BIOFIZICA IN CONTEXTUL

GENERAL AL
STIINTELOR BIOLOGICE
 Biofizica este stiinta care studiaza fenomenele
fizice , implicate in functionarea sistemelor
biologice, in lumina si cu ajutorul :
teoriilor si metodelor fizico-chimice si a
formalizmului matematic al acestora.
 Obiectul si metodele biofizicii
Problemele abordate de biofizica pot fi
grupate in urmatoarele categorii:
Cercetarea aspectelor fizice ale fenomenelor
biologice, pentru intelegerea, aprofundarea si
corelarea acestor fenomene..
Relevarea efectelor biologice ale factorilor fizici.
Utilizarea tehnicilor fizice in studierea unor
probleme de biologie.
 Biofizica poate fi sistematizata in capitole , care
tin
fie de domeniul fizic pe care se bazeaza :
biomecanica
biotermodinamica
bioenergetica
bioelectricitate
biofizica radiatiilor etc
fie de nivelul de organizare al biologicului :
biofizica moleculara
biofizica celulara
biofizica sistemelor complexa :
respirator
circulator
nervos
muscular
vizual
auditiv etc.
 Originea si evolutia biofizicii
Incepand cu secolul al XVII lea
Descates : animalale nu sunt decat masini
La Mettrie cartea : Omul masina
Leonardo da Vinci : zborul pasarilor
Galileo Galilei : mecanica organismelor vii
Luigii Galvani : excitibilitatea muschilui de broasca ->
bioelectricitatea
Thomas Young : ipoteza tricromatica a vederii -> optica
fiziologica
Hermann Helmholtz : contractia musculara
A masurat viteza de propagare a influxului nervos
A dezvoltat teoria vederii tricromatice
A inventat oftalmoscopul
A elaborat explicatia biofizica a perceperii sunetelor muzicale
Robert Mayer : diferenta de oxigenarea a sangelui in zone
climatice diferite
legea transformarii si conservarii energiei
Norbet Winer - cibernetica
 Realizari si perspective in biofizica
Zone ( directii ) prioritate ale cercetarii in
biofizica:
Studiul membranelor biologice si a transportului
prin membrane
Studiul manifestarilor bioelectrice , care insotesc
activitatea celulelor si a tesuturilor excitabile
Utilitatea radiatiilor nucleare , a izotopilor
radioactivi
 Apa in organismul viu
Apa este lichidul cu cea mai larga raspandire pe
Pamant si totodata cel mai important pentru viata.
Apa este importanta nu numai din punct de vedere
cantitativ fiind componenta majora a organismelor vii,
dar si pentru ca ia parte la organizarea structurala a
biosistemelor si la activitatea metabolica celulara.
In organismele vii apa se gaseste in procente diferite, in
functie de specie, dar si de gradul de dezvoltare
ontogenetica (intre 50% in cazul bacteriilor sporulate
pana la 97% in cazul celenteratelor).
Mamiferele si in particular fiinta umana, contin
procente de aproximativ 70%.
 Clasificarea apei din organismele vii
Dupa locul unde se afla in raport cu celulele, apa poate fi:
intracelulara (in procentul cel mai mare 70%)
Extracelulara (aproximativ 30%)
Interstitiala sau extravasculara (23%) si
Circulanta sau vasculara(7%)
Din punct de vedere al distributiei apei in tesuturi apa este:
Tisulara si
extratisulara sau cavitara (cazul umorilor apoase si sticloase, lichidul
cefalorahidian si al sangelui)
Din punct de vedere al interactiei cu macromoleculele biologice apa
este de doua categorii:
Apa libera si
Apa legata sau structurata, care interactioneaza cu gruparile hidrofile
ale proteinelor, acizilor nucleici, glucidelor si lipidelor.
Dupa provenienta sa in organism apa este:
Exogena (introdusa din exterior) si
Endogena (rezulta in urma reactiilor biochimice, ex. Oxidarea aeroba)