Sunteți pe pagina 1din 38

EDUCAȚIE TIMPURIE

EDUCA ȚIE TIMPURIE Profesor asociat dr. Popa Maria

Profesor asociat dr. Popa Maria

TEMELE CURSULUI

1. Educația timpurie ca domeniu multiplu și nou de studiu și

acțiune

2.

Fundamentele teoretice ale educației timpurii

3.

Educația la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaționale

4.

Educația centrată pe copil

5.

Grădinița mediu incluziv

6.

Specificul dezvoltării copilului

7.

Rolul adultului în dezvoltarea globală a copilului

8. Nevoile de dezvoltare ale copiilor mici

9. Stimularea ca specific al dezvoltării la vârstele mici

10. Grădinița, familia și comunitatea, parteneri în educație

11. Educația și sănătatea în grădiniță

OBIECTIVELE DISCIPLINEI

Să formeze studenții pentru a deveni specialiști în domeniul educației timpurii;

Să ofere studenților o aprofundare a cunoștințelor teoretice în domeniul educației timpurii;

Să abiliteze studenții cu competențe și strategii de acțiune în acest domeniu;

Să dezvolte capacitatea de adaptare a studenților la noile exigențe profesionale din domeniul educației timpurii.

Formarea unor competențe

de specialitate

cunoașterea materiei; capacitatea de a stabili legături între teorie și

practică, în vederea aplicării conceptelor și teoriilor

moderne privind educația timpurie; capacitatea de înnoire a conținuturilor în consens cu

noile achiziții ale științei domeniului (și din domenii

adiacente).

EVALUARE

Examen teoretic aplicativ

Un subiect din 3 posibile (la alegere) cu caracter

teoretic 1 p;

Un subiect cu caracter aplicativ-creativ la alegere, pe

baza fișelor de lectură – 5 p;

peste 50% prezențe la cursuri și seminarii – 3 p;

1 punct din oficiu.

CURSUL 1

CURSUL 1 EDUCAȚIA TIMPURIE CA DOMENIU MULTIPLU ȘI NOU DE STUDIU ȘI ACȚIUNE

EDUCAȚIA TIMPURIE

CA DOMENIU MULTIPLU ȘI NOU

DE STUDIU ȘI ACȚIUNE

Reflecție

“Educația copilului mic constituie proba de foc a oricărui sistem de învățământ. De felul cum se

face educația la această vârstă depind eficiența

și amploarea celei ce se va face în continuare“ (Constantin Cucoș).

Întrebări

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o

aveți din copilărie?

De ce v-a plăcut să fiți copil?/De ce nu v-a

plăcut?

De ce credeți că în pregătirea dvs. inițială aveți

nevoie de un curs de Educație timpurie?

Ce așteptări aveți de la acest curs?

Obiectivele cursului

La sfârșitul cursului, studenții vor fi capabili:

Să descopere sensul conceptului și domeniului de educație timpurie;

Să identifice notele distinctive ale educației timpurii;

Să explice abordarea specifică educației timpurii, în

urma dezbaterilor colective;

Să exprime esența conceptului de educație timpurie prin crearea unui cvintet.

CUVINTE CHEIE

educaţie timpurie

sprijin

intervenție timpurie copilăria mică îngrijire

dezvoltare

stimulare

programe

politici de educaţie în copilăria timpurie

dezvoltarea

 

optimală

Educația timpurie are ca reper primordial - COPILUL

• Copilăria timpurie reprezintă o perioadă de

maximă importanță în viața unui individ prin

consecințele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia.

Ultimele cercetări au demonstrat și argumentat

modul în care trebuie abordată această perioadă

de vârstă, insistând pe practicile adecvate de

îngrijire și educație a copilului mic.

Argument

Știm cu toții: copiii sunt diferiți.

Și totuși, câteva lucruri esențiale îi fac să fie

asemenea: toți au nevoie de dragoste, de

securitate, de hrană bună și de stimulare, toți simt nevoia de siguranță, de acceptare, de

recunoaștere, toți caută sprijinul în adult și au

nevoie de acesta pe măsură ce își dezvoltă încrederea în sine și dobândesc propria independență.

Fiecare copil este unic

Ideea centrală este aceea că fiecare copil este

unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de

plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte deplin.

Ce este educația?

“Educația este o experiență socială, în contact cu care copilul se descoperă, îmbogățește raporturile sale cu ceilalți, dobândește bazele cunoașterii și acțiunii ”.

(J. Delors, Raport UNESCO privind Educația în secolul XX, apud Mircea Ștefan, 2006)

Ce este un copil?

Ce este un copil?

Ce este un copil?

Copilul – ca victimă

Copilul – adult în miniatură

Copilul – în ziua de azi

Concepții despre copil

Cel mai adesea, copilul era văzut ca fiind o versiune

mai mică și mai puțin puternică a unui adult mai

dependent, cu mai puține cunoștințe, mai puțin competent, mai puțin adaptat social și mai puțin capabil de control emoțional.

Copilul a fost mereu descris în termeni negativi, s-a atras atenția asupra incompetențelor lui, nu asupra potențialului vast pe care îl are pentru dezvoltarea

sa viitoare.

 

Ideea

drepturilor

copiilor

este

de

dată

recentă

(1989, Convenția pentru drepturile copilului).

Concepțiile moderne despre copii

Încă din epoca antică, chinezii și japonezii considerau

că la naștere copilul are deja un an. Ei erau mult mai aproape de adevăr, încă de atunci.

Mult timp s-a crezut că bebelușul la naștere este caracterizat printr-un vid psihologic.

Studiile recente, din ultimii 10 ani, în neurobiologie,

sociologie, psihologia dezvoltării, au dovedit că viața psihologică a copilului începe încă din momentul concepției, nu de la naștere, și că cea mai rapidă dezvoltare a creierului are loc în primii 3 ani de viață.

La nivel mondial, preocupările în domeniul educației

timpurii au apărut la sfârșitul secolului XX. În decurs de numai 18 ani s-au desfășurat evenimente majore la nivel internațional și național care au marcat orientările și politicile educaționale în acest domeniu:

Summitu-ul ONU, 2000 Raportul Starting Strong, 2001/2006

Declarația Conferinței Mondiale de la

Jomtiem, 1990, Declarația de la Salamanca, 1994

Convenția Națiunilor Unite cu privire la

drepturile copilului, 1989

Integrarea României în UE, 2007 Strategia METC pentru educația timpurie

Când începe educația?

Până în ultimele două decenii ale secolului trecut

educația timpurie se referea la intervalul 3-6/7 ani,

era considerată activitatea din cadrul grădinițelor și

era denumită educație preșcolară.

Conceptul de lifelong learning introdus în 1990 în

Conferința Mondială de la Jomtien, reconsideră

educația și accentuează că începe de la naștere.

În acest context se analizează și se definește astăzi

conceptul și domeniul educației timpurii.

O nouă viziune

Perspectivele moderne au adus o nouă viziune

asupra copiilor, care sunt considerați participanți

activi la viața socială de la naștere.

Copiii au fost îngrădiți mereu în exprimarea propriilor

puncte de vedere, pe motiv că sunt incompetenți și

doar adulții știu ce este mai bine pentru ei.

Studiile despre copii s-au realizat mult timp fără

consultarea copiilor.

Cele mai recente studii susțin că vocea copiilor

trebuie luată în considerare și, la fel, perspectiva lor

asupra propriei vieți.

DE CE?

DE CE? • Lumea în care trăim este tot mai complexă. Avem nevoie de tot mai

Lumea în care trăim este tot mai complexă. Avem

nevoie de tot mai multă informaţie şi construim tot mai multe punţi pentru a comunica unii cu alţii.

Devine tot mai evident că modul în care începe viaţa

fiinţa umană este hotărâtor pentru evoluţia să socială şi individuală.

Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor sociale, educatorilor şi ale disciplinelor bio-psiho- sociale încearcă să identifice factorii care dau un start cât mai adecvat în viaţă fiinţei umane.

Educaţie şi îngrijire timpurie pentru

dezvoltare (ECCD)

Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea

răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile

generaţii (Early Childdhood Care for Development, ECCD).

Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu

care combină elemente din mai multe câmpuri de

cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie.

DEFINIȚIA EDUCAȚIEI TIMPURII

Educația timpurie este definită ca asigurarea îngrijirii, dezvoltării și educației optimale a copilului, prin sprijin

direct și indirect dat adulților, familiilor, comunității și întregii societăți pentru a percepe copilăria mică ca un

stadiu esențial în devenirea umană și socială a

indivizilor.

Educația timpurie include toate formele de sprijin și suport necesare copilului foarte mic pentru a-și realiza dreptul la supraviețuire, protecție și pentru a

ne îngriji să îi fie asigurată dezvoltarea de la naștere

la 8 ani (Evans, Meyer, Ilfed, 2000).

Educația timpurie încorporează ideea că vârstele

mici constituie baza personalității, iar pentru reușita educațională a copilului este necesar să fie antrenați toți agenții cu influențe asupra copilului,

pornind de la familie, instituții de educație, până la

comunitate.

Clarificări conceptuale

Conceptul de educație timpurie se referă la două dimensiuni esențiale:

demararea acțiunilor educaționale de la

vârstele mici;

și implicarea familiei și comunității în

educarea copilului.

Astfel, conceptele cheie în educație timpurie

sunt: îngrijire, nutriție, mediu, învățare,

dezvoltare, sprijin direct și indirect.

De ce de la 0 la 8 ani?

Termenul de copilărie timpurie include în el și dezvoltarea pre-natală și continuă și în vârsta timpurie a anilor de școlii primare (6-8 ani)

datorită continuării experiențelor copilului.

Educaţia timpurie cuprinde mai multe

domenii:

Educaţia prenatală a familiei;

Educaţia copilului mic (0-1 an);

Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

Educaţia copilului între 1-3 ani;

Educaţia preşcolară sau pre-primară;

Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor

Educaţia comunităţii;

Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia;

Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie;

Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţilor instrumentale şi intervenţia timpurie;

Educaţia pentru comunicare şi stimularea dezvoltării, limbaj şi expresie;

Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia identității.

Din prezentarea domeniilor actuale remarcăm că

este nevoie de o nouă construcție pedagogică

care să aibă în vedere elementele menționate.

Educația preșcolară, așa cum o cunoaștem în mod

tradițional, nu poate fi înglobată în educația timpurie (Păun, E., Iucu, R., 2002).

Domeniul educației preșcolare trebuie să accepte o serie de schimbări și transformări în sfera filozofiei, proiectărilor și metodologiei acestor vârste.

Note distinctive ale educației timpurii

copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistică

(comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale);

vârstele mici recomandă a abordare integrată a serviciilor de

educație timpurie (îngrijire, nutriție, educație);

educatorul, la nivelul relației educaționale, apare ca un partener de joc matur;

părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el este

partenerul- cheie în educaţia copilului;

relaţia familie – grădiniţă – comunitate este hotărâtoare.

ABORDAREA SPECIFICĂ EDUCAȚIEI TIMPURII

personalitatea unică a copilului se manifestă în

domenii diferite (fizic, emoțional, cognitiv, social,

spiritual) care se influențează reciproc și simultan, de aceea abordarea lui trebuie să fie multisectorială.

copilul este unic și trebuie considerat ca un

întreg, abordarea lui trebuie să fie holistică.

la vârstele mici este fundamental să avem o

abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriţie şi educaţie în acelaşi timp);

Dezbatere

Explicați de ce la copilul mic nu putem separa

Educaţia

Protecţia

Sănătatea

Dezbatere Explicați de ce la copilul mic nu putem separa Educaţia Protecţia Sănătatea

Cvintet

Tema: educație timpurie

primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul poeziei (Educație timpurie);

al doilea vers este format din două cuvinte care descriu

subiectul;

al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni;

al patrulea vers este format din patru cuvinte și exprimă

sentimentele față de subiect;

ultimul vers este format dintr-un singur cuvânt și exprimă esența subiectului.

Educația timpurie Sprijin, stimulare, Dezvoltă, asigură, valorifică, formează, Iubind, îngrijind, protejând, încurajând, Copilul.

CINE SUNTEM NOI?

Dascălii nu primesc din partea societății

aprecierea pe care o merită: nu apar la știrile de la televizor, trăiesc în anonimatul sălii de grupă, dar sunt singurele (singurii) care au puterea să provoace o revoluție socială.

Cu o mână ei desenează, cu alta mișcă lumea din loc, căci lucrează cu cea mai mare bogăție

a societății: copiii.

Reflecție

În educație nu există rețete. Succesul educației se bazează pe adaptarea demersului

educațional la nevoile individuale ale fiecărui

copil.

“Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societății “(Nicolae Iorga).

Eseul de 5

1. Cea mai interesantă sarcină de lucru, la această temă, mi s-a părut

2.

Cea mai dificilă

3.

Cred că am nevoie de informații suplimentare în legătură

cu

4.

Consider utilă asimilarea informaței despre educația

timpurie pentru

5. Alte observații

Bibliografie

*** (2002). Educația timpurie în România. UNICEF, IOMC, CEDP, București: Editura Vanemonde.

*** (2008). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. UNICEF. *** (2006). Strategia MECT privind educația timpurie. *** (2008).Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani.www.edu.ro.

Boca, C. (coord), Bucinschi, M. și Dulman, A. (2009). Educația timpurie și specificul

dezvoltării copilului: modul general pentru personalul grădiniței. București: Educația 2000 +.

Cable, C., Miller, L. (2010). Working with Children in the Early Years. Second Edition. London and New York: Routledge Taylor&Francis Group. Culea, L. (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educația timpurie – o provocare?

Pitești: Editura Diana.

Jones, P. (2009). Rethinking childhood. Attitudes in Contemporary Society. New childhoods. New York:Continuum. Munteanu, C. și Munteanu, E. N. (2009). Ghid pentru învățământul preșcolar – o abordare din perspectiva noului curriculum. Iași: Editura Polirom.

Lazarescu, M.P., Ezechil, L. (2011). Laboratorul prescolar, V&I Integral, Bucuresti.

Păun, E., Iucu, R. (2002). Educaţia preşcolară în România. Iaşi: Editura Polirom. Schaffer H. R. (2007). Introducere în psihologia copilului. Cluj Napoca: Editura Asociația de Științe Cognitive din România.