Sunteți pe pagina 1din 12

Definitia celulei vegetale: unitatea structurala si functionala a oricarui organism vegetal sau animal.

Componentele celulei vegetale : perete celular, membrana celulara, citoplasma, nucleu, mitocondrii,
plastide, dictiozomi, reticul endoplasmatic, ribozomi.
A fost descoperita in 1665 de fizicianul R. Hooke care lucrand la perfectionarea microscopului, a dat numele
de celule, camarutelor observate intr-o sectiune printr-un dop de pluta.
In prima jumatate a secolului XIX-lea apare: teoria celulara conform careia corpul tuturor vietuitoarelor este
alcatuit din celule, care sunt formate din membrana, citoplasma si nucleu. Unele plante inferioare (bacterii, alge
albastre, unele ciuperci) au corpul format dintr-o singura celula si se numesc unicelulare. In acest caz, celula
indeplineste toate functiile vitale, inclusiv reproducerea.
Alte plante au corpul alcatuit din mai multe celule si se numesc pluricelulare.
La pluricelulare, functiile sunt realizate de celule diferentiate si specializate care alcatuiesc tesuturi.
Celula vegetala este protejata de un perete celular.
In spatiul interior, marginit de peretele celular se gasesc numerosi constituienti numiti
organite ,cu functii vitale.
Totalitatea acestor organite alcatuiesc protoplastul (la celulele vii).
La celulele lipsite de viata ele constituie paraplasma.
Protoplastul- este reprezentat prin: membrana,citoplasma, nucleu si organite(plastide, condriozomi,
ribozomi, dictiozomi, sferozomi, lizozomi, centrozomi, cili si flageli).
Paraplasma- este reprezentata prin : peretele celular,vacuole sau incluziuni lichide si solide.

Protoplastul
1) Membrana celulara este caracteristica pentru celulele vegetale. Este produsa de protoplastul viu.
Celuloza este componentul principal al mebranei celulare. In cazul perilor de pe seminte de bumbac, al
celulelor din maduva de soc, floarea soarelui, membranele celulare sunt formate din 95% celuloza.
Membrana celulara mai contine: acid pectic, pectina care se poate imbiba cu apa si devine mucilaginoasa.
Celuloza si substantele pectice au rol scheletic.

2) Citoplasma este masa fundamentala a celulei vii, in care sunt incluse toate celelalte organite. Ea reprezinta
locul unde se desfasoara cele mai importante procese vitale.
Citoplasma este alcatuita din substante minerale, proteine (din asocierea mai multor molecule de
aminoacizi), lipide, glucide (graunciori de amidon, celuloza, riboza), biocatalizatorii (enzimele, vitaminele si
hormonii), antibiotice, apa.
Citoplasma este o substanta transparenta, incolora, semifluida.

a) Plastidele - sunt incluse in citoplasma celulei si sunt organite vii.


Se clasifica astfel:
- Plastide colorate : -cloroplaste
-rodoplaste
-feoplaste
- Plastide incolore: -amiloplaste
(leucoplaste) -oleoplaste

O celula poate contine numai un fel de plastide. Cele mai studiate plastide sunt
cloroplastele - contin clorofila si realizeaza fotosinteza.
Cloroplastele sunt plastide verzi, raspandite in toate celulele organelor verzi ale plantelor,
in primul rand in frunze, tulpini verzi ierboase, ramuri tinere, fructe necoapte.
Culoarea verde este datorita clorofilei pe care cloroplastele o contin.
Cloroplastele sunt de forma sferica, ovala, lenticulara, discoidala.
Cromoplastele - plastidele colorate in galben, portocaliu, rosu, existente in petalele florilor,
fructe, frunze, radacini (morcov).Ele prezinta in stroma lor pigmenti din grupa
carotenoizilor (caroten-portocalie, xantofila-galbena, licopenul-rosu)).
Leucoplaste -plastide incolore care sunt in tesuturile embrionare, in petalele albe ale
florilor, in tulpinile subterane. Lecoplastele depoziteza amidon de rezerva.

b) Mitocondrii de forma sferica sau ovala.


In mitocondrii se gasesc sistemele enzimatice, in special din acele care joaca rol in
respiratie, in procesele oxidoreducatoare.
Datorita existentei enzimelor, mitocondriile sunt considerate uzina energetica a celulei.
Aici se elibereaza cea mai mare cantitate de energie.

c) Aparatul lui Golgi sau Reteaua lui Golgi/ Dictyozomi.


Este o formatiune reticulara sau de pachete de lamele, inglobate in citoplasma.
Nu se cunoaste rolul fiziologic ale acestor formatiuni vii.

d) Reticulul endoplasmatic
Este sub forma de vezicule turtite, ramificate, care comunica intre ele, cu membrane duble pe care sunt lipite
granule mici, bogate in ARN (acid ribonucleic). In reticul se produce sinteza proteinelor.

e) Ribozomii sunt corpusculi sferici mici.

Contin foarte multe nucleo-proteine din care 10% ARN.


Rolul lor nu se cunoaste cu precizie. Au rol totusi in sinteza proteinelor.

3) Nucleul - este corpuscul sferic, oval, se afla in citoplasma, in centrul tuturor celulelor
Contine :
- ADN- 9%- acid dezoxiribonucleic
- ARN- 1%- acid ribonucleic
Ca structura nucleul prezinta-membrana nucleara
-carioplasma (suc nuclear). In carioplasma se gasesc nucleoli
(corpusculi sferici).

Rolul nucleului in celula


Ia parte la toate manifestarile vitale ale celulei ca: diviziunea celulei, cresterea, transmiterea caracterelor
ereditare, secretia membranelor celulozice, metabolismul, diferentierea celulara.
Nucleul intretine un permanent schimb cu citoplasma.

Inmultirea celulelor
Este o proprietate fundamentala a materiei vii.
Inmultirea celulelor se face prin diviziune si este precedata de o crestere a lor.
Cresterea este o consecinta a proprietatii celulei de a incorpora din afara substantele straine si le transforma in
substante proprii. Cand dimensiunile unei celule au crescut mult peste cele normale, volumul creste relativ mai
mult decat suprafata. Aceasta ramanere in urma a suprafetei fata de volum,duce la imposibilitatea celulei de a
mai face fata schimburilor de substante dintre celula si mediu. Prin diviziune se restabileste raportul normal
dintre volumele si suprafetele celulelor nou nascute.
La plantele unicelulare, diviziunea celulei, duce la inmultirea lor.
La plantele pluricelulare, diviziunea celulelor, duce la o crestere in lungime si grosime a organelor.
Modul de diviziune a celulelor variaza destul de mult in cadrul diferitelor increngaturi de plante.
Toate aceste moduri de diviziune a celulelor se pot grupa in doua tipuri principale:

1) Diviziunea directa = Amitoza


Este intalnita mai ales la plantele inferioare.
Nucleul celulei- mama se alungeste si se gituie la mijloc. Gatuirea se tot adanceste, partea mijlocie a celulei se
tot subtiaza pana cand se rupe in doua celule fiice, fiecare cu cate un nucleu.
Atat nucleul cat si celula se divid simultan si de aceea se numeste diviziune directa.
Amitoza - se numeste deoarece, in timpul diviziunii nu apare filamentul nuclear.

2) Diviziunea indirecta = Mitoza sau Cariochineza


Este inmultirea care are loc la plantele superioare si majoritatea plantelor inferioare.
Se numeste- indirecta, deoarece intii se divide nucleul si apoi celula.
Se numeste- mitoza, deoarece in timpul diviziunii apare filamentul nuclear.

Diviziunea indirecta poate fi de doua feluri:

1. Tipica - se numeste astfel, deoarece toate celulele plantelor superioare se divid astfel. Cele doua celule
rezultate au acelasi numar de cromozomi.

Are 4 faze:
-Profaza- se caracterizeaza prin aparitia cromozomilor.
-Metafaza- cormozomii se plaseaza in centrul celulei.
- Anafaza- cromozomii luneca spre capetele celulei.
- Telofaza- apare membrana care va imparti celula in doua celule.

Diviziunea indirecta tipica

2) Alotipica sau Meioza- se intalneste la celulele mame ale sporilor.


Este o succesiune de doua diviziuni care au loc, fara repaus intre ele si din celula
mama iau nastere patru celule fiice.
DESCRIEREA CARACTERISTICILOR GENERALE ALE CELULELOR VEGETALE

Celula vegetala reprezinta unitatea fundamentala, morfologica si fiziologica a materiei vii vegetale.

Particularitatile ei specifice care o diferentiaza net de celula animala sunt:

Prezenta peretelui celular

Prezenta sistemului vacuolar foarte bine dezvoltat in care se acumuleaza substantele anorganice si organice
solubile sau insolubile

Prezenta plastidelor cu importante si variate functii metabolice

Prezenta diversitatii substantelor de rezerva

Dependent de origine, de locul pe care-l ocupa in diferite organe ale plantei si de functiile pa care le
indeplinesc, celulele au forme si marimi variate.

Dupa forma, celulele pot fi:

1. Parenchimatice celule aproape izodiametrice, sferice, poligonale, care formeaza tesuturile


fundamentale, tesutul mecanic palencimatos si sclerenchimul

2. Prozenchimatice au lungimea mai mare decat latimea, sunt fusiforme cu pereti ingrosati si dispuse in
lungul organului sau au o forma cilindrica cu pereti subtiri

3. Idioblaste sunt celule izolate cu o forma particulara, cu rol de sustinere si inglobare intr-un tesut
parenchimatic sau prozenchimatic.

Dimensiunile celulelor, in general de ordinul micronilor, sunt variate si determinate de originea celulelor, de
functiile pe care le indeplinesc, de mediul in care se dezvolta si de locul pe care il ocupa specia in sistematica
vegetala.

Organismele unicelulare, bacteriile, au cele mai mici celule, de la 0,1 la cativa microni.

La plantele superioare, marimea celulelor variaza intre 10 100 microni, alcatuind unele tesuturi de rezerva
din organele subterane sau celulele prozenchimatice care alcatuiesc perii sugatori ai radacinei, celulele
suculente ale hisperidelor (citricelor).

Indiferent de pozitia taxonomica a plantelor, celulele vegetale pot avea doua tipuri de organizare: una mai
simpla (procariota) si alta mai evoluata (eucariota).

Organizarea procariota este specifica bacteriilor si algelor albastre verzi. Procariotele nu au nucleu tipic
ci un echivalent al acestuia numit nucleotid. Materialul genetic este alcatuit dintr-un singur cromozom circular
constituit dintr-o molecula de ADN bicatenar.

Celulele procariote au peretele celular rigid, alcatuit din acid muranic si membrana celulara permeabila
numai pentru molecule mici (proteine, enzime) si impermeabila pentru macromolecule.

Citoplasma este in permanenta in stare de gel. Dintre organitele celulare, procariotele au numai ribozomi
(70S), celelalte organite lipsesc sau difera structural de eucariote.
Echipamentul enzimatic este alcatuit din enzime legate de membrana citoplasmatica sau de cromatofori.
Diviziunea celulara este directa, neavand aparat mitotic.

Celulele eucariote sunt intalnite incepand cu algele verzi pana la cele mai evoluate angiosperme. Au
nucleu adevarat prevazut cu membrana nucleara; au dimensiuni mai mari decat procariotele, alcatuid tesuturi
diferite.

Celulele sunt diploide; peretele celular este mai putin rigid si alcatuit din celuloza la algele verzi si plantele
superioare si din chitina la ciuperci.

Membrana celulara (plasmalema) este mai dinamica permitand transportul a numeroase substante, inclusiv
a macromoleculelor.

Citoplasma se prezinta sub forma de sol si gel prin transformari reversibile.

Materialul genetic este in cantitate mai mare alcatuit din molecule de ADN bicatenar asociat cu proteine din
ARN, ioni de Ca si Mg.

Sunt prezente toate organitele celulare, cloroplastele avand structuri complexe; ribozomii de tip 70S se
intalnesc in mitocondrii si cloroplaste, iar cei de tip 80S in citoplasma.

Enzimele sunt incorporate in structuri specifice, cum sunt mitocondriile, cloroplastele. Diviziunea nucleara
este indirecta mitotica si meiotica, inmultirea fiind sexuata cu formarea gametilor haploizi care prin fecundatie
conduc la zigotul diploid.

Celulele eucariote sunt prezente in ambele regnuri: si animal, si vegetal.

Structura celulei eucariote. Rolul componentelor celulare

Celula eucariota este alcatuita din doua mari componente:

1. Componenta protoplasmatica (vie) care formeaza protoplasma. Este reprezentata de membrana celulara,
citoplasma, nucleu, plastide, dictozomi, mitocondrii, reticol endoplasmatic, ribozomi, citoschelet, microcorpi,
centrul celular cil si flagel

2. Componenta neprotoplasmatica (nevie) care formeaza paraplasma. Este reprezentata de peretele celular,
vacuomul si ingluziunile ergastrice.

Cea mai spectaculoasa diferenta dintre celulele eucariote si celulele procariote este reprezentata de
compartimentarea celulelor. Notiunea de compartiment celular se refera la spatiile apoase delimitate de
membrane care contin un set de reactii sau cai metabolice compatibile sau chiar complementare.

Toate celulele eucariote contin, cu mici exceptii, aceleasi tipuri de compartimente celulare, dar cu mari
diferente de ordin cantitativ. Ele difera substantial prin felurile de proteine pe care le contin, prin volumul
organitelor si suprafata membranei interne.

Mitocondriile, cloroplastele si peroxizomii sunt toate organite cu functii energetice si toate capabile de
autoreplicare.

Mitocondriile si cloroplastele au aparut prin fenomene de endosimbioza din organisme procariote de tipul
bacteriilor. Ele sunt delimitate de anvelope formate din doua membrane.
Peroxizomii sunt compartimente delimitate de o singura membrana.

Tipuri de compartimente celulare:

1. Compartimentul sistemului de endomembrane:

A aparut prin invaginarea progresiva a unor domenii specializate din membrana plasmatica a procariotelor
ancestrale si este delimitat de o singura membrana si aceste organite pot avea intre ele relatii de continuitate
structurala sau pot comunica prin vezicule de transport ce inmuguresc dintr-un organit si fuzioneaza apoi in
altul.

Din sistemul de endomembrane fac parte anvelopa nucleului, reticulul endoplasmatic, complexul Golgi,
lizozomii, vacuolele, endozomii si toate veziculele de transport care fac legatura dintre ele.

2. Compartimentul nuclear

Este separat de citosoli, de anvelopa nucleara, dar comunica cu aceasta in interfaza (perioada dintre doua
diviziuni) prin porii nucleari.

3. Compartimentul citosolic

Este reprezentat de citoplasma eucariota lipsita de compartimente interne si delimitat la exterior de


membrana plasmatica; contine ribozomi de tip eucariot, citoscheletul si ingluziunile ergastrice.

PERETELE CELULAR

Este o structura de natura predominant polizaharidica, localizat la exteriorul celulei. Prin proprietatile sale
mecanice (rigiditate, flexibilitate, elasticitate) si chimice confera protoplastului protectie fata de actiunile nocive
ale mediului, mediaza relatiile osmotice ale celulei cu mediul extern, determina marimea, forma celulei, textura
unui tesut, dand forma organului vegetal. La nivel macromolecular, confera plantelor potentialitatea
verticalitatii.

Este o structura activa jucand roluri importante in absorbtia, transportul si secretia substantelor. Contine o
varietate de enzime, are rol activ in apararea fata de patogenii bacterieni si fungici prin primirea si procesarea
informatiei de la suprafata patogenului si transmiterea acestei informatii spre membrana plasmatica.

Structura peretelui celular

Peretele celular al unei celule mature diferentiate are un gradient de varsta al componentelor sale partea cea
mai recenta fiind situata in imediata vecinatate a membranei plasmatice, iar cea mai veche este partea situata
intre doi pereti celulari adiacenti.

Peretele unei celule care a parcurs deja procesele de crestere si diferentiere este format din lamela mijlocie,
peretele primar si peretele secundar.

Lamela mijlocie este o formatiune comuna ambelor celule. Are o structura omogena predominant de natura
pectica. In zona contactului dintre mai mult de doua celule, lamela mijlocie poate cliva (desprinde) si apar
spatiile intercelulare, numite meaturi, cu rol in schimbul gazos.

Peretele primar se formeaza dupa formarea lamelei mijlocii, cand protoplastele celulelor fiice sintetizeaza,
secreta si depoziteaza pe ambele fete. Este format din celuloza, hemiceluloza, substante pectice si glicoproteine.
Peretii primari se gasesc in stare de expansiune ca urmare a cresterii volumelor celulare. Sunt subtiri, lipsiti de
ornamentatii, inalt hidratati si strabatuti de plasmodesma.

Peretii secundari se intalnesc la celulele care si-au incetat cresterea si au suferit procese de diferentiere. Se
caracterizeaza prin faptul ca si-au stopat expansiunea, sunt ingrosati, contin mai multa celuloza fata de peretii
primari si mai putina apa. Fata de cei primari, contin componenti aditionali (ex. lignina).

Plasmodesmele sunt definite ca punti subtiri de citoplasma care strabat peretii celulelor si conecteaza
celulele invecinate. Ele sunt delimitate intotdeauna de membrana plasmatica care este structural continua cu cea
a celulelor invecinate. O consecinta majora a existentei plasmodesmelor este ca se transforma corpul vegetal
dintr-o colectie de celule individuale intr-o comunitate de protoplaste.

Se pot distinge doua compartimente ale corpului vegetal:

1. Compartimentul simplasmic format din totalitatea protoplastelor ce comunica prin plasmodesme

2. Compartimentul apoplasmic format din totalitatea structurilor exterioare protoplastelor.

Plasmodesmele cormofitelor (plantelor mai evoluate) au capacitatea de a media un transport reglat atat al
moleculelor mici cat si a macromoleculelor. Pot fi transportate molecule mici, molecule de ARN si proteine.

MEMBRANA CELULARA (PLASMALEMA)

Prezinta o structura trilaminara formata din doua benzi paralele separate de un spatiu transparent, structura
fiind numita modelul mozaicului fluid.

Din punct de vedere chimic este alcatuita din:

Lipide 40 54% (fosfogliceridele, acizi grasi, glicolipidele)

Proteine pot fi structurale (ex. actina, tubulina), enzime (ATP-azele,


sintetazele) si receptor

Glucide formeaza complexe glicolipidice si glicoproteice (glucoza, manoza, fucoza)

Steroli (fucosterolul)

Substante minerale (apa, ioni metalici)

Aceasta structura trilamelara o au si unele endomembrane ale organitelor celulare cum sunt reticolul
endoplasmatic, aparatul Golgi, plastidele, mitocondriile si nucleul.

Functiile membranei celulare:

Are rol protector

Confera celulei entitate morfologica si functionala

Participa activ la schimburile de substante intre citoplasma si mediul extracelular


Transportul substantelor prin plasmalema are la baza semipermeabilitatea, o proprietate fundamentale a
biomembranelor, care este reglabila depinzand de starea fiziologica a biomembranei, de substantele implicate si
de raportul intre mediul extern si mediul intern.

Tipuri de transporturi membranale:

1. Transportul pasiv se realizeaza prin difuziune si osmoza fara consum de energie pentru ioni, moleculele
mici si unele macromolecule fie prin intermediul stratului lipidic, fie prin intermediul proteinelor.

OSMOZA

concentratie mica

concentratie mare

DIFUZIUNE

solutie concentrata

solutie diluata

2. Transportul catalizat (mediat) se refera la penetrarea prin biomembrana a unor substante cu masa
moleculara mare greu solubile, patrunderea fiind fara consum de energie. Transportul acestor substante se
realizeaza cu ajutorul proteinelor speciale numite enzime de patrundere.

3. Transportul activ se realizeaza impotriva potentialului electrochimic, necesita un consum de energie si


exista molecule transportatoare specifice fiecarui tip de ioni.

4. Citoza este transportul unei macromolecule, particule solide sau substante lichide printr-un mecanism care
implica formarea unei vezicule.

Se disting doua tipuri de citoza:

a. Endocitoza reprezinta transportul din afara in interiorul celulei de substante solide (fagocitoza)
sau lichide (pinocitoza).

b. Exocitoza reprezinta procesul de eliminare in mediu extern de substante de rezerva, in special din
catabolismul celular (reactiile de descompunere din celule).

Structura celulei vegetale:


CELULA VEGETALA

Unitatea fundamentala, structurala si functionala a oricarui organism vegetal si animal in care se


desfasoara toate procesele vitale. A fost descoperita in sec. XVII de Robert Hook(1965).

Corpul plantelor poate fi alcatuit dintr-o singura celula(unicelulare) sau din mai multe (pluricelulare). Ca
plante unicelulare se pot cita bacteriile algele albastre, unele alge verzi, unele ciuperci,diatomeele. Majoritatea
plantelor insa au corpul alcatuit din mai multe celule( pluricelulare).

Forma si dimensiunile celulei vegetale

Forma este foarte variata, dar se disting celule parenchimatice si celule prozenchimatice. Dimensiunile
celulei variaza intre limite largi in functie de origine, functiile pe care le indeplinesc si modul de dezvoltare.

Constituentii celulari

a) protoplastul partea vie

b) paraplasma partea lipsita de viata

a) Citoplasma sau hialoplasma formata din:

- matrice(sediul unor procese biochimice);

- membrana citoplasmatica(plasmalema spre membrana celulara si tonoplast spre

vacuole);

- organite celulare(reticol endoplasmatic, ribozomi, mitocondrii, plastidele, dictiozomi(aparatul


Golgi);

Nucleul este sediul sintezei acizilor nucleici

b) membrana celulara, vacuole, incluziuni ergastice solide, incluziuni ergastice lichide.

Protoplasma

Citoplasma este masa fundamentala a celulei vegetale, in care au loc procesele vitale si in care se
afla incluse in aceasta si celelalti constituenti vii ai acesteia. In compozitia chimica a citoplasmei intra 60 din
cele 104 elemente cunoscute, unele ca: C, H, O, N, S, K, P, Ca, Mg, Fe, Br, Cu, Zn, Mn se afla in citoplasma
tuturor celulelor vegetale. C, H, O ocupa aproximativ 98%(O = 70%; C = 185; H = 10%), restul elementelor
reprezinta 2% si anume, N, K, Ca, P, mg, S, Fe insumeaza 1,9%, restul de o,1% revenind
microelementelor( Mn, Cu, Zn, Bo, Br, Ni) si ultramicroelementelor(Au, Ag, Co).Este constituita dintr-un
complex de substante coloidale si solutii. Contine circa 17-18% substanta uscata si 82-83% apa.

Din datele cunoscute pana in prezent, in compozitia citoplasmei se afla trei categorii mari de substante:
proteine, glucide si lipide, la care se adauga apa si sarurile minerale.
Organitele celulare

Reticulul endoplasmatic. Este reprezentat printr-un sistem de tuburi, canalicule si vezicule, care au
aspectul unei retele cuprinsa intre nucleu si plasmalema. In ochiurile acestei retele se gaseste hialoplsma, ca si
celelalte organite. Are rol de aparat circulator intra si intercelular, dar participa si la procesele de sinteza.

Ribozomii(corpusculii lui Palade) sunt prezenti in toate celulele vii, atat la plante cat si la animale, In
constitutia ribozomilor se afla: ARN, proteine si fosfolipide. La nivelul ribozomilor are loc proteosinteza. Au
rolul de a fi antrenati in sinteza substantelor proteice din aminoacizi cu ajutorul ARN.

Mitocondriile. Contin ADN, totalitatea lor alcatuiesc condriozomul. In interiorul acestora se afla o
substanta fundamentala numita stroma foarte bogata in enzime, cu rol in respiratia celulara si intr-o masura mai
mica in sinteza proteinelor. Aici are loc oxidarea substantelor organice si eliberarea energiei necesare
desfasurarii proceselor vitale.

PlastideleSunt organite citoplasmatice specifice celulei vegetale, se disting trei categorii:

- - cloroplaste sunt plastide de culoare verde, contin pigmenti asimilatori(clorofila A si B) si au


rol deosebit in fotosinteza. In celulele plantelor verzi se pot afla 1-2 cloroplaste mari, de forme variate:
panglica, spirala, stea, clopot, placa, etc (cand se numesc cromatofori: la algele verzi) sau mai multe
cloroplaste de dimensiuni reduse, sferice sau ovale(cand se numesc grauncioare de clorofila: la plantele
mai evoluate, cormofite).

- cromoplaste sunt plastide care dau culoarea rosie, galbena, portocalie, albastra, bruna, fructelor si
florilor sau talului unor alge. Culoarea lor se datoreaza abundentei in organele mentionate a unor
pigmenti cum sunt: carotina, xantofila, ficoeritrina, fucoxantina, etc.

- leucoplaste sunt plastide lipsite de pigmenti, se intalnesc in epiderma frunzelor, in celulele din
varful radacinilor si al tulpinilor, in seminte, in tuberculii de cartof.

Dictiozomii sunt niste organite vii, situate in apropierea nucleului, format din mai muilte vezicule
lipoidice cu rol in sinteza poliglucidelor. De asemenea regleaza presiunea osmotica a celulei si contribuie la
eliminarea produtilor de excretie din citoplasma, formarea membranei primare si secundare si partial in
diviziunea celulara.

Nucleul

Este sediul sintezei acizilor nucleici(in special a acidului dezoxiribonucleic ADN). Are rol foarte
important in transmisia caracterelor ereditare si este coordonatorul direct al proceselor de nutritie.

Majoritatea celulelor au un singur nucleu dar sunt celule care contin mai multi nuclei. Forma nucleului
poate fi: ovala, eliptica, stelata. Marimea nucleului: 1-2 microni dar sunt specii care ajung la 0,5 mm,
compozitia chimica este asemanatoare citoplasmei dar contine cantitate mai mare de ADN decat ARN, proteine
80%, ADN 10%, ARN 3,7%, ioni de Ca, Mg,Na si fosfolipide. Structura microscopica: membrana nucleara,
plasma nucleara, 1-2 nucleoli.

Paraplasma
Vacuolele cuprinde totalitatea veziculelor, vacuolelor din citoplasma, delimitate de
tonoplast(membrana fina, lipoproteica), in care se gaseste sucul celular alcatuit din apa, substante organice
(glucide, acizi organici, vitamine, rasini, alcaloizi, pigmenti anorganici, etc.) si substanse anorganice(saruri
minerae). Rolul vacuolelor este de a regla presiunea osmotica a celulei, de a usura absorbtia apei cu substantele
minerale din sol, de a asigura circulatia apei de la o celula la alta. De asemenea, au rol in depozitarea unor
substante de rezerva sau a unor substante toxice(rezultate din metabolismul celular) facandu-le inofensive
pentru restul celulei.

Membrana celulara

Reprezinta invelisul de la exteriorul celulelor, care are rol de protectie, de asigurarea rezistentei,
permeabilitatii pentru apa si saruri minerale, precum si a elasticitatii.

Rezulta ca urmare a diviziunii celulare, ca urmare a activitatii protoplastului.

La plantele superioare membrana este celulozopectica adica cuprinde celuloza, hemiceluloza si substante
pectice. Cresterea membranei se realizeaza atat la suprafata cat si in grosime. Membrana sufera in timp si
modificari secundare de natura fiziologica, chimica, morfologica.

Datorita rezistentei sale, membrana celulara a fost denumita si perete celular, pentru a se diferentia de
celelalte membrane existente in celula membranele citoplasmatice.

INMULTIREA CELULELOR

Cresterea si dezvoltarea plantelor este rezultatul inmultirii celulare. Diviziunea celulara determina
cresterea plantelor si inmultirea lor.Dintr-o celula-mama se formeaza doua celule fiice, care la randul lor vor da
nastere la altele s.a.m.d., ducand la sporirea numarului de celule. Diviziunea celulei incepe, de obicei, cu
diviziunea nucleului, se continua cu a celorlalti constituenti si se incheie cu formarea peretului despartitor dintre
cele doua celule-fiice nou formate. Sunt cunoscute 2 tipuri de inmultire celulara:

- diviziune directa: sciziparitate si amitoza

- diviziune indirecta(cariochinetica) este de doua feluri: mitotica(somatica) si meiotica(gametica).

Mitoza se desfasoara in celulele somatice ale plantelor si determina formarea organelor


acestora. Celulele-fiice rezultate in urma mitozei vor avea intotdeauna acelasi numar de cromozomi cu cel al
celulei-mama intrata in diviziune.

Spre deosebire de mitoza, meioza se desfasoara in celulele reproducatoare, incepe cu o celula diploida si
se finalizeaza cu formarea a doua sau patru celule haploide. Se desfasoara in doua etape: diviziunea
reductionala(prima diviziune de maturatie) si ecvationala(a doua diviziune de maturatie).

Fazele diviziunii propriu-zise sunt: - profaza;

- metafaza;

- anafaza;

- telofaza.