Sunteți pe pagina 1din 14

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

Referat

Tema: Pluritatea de infractiuni

Autor:Grati Pavel

Aprobat de M. Grama

Chisinau-2017
Cuprins

1. Conceptul si caracterizarea pluralitatii de infractiuni

2. Formele pluralitatii de infractiuni

3. Notiune si conditii

4. Formele concursului de infractiuni

5. Tratamentul penal al concursului de infractiuni

6.Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savarsite de o


persoana fizica
1. Conceptul si caracterizarea pluralitatii de infractiuni

Notiune. In dreptul penal prin pluralitate de infractiuni este desemnata situatia in care
o persoana savarseste mai multe infractiuni inainte de a fi condamnata definitiv pentru
vreuna din ele cat si situatia in care o persoana savarseste din nou o infractiune dupa
ce a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.

2. Formele pluralitatii de infractiuni

Criteriile de distinctie intre formele pluralitatii de infractiuni. Activitatea


infractionala a unei persoane concretizata in savarsirea mai multor infractiuni imbraca
forme diferite, dupa cum pentru vreuna din infractiuni a intervenit ori nu o condamnare
definitiva.

Formele pluralitatii de infractiuni prevazute in Codul penal roman sunt:

concursul de infractiuni

recidiva

pluralitatea intermediara

Concursul de infractiuni este forma pluralitatii de infractiuni ce presupune


savarsirea mai multor infractiuni, de catre aceeasi persoana, mai inainte de a fi
condamnata definitiv pentru vreuna din ele.

Recidiva ca forma a pluralitatii de infractiuni presupune savarsirea din nou a unei


infractiuni de catre o persoana care a mai fost condamnata definitiv si eventual a
executat pedeapsa pentru o infractiune savarsita anterior.

Concursul de infractiuni si recidiva sunt formele de baza ale pluralitatii de


infractiuni (art. 32 C.p.). Alaturi de acestea in art. 40 C.p. s-a prevazut si
forma pluralitatii intermediare prin stabilirea unor reguli pentru sanctionarea infracto-
rului care savarseste o noua infractiune dupa o condamnare definitiva, mai inainte de
executarea pedepsei sau stingerea executarii acesteia fara a fi indeplinite conditiile
prevazute pentru recidiva.

In astfel de situatii nefiind indeplinite conditiile starii de recidiva si nici ale


concursului de infractiuni deoarece a intervenit o condamnare definitiva pentru
infractiunea anterioara, se creeaza o stare intermediara, o pluralitate intermediara intre
concursul de infractiuni si starea de recidiva.
3 Notiune si conditii

Notiune. Prin concurs de infractiuni in doctrina si legislatia penala este desemnata


forma pluralitatii de infractiuni ce consta din savarsirea a doua sau mai multe infractiuni
de catre aceeasi persoana mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din
ele.

Conditiile de existenta ale concursului de infractiuni.

a) Prima conditie se refera la savarsirea a doua sau mai multe infrac-


tiuni. Infractiunile savarsite pot fi de natura si gravitate deosebite, pot fi prevazute in
codul penal ori in legile speciale sau in legile nepenale cu dispozitiuni penale, pot fi
consumate ori ramase in faza de tentativa pedepsibila, ori asimilate tentativei (ex.: art.
173 al. 2 C.p.) si pedepsite ca atare.

Conditia este indeplinita indiferent de forma de vinovatie cu care sunt comise


infractiunile. Nu are importanta de asemenea, pentru existenta concursului de
infractiuni daca infractiunile sunt de aceeasi natura ori nu. Nu are importanta pentru
existenta concursului de infractiuni daca infractiunile sunt: simple, continui, deviate,
continuate, complexe, progresive, de obicei. Conditia este indeplinita si atunci cand
infractiunile sunt savarsite toate in tara, toate in strainatate, ori unele in tara si altele in
strainatate.

b) Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Unitatea de subiect este de


esenta concursului de infractiuni. Este indeplinita conditia si atunci cand infractorul are
calitatea de autor ori de participant la infractiunile comise.

Este indeplinita conditia si atunci cand infractorul a comis unele infractiuni in timpul
minoritatii si altele dupa implinirea varstei de 18 ani.

c) A treia conditie priveste savarsirea infractiunilor mai inainte de condamnarea


definitiva a infractorului pentru vreuna din ele.

Conditia are in vedere inexistenta unei condamnari definitive pentru vreuna din
infractiunile comise de aceeasi persoana. Va fi indeplinita aceasta conditie chiar daca
infractorul a fost condamnat pentru o infractiune savarsita anterior, dar hotararea nu
era definitiva la data comiterii noii infractiuni, ori hotararea de condamnare desi
definitiva a fost desfiintata printr-o cale extraordinara de atac.

d) In sfarsit o ultima conditie a existentei concursului de infractiuni are in vedere


ca infractiunile comise ori cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii. Aceasta
conditie nu se degaja din definitia legala a concursului de infractiuni, ci este dedusa din
intreaga reglementare a concursului de infractiuni.

Concursul de infractiuni ia nastere prin savarsirea a cel putin doua infractiuni si se


stabileste cu ocazia judecatii. Este posibil ca o persoana sa savarseasca mai multe
infractiuni, dar sa nu poata fi judecate deoarece pot exista cauze care inlatura
raspunderea penala, care eventual sunt incidente pentru vreuna din infractiunile comise
cum ar fi: amnistia, lipsa plangerii prealabile, implinirea termenului de prescriptie a
raspunderii penale ori sunt incidente alte cauze ce atrag nepedepsirea infractorului ca:
denuntarea de catre mituitor a luarii de mita (art. 255 al. 3 C.p.), retragerea marturiei
mincinoase (art. 260 al. 2 C.p.).

In astfel de situatii, daca infractorul este trimis in judecata numai pentru o


infractiune, deoarece pentru celelalte sunt incidente cauzele de inlaturare a raspunderii
penale ori cauze de impuitate nu este indeplinita conditia de existenta a concursului
de infractiuni. Consideram ca aceasta conditie apare mai degraba ca o conditie de
sanctionare a concursului de infractiuni, decat de existenta a acestuia, dar cum
problema principala a concursului este cea privind sanctionarea, desigur ca o astfel de
conditie trebuie socotita de existenta a concursului.

4. Formele concursului de infractiuni

Forme posibile. Concursul de infractiuni este cunoscut in doctrina penala si in


legislatie sub doua forme:

I concursul real

II concursul formal (ideal).

I. Concursul real de infractiuni. Concursul real se mai numeste si concurs material


ori concurs prin mai multe actiuni sau inactiuni.

Concursul real de infractiuni este acea forma ce se realizeaza prin savarsirea mai
multor infractiuni ca urmare a mai multor actiuni sau inactiuni distincte.

Aceasta caracteristica a concursului real se deduce implicit din dispozitiile art. 33


lit. b. C.p. care reglementeaza concursul ideal sau formal prevazand ca exista concurs,
cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in
care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs intruneste elementele mai multor
infractiuni.

Infractiunile savarsite de o persoana pot fi de aceeasi natura si concursul


devine omogen, iar cand infractiunile sunt de natura diferita, concursul este eterogen.

Intre infractiunile aflate in concurs se pot stabili anumite legaturi interne, obiective,
pe langa cea subiectiva (acelasi infractor).

In functie de legaturile care exista intre infractiunile aflate in concurs se disting


doua modalitati ale concursului: a) concursul real simplu si b) concursul real calificat.

a) Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile savarsite


nu exista o alta legatura decat cea personala (savarsite de aceeasi persoana).

b) Concursul real calificat sau cu conexitate se caracterizeaza prin existenta


anumitor legaturi conexiuni intre infractiunile savarsite de aceeasi persoana. Sunt
mentionate astfel de conexiuni in literatura juridica: conexiunea topografica ce
presupune o legatura de spatiu, de loc, intre infractiunile comise; conexitatea
cronologica, ce presupune comiterea infractiunilor simultan sau succesiv; conexitatea
consecventionala in care o infractiune este savarsita pentru a ascunde comiterea altei
infractiuni; conexitatea etiologica in care o infractiune este savarsita pentru a inlesni
comiterea altei infractiuni.

Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate in


concurs, in legea penala (art. 33 lit. a C.p.) au fost retinute doar doua: conexitatea
etiologica si conexitatea consecventionala.

Concurs cu conexitate etiologica. Conexitatea etiologica presupune o legatura


mijloc-scop intre infractiunile comise, adica o infractiune este comisa pentru a inlesni
savarsirea altei infractiuni. Atat infractiunea mijloc cat si infractiunea scop sunt comise
cu intentie iar hotararea de a fi savarsite este anterioara comiterii ambelor infractiuni,
(spre ex.: pentru a inlesni delapidarea, functionarul falsifica evidentele de intrare a
bunurilor din gestiune).

Concurs cu conexitate consecventionala. Conexitatea consecventionala presupune


o legatura de la cauza la efect sau de la antecedenta la consecinta intre infractiunile
aflate in concurs, adica se comite o infractiune pentru a acoperi savarsirea altei
infractiuni, (spre ex., pentru a acoperi savarsirea unui omor se ucide martorul ori pentru
a impiedica descoperirea unei delapidari se falsifica actele de evidenta).

Infractiunea efect in aceasta conexitate consecventionala este comisa intotdeauna


cu intentie, iar infractiunea cauza poate fi savarsita atat cu intentie cat si din culpa.
Hotararea de a savarsi infractiunea efect este luata dupa comiterea infractiunii cauza,
(spre ex.: pentru a impiedica descoperirea unei ucideri din culpa comisa intr-un accident
de circulatie, conducatorul auto paraseste locul accidentului).

II. Concursul ideal de infractiuni. Concursul ideal sau formal de infractiuni ori
concursul printr-o singura actiune cum se mai numeste in literatura juridica, exista
potrivit dispozitiilor art. 33 lit. b. atunci cand o actiune sau inactiune savarsita de
aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a
produs, intruneste elementele mai multor infractiuni.

In mod constant, s-a decis 838g62i in practica judiciara, ca exista concurs ideal de
infractiuni cand prin fapta conducatorului unui autocamion se distruge din culpa un alt
vehicul si se provoaca totodata ranirea grava a unei persoane ori prin incalcarea
normelor legale de protectia muncii (o infractiune) se produce si o vatamare corporala
grava a unei persoane sau in cazul in care violentele intrebuintate la savarsirea
infractiunii de talharie au fost indreptate impotriva unui functionar care indeplinea o
functie ce implica exercitiul autoritatii de stat aflat in exercitiul functiunii, in care
activitatea ilicita intruneste elementele constitutive ale infractiunilor de talharie si ultraj.

Infractiunile savarsite in concurs ideal pot fi de aceeasi natura, concursul fiind


si omogen ori de natura diferita concursul fiind eterogen.

Va exista deci concurs ideal de infractiuni si atunci cand prin aceeasi actiune ori
inactiune se realizeaza continutul mai multor infractiuni de acelasi fel, [spre ex.: daca
prin conducerea imprudenta a unui autovehicul sunt ranite grav doua persoane se
realizeaza continutul a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa (art. 184 C.p.),
deoarece in materia infractiunilor contra persoanei altele decat cele contra vietii, unde
legiuitorul dintr-o pluralitate de victime a creat o unitate legala (art. 176 lit. b si art. 178
al. 5) sub forma infractiunii complexe pluralitatea subiectilor pasivi determina chiar in
cazul unitatii de actiune sau inactiune o pluralitate de infractiuni].

Infractiunile savarsite in concurs ideal de cele mai multe ori sunt de natura diferita,
(spre ex.: conducand fara permis, in stare de ebrietate, infractorul provoaca un accident
de circulatie in care este vatamata grav integritatea corporala a unei persoane si
uciderea din culpa a alteia).

Sub raport subiectiv infractiunile aflate in concurs ideal pot fi savarsite cu: intentie
directa, cu intentie directa unele si altele cu intentie indirecta, cu intentie unele si altele
din culpa, dupa cum toate pot fi savarsite din culpa.

5. Tratamentul penal al concursului de infractiuni

Sisteme de sanctionare. Savarsirea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana,


demonstreaza, cel mai adesea, o perseverenta pe calea infractionala a acesteia si fata
de care sunt necesare sisteme de sanctionare adecvate pentru asigurarea constrangerii
si reeducarii.

In doctrina penala si in legislatia penala sunt cunoscute trei sisteme de sanctionare


pentru concursul de infractiuni: sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorbtiei si
sistemul cumulului juridic.

Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul aditionarii pedepselor presupune


adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune din concurs si executarea
pedepsei rezultate din adunarea lor.

S-a reprosat acestui sistem ca este rigid si in cazul pedepselor privative de libertate
conduce la pedepse ce depasesc durata de viata a omului, se transforma intr-o
privatiune pe viata a condamnatului, depasind limitele generale ale pedepsei in cadrul
carora trebuie sa aiba loc represiunea.

Sistemul absorbtiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru infractiunea cea


mai grava care va absorbi pedepsele stabilite pentru celelalte infractiuni mai usoare.

Acest sistem al absorbtiei pedepselor mai usoare in pedeapsa cea mai grava are
mai multe neajunsuri decat sistemul aditionarii, deoarece creeaza pentru infractor
impresia de impunitate pentru infractiunile mai putin grave, poate reprezenta o
incurajare pentru infractorul ce a savarsit o infractiune grava, de a savarsi si alte
infractiuni mai putin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite in pedeapsa pentru
infractiunea mai grava.

Sistemul absorbtiei pedepselor creeaza dificultati in aplicarea actelor de clementa,


cand acestea ar privi pedeapsa aplicata pentru infractiunea cea mai grea.

Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar


intre cel al aditionarii si cel al absorbtiei si presupune aplicarea pedepsei celei mai
grave, dintre cele stabilite pentru fiecare infractiune, la care se poate adauga un spor.
Acest sistem adoptat si de codul penal roman in vigoare, are avantajul ca elimina
inconvenientele semnalate in celelalte sisteme, iar obiectiile ce i se pot aduce sunt de
mai mica importanta.

Aplicarea pedepselor principale in caz de concurs de infractiuni savarsite de


persoana fizica. Potrivit art. 34 C.p. aplicarea pedepsei pentru concursul de infractiuni
parcurge doua etape. Mai intai se stabileste pedeapsa pentru fiecare dintre infractiunile
savarsite si apoi, in etapa a doua, se aplica (se da spre executare) pedeapsa cea mai
grea care poate fi sporita in limitele prevazute de lege.

Stabilirea pedepsei reprezinta activitatea de individualizare a raspunderii penale


pentru o singura infractiune care se afla in pluralitatea de infractiuni savarsita de
infractor, facandu-se abstractie de existenta celorlalte infractiuni.

Aplicarea pedepsei reprezinta o etapa urmatoare stabilirii pedepsei concrete pentru


fiecare infractiune, cand apreciindu-se ansamblul activitatii infractionale a infractorului,
se aplica adica se da spre executare o pedeapsa pentru intreg ansamblul, care reflecta
de data aceasta pericolul social reiesit din comiterea infractiunilor concurente.

Situatii posibile la care se poate ajunge dupa stabilirea pedepsei in prima


etapa si determinarea pedepsei aplicabile pentru intreaga activitate infractionala in a
doua etapa.

Cand pentru vreuna din infractiunile concurente s-a stabilit pedeapsa


detentiunii pe viata. Cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe viata si una sau
mai multe pedepse cu inchisoarea ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe
viata.

Prin dispozitiile art. 34 lit. a C.p. se consacra, numai in acest caz, sistemul
absorbtiei, sistem care se justifica prin caracterul pedepsei absolut determinate care
este detentiunea pe viata si care pedeapsa nu mai poate fi agravata.

Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea. Cand s-au
stabilit numai pedepse cu inchisoarea se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi
sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator se poate
adauga un spor de pana la 5 ani (art. 34 lit. b C.p.).

Dintre solutiile preconizate de legiuitor instanta se poate opri, deci, la pedeapsa


cea mai grea, dintre cele stabilite, pe care o aplica pentru intreg concursul daca
apreciaza ca este suficienta pentru constrangerea si reeducarea infractorului. Prin
aceasta solutie se ajunge, de altfel, la sistemul absorbtiei.

Daca pedeapsa cea mai grea nu este indestulatoare pentru sanctionarea


infractorului aceasta se poate spori (agrava) pana la maximul ei special, iar daca si
acest maxim nu este indestulator se poate aplica un spor de pana la 5 ani.

Mentionam ca orice adaos la pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite este
un spor si reprezinta un echivalent al pedepselor ce nu se mai executa. Sporul ce se
poate adauga la pedeapsa cea mai grea, cand aceasta a fost stabilita la maximul special
prevazut de lege pentru respectiva infractiune, este de pana la 5 ani.
Cand pedeapsa cea mai grea stabilita de instanta pentru una din infractiunile
concurente este mai mica decat maximul special prevazut de lege pentru respectiva
infractiune, atunci sporul cu care se poate agrava pedeapsa se compune din diferenta
pana la maximul special, la care se poate adauga pana la 5 ani.

Precizam ca pedeapsa cea mai grea poate fi sporita cu o durata ce se poate


cuprinde pana la maximul special al acesteia cat si cu depasirea acestui maxim cu o
durata de pana la 5 ani.

Alegerea pedepsei celei mai grele, nu intotdeauna, este usor de facut, atunci cand
de ex.: s-au stabilit pedepse cu aceeasi durata desi maximul lor special pentru
infractiunile concurente este diferit. In astfel de situatii in literatura juridica de
specialitate, s-a sustinut, corect, ca pedeapsa cea mai grea este cea stabilita pentru
infractiunea ce are un maxim mai ridicat si care permite o agravare intr-un cuantum,
durata mai mare.

In cazul in care pedeapsa cea mai grea nu a fost stabilita pentru infractiunea cea
mai grava, atunci sporirea acesteia (a pedepsei stabilite) poate avea loc pana la
maximul special prevazut de lege pentru respectiva infractiune ce a permis stabilirea
pedepsei celei mai grele si care maxim special poate fi depasit cu o durata de pana la 5
ani.

Maximul special al pedepsei la care se poate ajunge prin sporirea pedepsei celei
mai grele stabilite in prima etapa este cel prevazut pentru infractiunea consumata ori
pentru tentativa, dupa caz.

Limitele pedepsei rezultante. Aplicarea sporului la pedeapsa cea mai grea spre
maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru respectiva infractiune, ca si peste
maximul special, este tarmurita de totalul pedepselor stabilite ce sunt contopite[1] (art.
34 al. 2 C.p.). ca si de maximul general al pedepsei inchisorii care este de 30 de
ani[2] (art. 80 al.3 Cp.).
Nr. Pedeapsele prevazute Etapa I (a stabilirii de Etapa II (a aplicarii de catre instanta a
ex. de lege pentru catre instanta a pedepsei rezultante)
infractiunile comise pedepsei pentru fiecare
infractiune)
1. prima infractiune 1 an Se aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani. La
aceasta pedeapsa se poate adauga un spor de
inchisoarea max. 1 an, pentru ca altfel se depaseste
totalul pedepselor (2+1=3 ani)
[3 luni - 2 ani]
a doua infractiune 2 ani * in aceasta ipoteza limita pedepsei
rezultante este data de imposibilitatea
inchisoarea depasirii totalului pedepselor contopite
(2+1=3).
[1 an - 5 ani]
2. prima infractiune 11 ani Se aplica pedeapsa cea mai grea, de 16 ani.
La aceasta pedeapsa se poate adauga un spor
inchisoarea astfel incat sa nu se depaseasca 25 ani ( 20
ani + 5 ani). Deci sporul poate fi de max. 9
[4 ani 18 ani] ani (16+9=25).
a doua infractiune 16 ani
* in aceasta ipoteza se observa ca limita
inchisoarea pedepsei rezultante este data de
imposibilitatea depasirii a max. special cu
[10 ani - 20 ani] mai mult de 5 ani.
In cazul aplicarii sporului, instanta este obligata sa determine intinderea lui si sa
motiveze necesitatea aplicarii acestuia.

Tabel exemplificativ. Vom avea in vedere situatia cand s-au comis doua
infractiuni in concurs. Se va proceda in mod similar si in situatiile cand s-au comis mai
multe infractiuni.

Aplicarea pedepsei cand pentru infractiunile concurente s-au stabilit numai


pedepse cu amenda. Cand toate pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente
sunt pedepse cu amenda, atunci se va aplica amenda cea mai mare care poate fi
sporita pana la maximul ei special, iar daca si acest maxim nu este indestulator se
poate adauga un spor de pana la jumatate din acel maxim (art. 34 lit. c C.p.).

Aplicarea pedepsei cand pentru infractiunile concurente s-au stabilit o


pedeapsa cu inchisoarea si o pedeapsa cu amenda. O alta ipoteza prevazuta de
art. 34 C.p. lit. d prevede aplicarea pedepsei pentru concurs cand s-au stabilit pedepse
de natura diferita respectiv o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu o amenda. In
acest caz se aplica pedeapsa cu inchisoarea la care se poate adauga in totul sau in
parte amenda.

Aplicarea pedepsei cand pentru infractiunile concurente s-au stabilit mai


multe pedepse cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda. In sfarsit, daca
intre pedepsele stabilite pentru un concurs sunt mai multe cu inchisoarea si mai multe
cu amenda se va alege, pentru aplicare pedeapsa rezultanta a inchisorii (aplicata
potrivit regulilor prezentate mai sus) la care se poate adauga in total sau in parte
amenda rezultanta (aplicata potrivit regulilor aratate mai sus) (art. 34 lit. e C.p.).

In aceasta ipoteza , se pot distinge diferite situatii care vor avea aceeasi rezolvare.
Astfel daca pentru infractiunile concurente au fost stabilite mai multe pedepse cu
inchisoarea si o singura pedeapsa cu amenda, instanta va contopi pedepsele cu
inchisoarea si va ajunge la o pedeapsa rezultanta pe care o va aplica si la care poate
aplica in intregime ori in parte pedeapsa amenzii. Cand au fost stabilite pentru
infractiunile concurente mai multe pedepse cu amenda si o singura pedeapsa cu
inchisoarea, instanta va aplica pedeapsa inchisorii la care va putea aplica in totul ori in
parte amenda rezultanta din contopirea pedepselor cu amenda stabilite de instanta.

Aplicarea pedepselor complementare in cazul concursului de in-


fractiuni. Pedepsele complementare pentru infractiunile concurente se vor aplica pe
langa pedeapsa principala rezultanta a concursului daca au fost mai intai stabilite pe
langa fiecare pedeapsa principala cu inchisoarea. Asadar o pedeapsa complementara nu
poate fi aplicata direct pe langa pedeapsa rezultanta ci trebuie mai intai ca acea
pedeapsa complementara sa fi fost stabilita pe langa o pedepsa principala pentru una
dintre infractiunile aflate in concurs.

Cazul unei singure pedepse complementare. Daca s-a stabilit o singura pedeapsa
complementara pentru una din infractiunile concurente aceasta se va aplica pe langa
pedeapsa rezultanta aplicata concursului de infractiuni, chiar daca aceasta pedeapsa
complementara nu a fost stabilita pe langa pedeapsa cea mai grea si care a fost
aplicata, eventual cu agravari ca rezultanta a concursului.

Pedepse complementare de natura diferita. In cazul in care s-au stabilit mai multe
pedepse complementare de natura diferita pentru infractiunile concurente, se vor aplica
toate; spre ex.: daca au fost stabilite pedepsele complementare: degradarea militara si
interzicerea unor drepturi prevazute la art. 64 lit. a, b si c, se vor aplica toate.

Pedepse complementare de aceeasi natura. a) Daca pedepsele complementare


stabilite sunt de aceeasi natura, dar cu un continut diferit se vor aplica toate; spre ex.:
daca au fost stabilite pedepsele complementare privind interzicerea unor drepturi
prevazute de art. 64 lit. a si b, art. 64 lit. c, art. 64 lit. e, fiind de aceeasi natura, dar cu
un continut diferit se vor aplica toate; b) daca pedepsele complementare stabilite sunt
de aceeasi natura si cu acelasi continut se va aplica cea mai grea.

Luarea masurilor de siguranta in cazul concursului de infractiuni. Avand in


vedere scopul masurilor de siguranta de a inlatura o stare de pericol si de a preveni
savarsirea de noi infractiuni (art. 111 C.p.) s-a prevazut in alineatul 4 al art. 35 C.p.
cumularea masurilor de siguranta de natura diferita sau care sunt de aceeasi natura,
dar cu un continut diferit luate in cazul infractiunilor concurente.

Este posibila, asadar cumularea masurilor de siguranta chiar de aceeasi natura, dar
cu un continut diferit, fiindca finalitatea lor este diferita; de ex.: in cazul masurii de
siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati (art. 116 C.p.), daca aceasta
masura a fost luata de mai multe ori pentru infractiunile din concurs, pe durate si
localitati diferite se vor lua toate cu privire la toate localitatile si pe termenele stabilite
fiinca masurile au continut diferit.

Cand masurile de siguranta luate in cazul infractiunilor concurente au aceeasi


natura si acelasi continut, dar pe durate diferite, se ia masura de siguranta cu durata
cea mai lunga (art. 35 alin. 5 teza I C.p.).

In cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, luate


conform art. 118 C.p. (confiscarea speciala) , acestea se cumuleaza (art. 35 alin. 5 teza
a-II a C.p.). Cumularea masurilor de siguranta luate pentru infractiunile concurente
conform art. 118 C.p. este justificata fiindca privesc bunuri diferite, bunuri in legatura
cu care s-a retinut starea de pericol ce ar rezulta din detinerea acestora.

6. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savarsite de o


persoana fizica

Situatii in care se impune contopirea. Sistemul cumulului juridic cu spor facultativ


in doua trepte consacrat pentru sanctionarea concursului de infractiuni functioneaza
indiferent daca infractiunile sunt judecate concomitent de aceeasi instanta, ori de
instante diferite si la date diferite.

Contopirea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente se pune in


urmatoarele ipoteze (art. 36 C.p.).

Judecarea ulterioara a unei infractiuni concurente. Infractorul condamnat


definitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta. In
astfel de situatii se vor compara pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente (cea
stabilita anterior pentru o infractiune si cea stabilita ulterior la judecarea celeilalte
infractiuni concurente cu prima) si se va aplica cea mai grea care poate fi sporita in
doua trepte (vezi precizarile de mai sus art. 34 C.p.).

Condamnari pentru infractiuni concurente. Cea de a doua ipoteza are in vedere


situatia in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca
cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.
Pedepsele stabilite vor fi comparate si se va alege cea mai grea care va fi sporita in
doua etape, dupa precizarile de mai sus.

Condamnare anterioara pentru un concurs de infractiuni. Este posibil ca


infractorul sa fi fost anterior condamnat pentru un concurs de infractiuni si pedeapsa
rezultanta sa cuprinda si un spor, iar ulterior sa fie judecat de aceeasi ori de alta
instanta pentru o infractiune concurenta. In aceasta situatie se vor contopi pedepsele
stabilite pentru infractiuni concurente si nu rezultanta pentru o parte din infractiunile
concurente cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea concurenta judecata ulterior.

Deci intotdeauna contopirea ale loc intre pedepsele stabilite pentru fiecare
infractiune concurenta si nu intre pedepsele rezultante ale unor infractiuni savarsite in
concurs.

Sporul de pedeapsa aplicat anterior. Daca pedeapsa rezultanta stabilita initial


pentru concurs cuprinde si un spor, acesta nu va putea fi inlaturat in cazul contopirii
pedepselor pentru infractiunile concurente, deoarece daca era necesar sporul cand se
cunostea doar o parte dintre infractiunile comise, el este cu atat mai necesar cand in
activitatea infractorului se cuprind si alte infractiuni. In astfel de situatii sporul ce se
poate adauga pentru intreg concursul va fi in cuantum, durata obligator cu cel stabilit
anterior si care poate fi majorat pana la limitele stabilite de art. 34 al. ultim si art. 80 al.
3 C.p.

Pedepse executabile. In contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmeaza a fi


executate, nu si cele pentru care a intervenit o cauza legala de neexecutare.
Aceasta presupune ca o pedeapsa gratiata conditionat, nu va putea fi contopita cu
pedepsele executabile.

Daca insa, pana in momentul contopirii o parte din pedeapsa gratiata conditionat a
fost executata, ori condamnatul a fost arestat preventiv pentru acea infractiune s-a
decis, in practica judiciara, ca durata pedepsei executate ca si durata arestarii
preventive sa se deduca din pedeapsa aplicata pentru concursul de infractiuni.

Deducerea pedepsei executate. Contopirea pedepselor pentru concursul de


infractiuni (art. 36 al. 3 C.p.) se va face si in situatia in care condamnatul a executat in
totul ori in parte condamnarea, cu precizarea ca se va scade din durata pedepsei
aplicate pentru tot concursul, ceea ce s-a executat.

Detentiunea pe viata comutata. In ultimul alineat al art. 36 C.p. se prevede ca


dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in
cazul in care condamnarea la pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost comutata sau
inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Influenta actelor de clementa. Incidenta actelor de clementa priveste fiecare


pedeapsa stabilita in cadrul concursului de infractiuni astfel ca pedeapsa rezultanta va fi
desfacuta. Daca in urma descontopirii si a aplicari actelor de clementa ramane de
executat numai o pedeapsa stabilita pentru o infractiune, inlaturarea sporului ce fusese
aplicat este obligatorie.

Daca in urma aplicarii actelor de clementa au ramas de executat cel putin doua
pedepse, inlaturarea sporului ce fusese initial stabilit pe langa pedeapsa de baza nu mai
este obligatorie ci facultativa pentru instanta, care il poate mentine, reduce sau chiar
inlatura.
Bibliografie

http://www.stiucum.com/drept/drept-penal/Pluralitatea-de-
infractiuni43863.php

S-ar putea să vă placă și