. Dar, daca a intra in grajduri si a vedea ca toi caii au fugit si a mai
rmas doar unul, l-a hrani totui."

Mullahul puse la inima acestea si incepu ss predice. Vorbi mai mult de doua ore. Dupa aceea, se simti in culmea
fericirii si vru ca audiena sa ii comfirme cat de buna fusese predica lui. ntreba: "Ti-a plcut predica ?" Grajdarul
raspunse :"i-am spus deja c sunt un om simplu si nu neleg foarte bine aceste lucruri.Totui, daca as intra in
grajduri si a afla ca toti caii au disparut, cu exeptia unuia, l-a hrani, dar nu i-as da tot nutreul pe care il am."

Scufita Verde
A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Crystal, care purta o scufita exact ca aceea a Scufitei Rosii, cu exceptia
faptului ca scufita lui Crystal era verde. Intr-o zi de vara, Crystal a hotarat sa mearga acasa la bunica ei ca sa-I
duca niste prajituri pe care le facuse.

Bunica locuia singura intr-o casa cu ferestre mari. Fiindca Crystal nu o sunase ca sa-i spuna ca vine in vizita,
Bunica era plecata la cumparaturi in piata. In timp ce Bunica era plecata, un lup a intrat in casa. Voia sa fure tot ce
gasea pe acolo, dar a auzit-o pe Crystal la usa, si a avut o idee. A decis sa pretinda ca era Bunica. S-a imbracat
cu camasa de noapte a Bunicii si s-a bagat in pat. Lupul auzise si el povestea Scufitei Rosii. Observand ca si
Crystal avea o scufita verde, credea ca ea va spune O, ce urechi mari ai, Bunico, atunci cand va intra in camera
si-l va vedea.

Numai ca Crystal nu era ca Scufita Rosie. A intrat in dormitor, s-a uitat la tipul din pat si a intrebat Unde de
Bunica? Eu sunt Bunica, a soptit Lupul, incercand sa-si schimbe vocea. Nu m-am simtit bine in dimineata asta,
asa ca am ramas in pat. Nuuu, nu esti Bunica, a spus ferm Crystal. Esti un lup.

De unde ai stiut ca nu sunt Bunica? a intrebat Lupul. Acest costum a pacalit o fetita de varsta ta care era
imbracata in rosu.

Probabil crezi ca sunt proasta: dar sigur pot face diferenta intre bunica mea si un lup!, a tipat Crystal, intorcandu-
se repede pentru a fugi de Lup, care ar fi putut-o rani.

Scufita Verde a gasit-o pe Bunica in piata. Stiai ca este un Lup in casa ta?, a intrebat-o Crystal pe Bunica, luand-
o de mana ca sa-I capteze atentia. Era in patul tau, cu camasa ta de noapte, si a incercat sa ma faca sa cred ca
esti tu, a adaugat ea.

Faci glume cu mine?, a spus Bunica incruntata. Hai sa chemam politia.

Asa ca Crystal si Bunica au sunat la 911 si curand echipajul politiei a descins la casa Bunicii. Lupul era inca
inauntru, impachetand intr-o fata de perna lucrurile pe care voia sa le fure. Politia l-a arestat, si l-a acuzat de
incalcarea proprietatii, spargere, jaf si incercarea de a se da drept Bunica.
Crystal a primit un premiu de la politie pentru ca a ajutat la capturarea Lupului, si politia a angajat-o sa predea
lectii femeilor care nu pot face diferenta intre un lup si o persoana care te iubeste.

A 18-a camila

Povestirea are un nceput tragic: Un beduin, pe cale s moar, i cheam la cptiul su pe cei trei fii i le spune:
Toat averea mea sunt 17 cmile. i cnd voi muri aceste cmile v vor rmne vou. ie, care eti cel mai
mare dintre fiii mei, i las motenire jumtate din cmile. ie, cel de-al doilea fiu al meu, i las motenire o treime
din cmilele mele, iar ie, cel mai mic, a noua parte din cmile.
Dup ce beduinul moare i fiii l plng cu respectul cuvenit, ajung la momentul n care trebuie s-i mpart
cmilele. Dar fiind cu totul 17 cmile, nu se nelegeau deloc asupra mprelii i nici o mpreal nu prea a fi
echitabil. i n timp ce se certau, se ntmpl c trecea pe acolo un btrn clare pe o cmil, care i ntreb care
era problema, i aflnd despre ce era vorba , i oferi ajutorul. i iat cum proced:
Eu sunt dispus s adaug cmila mea la ale voastre, ca s le putem mpri coect. Deci, acum avem 18 cmile.
Tu cel, mai mare dintre fii, ai motenit o jumtate din cmile, deci 9 cmile sunt ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul
la o treime din cmile, deci 6 cmile sunt ale tale. i tu, cel mai mic, ai a noua parte din cmile, adic 2 cmile
sunt ale tale.
Cei trei fii erau fericii c mpriser cmilele n mod corect,aa c i mulumir btrnului. Acesta se urc pe
cmila lui i plec mai departe.

( 9+6+2= 17 cmile)

PRINTESA MLASTINILOR
Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Era odata, intr-un oras foarte indepartat, in apropierea unui rau, o printesa broasca care era foarte fericita printre
ai sai.
Intr-o buna zi, a fost o furtuna mare care a inundat o parte din oras. Un val enorm a luat cu el printesa care s-a
agatat de un arbore care plutea pe rau.
Printesa noastra avea sa esueze la cativa kilometri departare, intr-un alt oras. Era trista si dezorientata pentru ca
isi pierduse toata familia.
Vroia sa-si faca noi prieteni : facea piruete de toate felurile, plangea, se impingea in altii si uneori chiar se purta
violent, dar nimeni nu recunostea in ea marea printesa.
La un moment dat ii venise ideea sa-l consulte pe marele vrajitor al orasului care ii explica frustratiile pe care ea le
traia, spunandu-i:
Cred ca erai printesa in orasul tau. Cred ca esti foarte inteligenta; iti sta in putere sa arati celorlalti cine esti cu
adevarat. Si aceasta nu bruscandu-i pe ceilalti pentru a ti-i face prieteni, ci mai degraba facandu-le mici servicii,
spunandu-le cuvinte frumoase si fiind atenta la ceea ce ei traiesc
Dupa aceasta conversatie, printesa - broasca isi modifica coportamentul si atitudinea fata de ceilalti se schimba
pe zi ce trecea. Ea isi facu o multime de amici si in anul urmator, orasul a numit-o printesa mlastinilor.

Te afli departe de casa, familia, prietenii de acasa nu sunt langa tine, sau poate chiar ai pierdut o persoana draga
si de aceea esti trist si dezorientat ? Vrei sa-ti faci noi prietenii si nu reusesti si chiar mai mult ceilalti nu-ti recunosc
valoarea pe care ai avut-o?
Ai exemplul printesei broaste care modificandu-si comportamentul si atitudinea si-a facut o multime de amici,
devenind printesa mlastinilor.
Iti sta in putere sa iti faci prieteni, sa te dezvalui celorlalti cu adevarat, sa te afirmi, sa parcurgi un proces al
devenirii de sine, al dezvoltarii personale.

MISTERUL ROSCOVANEI
Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Traia odata o minunata pisicuta de angora care se numea Roscovana. Desi traia intr-o casuta fermecatoare, ea nu
era fericita defel pentru ca aici, lucrurile nu se petreceau intotdeauna asa cum ar fi dorit ea.
In familie avea adeseori sicane si tot felul de lucruri dezagreabile. Uneori fratele sau mai mare o agasa si o
tachina prea mult; alteori mama sa striga sau chiar ii interzicea sa actioneze asa cum i-ar fi placut. Astfel, in casa,
Roscovana avea rareori linistea dorita si se simtea adeseori bine singura cu problemele sale.
Amicii de la scoala credeau ca Roscovana zambeste prea putin; uneori ea parea foarte obosita, atat de obosita
incat casca la ore. Si erau norocosi prietenii care reuseau sa-i vorbeasca, pentru ca Roscovana era putin
vorbareata. Rareori spunea ceea ce gandea.
Intr-o zi, Roscovana apare in clasa cu totul altfel. Ce schimbare! Era aproape incredibil! Curios lucru, incepand din
aceasta zi Roscovana suradea tot timpul; este plina de energie la scoala si prietenii se ingramadeau in jurul ei
pentru a auzi ce spunea, atat de mult si bine vorbea. Avea o multime de lucruri de spus sau de povestit! Dar, ce s-
a intamplat? De unde aceasta modificare de comportament? Mister! Doar Roscovana stia cu adevarat ce se
intamplase.
Unii povestesc si azi ca Roscovana vede acum lucrurile altfel pentru ca o zana buna i-ar fi dat curajul sa infrunte
dificultatile. Altii spun ca un magician i-ar fi dat talentul de a-si schimba modul de a vedea lucrurile, pentru ca
Roscovana ar avea acum un buton magic de care se poate folosi oricand si cat de des doreste.
Eu am auzit spunandu-se ca acest buton ar fi pur si simplu plasat pe lobul urechii sale drepte. Roscovana nu il
poate vedea. Dar butonul magic este acolo intr-adevar, pentru ca Roscovana nu trebuie decat sa-si frece lobul
urechii drepte si de indata butonul magic face minuni.
Si ce minuni! Fratele mai mare este enervant? Mama este nerabdatoare? Tata este furios? Roscovana nu se mai
lasa ranita de atitudinea celorlalti. Roscovana are butonul magic, de care se foloseste. Si ea il utilizeaza atat de
des cat are nevoie. Si de fiecare data cand Roscovana se foloseste de butonul sau magic, se simte bine si din ce
in ce mai bine. Iata! Si asa continua misterul Roscovanei. Ea utilizeaza butonul sau magic si de fiecare data in
inima sa este tot mai bine.
Si in pofida tuturor dificultatilor pe care le intalneste, Roscovana surade si are intotdeauna o multime de lucruri de
povestit prietenilor sai.

Simti ca te raneste comportamentul negativ al celorlalti fata de tine? Te influenteaza intr-o asa masura incat preferi
sa iti restrangi comunicarea cu ceilalti, sa te retragi in singuratate?
Aminteste-ti ca Roscovana a reusit sa infrunte dificultatile, sa-si schimbe modul de a privi lucrurile, sa se simta din
ce in ce mai bine, utilizand butonul magic.
Si tu poti sa-ti descoperi propriul tau buton magic pentru a avea tot mai multa incredere in tine, pentru a-ti exprima
nevoile, supararile, preferintele, sentimentele, pentru a te simti bine impreuna cu ceilalti si cu tine insuti.

Transformarea
Traiau odata, pe fundul unei mlastini, cateva larve care erau foarte nedumerite in legatura cu ceea ce se intampla
cu suratele lor dupa ce acestea se urcau la suprafata, deoarece nici una dintre ele nu mai revenea in locul de
unde plecase. Curioase si chiar usor speriate, ele s-au sfatuit si s-au hotarat ca prima dintre ele, care va pleca, sa
se intoarca si sa le povesteasca cum este acolo sus.
Foarte curand una dintre ele a simtit un imbold irezistibil de a pleca si a inceput sa urce usor pe tulpina unei flori.
Ajungand pe petalele florii, ea s-a odihnit putin, si, incet, incet, a inceput a se schimba, pana s-a transformat intr-o
superba libelula. Si-a luat zborul, dar n-a uitat de promisiune si a incercat fara success sa atraga atentia larvelor
ramase in mlastina. Si-a dat seama intr-un tarziu ca, desi surorile ei, pe care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o
vada, nici una n-ar fi reusit sa recunoasca in frumoasa libelula larva care fusese odata.

( Ion Dafinoiu- Elemente de psihoterapie intergrativa, ed. Polirom, 2000 )

Trandafirul cu spini
Intr-o primavara, gradinarul unui imparat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care il cultivase cu multa grija.
Imparatul l-a luat in mana, incantat de frumusetea lui, dar, intepandu-se in spinii lui, l-a scapat din mana. Furios, l-
a certat pe gradinar: Degeaba ai lucrat cu atata sarguinta, floarea ta nu este perfecta. Vezi de lucreaza mai bine,
altoieste-l, incearca sa obtii un trandafir fara spini, si vei fi bine rasplatit.
Gradinarul s-a intors in gradina lui, si dupa mai multe incercari, a reusit sa obtina ceea ce i se ceruse Repede a
dus trandafirul imparatului. Acesta l-a luat in mana si s-a bucurat cand a vazut cat de neteda ii era tulpina, dar,
cand l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere ca nu avea nici un miros. Ce ai
facut cu trandafirul?, l-a intrebat imparatul, din nou furios, pe gradinar. Nu mai are parfumul minunat pe care i-l
stiam.
Imparate, a spus gradinarul, orice lucru se schimba daca vrei sa-l altoiesti. Si nimic pe lumea asta nu este fara
cusur, arbori, flori, oameni. Astfel si acest trandafir, ori inteapa si are miros, ori nu-nteapa, dar ramane fara nici un
parfum.

( Ion Dafinoiu- Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, 2000)

Rugaciunea potrivita

Doi tineri casatoriti si-au cumparat o casa si s-au gandit s-o sfinteasca pentru a avea noroc cat timp vor locui
acolo. L-au chemat pe preotul satului si au pregatit o masa imbelsugata cu care sa incheie ceremonia. Gazda
avea cele mai bune intentii si dorea sa-si dovedeasca maiestria culinara. Cand a adus insa mancarea, femeia si-a
cerut scuze pentru ca bucatele pregatite de ea erau cam arse. In timp ce gatise, ea citise diferite rugaciuni, in
speranta ca masa va avea success. Preotul i-a zambit prietenos si i-a spus: Este bine sa te rogi, dar data viitoare
cand intri in bucatarie, roaga-te dintr-o carte de bucate.

( Ion Dafinoiu- Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, 2000)

 O gradina si doua lumi

Intr-o noapte de vara foarte calduroasa, membrii unei familii au dormit afara, in gradina din spatele casei lor.
Mama a observat, cu destula neplacere, ca fiul sau si sotia acestuia (pe care nu o suporta deloc) dormeau
cuibariti unul in bratele celuilalt. Neputand sa suporte acest lucru, ea i-a trezit si le-a spus: Cum puteti dormi atat
de apropiati unul de celalat pe caldura aceasta? Este nesanatos si periculos.
In alt colt al gradinii dormeau fiica sa si ginerele sau, pe care il adora. Acestia dormeau insa departe unul de altul.
Mama i-a trezit usor spunand: Dragii mei, cum puteti dormi atat de departe unul de altul, cand este un frig ca
acesta? De ce nu va incalziti unul pe altul?.
Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat in capul oaselor, si, cu voce tare, a spus urmatoarele cuvinte, ca pe
o rugaciune: Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singura gradina si o vreme asa de schimbatoare!

ACCIDENTUL DE SCHI

Michel Dufour, 1993, Allegorie pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa
Jimmy facea schi inca din copilarie. Participase chiar la competitii de sarituri si se clasa de obicei printre primii.
Era foarte multumit de sine si toti prietenii il admirau
Intr-o frumoasa dupa amiaza, era foarte fericit sa faca ceea ce ii placea sa numeasca schi de primavara, dar in
urma unei miscari gresite a iesit de pe partie si s-a lovit de o stanca.
A avut nevoie de ajutorul salvamontistilor pentru a ajunge la poalele partiei si a trebuit sa fie dus la spital pentru ca
avea un picior rupt.
Jimmy era foarte suparat sa termine sezonul in acest fel, dar isi spunea ca avea suficient timp pana la toamna
urmatoare pentru a se vindeca.
I s-a imobilizat gamba in ghips si a fost nevoit sa se deplaseze cu carje. Toti apropiatii sai i-au sarit in ajutor pentru
a-l sustine in aceasta experienta. Dupa patru saptamani i s-a scos ghipsul si si-a inceput exercitiile de fizioterapie,
continuand sa se sprijine la mers de carje.
In cursul celei de-a cincea sau a sasea sedinte, terapeutul sau il sfatui sa mearga fara suport dar lui Jimmy ii era
teama sa-si lase greutatea pe piciorul cu pricina; prefera sa pastreze carjele pentru ca cu ele se simtea in
siguranta.
Apoi fizioterapeutul continuand sa faca exercitii cu Jimmy ii repeta ca era vindecat dar fara nici un rezultat.
Prietenul nostru pastra mereu carjele.
In fine intr-o frumoasa dimineata de vara, iesind de la o sedinta de tratament, Jimmy dadu cu viteza drumul
carjelor si o lua la fuga pentru a salva un copil care era pe punctul de-a fi lovit de o masina.
Purtand copilul in brate pentru a-l aduce la mama sa, isi dadu, dintr-o data, seama ca mergea pe ambele picioare,
fara probleme si fara nici o ezitare.
Cu lacrimi in ochi mama copilului ii multumi pentru actul sau de curaj si ii spuse ca atunci cand il vazuse parasind
clinica, credea ca era ranit, dar acum isi dadea seama sa se inselase, pentru ca avea in fata ei un tanar care
parea in plina forma. La acestea Jimmy raspunse printr-o clatinare a capului si un suras enigmatic.
Intelesese riscul la care s-a expus actionand astfel, si-a dat seama de timpul pe care l-a pierdut si ca acum ar
putea sa faca o multime de lucruri.
Reintorcandu-se acasa, citi in ochi bunicii sale adorate, bucuria da a-l vedea complet vindecat, plin de siguranta.

Cele trei porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau
prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.

O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa
retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.

Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.

Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:
SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi
convin deloc.

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa
intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.

El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii
rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce
nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.

Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI.

Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si
frustrari.

El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si
sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul
intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei
sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine
bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce
mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu
el insusi.

El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-
i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni
iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem
invinge.
- Asa este, spuse batranul.

- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine
sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse
batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.

In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in
lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.

Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai
compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu
mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-
a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada
imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am
invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA
LUMEA.

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de
lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l
intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit,
lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista,
atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o
judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.

Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si
disparu pentru totdeauna.

BASMUL DIN CARPATI - DE DAN PURIC

Fragment din textul "Basmul din Carpati", publicat n cartea lui Dan Puric, "despre Omul Frumos"

(...) Se spune ca odata, ntr-un sat, un copil, ntr-o noapte, a visat Raiul.
"Mama! Mama! Unde e Raiul?", a ntrebat copilul nerabdator, a doua zi de dimineata, de cum se trezi. Dar
mama, biata mama, n-avea timp. Avea atta treaba n gospodarie! Si-atunci, s-a dus la tata, sa-l ntrebe.
"Nu stiu..., cauta-l singur", i spuse acesta obosit si se apuca mai departe de munca.. "Unde? Unde e Raiul?" , i
ntreba copilul, aproape plngnd, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grabiti..
"Ce lume urta...", si spuse pentru sine pustiul.
Ca sa-l gasesti, trebuie sa parasesti satul acesta...,se-auzi glasul unui batrn, ce-l privea demult. "Si acolo, n
pustie, dupa ce ai sa mergi cale de o zi, ai sa gasesti un om singur, ce sta ntr-o coliba. El o sa-ti spuna unde este
Raiul."
Zis si facut. Si a doua zi de dimineata, cnd parintii lui nu se sculasera nca, si lua o traistuta cu cteva merinde
si pleca furisndu-se printre casele adormite, catre pustie. n curnd, soarele rasarise, iar n urma pasilor lui satul
fusese acoperit de nisip. Merse
ce merse si, ntr-adevar, catre seara, ca prin minune, din pustia ntinsa tsni o coliba. Mare i fu mirarea
batrnelului ce locuia acolo de multi ani.
"Ce te aduce pe-aici, copilule?", l iscodi acesta pe micul calator. "Vreau sa gasesc Raiul, raspunse copilul, si
cineva mi-a spus ca tu stii cum trebuie sa ajung".
Batrnul tacu, l privi adnc, apoi i spuse: "Acum hai sa mannci ceva si sa te culci, ca oi fi obosit. Mine n
zori o sa plecam mpreuna catre Rai".
Noaptea trecu repede.. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat asa, cu ochii
deschisi, asteptnd ziua. Batrnul stia. Iar catre zori, pustia primea n pntecul ei doua siluete, ce se pornisera la
drum. Mersera ce mersera si, catre seara, dintre nisipuri, pustiul vazu cum se ridica niste ziduri de piatra si o
cladire mare, cu o cruce n vrf. "Ce este aceasta?", ntreba copilul. Aceasta este o manastire, spuse batrnul.
De-aici ncepe poteca catre Rai."
Si-apoi, batrnul manastirii l primi pe micutul care nu stia nimic de rosturile de acolo. Si ce-am sa fac aici?",
ntreba copilul. "Deocamdata, sa faci curat, ai sa maturi si mai ncolo om vedea". Si timpul trecea, trecea,
copilul le facea cu rabdare si srg pe toate.
Dar iata ca vine o zi, dupa mult timp, cnd batrnul manastirii l ntreba pe neasteptate: Cum merge, cum ti e?"
"Mi-e foarte bine", raspunse pustiul.
"Am de toate." Si-apoi tacu, nchizndu-se n sine. Batrnul i simti nelinistea si l iscodi n continuare. "Parca ai
ascunde ceva n suflet, asa ai tacut. Spune-mi cinstit, totul, pna la capat. ti lipseste ceva?" "Mie..., nimic, se
hotar ntr-un trziu pustiul sa raspunda, dar este acolo, n cladirea aia mare, un frate de-al nostru, tot asa, cu
barba si plete, ce
sta legat, ntins pe o cruce, si nu poate sa se miste, si nimeni nu-i duce de mncare. De ce nu vine si el la
masa?", ridica pustiul ochii din pamnt, privindu-l pentru prima data patrunzator pe batrn.
Parintele simti ca trebuie sa taca. Asa ca lasa linistea sa vorbeasca.
"Da, asa i-am dat noi canon, acolo l-am lasat noi sa stea, pentru ca nu a maturat cum trebuie si n-a facut curat ca
lumea", se-auzi vocea unui monah, care statea n apropiere si care auzise discutia. ngerul tacerii, care tocmai se
asezase pe umerii pustiului, disparu. "Acolo vei ajunge si tu, daca nu faci treaba cum trebuie", se-auzi vocea
monahului.
Dintr-o data, spune povestea, pacatul al bun s-a strecurat n inima copilului.
Era primul pas catre Rai, ce se numea iubire.
Mai trziu, catre seara, copilasul se strecura nevazut la bucataria manastirii, fura ceva de mncare si, fara sa fie
observat de nimeni, intra n biserica si o puse jos, la picioarele Fratelui atrnat de cruce. "Hai, vino sa
mannci!", i zice pustiul, uitndu-se ngrijorat n stnga si n dreapta. Hai, ca nu stie nimeni!" Si Fratele
coboara.
Un zmbet avea pe buze si, mngindu-l pe pusti pe frunte, acesta nu-si dadu seama ca biserica toata se umplu
de o lumina nemaivazuta si ca usile ei se ferecasera pe
dinauntru. Apoi, ca si cnd s-ar fi cunoscut demult, au nceput sa rda si sa glumeasca, cum nu mai facuse
pustiul niciodata n viata lui. Era att de fericit ca-si gasise un
prieten! Dar el nu stia ca urcase a doua treapta a Raiului: prietenia.
Azi asa, mine asa, nsa fratii ceilalti din manastire au nceput sa se ntrebe: "Unde-i copilul? Ce face? De ce
lipseste seara mereu dintre noi?" Apoi, curiosi, au nceput sa-l caute prin toata manastirea. Numai biserica nu
fusese controlata; si-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oara nu i-au putut deschide
usile. Atunci au ncercat sa se uite pe gaura cheii si, n clipa aceea, o lumina puternica i-a orbit. Nemaistiind ce
sa faca, au stat asa, nfricosati, dupa zidurile groase ale bisericii, asteptnd pna noaptea trziu, cnd copilul a
iesit. "Ce-ai facut nauntru?", se repezisera ei ca un stol de pasari negre asupra lui. "N-am facut nimic", raspunse
pustiul tremurnd. "Minti! Spune ce-ai facut?", l-au ntrebat din nou calugarii furiosi. "Am furat mncare si am
dus-o Fratelui ce statea pe cruce", raspunse copilul nspaimntat. "Care Frate?", au ntrebat, nedumeriti, pentru
prima data, monahii. "Cel ce sta legat de cruce si nimeni nu-i da de mncare", raspunse pustiul. "Si ce-a facut
Fratele?", au ntrebat tulburati calugarii. "A cobort si-a mncat", raspunse dintr-o suflare pustiul.
Si, n clipa aceea, toti cei din jurul copilului au cazut n genunchi. Mare fu apoi spaima pe batrnul manastirii,
aflnd toate acestea. Egumenul ncepu si el, la rndul lui, sa tremure si, cu lacrimi n ochi, i spuse copilului:
"Spune-i Fratelui cel Mare ca l rog sa ma primeasca si pe mine la masa..." "Am sa-i spun!, raspunse copilul
bucuros, dar acum pot sa iau mncare de la bucatarie?" "Da, poti sa iei ct vrei", raspunse tremurnd egumenul.
Si seara din nou cobor peste manastire, iar pustiul, de data aceasta cu mncarea luata de la bucatarie, se
ndrepta vesel spre biserica. "Hai sa mannci!", i striga el, mai vesel ca oricnd. Si, din nou, Fratele cel Mare
cobor de pe cruce, l mngie si biserica se
umplu de lumina. Ca de obicei, usile se ferecasera ca de la sine. Apoi cte glume si cta veselie n jurul celor
doi!
Dar, printre lacrimile de rs, pustiul si-a adus aminte de rugamintea egumenului. "Frate, i spuse el, bunicul cel
mare, de-aici, din manastire, ar dori si el sa-l primesti la masa".
Si, pentru prima oara, fata Prietenului sau mai mare se ntrista. Privea undeva, jos. "Vezi firimiturile astea, de pe
masa?, i spuse, ntr-un trziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai putine dect pacatele lui... Un poate sa vina".
"Nu poate sa vina?", ramase uimit copilul. "Nu!", fu raspunsul scurt al Fratelui.
Si apoi, din nou, fruntea lor s-a descretit si-au nceput sa rda si sa glumeasca. ntr-un trziu, copilul si-a luat la
revedere de la Fratele cel Mare si s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta l astepta tremurnd. "Ce-a zis
Fratele?", ntreba acesta, gtuit de emotie. "A zis ca nu te poate primi!", raspunse copilul. "De ce?", ntreba
nspaimntat
egumenul. "Mi-a spus ca ai mai multe pacate dect toate firimiturile de pine cazute pe masa".
Si atunci el, egumenul, se prabusi n genunchi, ntr-un hohot de plns. "Spune-i sa ma ierte, spune-i ca-l rog din
tot sufletul meu sa ma ierte"
Si, cu un gest disperat, se agata de copilas. Acesta l privi surprins si-i spuse: "Bine, am sa-l rog din nou si
mine!"
Grea noapte pentru egumen! Cu zvrcoliri si gemete de pocainta. Copilul nsa dormi linistit. Si, din nou, treaba
obisnuita prin manastire. Dar toti se faceau ca lucreaza.
Asteptau seara, caci ea putea sa aduca iertarea. "Pot sa iau mncare?", ntreba, cu nevinovatie, copilul la
bucatarie. "Poti", i spuse monahul, si-i umplu cu mna tremurnda vasul. Apoi, cu pasi mici, ca sa nu rastoarne
prea-plinul de mncare, copilul intra din nou n biserica. "Hai sa mncam!", spuse el Fratelui cel Mare. "Hai!",
raspunse acesta, ndreptndu-se spre el.
Si cte jocuri, cte glume au urmat! Apoi, n mijlocul veseliei, copilul si aduse brusc aminte: "Te roaga
egumenul sa-l ierti... si sa-l primesti si pe el la masa!..."
Tristetea se aseza ntre ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pine de pe masa: erau parca mai
multe. "Am nteles..., spuse copilul, nu se poate..." "Da, nu se poate", raspunse Fratele cel Mare.
Si atunci, pacatul cel bun cobor din nou n inima copilului si acesta ndrazni. "Dar Tu nu te gndesti ca acum
mannci din mila lui?", i spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oara. Si sufletul Prietenului sau mai mare fu
miscat din nou. Acesta i vazu din nou inima lui
buna. "Bine, spuse, dupa o lunga tacere, Fratele cel Mare, spune-i ca peste opt zile am sa-l primesc la masa..."
Ce bucurie pe egumenul manastirii, cnd, trziu n noapte, copilul i spusese! Si cele opt zile trecura. Pentru el,
pentru batrn, n post si rugaciune si, mai ales, n multa pocainta. A opta zi, dis-de-dimineata clopotele bateau.
"De ce?", ntreba nedumerit copilul. "Batrnul a plecat la Domnul", i-au spus calugarii, care deja se pregateau
pentru nmormntare.. Si atunci copilul vazu!
Vedea cum, la masa Prietenului sau cel Mare, statea fericit, cu lacrimi n ochi, egumenul, chiar el. Mncasera
dimpreuna. Pe masa nu mai era nici o firimitura, Mntuitorul l iertase.
"Am vazut Raiul! striga fericit copilul, prin manastire. Am vazut Raiul!", repeta el, pentru fiecare monah n
parte. "Nu se poate! strigau acestia. Cum arata?" "E plin de iertare", murmura copilul. (...)

Alege optimismul
- povesti cu talc -

Dan este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l cunosti. El este ntotdeauna bine dispus si are ntotdeauna ceva
pozitiv de spus.

Daca cineva l intreaba cum i merge, el raspunde:

"- Daca ar fi mai bine de att, ar fi nevoie de doi oameni pentru atta bine!"

Esteun optimist. Daca un coleg are o zi rea, Dan reuseste ntotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a
situatiei.

Am devenit curios si ntr-o zi l-am ntrebat:

"- Nu nteleg, nu este cu putinta sa fii optimist n toate zilele! Tu cum reusesti?"

Dan mi raspunse:
"- n fiecare zi cnd ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu
rau dispus. Eui aleg iontotdeauna sa fiu bine dispus.

Cnd mi se intmpla ceva rau, pot sa aleg ntre a fi victima sau pot sa aleg sa nvat din ce mi s-a ntmplat. Eu
aleg sa nvat.

De fiecare data cnd cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg ntre a-i accepta plngerile sau
pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Eu aleg ntotdeauna partea buna a vietii."

"- Dar asta nu este ntotdeauna asa de usor!" i-am spus.

"- Ba da, este", zise Dan. "- Intreaga viata este o paleta de optiuni.

Cnd ndepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni. Depinde de
tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze
atitudinea fata de viata.

Tu singur esti cel care alege sa fii bine sau rau dispus. Pna la sfrsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti
viata!"

Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Dan fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma
regaseam gndindu-ma la cuvintele lui atunci cnd optam pentru ceva n viata n loc sa reactionez la
evenimente.

Apoi am aflat ca Dan a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri naltime si dupa o
operatie de 8 ore si o ndelungata spitalizare a iesit avnd o placa de otel n spate. M-am dus sa-l vad si l-am
ntrebat daca se simte tot att de bine.

"- Vrei sa vezi cicatricile mele?"

"- Dar cum faci sa rami pozitiv dupa ce ti s-a ntmplat?"

"- n timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit n minte a fost copilul meu. Apoi n timp ce zaceam pe
pamnt, mi-am zis ca pot sa aleg ntre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc!"

"- Dar nu ti-a fost frica?"

"Atunci cnd m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era
de parca se uitau la un om mort.

Apoi un infirmier m-a ntrebat daca am alergie si am raspuns: DA!

Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit n rs, si eu le-am spus: acum
operati-ma ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"

Dan m-a nvatat ca n fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina.

Si este inutil sa fim mereu ngrijorati pentru mine fiindca fiecare zi vine cu 'grijile' ei cu care trebuie sa
traim. Si mine ne vom ingriji la 'grijile' de mine.

La urma urmei, azi este ziua de mine pentru care ti faceai griji ieri!
 Ce inseamna " A DARUI "
- povesti cu talc -

Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a Intrebat pe preot, care le vorbea despre mila ca despre
prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:

" - Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie? Daca as avea si eu mai multi
bani, as da cu draga inima, dar asa"

" - Fiule, nu asta inseamna mila.

Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si
ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne.

Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si
o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el.

Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat In grija copilul cel mic.

Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a Impacat.

Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te Impiedica sa-i ajuti cu atat cat
poti. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet! "

"Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este
atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!" (Sfantul Ioan
Gura de Aur).

Clopoteii de vant
- povesti cu talc -
Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.

Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale.

Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:

" - Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau? "

" - De la clopoteii de vant, raspunse maestrul. "

" - Cum asa? "

" - De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna
ca vine cineva Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire "

Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la
poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara Ba mai mult, dupa o
saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!

Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii.

Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:

" - De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
"

" - Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii? "

" - La poarta casei mele, maestre! "

" - Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau..."

Opt minute
- povesti cu talc -
Legenda spune c o femeie srac cu un copila n brae, trecnd prin faa unei peteri, a auzit o voce
misterioas care venea din interior:

- Intr i ia tot ce doreti. Dar nu uita, s ii minte un lucru principal: dup ce iei, ua se va nchide pentru
totdeauna. Aa c profit de ocazie, dar nu uita principalul!

Femeia a intrat n peter i gsit o mulime de bogii. Fascinat de aur i bijuterii, i-a pus copilul pe pmnt i
a nceput s adune n or, cu febrilitate, tot ce-i pica n mn.

Vocea misterioas i-a amintit:

- Nu ai dect 8 minute!

Trecnd cele 8 minute, femeia, ncrcat cu aur i pietre preioase, a ieit alergnd din peter i poarta s-a
nchis...

i-a adus aminte, apoi, c micuul copil a rmas nauntru i poarta era nchis pe vecie!

Bogia dureaz puin,dar disperarea, mereu!

Acelai lucru, uneori, ni se ntmpl i nou. Avem cam 80 de ani pentru a tri pe acest pmnt i mereu o voce
ne aduce aminte:

"- Nu uita principalul!"

Lucrurile principale sunt: credina, vigilena, familia, prietenii, viaa.

Dar dorina de ctig, bogia, plcerile materiale ne ncnt att de mult nct principalul este lsat deoparte.

Aa c ne consumm timpul cu cele de mai sus i uitm principalul: Comorile sufletului".

Nu trebuie s uitm niciodat c viaa trece repede i c moartea vine pe neteptate.

i c atunci cnd poarta vieii se va nchide pentru noi, nu vor mai servi la nimic tnguirile.

Trim ntr-o lume plin de probleme, de spaime, de corupie, de vandalism, de nedrepti, n care n fiecare zi
mor copii nevinovai ai unor prini stresai, dar totul se ntmpl pentru c am uitat principalul...

Povara camilei

Un beduin, care calatorea calare pe o camila incarcata cu doi desagi, a intalnit un om care i s-a alaturat si l-a
intrebat:
Ce duce camila ta?
O desaga cu grau si una cu nisip, a raspuns beduinul.
Dar de ce anume?
Ca sa nu se aplece intr-o parte.
Mai bine ai fi impartit graul in doi desagi, a spus omul. Camila ta ar fi avut de dus astfel o povara mai usoara.

Beduinul a fost izbit de intelepciunea acestui sfat.

Ai dreptate, a strigat el. De o mie de ori ai dreptate! Ai o minte ascutita si patrunzatoare! Haide, urca pe camila
mea!
Dupa ce omul a urcat in spinarea camilei, beduinul a zis:
Cine esti? Un om destept ca tine trebuie sa fie sultan ori macar vizir!
Nu, nu sunt nimic.
Esti cel putin bogat?
Nu, uita-te la vestmintele mele.
Ce fel de negot faci? Unde locuiesti? Unde ti-e pravalia?
N-am nici pravalie, nici casa.
Dar camilele? Dar vitele?
N-am nici una, nici alta
Dar ce ai, in afara de minte?
Nimic, ti-am spus doar, n-am nici macar un codru de paine sa-mi potolesc foamea. Iar hainele mele sunt numai
zdrente.
Da-te jos de pe camila mea! a strigat beduinul. Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu mintea ta primejdioasa, pentru
ca prostia mea este sfanta!

Cei doi s-au despartit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vazut de drum, calare pe camila care ducea o desaga cu
grau si alta cu nisip.

Puiul de urs

A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti. Intr-un tinut foarte indepartat la poalele muntelui, intr-o
padure frumoasa traia o ursoaica cu puiul ei, impreuna cu celelalte animale din padure. Si cat era ziua de lunga
ursoaica nu-si vedea capul de treburi; pe langa treburile pe care le facea in mod obisnuit, era atenta ca puiul ei sa
nu faca ceva care sa ii pericliteze siguranta.

Nu isi lasa puiul sa culeaga mure de frica sa nu se intepe in tufele de mure, nici sa manance miere din stupul de
albine pentru ca se temea sa nu il intepe albinele, nici sa mearga singur la rau sau impreuna cu ceilalti pui de
animale pentru ca nu credea ca se va descurca fara ea. Puiul de urs nu avea voie sa se joace cu ceilalti pui de
animale, ceea ce il facea sa se simta destul de trist. Si asa decurgeau zilele petru puiul de urs si mama lui, pana
intr-o zi, cand ceva neasteptat s-a intamplat. In timp ce mergea prin padure ca sa culeaga mure, ursoaica si-a
prins laba intr-o capcana. A incercat sa se elibereze dar, oricat a incercat, nu a reusit sa se elibereze. In tot acest
timp, nu se gandea decat la puiul ei care era singur si la posibilitatea ca nu o sa-l mai vada niciodata. Si atunci si-a
dat seama ca nu l-a invatat cum sa-si procure hrana, cum sa faca fata dificultatilor care apar in padure. Si a luat
atunci o hotarare: ca daca va scapa din aceasta situatie, isi va invata puiul sa se descurce sigur si sa faca fata cu
succes situatiilor care apar in viata, invatandu-l si lasandu-l sa experimenteze. Si cum statea si se gandea la toate
aceste lucruri, a vazut o solutie prin care sa iasa din aceea capcana, lucru pe care nu-l vazuse inainte fiind asa de
preocupata sa scape cu orice pret. Dupa ce s-a eliberat, s-a dus fericita la puiul ei, l-a luat in brate si i-a spus ca
de acum inainte lucrurile se vor schimba. Si a inteles ca din prea multa dragoste, nu il lasase sa fie si sa devina
ceea ce poate el sa devina.

Regele african

Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea
obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: E foarte bine!

Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege.
Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul
a remarcat ca de obicei: E foarte bine! La asta regele a replicat: Nu, nu e bine deloc! si a ordonat ca
prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.

Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul
lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l prepare. Unul dintre canibali, care vroia sa dea foc, a observat
ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu
era intreg. In concluzie, l-au eliberat pe rege.

La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si
cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui. Ai avut drepate i-a spus prietenului proaspat eliberat.
A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului. Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii. Imi
pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru. Nu , a
replicat prietenul, Este foarte bine! Ce vrei sa spui cu asta, Este foarte bine?!? Cum poate fi bine sa-ti
trimiti prietenul la puscarie un an? Daca n-as fi fost in inchisoare, as fi fost cu tine.

Soimul
- povesti cu talc -

O povestioara spune ca un imparat a primit doi soimi.

Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea.

Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si
chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute.

Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de
colo-colo.

- Cum ai facut? si-a intrebat supusul.

- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Testul celor TREI

- povesti cu talc -
In Grecia antica Socrate (469- 399 BC) era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:

- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?

- Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor
Trei.

- "Trei"?

- Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de
gand sa-mi spui.

Primul test este cel al Adevarului. Estiabsolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.

- E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.

Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de
bine?

- Nu ... dimpotriva! ...

- Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?

Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

- Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba: filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre
studentul meu imi este de folos?

- Nu, nu chiar ....

- Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de
Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?

Avalansa informationala la care suntem supusi in aceste timpuri in care nici un loc de pe pamant nu e prea
departe si nici un secret nu poate fi cu adevarat ascuns ne face sa fim ca un copil pofticios intr-un magazin cu
dulciuri.
Traim intr-o continua fantezie, identificandu-ne cu informatii furnizate de mass-media, necunoscuti, cunoscuti,
prieteni, ... fara a face o selectie a tuturor acestor informatii prin prisma celor trei teste socratice:
1. cel al Adevarului,
2. cel al Binelui, si
3. cel al Folosintei.

Oare cate informatii cu care venim in contact de-a lungul unei singure zile ar putea sa treaca acest test?

Traieste o singura zi odata!

- povesti cu talc -

Exist dou zile pe sptmn pentru care n-ar trebui s ne nelinitim, dou zile fr ngrijorare, fr team.

Prima, este ziua de ieri, cu greelile comise, cu paii greii, cu regrete i suferine.

Ziua de ieri a trecut i acum este n afara controlului nostru pentru totdeauna. Toi banii din lume nu ne-ar putea
readuce ziua de ieri. Este imposibil s relum o fapt de ieri ori s tergem un cuvnt.

Ziua de ieri a trecut!

Cealalt zi care n-ar trebui s ne neliniteasc, este ziua de mine; cu adversitile ei imposibile, cu poverile ei,
cu promisiunile ei de speran i controlul limitat.

Mine, soarele se va nla n toat splendoarea lui sau ndrtul unei perdele de nori. Dar fii siguri, el va rsri!
Iar nainte ca el s rsar, nu este nimic de fcut, pentru c ziua nu s-a nscut nc.

Nu mai rmne dect astzi!

Fiecare din noi poate face fa btliilor unei zile. Numai atunci cnd adugm poverile de ieri la cele de mine
nu putem continua.

Nu experienele zilnice duc la nebunie. Ci regretele de ieri nsoite de temerile pentru mine.

Trebuie aadar s trim o singur zi odat!

 Viaa ca o prjitur
- povesti cu talc -

Uneori ne ntrebam:

"De ce merit eu una ca asta? De ce Dumnezeu mi-a facut una ca asta? "

Iata n cele de mai jos, o frumoasa explicatie.

O tnara i-a povestit mamei sale ca de o vreme toate i merg rau: ca nu se mai descurca la algebra, ca prietenul
ei a renuntat la ea si, pe deasupra, ca cea mai buna prietena s-a mutat n alta localitate.

n acest timp mama se pregatea sa faca o prajitura si o ntreba pe fiica ei daca i-ar placea un cremes.

"- Sigur ca da, mama! mi place foarte mult cum faci cremesul" , raspunse fata.

Cnd toate ingredientele au fost asezate pe masa, mama o ndemna:

"- Uite, gusta putin ulei de gatit! "

" - Nicidecum, spuse fata uimita. "

" - Dar ce zici de cteva oua nefierte? "

" - Oribil, mami! "

" - Atunci poate preferi niste faina? Sau poate putin bicarbonat? "

" - Mama, toate acestea sunt dezgustatoare! "

" - Desigur", raspunse mama. "Toate aceste lucruri luate separat sunt rele la gust. Dar cnd sunt puse mpreuna
asa cum trebuie, atunci din ele iese o delicioasa prajitura!"

Morala:
Viata trebuie privita ca o prajitura: ca rezultatul amestecului tuturor ingredientelor. Nu trebuie sa vedem
la ceilalti doar ce ne lipseste noua. Cand descoperi ca te uiti cu "invidie" catre altul ca are mai multi bani
trebuie sa te gandesti daca ti-ai schimba INTREAGA viata cu a lui. El poate se uita la tine cu invidie ca
esti sanatos, ca ai mai mult timp, ca ai o familie fericita ... Cine stie?

Trebuie sa ne analizam si sa vedem daca ne place prajitura noastra. Daca DA, trebuie sa ne amintim ca
este rezultatul amestecului TUTUROR ingredientelor.

Vinul si chitara

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la
mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l
pescuiasca.
Foarte putin, a raspuns mexicanul.
De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma
plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat,
a incheiat pescarul.
Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai
mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai
mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il
poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel
controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los
Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
Si apoi?
Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat. Ai lua cateva milioane de
dolari.
Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?
Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti
putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii,
cantati la chitara.

Viata dupa viata

- povesti cu talc -
Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.

"- Tu crezi in viata de dupa nastere? "

"- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru
ceea ce urmeaza. "

"- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? "

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si
vom manca cu propria gura

"- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin
cordonul ombilical Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e
prea scurt cordonul ombilical. "

"- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici."

"- Pai de acolo nu s-a intors nimeni.. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este
altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund. "

"- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de
noi. "

"- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? "

"- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. "

"- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!"

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru.
Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Un caine destept
- povesti cu talc -
Clinchetul clopotelului il scoase din starea de toropeala. Un client a intrat in macelarie. Macelarul se uita si
surprins observa ca a intrat un caine in magazinul sau.Se repede spre el si il goneste afara, doar nu vrea ca vre-
un client sa vada ca el are caini in magazin!

Dar, dupa nu prea multe minute, cainele a revenit.

Macelarul se duce pregatit sa il goneasca dar observa o bucata de hartie in gura cainelui. O ia si observa ca este
scris ceva pe ea. Curios, citeste:

" Puteti sa imi dati 12 carnati si un pivior de miel? Cainele are bani la el"

Macelarul se uita mai atent si vede o bancnota de 100 lei in gura cainelui. El ia banii, pune carnatii si piciorul
intr-o punga pe care o pune in gura cainelui.

Si pentru ca era deja ora inchiderii si cainele ii starnise curiozitatea, macelarul se hotara sa urmareasca cainele
sa vada ce face.

Deci iata-i ca au plecat.

Cainele ajunge la un semafor. Lasa punga jos si sare si apasa pe buton. Apoi ia punga in gura si asteapta
rabdator culoarea verde.

Trece intersectia si ajunge la o statie de autobuze si se uita pe tableul cu sosiri. Cainele se aseaza pe un scaun iar
cand primul autobuz soseste, se duce in fata, se uita la numar si revine la locul lui. Apare urmatorul autobuz,
cainele se duce in fata, vede numarul si se suie in autobuz. Macelarul, deja cu gura cascata, se suie si el in
autobuz.Autobuzul se urneste si plimba cei doi calatori prin oras. Cainele, care urmarea drumul autobuzului, la
un moment dat se ridica si merge langa usa. Se ridica pe picioarele din spate si apasa pe butonul de oprire in
statie. Autobuzul se opreste si cainele coboara, carand punga in gura. Macelarul il uremaza si el indeapropae.

Cainele si macelarul merg de-a lungul strazii cand cainele intra intr-o cladire, urca 3 trepte si lasa punga langa o
usa. poi dandu-se inapoi mai multi pasi, isi ia avant si se repede in usa. Dar nici un raspuns din partea
stapanului. Cainele, din nou se da cativa pasi inapoi si se repede in usa. Vazand ca nu are efect, coboara in
gradina, loveste cu capul de cateva ori in geamul de la bucatarie si revine in fata usii asteptand ca stapanul sa
deschida.

Macelarul vede un tip solid care deschide usa si incepe sa loveasca si sa injure cainele.

Macelarul atunci se repede la individ "- Ce faci netotule? Cainele asta e un geniu!" la care stapanul cainelui ii
raspunde:

"- tu il numesti caine destept? E a doua oara saptamana asta cand isi uita cheile!"
*********************

Se pare ca unii omanei nu sunt satisfacuti niciodata cu ceea ce au si nu pot aprecia chair daca tin in maini aur
curat.

Timpul si Iubirea
- povesti cu talc -

A fost o data ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Bogatia, Vanitatea,
Cunoasterea si toate celelalte, inclusiv Iubirea...

Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toti(toate) si-au reparat barcile si au plecat.

Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.

Cand insula era aproape inundata in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.

Iubirea i-a spus:

" - Poti sa ma iei si pe mine cu tine?"

Bogatia a raspuns:

" - Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este nici un loc pentru tine aici."

Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa:

" - Vanitate, te rog ajuta-ma!"

" - Nu pot sa te ajut, Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa-mi strice barca!", a raspuns Vanitatea.

Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul:

" - Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!"

" - Oh.....Iubire, sunt asa de trista incat am nevoie sa fiu singura!"

Fericirea a trecut si ea pe langa Iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit cand a strigat-o
Iubirea.

Deodata, s-a auzit o voce:

" -Vino Iubire, Te voi lua cu mine", spuse un batranel.

Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.

Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drumul lui.

Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere:

" - Cine m-a ajutat?"

" - A fost Timpul", a raspuns Cunoasterea.

" - Timpul?" a intrebat Iubirea. "Dar,... de ce m-a ajutat Timpul?"

Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:

" - Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!"

Stele de mare
- povesti cu talc -

O furtun teribil se abtu asupra mrii. Vntul sufla ngheat, brzdnd apa i nlnd-o n valuri uriae care se
repezeau spre mal lovindu-l cu putere i producnd cureni care ptrundeau n adnc ca plugurile de oel i
smulgeau din loc vieuitoarele marine, crustaceele i molutele, purtndu-le la zeci de metri de rm.

Atunci cnd furtuna se potoli, la fel de repede precum se i pornise, apa se domoli i se retrase.
Acum plaja era o imens ntindere de noroi unde se zvrcoleau n agonie mii i mii de stele de mare.

Acest lucru fcu s vin mult lume pe acea parte a coastei. Sosir acolo i echipe de la diverse televiziuni
pentru a filma straniul fenomen.

Stelele de mare erau aproape nemicate. Trgeau s moar.

n mulime, inut de mn de tatl su, era i un copil care privea cu ochii plini de tristee micuele stele de
mare. Cu toii se uitau i nimeni nu fcea nimic. Dintr-odat, copilul ls mna tatlui su, i scoase
nclmintea i fugi pe plaj. Se aplec i culese cu mnuele sale trei stelue de mare; apoi, lund-o la fug, le
duse n ap. Dup aceea, se ntoarse napoi i repet operaiunea.

De pe parapet, un om strig spre el:

" - Dar ce faci, biete?"

" - Arunc n ap stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaj", rspunse copilul fr a se opri din fug.

" - Dar pe plaja asta sunt mii i mii de stele de mare: cu siguran nu ai s poi s le salvezi pe toate. Sunt prea
multe", mai strig brbatul. "Ca s nu mai spunem c la fel se ntmpl pe sute de alte plaje de-a lungul coastei!
Nu poi schimba lucrurile!"

Copilul zmbi, se aplec iar i mai culese o stea de mare i, aruncnd-o n ap rspunse:

" - Iat c am schimbat lucrurile pentru aceasta!"

Brbatul rmase o clip mut, apoi se aplec, i scoase pantofii i osetele i cobor i el pe plaj. ncepu s
adune stele de mare i s le arunce n ap.

O clip mai trziu coborr nc dou fete i astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine n ap.
Dup alte cteva minute erau cincizeci, apoi o sut, dou sute, mii de persoane care aruncau stele de mare n
ap.

Astfel fur salvate toate.

Pentru a se schimba lumea ar fi suficient s aiba cineva ( chiar i un copil ) ndrzneala de a ncepe.

Poveste scrisa de Bruno Ferrero

Secretul cstoriei
- povesti cu talc -
Un brbat i o femeie erau cstorii de peste 50 de ani.

Ei mprteau totul i discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fa de celalalt, cu excepia unei cutii de
pantofi pe care femeia o inea pe dulapul ei de haine, i , despre care l-a atentionat pe soul ei s nu o deschid
sau sa ntrebe de ea vreodata.

n toi acei ani, el nici nu s-a gndit la cutie, dar ntr-o zi, btrinica s-a mbolnvit foarte tare i doctorii ziceau
c nu prea mai are anse de nsntoire.

ncercnd s pun toate lucrurile n ordine, btrnelul a luat cutia de pantofi de pe dulap i a pus-o lnga patul
soiei sale.

Era i ea de acord c era timpul s afle i soul ei ce era n acea cutie.

Cnd a deschis-o, n cutie erau doua papui croetate i o grmad de bani : n total vreo 25.000 de lei.

El a ntrebat-o despre coninutul acestei cutii.

"- Cnd ne-am cstorit , spunea ea, bunica mea mi-a spus c secretul unei casatorii este sa nu te ceri niciodat.
Spunea c ntotdeauna cnd m suparam pe tine , s tac din gura i s croetez o papuica .."

Btrnelul era att de impresionat, nct abia ii putea stpni lacrimile. Doar doua ppui erau in cutie ! Ea
fusese suprat numai de doua ori n toi aceti ani n care au trit impreun! Nu mai putea de fericit!

"- Iubito", spuse el,"ineleg existena ppuilor, dar toi aceti bani ?"

"- Oh, zise ea, acetia sunt banii pe care i-am obinut din vnzarea ppuilor !"

Pune suflet in ce faci

- povesti cu talc -
Era odata un tibetan care plecase de unul singur spre o mnastire ridicata n vrf de munte. Pe drum l-a prins o
ploaie cu fulgere si tunete.

Omul a gasit un han unde sa se adaposteasca abia dupa ce s-a lasat ntunericul.

A schimbat cteva vorbe cu stapnul locului, a mncat ceva si s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de
ziua si calatorul era gata de plecare.

Hangiul s-a uitat pe fereastra, a vazut cum toarna cu galeata si a spus:

"- Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prapad, n-o sa apuci sa ajungi nici pna la urmatorul han, daramite
sus pe munte!"

Drumetul a deschis usa si i-a raspuns din prag:

"- Nu-ti face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, asa ca picioarelor mele le este usor sa-l urmeze."

Atunci cnd ti doresti ceva cu sufletul, dorinta e ca si mplinita, nu trebuie dect s-o urmezi!

Patru legi spirituale din India

- povesti cu talc -

- Prima lege zice: Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite.

Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla
alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul
personal;

*
- A doua lege zice: Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla.

Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar
detaliul cel mai nesemnificativ) Nu exista: daca as fi facut cutare lucru.s-ar fi produs alt cutare lucru.
NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu
le accepta

- A treia lege zice: Orice moment in care se incepe este momentul corect.

Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in
viata noastra, exact atunci apare (incepe);

- A patra lege zice: Cand ceva se termina, se termina.

Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi
capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Mama speciala
- povesti cu talc -

Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, putine datorita presiunii sociale si cateva din
obisnuinta.

Anul acesta aproape 100 000 de femei vor deveni mame ale unor copii handicapati.

V-ati pus vreodata ntrebarea cum sunt alese mamele copiilor handicapati?

Eu L-am vizualizat cumva pe Dumnezeu privind n jos spre pamnt si alegnu-si instrumentele cu multa grija si
prudenta .

El se uita si isi instruieste ngerii care noteaza ntr-un registru urias:

"- Armstrong, Beth; baiat. Sfnt protector...da- i-l pe Gherasim. El e obisnuit cu blasfemia."
"- Forrest, Marjorie; fiica. Sfnt protector, Cecilia. Rutledge, Carrie; gemeni. Sfnt protector, Matei."

La sfarsit El da un nume unui nger si zmbeste, "- Da acesteia un copil handicapat"

ngerul e curios. "- De ce tocmai aceasta Dumnezeule? E att de fericita!"

"- ntocmai," zmbeste Dumnezeu, " As putea da un copil handicapat unei mame care nu stie sa rda? Aceasta
ar fi crud."

"- Dar are ea rabdare?" ntreba ngerul.

"- Nu o vreau cu prea multa rabdare caci astfel s-ar neca ntr-un ocean de auto-compatimire si disperare. Odata
cu prelucrarea socului si a resentimentului, ea se va descurca."

" Am privit-o azi. Ea are acea constiinta de sine si independenta, att de rare si de necesare la o mama.
Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va trebui sa se transpuna n viata lui si aceasta nu-i
va fi usor."

"- Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede n Tine!"

Dumnezeu zmbeste...

"- Nu conteaza ; pot sa repar aceasta. Aceasta este perfecta are destul egoism."

ngerul comenteaza - "- egoism? e cumva o virtute?"

Dumnezeu da din cap:

"- Daca nu se poate separa din cnd n cnd de copil, nu va supravietui niciodata. Da, iata o femeie pe care o voi
binecuvnta cu un copil mai putin perfect. nca nu-si da seama, dar va fi invidiata.

Pentru ea nu va fi firesc niciodata un cuvnt rostit. Ea va considera un pas ca fiind firesc.

Cnd copilul ei va spune 'Mama' pentru prima data, ea va trai un miracol, si va sti aceasta!"

"i voi permite sa vada clar lucrurile pe care le vad...ignoranta, cruzime,prejudecata.... si-i voi permite sa se
ridice peste acestea. Nu va fi niciodata singura.

Eu voi fi langa ea n fiecare minut din fiecare zi din viata ei, deoarece ea mi face lucrarea ca si cum ar fi aici la
snul Meu ".

"- Si cum ramane cu Sfntul protector?" ntreba ngerul, cu condeiul ridicat n aer.

Dumnezeu zmbeste, "Oglinda va fi de ajuns!"

Invatatura din jungla

Un maestru a plecat cu ucenicul sau n jungl. Chiar dac era n vrst, i fcea drum cu agilitate, n timp ce
discipolul tot aluneca i cdea de multe ori. Tnrul se ridica i mormia mnios de fiecare dat dar continua s-i
urmeze maestrul. Dup o bun bucat de drum, au ajuns ntr-un loc sacru. Fr s se opreasc o clip, maestrul
s-a ntors pe drumul pe care veniser.
Nu m-ai nvat nimic astzi, spuse novicele, dup ce czuse a mia oar.
Te-am nvat un lucru, dar nu ai reuit s-l nelegi, spuse vraciul. ncerc s te nv cum s nfruni greelile n
via.
i cum ar trebui s le nfrunt?
n acelai fel n care ar fi trebuit s nfruni fiecare cztur, rspunde vraciul. n loc s blestemi locul unde ai
czut, trebuia s ncerci s nelegi ce te-a fcut s aluneci nainte.

Cei doi soimi

Un imparat a primit doi soimi.

Unul a fost antrenat, dar, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga
pe care statea.

Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a
rugat supusii sa-l ajute.

Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut
soimul zburand de colo-colo.

Cum ai facut? si-a intrebat supusul

A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Ca si in oglinda
- povesti cu talc -

ntr-o buna zi, mparatul trimise dupa unul dintre vasalii sai.

n tinutul sau, acesta era cunoscut pentru cruzimea si zgrcenia lui, supusii sai traind stapniti de frica.

mparatul i spuse:
"- Vreau sa pornesti la drum si sa-mi gasesti un om cu adevarat bun."

Acesta i raspunse:

"- Prea bine, stapne" si supus, si ncepu cautarea.

ntlni multi oameni, vorbi cu ei, si dupa multa vreme se ntoarse la mparat si-i spuse:

"- Stapne, am facut precum mi-ai poruncit, cautnd prin toata lumea un om cu adevarat bun. Dar nu-i de gasit.
Toti sunt egoisti si rai. Nicaieri nu se gaseste omul pe care-l cauti."

mparatul l lasa sa plece si trimise dupa un alt vasal, cunoscut pentru generozitatea si bunatatea sa si foarte iubit
de catre supusi. mparatul i spuse:

"- Prietene, as vrea sa pornesti la drum si sa-mi cauti un om rau cu adevarat."

Si acesta asculta si n calatoriile sale ntlni si vorbi cu multa lume. Dupa o buna bucata de vreme, se ntoarse la
mparat si-i spuse:

"- Stapne, n-am izbutit. Sunt oameni necugetati, corupti, carora nu le pasa de nimeni si de nimic, dar nicaieri n-
am putut gasi un om rau cu adevarat. n ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun."

***

Odata, pe nserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurndu-se de racoarea serii. n apropiere,
serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea l vazu pe taranul nostru si se gndi:

"- Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si ct e ziua de mare lncezeste pe pragul casei..."

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gndi:

"- Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..."

n fine, un strain care se ndrepta spre sat si zise:

"- Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine
meritata..."

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune nsa multe despre
cei trei oameni care se ndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare
muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales cnd vorbesti despre altii.

Poveste scrisa de Bruno Ferrero

 CALUL CU DOU CAPETE

Triau odat ntr-o ar pe de-a ntregul verde, nconjurat de cmpii i pajiti minunate,
doi cai cu inuta mndr i demn. Aceste doua animale, un mascul i o femel, erau permanent
mpreun. Dimineaa foarte devreme i puteai vedea srind i fugind pe cmpiile verzi. Le
plcea s fie mpreuna i prietenia care i lega era foarte mare. Nu se despreau niciodat: se
jucau mpreun, mncau mpreun i dormeau unul lng altul. Pentru nimic n lume ei nu ar fi
acceptat s se separe.
ntr-o noapte, cnd dormeau lipii unul de altul, ei au fcut legmntul de a nu se
despri indiferent ce s-ar fi ntmplat. O zn le auzi legmntul i i ntreb:
-Ce v dorii?
- S fim ntotdeauna mpreun, rspunsera ei fr ezitare.
i dendat dorina lor se i realiz. Zna i transformase ntr-un singur cal, nici mascul,
nici femel, dar cu doua capete minunate. Caii accceptaser cu mare bucurie transformarea. De
acum nainte, ei nu mai aveau motiv s se ingrijoreze n legatur cu ceea ce ar gndi sau ar
spune cellalt, pentru c nu se despreau niciodat.
Totui, ntr-o bun zi, se ntmpl ceva ru. Unul din capete a nceput s se simt ru i
s aib stri de indispoziie ciudate care se amplificau pe zi ce trecea. Atunci, capul celalalt a
nceput s se ngrijoreze: ce avea s i se ntmple i lui? Ce riscuri erau s aib i el aceeai
boal?
Cele dou capete ncepuser s discute i dup ce au stat bine pe gnduri, i-au cerut
znei s-i transforme din nou i s devin ce au fost mai nainte.
i dorina lor a fost din nou ndeplinit.

Vulturul i ginile
(Anthony de Mello )
 ntr-o zi, plimbndu-se prin pdure, un om gsi un pui de vultur de abia ieit din goace.
Dndu-i seama c dac l-ar fi lsat acolo, singur i prsit, l-ar fi condamnat la moarte sigur,
omul lu puiul acas i-l puse ntr-un cote, mpreun cu nite pui de gin.
Puiul de vultur crescu alturi de acetia i, bineneles, nva s se poarte ca o gin:
scormonea pmntul pentru a gsi viermi i insecte, mnca seminele pe care i le ddea
stpnul, cloncnea i cotcodcea, iar dac btea din aripi nu se ridica mai mult de cteva zeci
de centimetri.
Au trecut astfel cteva luni, timp n care vulturul nu se ndoi nici o clip c locul lui ar fi
altundeva dect n curtea stpnului, printre celelalte gini. Mai mult, era convins c el nsui
este o gin. Pn cnd, ntr-o zi, privind spre cerul albastru i fr nori, vzu un alt vultur
plannd maiestuos, aproape fr a-i mica aripile robuste.
Vulturul a neles dintr-o dat care este adevrata lui natur. i-a dat seama c nu exist
obstacole care s-l mpiedice s zboare, n afar de cele din mintea lui i, dup cteva tentative,
s-a ridicat n zbor spre infinit, ntr-adevr liber.

Concentrarea
 Dup ce a ctigat mai multe competiii de tras cu arcul, tnrul i mai degrab ludrosul
campion a provocat la ntrecere un maestru Zen care era cunoscut pentru ndemnarea sa ca
arca. Tnrul demonstrase o abilitate tehnic remarcabil atunci cnd a nimerit centrul intei de
la prima ncercare i apoi cu a doua sgeat a despicat prima sgeat n dou.
Iat, i-a spus el btrnului, vezi dac poi depi asta. Linitit, maestrul nu i-a scos
arcul, ci a fcut semn tnrului s-l urmeze pe munte. Curios de inteniile btrnului, campionul
l-a urmat sus pe munte, pn au ajuns la un pru adnc peste care trecea un fel de brn
nesigur. Pind calm n mijlocul podului nesigur i periculos, btrnul maestru a ales drept
int un copac la mare distan, a scos o sgeat i l-a nimerit direct. Acum e rndul tu, a
spus cu graie, pind napoi pe pmntul sigur.
Uitndu-se terorizat la abisul fr fund, tnrul nu se putea hotr s peasc pe brn,
nici vorb s mai trag i cu arcul. Ai mult abilitate cu arcul, a spus maestrul, simind
ncurctura oponentului su, Dar ai puine capaciti n mintea care elibereaz tragerea cu
arcul.

Povestea vasului crpat

 O femeie btrn din China avea dou vase mari, pe care le atrna de cele dou capete ale
unui b i le cra pe dup gt. Un vas era crpat, pe cnd cellalt era perfect i tot timpul
aducea ntreaga cantitate de ap.
La sfritul lungului drum ce ducea de la izvor pn acas, vasul crpat ajungea doar pe
jumtate. Timp de doi ani, asta se ntmpla zilnic: femeia aducea doar un vas i jumtate de ap.
Binenteles, vasul bun era mndru de realizrile sale. Dar bietului vas crpat i era att de ruine
cu imperfeciunea sa, i se simea att de ru c nu putea face dect jumatate din munca pentru
care fusese menit!
Dup doi ani de aa zis nereuit, dup cum credea el, i-a vorbit ntr-o zi femeii lng
izvor: "M simt att de ruinat, pentru c aceast crptur face ca apa s se scurg pe tot
drumul pn acas!" Btrna a zmbit: "Ai observat c pe partea ta a drumului sunt flori, ns
pe cealalt nu? Asta pentru c am tiut defectul tu i am plantat semine de flori pe partea ta a
potecii i n fiecare zi, n timp ce ne ntoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori i decorez
masa cu ele. Dac nu ai fi fost aa, n-ar mai exista aceste frumusei care mprospteaz casa."

ACVILA REGAL
 Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Un fermier descoperi ntr-o bun zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou n el. Lu oul

i l puse n cuibul unei gini din ograda sa. Se nscu, n mijlocul ginilor, o pasre de toat
frumuseea care nva desigur s se poarte ca o gin.
Fermierul se ocupa mult de noua sa "gin" i facea totul pentru a o proteja. O rsfa i
i aducea imediat tot ceea ce aceasta cerea. Acvila-gin devenea pe zi ce trece foarte
dependent de fermier, care nu-i ddea seama de rul pe care l face.
La un moment dat, acvila vzu pe cer o pasre mare care plana i spuse:
- ntr-o zi i eu voi zbura ca aceast pasre.
Atunci, fraii i surorile sale au nceput s rd de ea. Ruinat, regreta c spusese aceste
cuvinte i continua s mnnce grune din arc.
ntr-o bun zi, o zn bun trecu pe acolo i vzu acvila regal vegetnd n mijlocul
ginilor. Atunci ea i spuse fermierului:
- Cred c ii iubeti foarte mult pasrea ta rar, dar cred c nu-i faci nici un serviciu
innd-o n aceste condiii. Te gndeti prea mult la tine. Aceast pasre nu este fericit i atunci
cnd va fi prea mare nu-i va mai dezvolta calitile sale extraordinare i potenialul su
nelimitat.
A doua zi, dup ce a stat pe gnduri, fermierul nostru a luat pasrea n mini i a lansat-
o n aer. Acvila a avut din fericire timp s-i deschid aripile i s aterizeze jalnic pe pmnt, n
hohotele de rs ale ginilor.
Dar omul nu se descuraj, ci urc pe acoperiul hambarului i spuse psrii:
- Esti o acvil, zboar!
i o lans n aer. Dintr-un reflex spontan, acvila i deschise aripile, plan cteva
secunde deasupra curii i ateriz n mijlocul ginilor uimite...
Atunci fermierul urc muntele din apropierea fermei sale i lans acvila spre cer. Cu
bti de aripi din ce n ce mai mari, acvila ncepuse s zboare fericit pe cer, din ce n ce mai
sigur de ea. Periodic, ea revenea s-l vad pe fermier i pe prietenele sale, ginile, care o
considerau de acum nainte ceea ce ea era ntr-adevr, o acvil regal.

Patul de lng fereastr

 Povestea urmtoare este despre doi brbai grav bolnavi, imobilizai la pat, mprind aceeai camer de
spital. Unuia dintre ei i se permitea s stea aezat n fiecare zi cte o or pentru a facilita drenarea fluidului din
plmni. Patul su era poziionat n dreptul singurei ferestre din camer. Cellalt brbat era imobilizat n poziie
culcat i i era inaccesibil ipotetica privelite pe care o oferea unica fereastr.
Cei doi nu aveau altceva de fcut dect s stea de vorb. i vorbeau la nesfrit: despre soiile lor, despre
carierele lor, despre serviciul militar i despre locurile n care i petreceau vacanele. n fiecare dup-amiaz,
cel cruia i se permitea s stea aezat i descria celuilalt ceea ce vedea afar. Omul care nu putea privi pe
fereastr ajunsese s triasc pentru ora aceea din zi cnd i se descria n amnunime ce se ntmpla n afara
spitalului. Perspectiva sa se lrgea i cpta substan datorit acestei descrieri.
Fereastra pare-se c ddea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rae slbatice i lebede i
gsiser cmin n acel lac, iar copiii se jucau lansnd n ap brci n miniatur. ndrgostiii se plimbau
mbriai admirnd florile n toate culorile curcubeului ce creteau din belug n parc. Copaci seculari
mrgineau aleile, iar pe cer se profilau cldirile oraului ce se vedeau n deprtare.
Omul de la fereastr povestea cu voce domoal i cu detalii minuios alese tot ce parcul i dezvluia.
Cellalt se lsa purtat de povestire, nchiznd ochii i imaginndu-i toate scenele. ntr-o dup-aminaz cldu
omul de la fereastr povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.
Dei bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reuea s i imagineze clovnii, carele alegorice, caii mpodobii
i mainile decorate de srbtoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastr ncepu s fie invidios pe ansa celuilalt. Aprecia
efortul celui de la fereastr de a-i descrie n detaliu ce se ntmpla afar, dar i-ar fi dorit s fie el cel care putea
admira privelitea. ncepuse s i antipatizeze colegul de camer i, n cele din urm, ajunsese s-i doreasc cu
disperare s fie el aezat n locul aceluia.
ntr-o diminea, infirmiera ce i avea n grij constat c bolnavul de la fereastr murise linitit n somn.
Cu tristee, cheam asistenii s ia trupul nensufleit. Curnd dup aceea, bolnavul ce tnjea dup patul de lng
geam ntreb dac nu poate fi mutat n locul pe care i-l dorise att. Infirmiera l transfer imediat i se asigur
c st confortabil, apoi l ls singur.
ncet i cu mare greutate, bolnavul nostru reui s se propteasc ntr-un cot i s ncerce s arunce o
prim privire afar. n sfrit se putea bucura nemijlocit de privelitea de afar!
Se czni s se ntoarc i privi pe fereastr. n locul parcului nu era dect un zid gol!
Sun infirmiera i o ntreb: Cum se face c omul acela, colegul meu de camer, vedea un parc i un lac
i mi descria totul att de fidel? Cum putea s mi spun despre frumusee i dragoste cnd, de fapt, el nu putea
vedea dect un zid vechi din crmid?.
Sora i rspunse surprins: Vai! Nu tiai c bietul tu coleg de camer era orb? Nu putea vedea nici mcar
zidul, darmite altceva. Apoi adug trist: Poate voia doar s te ncurajeze.
 Ucenicia lui Platon langa Socrate
- povesti cu talc -

Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea?

Socrate i-a raspuns: "Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi,
dar tine cont ca nu ai voie sa faci decat o singura incercare!"

Platon l-a ascultat fara sa cracneasca, si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el.

Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit:

"-Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si
mai maiestuos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic
asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul."

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea!

Fabula Ganditilor
- fabula -
 Plecnd la cale lung, un mo cu-al su nepot,
Avea pus pe mgaru-i calabalcul tot.
Pind pe drum alene, de-odat, un drume
i spuse-aa,-ntr-o doar, zmbind uor glume:
- De ce nu-i aezi, taic, copilul pe mgar?
Slbu cum e, srmanul, nu trage la cntar!...
Gndind c-avea dreptate, monegul i urc
Pe saci i pe valize nepotul i plec...
Dar nu merse departe c alt drume, mirat,
i zise lu-la micu, cu glasul suprat:
- Nu i-e ruine, c, ca tinerel fiind,
S-l lai pe mo alturi piciorul trind?!...
Ce stai? Hai, te coboar, s urce el n loc!
Convins de-a sa dreptate, cci rsufla cu foc,
Btrnul se ntinse ca locul bun s-apuce,
Fcndu-i mai nainte, pios, o sfnt cruce.
i merser pe cale aa, vreme de-un ceas,
Pn ce o ranc le-opri ncetul pas:
- Ia spune-mi, nu i-e mil de st copil sfrijit
De-l lai pe jos s mearg? Chiar de l-ai pedepsit
Eu zic s-l iei matale acolo sus, napoi!
Mgarul e puternic, v duce pe-amndoi!
Avea sau nu dreptate, nu mai tia nici el,
Dar l lu cu sine pe micul nepoel
i o pornir iar pe drumul prfuit...
Dar cum necazul, bat-l, nu vine ne-nsoit,
Se pomenir-n fa cu un beiv nervos
Ce socotea c este de-a dreptul scandalos
S stea cei doi clare pe bietul animal.
- Ce nesimii!... N-ajunse c-ai pus poate-un kintal
De saci i de valize pe el ci, fr rost,
v-ai cocoat n crc-i... Btrne, tu eti prost?!
Pi, dac o s mergei aa pn n vale,
Eu pun pariu pe-o vodc c animalu-i moare!...
i ruinat btrnul, i speriat niel,
Se cobor degrab cu tot cu nepoel
Cznd mhnit pe gnduri: - De bine m gndesc,
La fel ca la plecare acuma m gsesc
Dei-ascultat-am sfatul attora pe drum.
S-mi fie mintea, oare, nvluit-n fum?...

MORALA

Cei slabi, cei fr minte acei ce sunt gndii,

Sunt victime eterne, sunt venic pclii
De-o dogm sau de-un lider. n ignorana lor,
Nu fac dect s fie nc o voce-n cor!
 "Povestea lucrurilor importante"

"Un profesor de filozofie sttea n faa clasei avnd pe catedr cteva lucruri. Cnd ora a nceput, fr s spun un
cuvnt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a ntrebat pe studenti dac borcanul este plin si
acestia au convenit c era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat n borcan, scuturndu-l usor. Pietricelele au umplut
golurile dintre mingile de golf.. I-a ntrebat din nou pe studeni dac borcanul era plin, iar acestia au fost de acord c era.
Profesorul a luat dup aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat n borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a
ntrebat din nou pe studeni cum sttea treaba iar acestia au rspuns n cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedr dou ceti cu cafea pe care le-a turnat n borcan umplndu-l de aceast dat definitiv.
Studentii au rs. "Acum (a spus profesorul dup ce hohotele s-au domolit), a dori s nelegei c acest borcan reprezint
viaa voastr.
Mingile de golf reprezint lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sntatea, prietenii si pasiunile voastre i c
dac totul ar fi pierdut n afar de acestea, viaa voastr ar fi tot plin.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaz pentru voi:serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mrunte.

Dac veti ncepe cu nisipul (a continuat el), nu vei mai avea unde s punei mingile de golf i pietricelele.

La fel i n via, dac i irosesti tot timpul i energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodat timp
pentru lucrurile importante pentru tine.

Acord atenie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Joac-te cu copiii, f-i controale medicale periodic,
iei cu sotia n ora la cin, joac golf; vei avea suficient timp alt dat s faci curat sau s repari cine stie ce
dispozitiv.. Ai, n primul rnd grij de mingile de golf, ele conteaz cu adevrat. Stabileste-i prioritile, restul
e doar nisip.

Unul dintre studeni a ridicat mna interesndu-se ce reprezentau cele dou cni de cafea.

Profesorul a raspuns zmbit: "M bucur c ntrebi asta. Ele vor doar s arate c, orict de plin ar prea
viaa ta, e loc ntotdeauna pentru dou cni de cafea, mpreun cu un prieten."

A reason, a season, a lifetime

When someone is in your life for a REASON. It is usually to meet a need you have expressed. They
have come to assist you through a difficulty, to provide you with guidance and support, to aid you
physically, emotionally, or spiritually. They may seem like a godsend, and they are! They are there for
the reason you need them to be. Then, without any wrongdoing on your part, or at an inconvenient
time, this person will say or do something to bring the relationship to an end. Sometimes they die.
Sometimes they walk away. Sometimes they act up and force you to take a stand. What we must
realize is that our need has been met, our desire fulfilled, their work is done. The prayer you sent up
has been answered. And now it is time to move on.

Then people come into your life for a SEASON. Because your turn has come to share, grow, or learn.
They bring you an experience of peace, or make you laugh. They may teach you something you have
never done. They usually give you an unbelievable amount of joy. Believe it! It is real! But only for a
season.

LIFETIME relationships teach you lifetime lessons: things you must build upon in order to have a solid
emotional foundation. Your job is to accept the lesson, love the person, and put what you have
learned to use in all other relationships and areas of your life. It is said that love is blind but friendship
is clairvoyant.
www.coachingdesigns.ca

The_Magus
21-06-2005, 13:10
Paragraful urmator e un citat din "The Magus" de John Fowles. Este o parabola povestita de unul dintre
personaje.

"THE PRINCE AND THE MAGICIAN

_Once upon a time there was a young prince, who believed in all things but three. He did not believe in
princesses, he did not believe in islands, he did not believe in God. His father, the king, told him that such
things did not exist. As there were no princesses or islands in his father's domains, and no sign of God, the
young prince believed his father._
_But then, one day, the prince ran away from his palace. He came to the next land. There, to his astonishment,
from every coast he saw islands, and on these islands, strange and troubling creatures whom he dared not name.
As he was searching for a boat, a man in full evening dress approached him along the shore._
_"Are those real islands?" asked the young prince._
_"Of course they are real islands," said the man in evening dress._
_"And those strange and troubling creatures?"_
_"They are all genuine and authentic princesses."_
_"Then God also must exist!" cried the prince._
_"I am God," replied the man in full evening dress, with a bow._
_The young prince returned home as quickly as he could._
_"So you are back," said his father, the king._
_"I have seen islands, I have seen princesses, I have seen God," said the prince reproachfully._
_The king was unmoved._
_"Neither real islands, nor neat princesses, nor a real God, exist."_
_"I saw them!"_
_"Tell me how God was dressed."_
_"God was in full evening dress."_
_"Were the sleeves of his coat rolled back?"_
_The prince remembered that they had been. The king smiled._
_"That is the uniform of a magician. You have been deceived."_
_At this, the prince returned to the next land, and went to the same shore, where once again he came upon the
man in full evening dress._
_"My father the king has told me who you are," said the young prince indignantly. "You deceived me last time,
but not again. Now I know that those are not real islands and real princesses, because you are a magician."_
_The man on the shore smiled._
_"It is you who are deceived, my boy. In your father's kingdom there are many islands and many princesses. But
you are under your father's spell, so you cannot see them."_
_The prince returned pensively home. When he saw his father, he looked him in the eyes._
_"Father, is it true that you are not a real king, but only a magician?"_
_The king smiled, and rolled back his sleeves._
_"Yes, my son, I am only a magician."_
_"Then the man on the shore was God."_
_"The man on the shore was another magician."_
_"I must know the real truth, the truth beyond magic."_
_"There is no truth beyond magic," said the king._
_The prince was full of sadness._
_He said, "I will kill myself."_
_The king by magic caused death to appear. Death stood in the door and beckoned to the prince. The prince
shuddered. He remembered the beautiful but unreal islands and the unreal but beautiful princesses._
_"Very well," he said. "I can bear it."_
_"You see, my son," said the king, "you too now begin to be a magician."_ "
darrena
05-07-2005, 00:17

Scoala

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea
in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca
la inceput.

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:

-Astazi o sa facem un desen.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri,
pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze

Dar profesoara a zis:

-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.

-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.

Grozav s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a
colorat in roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:

- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.

- Acum puteti incepe, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-
a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei Era rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:

- Astazi o sa facem ceva din argila.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si
oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.

- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.

Grozav, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii
de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:

- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.

- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a
profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o
farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si
foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit
sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte
in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:

- Astazi o sa facem un desen!

- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:

- Tu nu vrei sa desenezi?

- Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?

- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.

- Cum sa-l fac? zise baietelul.

- Cum isi place tie! raspunse ea.

- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.

- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a
facut?

- Nu stiu, zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde

Un petic de hartie
Candva, ntr-o clas de bieti de la un colegiu a izbucnit o disput care s-a transformat rapid ntr-o ncierare.
Zarva a atras imediat atentia si a fost chemat profesorul ndrumtor al acelei clase, care a intervenit si i-a
desprtit. Apoi le-a spus s se aseze fiecare la locul lui si privind semnele lsate de loviturile ncasate, le-a spus
s scoat o foaie de hartie, s trag o linie vertical pe mijlocul foii, si apoi s scrie n partea dreapt tot ce-i
reprosau celui cu care se confruntaser direct.

n cateva minute unii au ntrebat dac pot scrie si pe dosul foii! Dar li s-a spus c e de ajuns.
Cand majoritatea au umplut jumtatea de pagin, profesorul le-a spus:

- Acum, veti scrie n cealalt jumtate, ce calitti are acel individ!

S-a iscat un vacarm general de strigte de protest, dar glasul profesorului a dominat:

- Stati jos si scrieti! Liniste! Vom sta aici pan cand fiecare va scrie!

Cum scpare nu era, despre profesor spunandu-se c e un tip care nu prea stia ce-i gluma, fiecare a trebuit s
fac ce i se spusese. Din cand n cand se ncrucisau priviri ucigase peste randurile de bnci. Iar jumtatea de
foaie rmanea alb. Dup un ceas ns, au aprut mai pe fiecare foaie cateva cuvinte. Iar dup nc o or,
profesorul care trecuse printre randuri si se uitase la fiecare dintre pagini, le-a spus:

- Acum veti rupe pagina pe linia vertical si veti merge s-i nmanati partea stang celui n cauz!

Colierul albastru

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin. O fetita se apropie si-
si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra
hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre. "E pentru sora mea. Puteti sa
mi-l impachetati frumos pentru un cadou?" Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba: "Cati
bani ai?" Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli.
Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine. "Ajung?" intreba
ea cu mandrie. "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i
tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita
cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei." Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de
impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia. "Ia-o, spuse el fetitei. Si
du-o cu grija." Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o
fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul
pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse: "Colierul acesta a fost cumparat de aici?" "Da, domnisoara." "Si
cat a costat?" "Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine." "Dar
sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!" Bijutierul lua cutia cu
pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei. "Sora dumneavoastra a platit. A
platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea."

Fericirea

(dupa Anthony de Mello)

Socrate, marele filosof, credea ca un om intelept alege intotdeauna sa duca o viata cat mai simpla. De altfel el nici
macar nu purta incaltaminte. Totusi, de la o vreme se ducea frecvent in piata sa se uite la marfurile expuse acolo,
ca si cum o vraja ar fi cazut asupra lui.

Cand unul dintre prietenii sai il intreba care este motivul deselor lui excursii prin piata, Socrate ii raspunse:

Imi place sa ma duc acolo si sa descopar ca exista atat de multe lucruri fara de care sunt fericit.

fi

(dupa Anthony de Mello)

O femeie era in coma si pe punctul de a muri. Deodata, simti ca ceva o ridica si ca pluteste in sus, astfel ca la un
moment dat se trezi ca se afla in fata Scaunului Judecatii de Apoi. Si auzi o voce care o intreba:

Cine esti tu?

Sunt sotia primarului, a raspuns repede femeia.

Nu te-am intrebat a cui sotie esti, te-am intrebat cine esti tu

Sunt mama a patru copii.

Nu te-am intrebat a cui mama esti, se auzi din nou vocea, te-am intrebat cine esti tu

Sunt invatatoare

Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu, repeta vocea.

Sunt crestina, spuse femeia.

Nu te-am intrebat ce religie ai, am intrebat cine esti tu

Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si a dat de pomana celor saraci

Nu te-am intrebat ce ai facut, am intrebat cine esti tu.

Tu cine esti? Ai ceva care sa nu fie dat, definit, stampilat, aprobat, sanctionat si enumerat de ceilalti? Ai ceva al
tau?

Soricelul din borcanul cu smantana

Un soricel mic si nu foarte experimentat in ale vietii, sigur pe el si destul de indraznet, a cazut intr-un borcan cu
smantana. Cu greu reusea sa se ridice la suprafata pentru cate o gura de aer. Cadea de fiecare data inapoi, spre
fundul borcanului. L-a si atins de cateva ori.

Soricelul a fost cuprins de o senzatie cumplita de panica, vecina cu disperarea. La un moment dat nu a mai avut
nici macar lumina. Se intunecase. Disperarea bietului soricel era totala: avea de ales- se ineca in smantana sau
dadea din labute toata noaptea, sperand ca dimineata sa il salveze cineva. A ales a doua varianta.

Dimineata, obosit, epuizat si ravasit de chinul prin care trecuse toata noaptea, soricelul abia daca mai dadea dintr-
o labuta. Trezit la realitate, s-a intrebat insa de ce nu se scufunda. Uluit, a constatat ca statea pe ceva tare.
Smantana se transformase in unt, dupa ce, o noapte intreaga o batuse cu labutele.

Alpinistul si franghia lui

Un alpinist a vrut s cucereasc cel mai nalt munte. S-a pregtit pentru asta timp ndelungat i n final a hotrt
s se aventureze pentru a primi singur laurii victoriei.
Noaptea czu grea peste nlimile munilor i omul nu a mai vzut nimic.Totul era negru. Pn i luna i stelele
fuseser acoperite de norii negri.

i cum se cra el, la doar civa metri de vrful muntelui a alunecat i a czut n gol. Alpinistul vzu n acea
ngrozitoare cdere episoade din via lui, bune i rele. Se gndi la moartea care era aproape cnd, deodat, a
simit frnghia de siguran c-i frnge mijlocul. Fusese oprit din cdere i acum atrna n gol legat de acea
frnghie.
Urm un moment de tcere absolut atrna n neant i singurul lucru ce-i veni n minte fu: Ajut-m Doamne!.

Deodat auzi o voce venit din deprtri:

- Ce doreti, fiule?

- Salveaz-m, Doamne! strig alpinistul cuprins de frica morii.

- Chiar crezi c eu te pot salva?

- Da, Doamne, cred n Tine!

- Bine, dac tu crezi n mine i n salvarea mea, taie frnghia de care atrni, spuse Dumnezeu.
Un moment de tcere frnghia era singura care-l inea n via aa c nu tie frnghia i hotr s renune la
orice ajutor.

A doua zi diminea, echipele de salvare au anunat c au gsit un alpinist legat de frnghia de siguran la doar
doi metri de pmnt. Murise ngheat de frig.

Tu ct de ataat eti de frnghia ta?

Metafora terapeutica. Calatorul si filosoful

Un calator, care se indrepta spre Atena, a intalnit in calea lui un filosof.

Cat timp imi ia oare ca sa ajung in Atena?

Mergi, ii raspunse filosoful.

Pai bine, dar cu asta nu raspunzi intrebarii mele, zise strainul.

Mergi, ii spuse insa din nou batranul.

Calatorul, crezand ca are de-a face cu un nebun, ridica din umeri si pleca mai departe. Dupa nici zece pasi insa,
batranul il striga:

Vei ajunge la Atena in aproximativ 4 ore

Calatorul, mirat, se opri din drum si il intreba:

Si de ce nu mi-ai spus asta cand te-am intrebat mai devreme?

Dar cum puteam oare sa stiu in cat timp vei ajunge la Atena, inainte de a vedea cat de repede mergi? raspunse
filosoful.

Printesa si copilul

A fost odat un rege care avea o fiic deteapt foc i foarte frumoas. Prinesa suferea ns de o boal
misterioas. Pe msur ce cretea, minile i picioarele-i slbeau, n timp ce auzul i vzul i se mpuinau. O
mulime de doctori ncercaser s o vindece, dar n zadar. ntr-o zi, la curte sosi un btrn despre care se spunea
c ar cunoate secretul vieii. Toi curtenii se grbir s-l roage s vin n ajutorul prinesei bolnave. Btrnul i
ddu copilei un coule de nuiele cu capac, i-i spuse:

- Ia-l i ai grij de el. Te va vindeca

Nerbdtoare i plin de bucurie, prinesa deschise capacul, dar ceea ce vzu o umplu de uimire i de tristee. n
coule era un copil, dobort de boal, i mai nenorocit i mai suferind dect ea. Prinesa i ls sufletul cuprins
de comptimire i, n ciuda durerilor, lu copilul n brae i ncepu s-l ngrijeasc. Trecur luni, iar prinesa nu
avea ochi dect pentru copil. l hrnea, l mngia, i surdea, l veghea nopile, i vorbea cu duioie, chiar dac
toate acestea i pricinuiau o mare suferin i oboseal.

La aproape apte ani dup acestea se petrecu ceva de necrezut. ntr-o diminea, copilul ncepu s zmbeasc
i s mearg. Prinesa l lu n brae i ncepu s danseze rznd i cntnd, uoar i nespus de frumoas cum
nu mai fusese de mult vreme. Fr s-i dea seam se vindecase i ea

Nimic nu exista
Tesshu, un tanar student Zen, a studiat cu diversi maestri. Intr-o zi a ajuns la maestrul Dukon.

Dorind sa arate tot ce stie, tanarul a spus: Mintea, Buddha, si toate fiintele nu exista in cele din urma. Adevarata
natura a tututor fenomenelor este vidul, nimicul. Nu exista realizari, nu exista iluzii, nu exista mediocritate. Nu este
nimic de dat, asa cum nu exista nimic de primit.

Dukon, care fuma in tacere, nu spunea nimic. Dintr-o data insa l-a pocnit pe student cu pipa lui, iar acesta a
inceput sa se infurie.

Daca nu exista nimic, a intrebat Dukon, atunci furia asta de unde vine?

Nisip si piatra

Doi prieteni mergeau mpreun prin deert.

La un moment dat s-au certat, i unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt i l-a lovit.

Acesta din urm, ndurerat, fr cuvinte, a scris pe nisip:

Astzi, cel mai bun prieten m-a jignit i m-a lovit.

Au continuat s mearg i au ajuns la o oaz, n lacul creia au decis s se rcoreasc

Cel care fusese plmuit a fost ct pe ce s se nece, dar prietenul su l-a scos la mal.

Dup ce i-a revenit, cel salvat a scris pe o piatr:

Astzi, prietenul meu cel mai bun a fost lng mine cnd am avut nevoie de el.

Cellalt l-a ntrebat:

- Cnd te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatr. De ce?

Acesta i-a rspuns:

- Cnd sunt rnit scriu pe nisip pentru c vnturile s tearg amintirea suferinei. Dar cnd cineva mi face un
bine sap aceast amintire n piatr, pentru c ea s dinuie, netears...

Rzbunare trzie

Un om fu pedepsit de ctre consatenii si, fiind aruncat ntr-un bazin uscat. Cetenii pe care el i tratase nedrept
luaser acum justiia n mini. Stnd pe marginea anului, ddur drumul unei ploi de scuipturi asupra lui. Alii
aruncar cu noroi de pe drum. Deodat, omul fu lovit de o piatr. Uluit, se uit sus i l ntreb pe cel care
aruncase piatra: i cunosc pe toi ceilali oameni. Cine eti tu, care crezi c poi arunca cu pietre n mine?
Omul de pe marginea anului rspunse: Sunt cel fa de care te-ai purtat ru acum douzeci de ani.

Pctosul ntreb atunci: Unde ai fost n tot acest timp ? n tot acest timp, rspunse omul, am purtat piatra n
inima mea. Acum, c te-am gsit ntr-o stare nenorocit, am luat piatra n mn.

(dupa Nossrat Pesechkian)

Despre curajul de a risca o ncercare

Un rege ii puse curtea la ncercare pentru un post important. Numeroi oameni puternici i nelepi se aflau in
jurul lui.

"Intelepilor, spuse regele, am o problem i vreau s vd care dintre voi este n stare s o rezolve."

i conduse pe oameni la o u enorm, mai mare dect vzuse cineva vreodat. Regele le explic:

"Aici vedei cea mai mare i cea mai grea u din regatul meu. Care dintre voi poate s o deschid?"

Unii dintre curteni doar scuturar din cap. Alii, care se numarau printre cei intelepi, se uitar la ua mai de
aproape, dar recunoscur c nu pot s o fac. Cnd intelepii spuser asta, restul curii consimi c aceasta
problem era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la u. O examin cu ochii i cu degetele, ncerc
mai multe modaliti de a o deschide i n cele din urm o trase cu o smucitur puternic. i ua se deschise.
Fusese lasat intredeschis numai, nu inchis complet, i nimic altceva nu fusese necesar, dect bunvoina de a
realiza ceva si curajul de a aciona cu indrazneal.

Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru c tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu ii pui
propriile puteri n joc i riti o ncercare.

(dupa Nossrat Pesechkian)

Paharul cu lapte

ntr-o zi un tnr srac care vindea diferite mrfuri, din poart n poart ca s-i plteasca studiile la universitate,
gsi n buzunar doar o moned de 10 ceni i-i era foame.

Decise s cear ceva de mncare la urmtoarea cas. Dar nervii lui l-au trdat cnd i deschise ua o femeie
superb.
n loc s cear ceva de mncare, ceru un pahar cu ap.
Ea se gndi c tnrul prea nfometat, aa c i aduse un pahar mare cu lapte. El l bu ncet i dup aceea
ntreb:
Ct v datorez?
Nu-mi datorezi nimic, rspunsese ea, mama mea ne-a nvat c trebuie s fim mereu mai buni cu cei care au
nevoie de noi....
i el rspunsese:
V mulumesc din suflet....!

Cnd tanarul plec de la casa aceea, nu numai c se simi mai uurat, dar i ncrederea n Dumnezeu i n
oameni deveni mai puternic. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza srciei.
Dup civa ani femeia se mbolnvi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorai. Dup puin timp au trimis-o n ora. l
cutar pe un doctor renumit pentru o consultaie.
Doctorul o consulta si ea fu operat pe cord deschis i se recuper foarte ncet.. Dup o lung lupt ea nvinse
boala... Era n sfrit sntoas. Dat fiind c pacienta era n afara oricrui pericol, doctorul ceru biroului
administrativ s-i trimit factura cu totalul cheltuielilor ca s-o aprobe. O recontrol i o semn. Mai mult, scrise
ceva pe marginea facturii i o trimise n camera pacientei.

Factura a ajuns n camera pacientei, dar ei i era team s o deschid pentru c tia c ar fi lucrat pentru tot restul
zilelor sale ca s plteasca costul unei intervenii att de complicate... n sfrit o deschise i ceva i-a atras
imediat atenia: pe marginea facturii citi aceste cuvinte: Pltit integral acum muli ani cu un pahar de lapte.

Invataturile lui Steve Jobs

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii
Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata
facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei
povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv.
De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa
ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite
dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au
considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel
care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata
facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai
tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate
economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee
despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti
banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate
lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune
decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si
sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle
de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri
pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate
lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator
erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de
caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe
combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu
poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.
Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am
dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi
extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi
avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte
probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate
computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc
punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai
incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice
altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor
mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o
companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul
Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-
o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de
mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul
in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a
fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal
tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru
ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar,
incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult.
Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o
porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se
intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie
extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de
animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o
dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu
de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins
ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta
e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod
in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara
este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti
atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii.
Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment
dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare
dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost
"Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate
asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care
este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja
dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in
pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil
si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in
ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar
cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine
astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au
facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci
cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic,
incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit
ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur
intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este
singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in
mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi
sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de
dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor
oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va
urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata
de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere
poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era
construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google.
Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost
nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o
fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza
erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna
sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult.

Dumnezeu vs. stiinta

Dumnezeu vs. stiinta

cititi urmatoarea poveste adevarata

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere
unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta
Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem
ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai
incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea
daca am putea. Dar Dumnezeu, nu

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-
l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp
studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai, da, spune studentul

Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare Nu

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si
raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem,
atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun
raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi,
continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica
si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta
senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.
Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista
nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata,
caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit frig. Putem ajunge pana la 458 de grade sub
zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig daca ar
exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau
obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau
material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a
caldurii.

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem
masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul
nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina
scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina
constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul
pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea
face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de
aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte;
un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce
putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste
electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea
doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru
substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le
predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra
ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau
predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca
sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a
vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul
profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform
regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune cu tot respectul, dle
ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs,
dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In

fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si
simplu.

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua
studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de
umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot
in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si
simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie
absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima
omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca
intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul
Dumnezeu vs. stiinta

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921.

TATA UITA
De W.Livingston Larned

Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si
umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva
minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul
tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai de
scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai
curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe
masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai
intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: Pa, tati!, iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns:
Indreapta-ti umerii!
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in
genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-
te acasa cu forta. Sosetele costau bani si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent!
Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in
priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
Ce vrei? m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale
mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care
nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza
cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod de papura, de a certa asta era
rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai
fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca
zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment
de a te napusti sa ma saruti si sa imi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara.
Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenuncheat acolo, rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o
sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand
razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: Nu e decat un
pusti un baietel si nimic mai mult.
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in
patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate
si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.

In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce
fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si
bunatate. A sti totul inseamna a ierta totul.
Asa cum a spus Dr. Johnson: Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au
dat ultima suflare.
De ce am cere mai mult decat Dumnezeu?
(Dale Carnegie Secretele succesului)