Sunteți pe pagina 1din 62

SUPORT DE CURS

Autor: lector Vasile Goron

CAPITOLUL 1: COMUNICAREA N LIMBA OFICIAL

1. Specificul comunicrii organizaionale

1.1. Organizaia ca spaiu al comunicrii

1
Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanele unei organizaii. De
calitatea i funcionalitatea ei depinde modul n care sunt folosite resursele i sunt atinse
scopurile. Eficiena unei organizaii se bazeaz pe specializarea funciilor la nivel de
compartimente i de indivizi i pe complementaritatea acestor funcii. Din aceste caracteristici
de baz ale activitii organizaionale rezult necesitatea schimbului de informaii ntre
compartimente, ntre indivizi, ntre organizaie i mediul su socio-economic.
Orice organizaie const, dup cum arat Graham i Bennett, din premise (scopurile
activitii comune n.n.), angajai, conducere, echipamente, materiale, fonduri. n procesul
muncii comunicarea joac un rol esenial pentru c orice sistem sociotehnic presupune
existena unui flux informaional care face posibil funcionarea lui ca ntreg. Munca n cadru
organizaional necesit coordonarea eforturilor participanilor n realizarea unei performane.
Conducerea comunic angajailor deciziile sale, controleaz executarea lor, iar deciziile sunt
bazate la rndul lor pe fluxul de informaii.
Funciile organizaionale ale comunicrii sunt urmtoarele:
a) Control - s clarifice ndatoririle, s stabileasc autoritatea i
responsabilitile.
b) Informare - s furnizeze baza deciziilor.
c) Coordonare - s fac posibil aciunea comun eficient.
d) Motivare - s stimuleze cooperarea i implicarea n atingerea obiectivelor.
e) Emoional - s permit exprimarea tririlor sentimentelor etc.
Comunicarea se realizeaz att interpersonal, ct i intraorganizaional (ntre
subuniti ale aceleiai organizaii) i extraorganizaional (cu persoane sau organizaii legate
funcional de activitatea organizaiei: furnizori, clieni, public, etc.). Fiecare dintre aceste
niveluri are grade de complexitate diferite i presupune restricii legate de rolurile
organizaionale (superior /subordonat, compartimente de decizie /execuie), norme specifice i
structura organizaiei. Informaia circul prin reele de comunicare, cuprinznd mai multe
persoane, grupuri, compartimente, care ndeplinesc att roluri de emitor ct i de receptor.

1.2. Reelele de comunicare n organizaie


Modul de organizare al activitii (natura sarcinilor) determin i organizarea
comunicrii ntre participanii la activitatea de grup. Reeaua de comunicare poate fi definit
ca o structur prin care sunt stabilite modalitile de circulaie a informaiei i rolurile pe care
le joac fiecare participant. Tipul de reea de comunicare influeneaz eficiena comunicrii,
prin accesibilitatea canalelor pentru participani: exist reele restrictive care permit contactul
unei persoane numai cu o anumit parte a reelei i implicit accesul la un fragment i nu la
ntreaga informaie i reele flexibile, n care participanii au o mai mare libertate (acces
practic nelimitat) de a folosi canalele.
Experimentele de laborator ale lui Leavitt, Bavelas i Barett pe reele formate din 5
persoane au pus n eviden urmtoarele tipuri de reele de comunicare. n funcie de
natura lor (reele formale sau reele informale), structura lor este mai mult sau mai puin bine
definit, dar legitile pe baza crora funcioneaz comunicarea sunt aceleai.
n cazul reelelor restrictive (lan, y, x), care au grade de centralizare diferite (cel mai
ridicat pentru x, cel mai sczut pentru lan), accesul participanilor este inegal, persoana
central C avnd la dispoziie mai mult informaie dect persoanele de la periferia reelei;
mai mult, ea poate controla circulaia informaiei servind ca punte de legtur ntre
participani. n timp, prin controlul exercitat asupra circulaiei informaiei n reea, persoana
central va acumula o putere suplimentar va putea controla pe ceilali participani la reea
prin acordarea / refuzul accesului la informaie, adoptnd rolul unui lider (informal) n raport
cu grupul. Ca atare persoana central va avea un grad mai mare de satisfacie derivat din
comunicare dect cele periferice, a cror satisfacie este invers proporional cu distana fa
de centru.
Reelele flexibile (cerc, multi-canal) sunt descentralizate, nici o persoan neavnd o
poziie favorizat, care s-i permit monopolizarea informaiei. Accesul la informaie este

2
egal, nici unul din participani nu are posibilitatea de a face din gestionarea informaiei o surs
de putere individual, ceea ce are ca efect o mai mare satisfacie a participanilor dect n
cazul reelelor restrictive. Moralul grupului este mai ridicat dect n cazul anterior.

2. Modaliti de comunicare organizaional

Comunicarea organizaional poate fi formal (realizat pe canale impuse de structura


organizaiei, de normele existente i de relaiile funcionale dintre persoane, grupuri,
compartimente, n conformitate cu reguli explicite i, uneori, implicite) i este preponderent
legat de activitatea comun; i informal (informaie fr legtur direct cu activitatea, cu o
puternic tent afectiv), canalele folosite sunt altele dect cele formale, regulile de
comunicare sunt mai puin stricte. Reelele de comunicare formale i informale sunt
coexistente i uneori interferente, n sensul c cele informale pot bloca circulaia informaiei
n reeaua formal, o pot distorsiona n funcie de relaiile i interesele celor implicai, sau,
dimpotriv, pot flexibiliza i mbunti comunicarea formal.
2.1.Comunicarea formal. Reelele formale de comunicare sunt prescrise prin
organigram, document care reprezint organizarea funcional a activitilor i natura
relaiilor de subordonare i coordonare dintre compartimente i persoane. Derularea
comunicrii formale scrise sau orale este guvernat de o serie de reguli implicite i explicite
privind coninutul (ce fel de informaie se transmite), responsabilitatea (cine emite i cine
controleaz i semneaz n cazul mesajelor scrise), forma (oral / scris, modul de
structurarea a mesajului, coninutul prii de identificare, formulele de adresare), momentul
(ocazii, termene) i destinaia mesajelor (cui sunt adresate).
Comunicarea poate fi unidirecional, mai facil i mai rapid, sau bidirecional, mai
lent, necesitnd rbdare, timp alocat, abiliti comunicaionale, dar ducnd la decizii mai
bune i la acceptarea mai larg a acestora de ctre executani. Tehnicile de comunicare difer
dup sensul de circulaie al informaiei:
Comunicare descendent poate avea loc n sensul cererii de situaii, date, etc. sau
al emiterii de decizii, dispoziii, instruciuni, informaii. Formele concrete folosite de o
organizaie pot fi decizii, circulare de informare, brouri sau manuale cu norme i instruciuni,
ziare de ntreprindere, scrisori ctre fiecare angajat, mesaje la staia radio, dri de seam,
rapoarte n faa adunrii generale a salariailor sau acionarilor.
Comunicarea ascendent poate fi un rspuns la cererile de situaii i date ale
conducerii sau emiterea unor cereri, plngeri, opinii. Formele folosite pot fi note de serviciu,
rapoarte, dri de seam, reglementate prin normele de organizare i funcionare. Pe lng
acestea conducerea poate folosi la fundamentarea deciziilor sale date furnizate de chestionare
de opinie sau atitudini, forme de colectare a propunerilor i sugestiilor salariailor. Tehnici
recente de canalizare a insatisfaciilor salariailor sunt aa-numitele hot-lines i ua
deschis.
Comunicarea organizaional nu se limiteaz ns doar la aceste forme; exist
modaliti specifice de comunicare operativ, bidirecional, ntre niveluri ierarhice,
compartimente diferite ca edinele, comitetele, interviurile, grupurile de discuie. n cazul
reelelor formale sensul de circulaie poate fi (a) descendent (de la compartimentele
/persoanele de decizie spre cei care execut deciziile), (b) ascendent (de la instanele de
execuie spre cele de decizie) i (c) orizontal (ntre persoane aflate la acelai nivel ierarhic). n
figura de mai jos, comunicarea este realizat pe canale impuse de structurarea ierarhic a
activitii. Dac F vrea s comunice cu P, trebuie s urmeze canalele ascendente E - D - C - B
- A i apoi descendente L - M - N - O. n acest lan de emitori /receptori, mesajul su ar
putea fi supus unor distorsiuni repetate, situaie care ar putea fi evitat dac ei ar putea stabili
o comunicare orizontal, mai direct.

3
Fig. 2. Conceptul punilor de legtur al lui Fayol4

Exist organizaii cu structuri de comunicare rigide, care nu permit o comunicare


orizontal intra sau extragrupal, ceea ce poate fi un avantaj atunci cnd activitatea impune
aa-numita unitate de comand (cazul structurilor de tip militar) sau, dimpotriv, un
dezavantaj, dac activitatea cere flexibilitate i dinamism n comunicare (structuri de tip
industrial, comercial sau n domeniul serviciilor sau al relaiilor cu publicul). n acest din
urm caz, funcionarul sau muncitorul care trebuie s rezolve o problem cu ajutorul unui
omolog al su din alt serviciu sau atelier, ar irosi mult din timpul su i al superiorilor si
parcurgnd ntregul lan F - E - D - C - B - A - L - M - N - O - P. Este mult mai practic pentru
activitate ca el s aib posibilitatea comunicrii orizontale cu P. Este general admis c reelele
ierarhice sunt mai rigide i mai lente, dar permit controlul i ntresc autoritatea, n timp ce o
organizare mai puin strict permite o comunicare mai democratic i mai flexibil, furniznd
participanilor mai mult satisfacie.
Unele organizaii permit un acces mai democratic al angajailor la informaiile din
sistem. Bergman (1994) arat c ntr-o organizaie informrile predominante sunt
descendente, iar pentru informarea ascendent exist 3 reguli implicite:
Dac doreti s fii informat vei afla.
Dac nu ai iniiative, efii nu-i vor trimite informri.
Ignorarea a ceea ce ai fi putut s afli dac aveai iniiativ nu poate fi o scuz
invocabil.
2.2.Comunicarea informal. Paralel cu comunicarea formal sunt iniiate comunicri
informale ntre participani, pentru a schimba informaii care nu au o legtur direct cu
activitatea. Cu timpul se constituie reele informale de comunicare, bazate pe criterii afective
simpatie / antipatie, interese comune legate (sau nu) de organizaie; canalele folosite sunt
altele dect cele formale, regulile de comunicare sunt mai puin stricte.
Reelele de comunicare formale i informale sunt coexistente i uneori interferente, n
sensul c cele informale pot bloca circulaia informaiei n reeaua formal, o pot distorsiona
n funcie de relaiile i interesele celor implicai sau, dimpotriv, pot flexibiliza i mbunti
comunicarea formal. Structura reelelor de comunicare informale este aleatorie, orizontal i
vertical, contactele personale scurtcircuiteaz reeaua formal, funcionarea lor se bazeaz pe
comunicare nepermanent, bi- i multi-direcional. Formele mai frecvente de comunicare
organizaional informal sunt zvonurile, semnele secrete de avertizare, materialele satirice
scrise.
2.3. Comunicare scris i comunicare oral. n funcie de natura, scopul i
coninutul mesajelor, forma de prezentare poate fi scris sau oral. "Vorbele zboar, scrisul
rmne" spune un proverb. Modalitile de comunicare organizaional (fa n fa, scris,
etc.) sunt alese n funcie de natura sarcinii, coninutul mesajului, specificul receptorului.
Comunicarea oral este mai rapid i produce o satisfacie crescut, dar n cazul unor mesaje
standard (instruciuni, reglementri, norme, rapoarte) este mai potrivit cea scris, att pentru
posibilitatea de difuzare mai rapid i mai uniform, ct i pentru c poate fi mai util n
stabilirea responsabilitilor n situaii de litigiu.

4
Comunicrile scrise sunt folosite n organizaie n cazul mesajelor care trebuie s
dureze n timp, ori de cte ori trebuie prevenit uitarea sau fixat responsabilitatea ntr-o
manier lipsit de echivoc. Comunicrile scrise pot constitui elemente ale unor nregistrri
contabile, pot fi o documente care vor fi pstrate un anumit timp n fonduri arhivistice, pot fi
folosite ca probe n justiie. Cu ct organizaia este mai mare i mai complex, cu att
ponderea documentelor scrise n ansamblul comunicrii crete.
ntr-o organizaie, comunicrile scrise pot fi standardizate (toate formularele care
sistematizeaz informaii despre diferite aspecte ale activitii) sau ocazionale. Traseul
comunicrilor scrise poate fi clar fixat (mai ales n cazul comunicrilor standardizate, existnd
persoane i chiar compartimente specializate care le ntocmesc, le dirijeaz circuitul lor sau
care le aprob, dar exist i comunicri scrise ocazionale, care au un traseu mai puin riguros.
Unele organizaii au o descriere clar a tuturor acestor aspecte, sau chiar o
reglementare strict (cele care au implementat deja sisteme de asigurarea calitii), n timp ce
n altele sistemul funcioneaz oarecum de la sine, n baza tradiiei sau doar a activitii n
sine, fiind caracterizat prin grade diferite de dezordine (sistem haotic de comunicare). n cazul
celor din urm, n momentul implementrii unui sistem de calitate pot aprea o mulime de
dificulti legate de structurarea i formalizarea sistemului i de obinerea unei funcionri de
calitate.
Organizaiile care implementeaz Sistemul de Asigurare a Calitii (SAC) au reguli i
proceduri complete pentru organizarea fluxului informaional, pentru tipizarea i codificarea
tuturor documentelor scrise care circul n sistem. Sistemul SAC este un bun model de
organizare a comunicri scrise, fixnd responsabilitile i asigurnd trasabilitatea n domeniul
procesrii documentelor.
2.4. Roluri n comunicare - Rolurile n comunicare sunt manifestri comportamentale
ale indivizilor n procesul de comunicare. Aa cum am artat anterior, persoanele centrale sunt
mai active n reea, mai satisfcute i dein, prin nsi poziia lor, o putere potenial rezultat
din monopolizarea informaiei. Ele o pot transpune n fapt reglementnd circulaia informaiei
ntre membrii i intrarea informaiei noi n reea. Acest rol activ n comunicare se manifest i
n influenarea rezultatului cooperrii (performana n munc) i n luarea deciziilor.
Controlorul informaiei poate fi i o alt persoan dect persoana central a reelei.
Rolul de controlor poate fi jucat de oricine, n circulaia ascendent (subordonatul poate
influena decizia superiorilor selectnd informaia care le parvine) sau n cea descendent
(eful comunic subordonailor numai ceea ce trebuie s tie i n felul acesta le influeneaz
cooperarea i performana), numai c prerile participanilor la reea difer referitor la ceea ce
trebuie s tie fiecare). Controlul are aspecte pozitive i negative, ducnd la furnizarea unor
cantiti insuficiente sau excesive, n unele cazuri producndu-se baraje.
Omul de legtur este o persoan a crei activitate presupune contacte frecvente cu
dou sau mai multe grupuri. Ea faciliteaz coordonarea acelor grupuri informndu-le reciproc
despre activitile celorlalte, atunci cnd ele nu interacioneaz n procesul muncii. Legtura
este necesar mai ales n organizaiile cu difereniere mare a subunitilor sau cu activiti cu
un grad mare de autonomie.

3. Variabile procesuale ale comunicrii

Transmiterea mesajului de la emitor la receptor este afectat de o serie de variabile


care in de cei doi ageni, de canal sau de structura mesajului.
Acurateea mesajului este meninerea unitii i semnificaiei prin codificare
/decodificare la nivelul emitorului, respectiv al receptorului i este influenat att de
credibilitatea sursei (E) ct i de structura mesajului. Majoritatea studiilor asupra acestui
aspect este realizat la nivelul receptorului. De exemplu superiorii considerai credibili erau
percepui ca furniznd informaie mai clar. Acurateea perceput (aa cum recepteaz
destinatarul mesajul) este diferit de cea real (aa cum a fost emis) i depinde de

5
credibilitatea sursei, de ncrederea pe care R o are n ea i de influena pe care acesta o
exercit asupra lui R i mai puin de structura obiectiv a mesajului.
n comunicarea oral, gradul de acuratee al transmiterii mesajului este mai mic dect
n comunicarea scris, datorit faptului c nelegerea de ansamblu a mesajului este
dependent de calitile mnezice ale receptorului: acesta va nelege n funcie de capacitatea
de a evoca ct mai multe uniti de informaie stocate n memoria de scurt durat. Cu ct
mesajul a fost mai lung, cu att el va uita mai multe uniti de informaie i va nelege n mai
mic msur mesajul.
Comunicarea scris previne acest neajuns prin faptul c forma i coninutul mesajului
sunt consemnate i pstrate intacte pe un suport exterior (hrtie sau format electronic), pot fi
recitite de mai multe ori, n ritmul optim de nelegere al receptorului, permind o mai mare
acuratee a transmiterii coninutului mesajului.
Un alt factor care influeneaz acurateea este diferena dintre repertoriile de
semnificaii ale emitorului i ale receptorului: cu ct aceast diferen este mai mare, cu att
nelegerea mesajului de ctre receptor este mai sczut, deci acurateea este mai mic.
Deschiderea spre comunicare este o variabil individual legat de emitor: unii
participani sunt mai deschii, au mesaje mai directe i las s transpar mai mult informaie
despre ei nii, alii sunt mai nchii, mai prudeni. Diplomaii de exemplu, sunt foarte nchii,
mesajele lor trebuiesc traduse. Avem tendina de a fi mai prudeni n comunicarea cu
persoanele necunoscute i cu cele cu statut social diferit, dar frecvena contactelor favorizeaz
deschiderea. n comunicarea interpersonal exist o tendin spre simetrie n atitudinea fa de
comunicare n sensul c avem tendine de a reduce schimburile de informaii cu persoane
percepute ca nchise i invers. Comunicarea nchis are rolul de a menine diferenele de
statut i este iniiat i meninut de regul de cel favorizat.
Distorsiunea este reproducerea incorect a unei informaii obiectiv corecte prin
exagerarea aspectelor favorabile sau defavorabile, filtrarea unor aspecte, blocarea sau
omiterea complet a unor date i poate fi contient sau nu. n comunicarea ascendent,
subordonatul poate s blocheze informaia negativ important pentru scop i s exagereze
informaiile pozitive despre sine, ceea ce duce la pierderea abilitii superiorului de a discerne
informaia relevant de cea irelevant i la adoptarea unor decizii greite. Fenomenul se
produce mai ales atunci cnd E nu are ncredere n R. Superiorul are tendina de a filtra sau
bloca mai puin informaia negativ i de a exagera mai puin pe cea pozitiv. Comunicarea
descendent este afectat mai mult de control dect de distorsiune n sensul c sunt omise
informaiile nerelevante pentru subordonai.
Excesul de informaie (redundana mesajului) se produce atunci cnd E transmite
mai mult informaie dect poate recepiona R i este mai frecvent n comunicarea
organizaional dect deficitul. Organizaiile ncearc s limiteze cantitatea de informaie care
este accesibil fiecrui participant la activitate la un nivel optim prin definirea reelelor de
comunicare. Organigrama reprezint nu numai raporturile funcionale generale ntre entitile
componente ale organizaiei, ci i reelele de comunicare formal care decurg din aceste
raporturi. Dirijnd fluxul informaional prin reele prestabilite, informaia este distribuit, n
funcie de coninutul ei, doar persoanelor care au nevoie de ea pentru activitate.
Problema este de a stabili, dup caz, limita de la care ncepe excesul, aceasta
depinznd de calitile persoanei. Excesul are influen pozitiv asupra satisfaciei (persoanele
care primesc mai mult informaie sunt mai mulumite) i negativ asupra performanei reale
n munc. Individul are tendina de a dori mai mult informaie dect are n mod real nevoie
pentru c aceasta i produce un sentiment de certitudine n luarea deciziilor, chiar dac acestea
sunt de slab calitate.
Aprri fa de excesul de informaie. Atunci cnd capacitatea de recepie a
individului este depit el se apr prin omisiune (refuz s prelucreze, s decodifice o parte
din informaie), filtrare (separarea informaiei relevante de cea irelevant), aproximare
(categorizarea informaiei dup o schem simplificatoare) sau pur i simplu prin evitarea

6
informaiei. Excesul de informaie poate depinde i de coninutul sarcinii i de feedback-ul
rezultatului, dar atunci cnd el devine cronic poate fi un factor de stres.
Deficitul de informaie poate s afecteze n sens negativ performana, mai ales cnd
este legat direct de procesul muncii (persoana nu primete suficient informaie util); dar
comunicarea nu se refer numai la acest aspect, ci ea privete o serie de alte domenii:
comunicare interpersonal, cunoaterea activitii colegilor de munc, a celorlalte grupuri, a
conducerii, a obiectivelor organizaiei. Deficitul de informaie este compensat de apariia
zvonurilor: ele iau natere prin emiterea i rspndirea unor opinii de ctre un lan sau o reea
de comunicare. Distorsiunea interpretrilor este accentuat de suprapunerea i amplificarea
unor opinii ale emitorilor succesivi i de creditarea unor lideri de opinie.

4. Efectele comunicrii la nivel individual i organizaional

Climatul de comunicare este atmosfera general n care are loc comunicarea


organizaional. Climatul influeneaz att procesul comunicrii, ct i efectele sale asupra
performanei individuale i de grup i a satisfaciei. Climatul de cooperare este caracterizat
prin flexibilitate, spontaneitate, respect, empatie, ncredere reciproc, centrare pe sarcin.
Participanii sunt preocupai de rezolvarea problemelor de serviciu, se apreciaz i se respect
reciproc, nu acioneaz pe baza unor agende ascunse. Climatul defensiv este generat de
lipsa de ncredere reciproc ntre angajai, suspiciune, tendin de a-i domina i controla pe
ceilali, tendin de securizare prin recurgere la agenda ascuns (una spun i alta gndesc i
fac). Participanii sunt preocupai mai mult de conflicte i tensiuni dect de activitatea
propriu-zis, sunt manipulativi, blocheaz i filtreaz informaia i ncearc s dobndeasc
prin aceasta mai mult putere personal. Climatul de comunicare depinde nu numai de natura
organizaiei, ci i de valorile i tradiiile sale, de grupurile de putere existente i de relaiile
dintre ele, de politicile manageriale, de gradul de rigiditate al reelelor de comunicare.
Performana n munc poate fi abordat la mai multe niveluri: individual, grupal,
organizaional. Pe lng variabilele individuale care influeneaz performana (aptitudini,
competene, motivaie, trsturi de personalitate, stare de sntate) i alte variabile
organizaionale, de natur tehnic, tehnologic i de organizare a activitii (echipamente,
spaiu i orar de munc, tehnologii, management, sisteme de stimulare etc.), comunicarea
interpersonal i organizaional este considerat ca un factor important. Cercetrile au artat
c feedback-ul - cunoaterea rezultatelor imediate i finale ale activitii proprii - are o
influen pozitiv indiferent de sursa de la care provine (organizaie, efi, colegi, sarcina n
sine). Comunicarea rezultatelor are un rol informaional i totodat motivaional: centreaz
atenia pe aspectele relevante ale sarcinii, orienteaz spre comportamente dezirabile i
adecvate performanei; excesul de feedback poate deteriora performana n timp ce deficitul
poate duce la un comportament aleator i ineficient.
Pentru a evita deteriorarea performanei la nivel organizaional prin integrarea lent a
noilor angajai, unele firme au conceput programe speciale de familiarizare rapid prin
furnizarea informaiilor eseniale despre norme, reglementri, canale de comunicare, etc.
Un experiment de laborator realizat de Zand7 a demonstrat c grupurile cu niveluri
ridicate de ncredere interpersonal i cu o mai mare deschidere sunt mai eficiente n
rezolvarea problemelor i n soluionarea conflictelor. Rezultatele au fost confirmate i de un
alt studiu al lui OReilly i Roberts realizat pe 43 de echipe ale Marinei SUA i pe trupele
speciale de asalt ale poliiei, au artat c cele mai eficiente aveau i comunicarea cea mai
deschis i mai fidel (nedistorsionat).
Nu toate aspectele comunicrii contribuie egal la performan, aceleiai frecvene a
comunicrii ascendente a doi angajai fiindu-le asociate coninuturi diferite: unul furnizeaz
informaii utile deciziei, cellalt cere permanent ndrumri.
Satisfacia n munc este influenat i ea de comunicare, aa cum am artat n
paragrafele precedente: cei care au acces la mai mult informaie sunt mai mulumii, dei au
performane mai slabe, deficitul de informaie i distorsiunea creeaz insatisfacie, mai ales

7
atunci cnd este vorba de informaie util pentru munc. Excluderea de la comunicare creeaz
nu numai insatisfacie ci i nesiguran i tensiune emoional.
Eficiena activitii la nivel grupal depinde de natura reelei (formal / informal) i
de structura ei (restrictiv / flexibil). Reelele formale sunt destinate circuitului informaiilor
necesare bunei desfurri a activitii i, din acest motiv sunt i restrictive: participanii au
acces numai la acele informaii care le sunt indispensabile activitii proprii i colaborrilor
implicate. Cu ct organizaia este mai ierarhizat, cu att controlul fuxului informaional
crete. Reele restrictive, prin faptul c au circuite informaionale i reguli de comunicare bine
definite, au avantajul c permit o execuie rapid (principala raiune a unitii de comand) i
nu las loc pentru deliberri, interpretri individuale. Dezavantajul lor este legat de faptul c
nu permit dect n mic msur realizarea funciei expresive a comunicrii, au tendina de a
genera stri de insatisfacie, tensiuni, opoziie, filtrri i blocaje.
Existena reelelor de comunicare informal nu are numai efecte negative asupra
eficienei activitii. Rezistena la schimbare poate fi contracarat promovnd elemente ale
schimbrii prin aceste reele: credibilitatea informaiilor va fi crescut de asocierea lor cu
sursele informale, iar angajaii vor accepta mai uor persuasiunea i vor adera la schimbrile
propuse.

5. Strategii de comunicare organizaional

5.1. Sisteme de comunicare


Sistemele de comunicare organizaional iau natere, odat cu organizaia, att la nivel
formal, ct i la nivel informal. Un sistem de comunicare organizaional presupune existena
unor principii i norme formale (reglementri legale, regulamente interne, proceduri), tradiii,
principii, proceduri etc., de natur informal, care guverneaz procesul i rezultatele
comunicrii. La acestea se adaug reele de comunicare, mijloace i tehnici de comunicare,
roluri comunicaionale ndeplinite de actorii procesului (indivizii i compartimentele),
responsabiliti.
Un bun sistem de comunicare organizaional scris trebuie s se bazeze pe
urmtoarele principii:
Eficien: documentele trebuie s rspund nevoilor de comunicare rezultate din
activitatea practic a organizaiei; ele trebuie concepute ntr-o form simpl i clar
(acuratee), trebuie sa fie complete i ntocmite / procesate la timp. Reelele de
comunicare trebuie, la rndul lor, s fie explicit stabilite ca structur i direcie de
circulaie a informaiei. Procedurile de procesare trebuie s cuprind termene i
responsabiliti de procesare.
Transparen: toi participanii la sistemul de comunicare scris trebuie s
cunoasc coninutul i forma documentelor standardizate, coninutul i forma
orientative ale celor nestandardizate, reelele (circuitul) i procedurile de procesare
pentru fiecare document cu care lucreaz.
Responsabilitate: fiecare participant la sistemul de comunicare organizaional
trebuie s fie contient de importana asumrii responsabilitii pentru emiterea,
recepia i procesarea documentelor legate de sarcinile sale de serviciu. Stabilirea unor
proceduri standard de participare la sistemul de comunicare organizaional fixeaz n
mod clar responsabilitile i previne orice ambiguitate i pasare a responsabilitii.

5.2. Programe de comunicare


Comunicarea organizaional eficient presupune existena unor principii clare,
utilizarea unor mijloace i asigurarea bunei funcionri a reelelor de comunicare existente.
Principii
un bun program de comunicare trebuie s aib dou sensuri (asigurarea feedback-
ului);
subiectele comunicrilor trebuie s aparin sferei de interes a lucrtorilor;

8
comunicrile sunt eficiente cnd au ca obiect fapte i ineficiente cnd constau n
discursuri sau teorii;
stilul comunicrilor trebuie s fie obiectiv (nici condescendent, nici paternalist, nici
cald, emoional sau dimpotriv, vexatoriu).
Mijloace
vizite neoficiale ale conducerii la locurile de munc au un efect de calm, satisfacie
i stimulare, conducerea invizibil are efecte proaste;
discuii directe ef / subaltern;
edine scurte, n grupuri mici;
anihilarea zvonurilor prin discutarea deschis n grup.

Simptome patologice de evitat


refuzul efului de a comunica clar obiectivul de atins;
teama efului c subalternul s cunoasc obiectivele superioare;
refuzul efului de a comunica subalternilor informaiile necesare pentru a-i
ndeplini munca.

6. Influenele parametrilor organizaiei asupra comunicrii

Comunicarea organizaional difer n funcie de mrimea organizaiei, de gradul de


centralizare, de gradul de incertitudine n activitate:
n organizaiile mici comunicarea este predominant oral, realizat prin contacte
directe, orizontal i pe vertical, toi participanii au acces egal la informaie, comunicarea
scris fiind folosit mai mult n relaiile cu exteriorul;
n organizaiile mari predomin comunicarea scris, informaia circul mai lent,
este difereniat pe compartimente (nu toi participanii au nevoie n procesul muncii de
aceeai informaie, de aceea este mai practic pentru toat lumea ca ea s fie selectat n
funcie de activitate); cu ct numrul compartimentelor coordonate crete, cu att reeaua de
comunicare este mai complicat i mai ncrcat de informaie; datorit lungimii mari a
canalelor de comunicare, probabilitatea distorsiunilor este mai mare dect n cazul
organizaiilor mici, comunicarea oral este limitat la persoanele care interacioneaz direct n
procesul muncii;
n reelele centralizate de comunicare accentul cade pe comunicarea vertical
(ascendent /descendent) i distana dintre vrful i baza ierarhiei se mrete; informaia
circul prin lanuri ierarhice stabilite, dar nevoia de control difer dup tipul muncii i gradul
ei de organizare. De exemplu, la un atelier de reparaii auto (munc autonom) nevoia de
comunicare este mai mare dect la o secie de montaj semiautomatizat dintr-o fabric de
automobile, unde tactul benzii controleaz ritmul muncii i ndeplinirea sarcinilor,
simplificnd comunicarea, dar, dincolo de un grad de automatizare, defeciunile frecvente ale
utilajelor cresc nevoia de comunicare ntre participani.
reele descentralizate au o organizare predominant orizontal, cu mai puine
niveluri ierarhice; pentru integrarea prilor (unitile de munc) se folosete mai mult
comunicarea orizontal direct, n cazul cooperrii pentru rezolvarea sarcinilor de munc, iar
comunicarea vertical are ca scop predominant controlul;
gradul de incertitudine n activitate este variabil de la un domeniu la altul, de la o
organizaie la alta, dar este puternic dependent de condiiile externe organizaiei. De exemplu
o firm trebuie s fac fa schimbrilor de pe piaa produselor i a muncii, din domeniul
financiar, al tehnologiei, al resurselor de materii prime; n aceast ipostaz, deciziile strategice
devin importante pentru nsi existena organizaiei. Datorit marii variabiliti a factorilor
care sunt implicai n decizie, a imposibilitii de a-i controla, crete incertitudinea deciziei,
ceea ce atrage dup sine o nevoie crescut de comunicare intraorganizaional i mai ales

9
extraorganizaional. Comunicarea aduce informaie suplimentar i astfel este posibil
reducerea incertitudinii.

7. Comunicarea managerial

Managerul, ca persoan care gestioneaz resursele materiale, financiare i umane ale


unei organizaii i asum funcii specifice: planificare, organizare, comand, coordonare i
control. Exercitarea fiecreia din aceste funcii presupune comunicarea cu ceilali membrii ai
organizaiei i cu persoane, grupuri sociale i instituii exterioare organizaiei. Bunul mers al
ntregii organizaii, supravieuirea ei n mediul social, depind de modul n care managerul
gestioneaz o a patra resurs, de natur subtil - informaia. S-a spus: informaie = putere. De
fapt circulaia informaiei - comunicarea - este cea care leag ntre ele celelalte resurse. n i
prin activitatea sa, managerul stabilete structurile i imprim stilul de comunicare, i
consolideaz puterea. Formula de mai sus ar putea fi exprimat: comunicare = putere.
Managerul exist ca putere real n organizaie i i ndeplinete funciile comunicnd:
Planificarea activitii se bazeaz pe o ampl informare intern asupra resurselor
materiale, financiare, umane, asupra disfunciilor i problemelor interne ct i pe informare
extern asupra situaiei de pe pia, a diferitelor evenimente care afecteaz organizaia,
informare vital mai ales n condiiile unei situaii dinamice, cum este cea din societatea
romneasc n tranziie. Calitatea deciziilor luate depinde de calitatea i cantitatea de
informaie de care dispune managerul la un moment dat. Deciziile manageriale, concretizate
n obiective i planuri de realizare sunt apoi comunicate tuturor celor implicai n realizarea
lor.
Organizarea - funcie subsecvent planificrii, presupune stabilirea i atribuirea de
sarcini, determinarea structurilor funcionale, stabilirea termenelor i a parametrilor de
executare a sarcinilor (cine, ce, cum, cnd are de fcut). Alocarea resurselor organizaiei este
mediat de comunicarea intern, deci eficiena organizrii depinde, alturi de competena
managerului, de felul n care se informeaz i i informeaz pe ceilali.
Comanda - funcia cea mai sensibil determinat de comunicare - const n
direcionarea subordonailor pentru atingerea obiectivelor prin dispoziii, ordine, instruciuni.
Modul n care managerul i conduce oamenii spre obiective, delegarea responsabilitilor,
motivarea pentru munc depind de stilul de comunicare.
Coordonarea resurselor i compartimentelor funcionale pe parcursul realizrii
obiectivelor, climatul de colaborare, atenuarea tensiunilor, rezolvarea conflictelor i depind i
ele de stilul de comunicare i de tactul managerului.
Controlul const din verificarea ndeplinirii obiectivelor de ctre fiecare persoan
i compartiment funcional n condiiile prescrise (termene, calitate etc.), evaluarea
performanelor i comportamentului organizaional al angajailor. Stilul de comunicare,
relaionare i conducere se manifest plenar n interviurile de comunicare a evalurii,
discuiile de Capitolulre, analiza rapoartelor subordonailor i ntocmirea propriului raport de
activitate.
Analize ale ponderii comunicrii n activitatea managerial au artat c timpul alocat
acesteia este foarte mare i crete odat cu nivelul ierarhic. Aceast situaie pune nc o dat n
eviden importana abilitilor sociale i comunicaionale pentru munca managerului. Munca
real a managerului se concretizeaz prin roluri interpersonale, informaionale, decizionale.
Rolurile interpersonale sunt jucate de manager ca persoan de legtur ntre
organizaie i exterior, ntre membrii organizaiei, ntre diferite compartimente, ntre
persoane i compartimente / instane ierarhice. Personalitatea managerului se
manifest n fiecare dintre aceste relaii i se modeleaz prin exercitarea rolurilor.
Rolurile informaionale, manifestate prin gestionarea resursei informaie,
contribuie la cutarea i primirea de informaii (interne i din mediu) necesare
deciziilor, transmitere de informaii utile pentru ndeplinirea sarcinilor de ctre
subordonai, reprezentarea organizaiei n exterior.

10
Rolurile decizionale, implicite actului de conducere, se bazeaz pe primele dou
categorii i constau n adoptarea de strategii de dezvoltare, schimbare, rezolvarea
disfuncionalitilor pentru atingerea obiectivelor.

Exercitarea acestor roluri manageriale presupune folosirea funciilor organizaionale


ale comunicrii (informare, coordonare, control, motivare, exprimare emoional) pentru
ndeplinirea funciei de gestiune a tuturor resurselor organizaiei. Iat cteva exemple de
situaii de comunicare fr de care munca managerial ar fi de neconceput: participarea la
edine (operative, de comitet de direcie etc.), discuii telefonice cu personalul din subordine,
discuii cu alte persoane din conducere, discuii cu diferii clieni, furnizori, alte organizaii,
audiene, activiti de protocol (primirea unor delegaii din ar i din strintate), rezolvarea
corespondenei i semnarea mapei, discuii cu liderii sindicali din firm, consultarea unor
materiale de specialitate.
Scopurile comunicrii manageriale sunt strns legate de obiectivele generale ale
organizaiei: informare, comand i instruire, influenare i convingere, ndrumare i sftuire,
integrare i meninere. Managerul face s circule informaia util atingerii acestor obiective,
coordoneaz sursele intermediare de comunicare, face s ajung informaiile utile la timpul
potrivit i la persoana potrivit, folosete informaia pentru a face clare scopurile organizaiei
pentru angajai, pentru a-i cointeresa i a le crea satisfacia atingerii scopurilor. Adeziunea
angajailor la scopurile organizaiei, concertarea i concentrarea eforturilor lor se pot realiza
folosind toate formele i resursele comunicrii manageriale.
CAPITOLUL 2: COMPETENA DE A NVA

Tot auzim proverbul Cine are carte are parte ! . Dar de ce ne tot ndeamn prinii i
profesorii s nvm ?

De ce s nvei? Iat cteva rspunsuri :

Pentru c vei avea mai multe anse de a gsi un job bun n viitor s-a dovedit c persoanele
mai educate au mai multe anse de a gsi un job sau de a-l schimba dac doresc
Mai muli bani s-a dovedit c persoanele mai educate ctig mai bine dect cele mai puin
educate
Mai puin probabil de a avea probleme sociale s-a dovedit statistic c a fi educat scade
riscul criminalitii sau a problemelor financiare grave care necesit asisten social
Este distractiv n coal legi prietenii pentru toat viaa i i dezvoli competenele sociale
Pentru c este vorba de viaa ta modul n care te ocupi acum de educaia ta i va influena
n mare masur viitorul.

Dar pentru ai fi mai uor sa nvei, pentru a fi mereu la curent cu noutile, pentru a te
adapta mai repede schimbrilor i pentru a folosi aceast competen toat via trebuie s
nvei cum s nvei!

De ce s nvei cum s nvei?


Pentru c vei salva timp i vei obine rezultate mai bune
Pentru c volumul informaiilor este imens, deci va trebui s nvei n mod permanent
Pentru c evoluia tehnologic are loc foarte repede i e bine s fii adaptabil schimbrilor
Pentru c a nva s nvei este o competen pe care o vei folosi toat viaa
A nva s nvei nseamn s-i organizezi propria nvare, inclusiv prin gestionarea
eficient a timpului, a informaiilor. A nva s nvei i implica pe cei care nva s
porneasc de la cunotine i experiene de via anterioare, astfel nct s poat utiliza i
aplica cunotinele i abilitile ntr-o varietate de contexte: acas, la munc, n educaie i
formare.

11
A nva este o art i ca orice art, aceasta are cteva secrete. n paginile care urmeaz i
vom dezvlui doar cteva din acestea, restul ... le poi descoperi singur!

Drumul cel mai eficient spre nvare este prin cunoaterea


propriei persoane
a capacitii personale de nvare
a procedeelor utilizate cu succes n trecut
a interesului i cunoaterii subiectului despre care doreti s nvei

Poate fi uor pentru tine s nvei fizica sau matematica sau istoria, dar imposibil s nvei
tenis sau vice versa. Toate procesele de nvare ns, se constituie n anumii pai.
Pentru a fi adaptai unei astfel de societi, oamenii trebuie s tie cum s nvee. Modelul
tradiional al educaiei, bazat pe transmiterea cunotinelor de la vechea la noua generaie nu
mai este actual, ntruct cunostinele sunt ntr-o continu schimbare, informaiile nefiind deci
valabile pentru mult timp. Prin urmare, persoanele trebuie s se nzestreze cu abiliti de
nvare pe tot parcursul vietii, care le vor permite s se adapteze la schimbrile societii.

A nva mai bine nu nseamn doar a lua note bune. Unele note reflect munca pe care elevii
o depun acas pentru a nva.
nvm nu doar la coal, ci i n afara ei: nvm ceva din ceea ce se ntmpl cu noi, de la
colegi si prieteni, de la prini, televizor sau internet.
Dar pentru a avea succes n toate domeniile vieii, trebuie n primul rnd s afli cum poi s-i
nsueti mai bine diverse informaii.
n coal trebuie s nvei cum s nvei eficient i cum s aplici ceea ce nvei pentru a te
dezvolta personal.

Pentru a-i mbunti randamentul nvrii trebuie mai nti s-i cunoti modul specific de
nvare care sporete eficiena i bucuria n timpul aciunii de a nva. n procesul nvrii
depindem de simurile implicate n proces: vz, auz, tactil.

Pentru a afla cum sa nvei eficient trebuie s -i determini stilul de nvare i pentru asta,
trebuie doar s te gndeti cum prefer s nvei ceva nou : prin imagini, emoii, sunete,
aplicaii practice, prin participare activ, direct, contacte cu persoane diferite.
Mai precis, s-a observat c exist n principiu trei mari categorii de stiluri de nvare : stilul
vizual, stilul auditiv i stilul tactil-kinestezic.
n cele ce urmeaz i vom prezenta caracteristicile fiecrui stil de nvare i recomandri
pentru o nvare eficient.

Stilul vizual elevul caracterizat de acest stil nva mai bine folosind preponderent simul
vzului , nva mai usor cnd materialul este prezentat sub form de grafice, tabele, hri,
scheme. La lecii privete profesorul cnd vorbete, particip la discuii i i ia notie. Cnd
nva st singur ntr-un loc linitit i transcrie materialul pe foaie.

Sugestii pentru stilul de nvare vizual!


Ia notie! Cea mai eficient cale pentru o nvare de lung durat.
Privete persoana cu care vorbeti! Te ajut s te concentrezi asupra sarcinii de nvare.
Alege un loc de nvare linitit! Dac este necesar poi folosi cti, pentru a nu-i distrage
atenia din cauza zgomotului.
Unele persoane prefer n timp ce nva s asculte n fundal, o muzic linitit
Dac nu ai neles ceva din ceea ce a spus cadrul didactic, ntreb-l politicos dac i poate
repeta sau explica din nou
Cei mai muli cu acest stil de nvare nva cel mai bine singuri

12
Cnd nvei ia multe notie i explic-le detaliat, n josul paginii
Dac foloseti notiele altcuiva, rescrie-le, d-le o not personal! i vei aminti mult mai
bine!
Utilizeaz marcatoarele, culorile pentru a sublinia ideile principale!
nainte de a ncepe o sarcin/ tem pentru acas stabilete-i obiectivele i scrie-le. Afieaz-
le! S fie ct mai vizibile, s i atrag atenia, s fie uor de citit.
nainte de a citi un capitol sau o carte, treci n revist, imaginile, fotografiile, schemele,
titlurile etc.
Plaseaz-i spaiul de nvare (birou, banc, mas de lucru) departe de u i ferestre i n
faa clasei.
Noteaz-i ideile principale pe cartonae colorate apoi verific -le!
Dac este posibil, folosete diagrame, hri, postere atunci cnd studiezi, cnd ai de pregtit
o tem sau cnd faci o prezentare.
Stilul auditiv elevii caracterizai de acest stil nva cel mai bine prin ascultare i
conversaie, lucreaz mai bine atunci cnd aud informaia, i amintesc ceea ce aud i ceea ce
se spun, le plac discuiile din clas i cele n grupuri mici, i pot aminti foarte bine
instruciunile, sarcinile verbale/orale.

Sugestii pentru stilul de nvare auditiv!


Studiaz cu un prieten()! Astfel putei discuta cu acesta despre materialul de nvat, v
auzii unul pe cellalt, v clarificai.
Recitete/ spune cu voce tare informaiile pe care dorii s vi le amintii mai mult timp.
ntreab cadrele didactice dac poi prezenta temele sau munca ta ca o prezentare oral sau
pe o caset audio.
Cnd cititeti, parcurge rapid de la un capt la altul textul, privete imaginile, titlurile
capitolelor, alte indicii i spune cu voce tare ce idei sunt transmise n carte
Confecioneaz cartonae colorate cu ideile de baz pe care doreti s le nvei i repet-le cu
voce tare. Folosete culori diferite care s te ajute s memorezi
Stabilete obiectivele pentru tema de cas i verbalizeaz-le. Spunei obiectivele, etapele de
lucru cu voce tare de fiecare dat cnd ncepi rezolvarea sarcinilor.
Citete cu voce tare ori de cte ori este posibil! Ai nevoie s auzi cuvintele pe care le citeti
pentru a le nelege mai bine sensul.
Cnd faci calcule matematice, utilizeaz foi de matematic pentru a ncadra corect coloanele
i a efectua corect rezultatele, calculeaz cu voce tare.
Folosete culori diferite i imagini n notiele pe care le iei, n exerciiile din carte, n fie de
lucru.

Stilul tactil-kinestezic se refer la persoanele care nu pot sta pe loc. Ele trebuie s se mite
prin camer, s aib muzic sau televizorul incluse i aproape tot timpul sunt distrase. Tinerii
cu un astfel de stil de nvare realizeaz un proces de nvare mai dinamic, stau n picioare
cnd lucreaz, mestec gum, merg prin camer, citesc n timp ce fac exerciii, subliniaz cu
diferite culori ceea ce citesc, deseneaz fie.

Sugestii pentru pentru stilul de nvare tactil-kinestezic!

Pentru a memora, plimb-te i spune cu voce tare ceea ce ai de nvat, folosind notiele
Cnd citeti o scurt povestire sau un capitol dintr-o carte, ncearc abordarea ntregului ca
o parte. Aceasta nseamn c este de dorit s respeci urmtoarea succesiune: s urmreti
imaginile, s citeti titlurile capitolelor, s citeti primul i ultimul paragraf i apoi s identifici
emoiile i sentimentele transmise. Poi de asemenea s treci n revist scurta
povestire/capitolul, de la sfrit la nceput, paragraf cu paragraf.

13
Dac eti o fire agitat, nervoas, nu-i deranja pe cei din jurul tu. F exerciii pentru mini,
degete, picioare, tlpi, prile corpului, practic un sport, joac-te cu o minge de tenis, strnge
n pumn o minge elastic sau ceva similar.
Este posibil ca nu ntotdeauna s studiezi cel mai bine la birou sau n banc. De aceea,
ncerc s studiezi ntr-un spaiu adecvat, folosind un scaun confortabil, chiar un ezlong cu o
pern de sprijin, unde te poi relaxa n acelai timp.
Studiaz cu muzic n fundal (de ex. muzica clasic este cea mai recomandat fa de o
muzic zgomotoas, de ex. heavy-metal).
Decoreaz clasa, mediul n care lucrezii cu hrtie colorat. De asemenea poi s i acoperi
banca, biroul, masa. Alege culoarea favorit care te ajut s te concentrezi. Aceast tehnic
este numit fond de culoare.
ncearc s citeti prin folii transparente colorate, care ajut la concentrarea ateniei.
Ia frecvent mici pauze! Dar asigur-te c te ntoarci repede la lucru. Un orar eficient
cuprinde 15-25 minute de studiu, 3-5 minute de pauz.
Ca tehnic de nvare i memorare, ine ochii nchii i scrie ideea n aer sau pe o suprafa,
de ex. pe banc cu degetul. Gsete imaginea i sunetul cuvintelor n minte. Mai trziu, cnd
vrei s-i aminteti informaia, nchide ochii i ncerc s vezi cu ochii minii i s auzi ideile
nvate anterior.
Cnd nvei o nou informaie, confecioneaz cartonae colorate n care s incluzi ideile
eseniale, cuvintele cheie.
Cum ai invat s mergi pe biciclet? Cineva te-a ajutat la nceput i apoi a trebuit ca tu s
exersezi. Poi s nvei cum s studiezi n acelai fel, sau mcar ntr-o manier asemntoare.

Trebuie s deprinzi cteva abiliti pentru nvare iar apoi s le dezvoli. Aceste abiliti te
vor ajuta s nvei mai usor i s te descurci la coal, mai ales dac urmeaz s treci de la
coala general la liceu.

Sfaturi practice pentru o nvare eficient


Iat aici 6 pai pentru a nva eficient:
1. Fii atent n clas
2. Ia-i notie
3. Pregtete-te din timp pentru teste i proiecte
4. Fragmenteaz temele pe bucele, i va fi mai uor s le rezolvi
5. Cere ajutor cnd ai nevoie
6. Ai grij s te odihneti destul

1. Fii atent n clas!


Dac vei fii atent n clas, noiunile de baz vor fi fixate i i va fi mai uor s nvei.
Dac i este greu s fii atent n clas din cauza unui coleg glgios sau pentru c nu vezi la
tabl, ncearc s ii gseti un alt loc n clas. Dac nu reueti de unul singur, discut cu
profesorul care te va ajuta cu siguran.
2. Ia-i notie!
Nu tii cum s iei notie? ncepe prin a nota ceea ce scrie profesorul pe tabl. Noteaz i ceea
ce profesorul menioneaz c ar fi foarte important. ncearc s scrii ct mai inteligibil, astfel
nct s-i poi citi notiele atunci cnd vei avea nevoie. De asemenea este bine s-i organizezi
notiele n funcie de materie i subiect ca s-i fie ct mai uor s le gseti.
3. Pregtete-te din timp pentru teste i proiecte!
Nu atepta pn n ultimul moment ca s faci proiectul sau ca s te apuci de nvat pentru
testul de a doua zi. Acest obicei este obositor i nu-i permite s performezi. Cu toii amnm
lucrurile pn n ultimul moment, ns aceasta nu este cea mai bun metod de a rezolva
lucrurile. Cel mai bine este s planifici pe zile ce ai de fcut, astfel nct s nu ai parte de
surprize neplcute n ultimul moment.
4. Fragmenteaz temele pe bucele, i va fi mai uor s le rezolvi

14
Cnd ai foarte mult de nvat sau cnd ai multe teme, i va fi mai simplu s le dai de cap
dac le iei pe bucele. Aa i va fi cel mai uor.
5. Cere ajutor cand ai nevoie!
Nu poi nvta eficient dac nu nelegi materia. Pune ntrebri profesorului atunci cnd nu
nelegi ceva. Dac nvei acas i i se pare c ai nevoie de ajutor, cere-l chiar de la prinii
ti.
6. Ai grij s te odihneti destul!
Ai nvat toat seara, dar simi c nu tii nimic. Nu panica! Creierul tu are nevoie de timp
pentru a procesa informaiile pe care i le-ai dat. ncearc s te odihneti i vei vedea c nimic
nu este mai bun dect un somn odihnitor. Dimineaa vei avea mintea mai limpede i-i vei
aminti totul cu uurint.
CAPITOLUL 3: DEZVOLTAREA PROFESIONAL

Suntem martorii dar i autorii voluntari sau involuntari a unor schimbri de o


anvergur nemaintlni n istoria omenirii, se petrec schimbri profunde i rapide att n
tehnologie ct i n cunotinele tiinifice. Se apreciaz c volumul cunotinelor se dubleaz
la fiecare 10 ani (omenirea a intrat n societatea cunoaterii, a nvrii pe tot parcursul vieii).
Fenomenul globalizrii societii, a permeabilizrii granielor socioculturale a dus la
producerea de interferene, schimburi de experiene, valori, mentaliti, ceea ce a impus noi
cerine n educaie care s ajute omul n a face fa schimbrilor societii, n a se transforma
cu ajutorul educaiei ntr-un cameleon adaptat mediului. Ritmul schimbrii n toate domeniile
este deosebit de alert, genernd de-a lungul vieii active a unui individ 3-4 cicluri de
completare/schimbare a formrii iniiale. Schimbrile rapide din tehnologie i comunicare
produc efecte directe i perverse deosebit de profunde asupra forei de munc. n aceast
situaie se ridic ntrebarea dac omul este pregtit pentru ca aceste schimbri s fie orientate
spre mbuntirea existenei i spre sporirea intens a calitii vieii? Sau, dimpotriv, omul s-
a transformat ntr-o victim a pierderii de sine a societii? (Popovici Dumitru, p. 244, 2003).
Complexitatea fenomenelor din societatea modern solicit un bagaj de cunotine i
capaciti din ce n ce mai bogat. Aici intervine educaia permanent, care este un proces de
perfecionare, de dezvoltare personal social i profesional pe durata ntregii viei a
indivizilor, n scopul mbuntirii calitii vieii lor, ct i colectivitii din care fac parte
(Dave H.R., 1991, p.47). Educaia permanent are loc pe tot parcursul vieii, indiferent dac
aceasta se realizeaz ntr-un cadru formal, organizat sau ntr-un cadru informal. n acest sens
este necesar trecerea de la un ansamblu de cunotine, informaii, de competene (a ti s
faci/ s acionezi) la nvarea prin experien/ prin practic, de la transmiterea i memorarea
de informaii (informare), la formarea de abiliti, capaciti, competene. Informaia nu are
nici o valoare pentru persoanele care doresc s se dezvolte dac nu o poate utilize n practic,
indiferent dac este vorba locul de munc sau de dezvoltare personal.
Ceea ce am neles pn acum este faptul c educaia se realizeaz pe tot parcursul
vieii, ne ajut s facem fa schimbrilor i s ne adaptm. n nici un caz nu se mai pune
problema s termini o coal, s i gseti un loc de munc din care s iei la pensie,
dimpotriv, chiar dac ai un loc de munc stabil, ncepi s te perfecionezi, s acumulezi noi
cunotine i competene care sa i foloseasc la un alt loc de munc, chiar dac acest lucru se
va ntmpla n viitorul apropiat i nu imediat.
Putem s spunem c educaia permanent ne ferete de mbtrnirea timpurie din
punct de vedere cerebral i psiho-social, ne menine tinereea spiritual. Totul depinde de noi
n a ne manifesta disponibilitatea de a nva.

1. Idei preconcepute cu privire la nvarea pe tot parcursul vieii

Exist dou limite principale pentru creterea i dezvoltarea uman. Exist limita
real, practic a aptitudinii maxime a cuiva ori capacitatea potenial. Exist i limita
psihologic nu mai puin real n care fiecare om se autositueaz. Din pcate, s-ar prea c

15
barierele care ne ngrdesc i ne fixeaz cel mai bine, lanurile care ne leag cel mai strns
sunt acelea pe care ni le furim noi nine.
De ce se ntmpl astfel? De ce ne autolimitm? De ce, n ciuda evidenei contrariului,
suntem att de nepregtii, att de nspimntai s ne ncercm i s ne dezvoltm potenele?
O parte a explicaiei ar fi tradiia, datina noastr negativ i pesimist cu privire la progresul i
dezvoltarea uman. Miturile i fabulele, povetile din btrni vorbesc de incapacitatea uman
de a nva, unele din acestea sunt vechi de cnd lumea, altele le-am creat pe parcurs, de la o
generaie la alta. Sarcina fiecruia dintre noi este eradicarea unor astfel de mituri/jumti de
adevr, prin nlocuirea cu idei sntoase. Desigur c ar putea fi unele umbre de adevr n
fiecare. Miturile sau denaturarea faptelor rareori supravieuiesc dac nu conin cel puin o
umbr de adevr, suficient pentru a le ntreine. Cineva ar putea alctui o list considerabil
cu aceste mituriiat cteva care au cea mai duntoare influen:
1) Nu poi schimba natura uman omul este ceea ce este, este constant. Adevrul
este c comportamentul uman, n orientrile sale cele mai elementare, se schimb n fiecare zi,
iar personalitatea poate fi remodelat. De exemplu , ceea ce li se prea normal, firesc
prinilor notri, nou nu ni se mai pare.
2) Cinele btrn nu-l mai poi dresa - iubitorii de cini s-au grbit s demonstreze c
aceasta este o minciun. Aceasta poate fi o explicaie pentru care angajatorii caut persoane
tinere, din dorina de ai forma conform standardelor proprii.
3) Teoria nvrii cap deschis muli oameni vorbesc despre nvare ca i cum ar
fi un proces prin care ptrunderea cunotinelor n creier este oarecum forat, iar faptele sunt
turnate/ndesate n el.Concomitent cu aceasta se spune c n mintea copiilor este mai uor de
ptruns dect n cea a adulilor, lucru total neadevrat.
4) Noiunea nvrii totul este intelectul- se consider c nvarea este n
ntregime o problem a minii, omul nseamn mai mult de memorie i inteligen, omul este
o fiin cu emoii i sentimente, care au i acestea la rndul lor rol n nvare.
5) Dac nu ai un coeficient de inteligen ridicat, abandoneaz toate speranele - nici
un om rezonabil nu va nega vreodat importana capacitii intelectuale. S nu gndim ns
simplist, cum ar dac nu eti bun la matematic, eti mai puin inteligent. Conform noilor
teorii, exist mai multe tipuri de inteligen: verbal lingvistic, matematic logic, vizual
spaial, ritmic-muzical, corporal-kinestizic, interpersonal, intrapersonal, naturist.
Relaiile interumane presupun o serie de capaciti / abiliti de comunicare,
cooperare, acestea fiind reunite sub forma inteligenei sociale (James Robbins Kidd, 1981,
p.16).
Inteligena social era definit de Thorndike ca fiind capacitatea de a nelege i de a
aciona inteligent n cadrul relaiilor interumane. Gardner, n 1993, n teoria sa privind
inteligenele multiple rezerv un loc important formelor de inteligen care permit omului o
adaptare superioar la mediul social mai ndeprtat sau apropiat lui, elabornd o teorie a
inteligenelor multiple printre care menioneaz inteligena interpersonal i intrapersonal.
Inteligena interpersonal const n capacitatea persoanei de a-i nelege pe ceilali,
de a coopera mei bine cu ei.
Inteligena intrapersonal reprezint abilitatea de a te ntoarce spre sine, n
interiorul propriei persoane, putnd astfel s acionm ct mai adecvat pe scena vieii sociale.
Psihologii au artat c aceste abiliti nu sunt generate de un nivel ridicat al
inteligenei, ci ele constituie un fel de sensibilitate specific fa de practic i fa de relaiile
interumane. Astfel s-a nscut o nou form de inteligen cea emoional.
n acest sens menionm faptul c nvarea este influenat trei constelaii de
sentimente:
- Iubirea i sentimentele asociate, cum ar fi: respect, admiraie, generozitate, simpatie,
prietenie, ncurajare;
- Furie, suprare i simminte similare sum ar fi: insulta, impresia de frustrare, provocat prin
contraziceri i respingeri;
- Teama nsoit de suspiciune.

16
Prima constelaie tinde spre nvarea de calitate i durabil, iar a doua i a treia tind s
produc rezisten la nvare i uitare. Este mai greu pentru aduli s aib ncredere n forele
proprii, cu ct persoanele sunt mai n vrst cu att vor avea preri mai puin pozitive n
favoarea lor.

2. Motivarea adulilor pentru nvare

Aa cum am vzut adulii pot nva, dar vor ei s nvee? Cum poate fi captat atenia
adulilor pentru a nva? Cum pot deveni ei autodidaci eficieni i permaneni?
Cel mai utilizat termen n educaia adultului este motivaia. O definiie dup dicionar al
acesteia este ceea ce tinde s determine o persoan s desfoare o anumit aciune.Este
vorba de fora luntric, care poart denumirea de trebuine, care pot fi ordonate (dup
Maslow) n 5 niveluri binecunoscute:
1. Satisfacerea nevoilor organismului;
2. Asigurarea proteciei mpotriva suferinelor i pericolelor vieii;
3. Dragostea, afeciunea, cldura, acceptarea, un loc n grup;
4. Autoevaluarea, respectul de sine, ncrederea n sine, sentimentul de for i de
adaptare;
5. Autorealizarea, automplinirea, autoexprimarea, utilizarea capacitilor sale pentru
a fi cel care este cel mai apt pentru existen.

Autorealizarea i automplinirea nseamn s i descoperi talentele, aptitudinile, s ai


curajul s i lrgeti orizontul de interese s o iei de la nceput s faci o schimbare n sfera
socioprofesional, toate acestea fiind posibile numai dac eti deschis la nou. Pentru ca acest
lucru s se realizeze este important s identificm lista trebuinelor i nevoilor profesionale,
iar, n funcie de aceasta s trecem la fapte. Pentru aceasta este important s i rspunzi la
ntrebarea urmtoare: Ce i doreti de la un curs de calificare/recalificare profesional?; n
funcie de aceste rspunsuri (cum ar fi ctigarea/rectigarea respectului de sine, un salariu
mai bun, s lucrezi ntr-o instituie cu prestigiu etc.) vei lua friele n mn n ceea ce
privete dezvoltarea profesional personal.

3. Formarea i dezvoltarea profesional personal

Conducerea propriei dezvoltri personale nseamn a fi capabil de a:


1. Evalua propriile performane n comparaie cu cerinele slujbei voastre prezente / viitoare
prin solicitarea permanent a unui feedback din partea colegilor i/sau a clienilor;
2. Identifica un stil personal de nvare pentru direcionarea dezvoltrii competenelor
voastre;
3. Elabora un plan de dezvoltare personal i a-l aplica;
4. Utiliza diverse metode de investigare a intereselor personale n scopul dezvoltrii sau
mbuntirii cunotinelor i competenelor.
5. Identifica i exploata oportunitile de dezvoltare personal.
Dezvoltarea personal nseamn s i nelegi propriile puncte forte i puncte slabe, s
i identifici obiectivele i cum poi s te ajui pe tine nsui s le atingi. Pe parcursul definirii
competenelor din cadrul privind experiena de munc vi este necesar s identificai n fiecare
etap a evoluiei profesionale punctele forte i mbuntirile pe care le putei aplica n afara
experieniei de munc, n viitoarea voastr carier.
Dezvoltarea profesional proprie a cptat o importan tot mai mare n ultimele
decenii. n prezent este mult mai probabil s avei mai multe cariere n cadrul mai multor
organizaii, iar ceea ce n trecut era cunoscut drept scara unei cariere, astzi este o expresie
nvechit. Acum, tendina s-a ndeprtat de la ideea de urmare a unei ci prestabilite de
promovare, lucrnd pentru acelasi angajator, n schimb este mult mai posibil s ctigai

17
experiena dintr-o varietate de funcii n diferite organizaii, transfernd competenele i
experienele de la una la alta.
Probabil vei recunoate din experienele pe care le-ai avut n cadrul scolii c suntei
mai buni la anumite lucruri dect la altele. Unele vi se par uoare, la altele trebuie sa petrecei
mai mult timp cercetnd, nvnd i exersnd. Acelai principiu se aplic i carierei voastre.
Identificarea unei competene sau a unui domeniu de cunotine pe care dorii s le
mbuntii reprezint un pas, dar cu toate acestea merit s petrecei o perioad de timp
analiznd cum voi ca persoane ai putea nva cel mai eficient. Prin aceasta putei s v
direcionai modul de abordare ctre nvare i mbuntirea competenelor, fie ca acest
lucru nseamna cercetare sau strngerea de informaii de pe Internet sau participare la cursuri
de instruire interactive.
Un mod de identificare a preferinelor legate de stilul vostru de nvare este cel
descris de Peter Honey i Alan Mumford. Cercetrile pe care acetia le-au ntreprins indic
faptul c putei nva mult mai repede dac folosii stilul vostru natural de a nva.
Este important s subliniem faptul c dezvoltarea personal nu trebuie realizat
independent. Dimpotriv, feedbackul din partea colegilor, a prietenilor i mentorilor are un rol
vital n a v ajuta s identificai care sunt punctele slabe i zonele care trebuie dezvoltate.
Solicitarea unui feedback nu trebuie s fac parte doar din procesul anual de revizuire, ci
trebuie s fie o constant de-a lungul ntregii voastre activiti. Deschiderea ctre feedbackul
pe care l primii reprezint de asemenea o abilitate esential, la fel ca i disponibilitatea de a
aciona conform acestuia, n cazul n care considerati necesar. De multe ori cnd cerem
prerea celor din jurul nostru, fie c sunt colegi, membri ai familiei sau prieteni, cu privire la
propria persoan sau activitile pe care le ntreprindem ateptm ca aceste preri s fie
pozitive. Dac aceste preri nu sunt cele pe care le ateptam fie nu le lum n considerare i le
ignorm, fie selectm doar acele lucruri care ne convin. Iat de ce este foarte important ca
orice critic n ceea ce ne privete s o percepem la modul constructiv, pentru a nva i
pentru a evalua. Pn la urm noi suntem direct responsabili de propria noastr dezvoltare
chiar dac aceasta implic uneori i asumarea eecurilor i identificarea n noi a acelor lucruri
care au dus la eec, nainte de a ncepe s dm vina pe alii sau pe circumstane.

4. Conceperea unui plan de dezvoltare profesional

Odat ce ne-am analizat att prin ochii notri ct i prin ochii celorlali, este timpul s
facem un plan de dezvoltare personal. Planurile de dezvoltare personal sunt instrumente
folositoare pentru construirea unei structuri n spatele obiectivelor dumneavoastr, iar acestea
pot fi ct de simple sau detaliate dorii. Iat un exemplu:

Exemplu :

Domeniul de Pai De ce suport am nevoie? Perioada de timp


competen
Participarea la un curs Obinerea aprobrii pentru 1 luna
de formare a abilitilor curs de la managerul direct.
Capacitatea de de prezentare.
a face Obinerea acordului efului de 2 luni
prezentri Prezentarea proiectului departament pentru a m
n cadrul unei edine prezenta la edin.
interne.
Obinerea sprijinului Permanent
Identificarea altor managerului direct pentru
oportuniti de identificarea altor oportuniti
prezentare pe msur ce i obinerea feed-backului
apar.

18
Ca s folosim o analogie, am putea spune ca un Plan de carier este foarte asemntor
unui tren lung aflat in miscare. Noi naintm, ne mutm de la un compartiment la altul, de la o
clas de confort la alta, iar n diferitele momente vom vedea pe geam viaa noastr n moduri
diferite, cu lucruri/situaii/evenimente diferite. n timp ce noi naintam prin interior (ceea ce
semnific procesul de evoluie interioar a individului) trenul ne va purta i el ctre anumite
destinaii (pe care - n cazul fericit - noi am fost cei care le-am ales) lucru pe care l putem
numi evoluie social a individului!
Orice pas nainte n carier presupune anumite riscuri, care trebuie contientizate nc de la
nceput, pentru a evita riscul suprem, i anume eecul. Nici un ctig nu se obine fr efort
i fr sacrificii: mai puin timp liber, renegocierea unor valori personale, mai mult stres, mai
multe constrngeri, mai multe responsabiliti sau renunarea la micile plceri cotidiene. Doar
angajatul/viitorul angajat care i poate asuma aceste riscuri este cu adevrat pregtit pentru
un pas nainte n carier. Pentru a realiza un plan de dezvoltare profesionala propriu, trebuie
s i rspunzi la cteva ntrebri:
Ce vreau s fac? M specializez/dezvolt n meseria pe care o am sau schimb
domeniul?
Ct timp mi aloc acestei schimbri/dezvoltri?
Ct de mare este bugetul de care dispun?
Este absolut necesar o anumit certificare n domeniul respectiv? Este absolut
necesar s am o diplom?
Care sunt cunotinele i abilitile de care am nevoie?
Care sunt companiile ce ofer servicii de training i instruire n domeniul pe care
mi-l doresc?
Cte dintre acestea sunt specializate n domeniul respectiv sau au, pe lng alte
domenii, i cel care prezinta interes pentru mine? Este bun raportul calitate/pret al sesiunilor
pe care le ofer? Ce obin la finalul sesiunilor respective?
Care este experiena executiv n domeniu a trainerilor? Dar n sustinerea sesiunilor
de training?
Care sunt cunotinele pe care le pot obine i altfel dect apelnd la companiile de
training i instruire? De unde i cum m documentez?

Aceste noiuni i ntrebri vor fi inutile dac nu i doreti cu adevrat. nimeni


altcineva in locul tu nu ii va putea realiza un plan de dezvoltare profesional. Pentru ca acest
lucru s fie realizabil este nevoie de autoinstruire, respective autonvare.

5. Autoinstruirea

A nva s nvei i a dori s te perfecionezi continuu sunt cerine ale educaiei


permanente, prin care omul contemporan nva s fie el nsui, receptiv la schimbri, capabil
s le anticipeze i s se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin
autonomia sa intelectual i moral -civic.
Pentru secolul nostru, instruirea continu i implicit autoinstruirea au devenit cerine
fundamentale ale societii, determinate de creterea exponenial a informaiilor i de uzura
accelerat a acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele extraordinare ale tiinei,
tehnicii, tehnologiei i mijloacelor de informaie, de dinamismul vieii economice i sociale,
de democratizarea nvmntului, de creterea nivelului de aspiraie spre cultur i educaie,
de folosirea ct mai plcut i util a timpului liber.
Teoria lui Knowles are ca nucleu urmtoarea definiie pentru autoformare: un demers
n care individul (cel care nva s.n.) preia iniiativa, cu sau fr ajutorul altora, individul
i stabilete nevoile de nvare, i formuleaz obiectivele, i identific resursele (umane i
materiale) necesare n nvare, alege i aplic strategiile de nvare potrivite i i
evalueaz rezultatele nvrii (M. Knowles, 1975).

19
R.M. Smith consider c a nva s nvei este legat de toate situaiile de via;
principalele competene pe care un adult le folosete ca s nvee a nva sunt:
de a cunoate resursele din mediu necesare nvrii (pentru c se poate nva pe tot
parcursul vieii);
de a citi, de a scrie, de a calcula i de a asculta, de a utiliza corect
calculatorul/computerul;
de a fi la curent cu specificul proceselor educative (nvare autodirijat, nvare
prin colaborare, nvare ntr-un cadru institu-ionalizat).
Tradiional, educaia oferit de coal a fost considerat educaie formal, activitile
educative organizate de alte instituii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor etc.,
drept educaie nonformal, iar influenele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup
de prieteni, mass media etc., educaie informal. Delimitarea ntre aceste trei forme ale
educaiei este una teoretic, n practic ele funcionnd ca un complex ale crui granie sunt
dificil de trasat. Mai mult, n ultima perioad asistm la o dezvoltare i la o "formalizare" a
educaiei nonformale, care se apropie din ce n ce mai mult de spaiul colar. i coala - ca
instituie - a rspuns provocrilor sociale prin lrgirea sferei de activitate i iniierea unor
parteneriate cu societatea civil, comunitatea local sau cu diferite instituii culturale. Aceasta
deoarece nvarea nu este legat numai de coal sau de alte contexte organizate.
Concepia despre nvare are la baz ideea i observaia c un numr mare al experienelor
noastre de nvare s-au desfurat n afara sistemului de educaie formal: la locul de
munc, n familie, n diferite organizaii i biblioteci. (Pasi Sahlberg, Building Bridges for
Learning Recunoaterea i valorificarea educaiei nonformale n activitile cu tinerii). n
tabelul de mai jost putei observa cteva caracteristici ale celor trei forme de educaie:
educaia formal, nonformal i informal.

Criteriu de
Educaia formal Educaia nonformal Educaia informal
comparaie
instituii de educaie instituii culturale (teatre, familia, media, grupul
Subiectul (coli, grdinie, licee, muzee, biblioteci, case de de prieteni, oricine
educaiei (actorii universiti) cultur etc.), organizaii exercit o influen
care desfoar (instituii a cror nonguvernamentale, alte educaional
aciuni de educaie) principal misiune este instituii care au ca misiune neintenionat sau
educaia) conex educaia i cultura neorganizat
Personal didactic Personal calificat n diferite Pregtire didactic
Gradul de calificat domenii de activitate, uneori absent sau sporadic
pregtire al avnd i pregtire didactic Pregtirea nu este o
"educatorului" condiie a influenei
educaionale.
clar stabilite i gradate stabilite pentru fiecare nestabilite
Finaliti ale pe etape de studiu, pe activitate, fr o organizare pe
educaiei discipline etc. termen lung
organizat pe ani de relativ organizat pe arii de neorganizat, contextual
Coninutul colaritate (etape de interes
educaiei vrst), pe profiluri /
filiere profesionale
Modaliti de certificate recunoscute certificate de participare, fr certificare
certificare la nivel naional i, certificate de absolvire a
Iat cum putei s nvai, fr a merge neaprat la coal, ntr-un cadru
instituionalizat:
1. Citete, nu doar cri, ci i reviste, articole de ziar, site-uri, i blog;
2. Asculta sau vizualizeaz. Dac nu suntei o persoan care nva bine prin lectur,
putei asculta CD-uri sau dac suntei un tip visual, putei s apelai orice mijloc media pentru
a obine informaii din diverse domenii.
3. Fii ucenic la cineva care tie ce dorii s nvai. De exemplu, dac dorii s
nvai cum se utilizeaz software-ul computerizat de contabilitate, vei fi pe lng un

20
contabil cu experien de la care s nvai, schimbul de experien cu alte personae fiind
extreme de valoros.
4. F munc de voluntariat. Da, tiu ce spui - voluntariatul lucrul n timpul liber,
ns implicarea n diverse proiecte din cadrul comunitii te poate ajuta s descoperi noi
domenii de activitate.
5. Alturai-v unui grup de alte persoane care sunt n cutarea de a nva i de a
mbunti aceleai abiliti ca i ale dumneavoastr . Autoinstruirea i formarea profesional
continu sunt n relaie direct cu stadiile carierei.
6. Stadiile carierei - Stadiile carierei sau fazele de dezvoltare ale acesteia sunt n
strns interdependen cu stadiile vieii i cunoaterea lor ne permite s nelegem dinamica
unei cariere. S-a ncercat fixarea unei stadialiti a carierei, fr a se ajunge la un deplin acord
n acest sens.
Super (citat de M. Jigu Consilierea carierei) a elaborat o teorie a dezvoltrii
imaginii de sine implicat n comportamentele specifice alegerii profesionale. Teoria lui este
puternic influenat de principiile psihologiei dezvoltrii, iar alegerea unei profesii ne apare ca
un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existenei umane.
El consider c procesul dezvoltrii carierei parcurge cinci stadii aflate ntr-o
succesiune cronologic:
1. Stadiul de cretere (de la natere la 15 ani)
- substadiile:
a) al fanteziilor (4 10 ani) - jocuri de rol imaginative
b) al intereselor (11 12ani) conturarea aspiraiilor ctre diferite activiti
c) al capacitii (13 14 ani) domin nevoia de activitate, de munc, formare
2. Stadiul exploratoriu (15 24 ani) se caracterizeaz prin autocunoatere i
experimentare a diferite roluri.
- substadiile:
a) a tentativelor (15 17 ani) de alegere a unei ocupaii
b) de tranziie (18 20 ani) primele experiene de munc
3. Stadiul de stabilizare (25 44 ani) se caracterizeaz prin pstrarea/schimbarea
unei poziii n funcie, dac ea corespunde/nu aspiraiilor.
- substadiile:
a) de prob (25 30 ani)
b) de stabilizare (31 44 ani) are randamentul maxim i d dovad de creativitate n
munc.
1. Stadiul de meninere (45 64 ani) persoana angajat caut s-i menin stabil
i sigur poziia n lumea muncii.
2. Stadiul declinului (peste 65 ani) persoana i asum alte roluri, ndeprtndu-se
treptat de lume.
Cunoaterea stadiilor carierei are ca avantaje faptul c permite individului s se
autoevalueze, s se autoorienteze, s-i conduc singur cariera sau s aib un rol mai activ n
planificarea i dezvoltarea carierei sale ceea ce duce la creterea responsabilitilor individului
i la mbuntirea performanelor acestuia.

CAPITOLUL 4: REALIZAREA ACTIVITAILOR DE PREVENIRE I


PROTECIE
ACTIVITATILE DE PREVENIRE SI PROTECTIE DESFASURATE IN CADRUL
INTREPRINDERII SI/SAU AL UNITATII SUNT URMATOARELE:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a
sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/
echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru;
2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;

21
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinnd seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/ posturilor de
lucru;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in
fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in
planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin
in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin fisa postului;
6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si
instruire a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii
adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre
lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent,
conform prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru
aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca,
stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotarrii
Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate
si/sau sanatate la locul de munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care
este necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina
muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii
de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru
controlul noxelor in mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare,
semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. informarea angajatorului, in scris, asupra deficientelor constatate in timpul
controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si
protectie;
18. intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarrile Guvernului emise
in temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii,
zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca
este cazul, incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de
persoane competente, conform prevederilor din Hotarrea Guvernului nr. 1.146/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre
lucratori a echipamentelor de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile
de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu
echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotarrii Guvernului nr.
1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre
lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;

22
21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor
individuale de protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite, precum si in celelalte
situatii prevazute de Hotarrea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la
art. 108-177;
23. intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din
intreprindere si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din
lege;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul
vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de
prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de
prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale
altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in
acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire
si a planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii
atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea
contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu
angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor
activitati.

Scopul securitatii si sanatatii in munca il constituie prevenirea accidentelor de munca si a


bolilor profesionale prin masuri menite sa elimine, sa evite sau sa diminueze actiunea
factorilor de risc asupra organismului uman, factorii de risc specifici fiecarui element al
sistemului de munca pot fi combatuti prin masuri de prevenire, dar nu totdeauna exista o
corespondenta biunivoca intre cauza si masura de prevenire. Este posibil ca o masura de
prevenire sa elimine mai multi factori de risc sau sa fie necesare mai multe masuri pentru un
singur factor de risc.

Masurile de prevenire se grupeaza in:


1 Masuri organizatorice, care au in vedere executantul si sarcina de munca
2 Masuri tehnice, referitoare la mijloacele de productie si la mediul de munca
Principalele masuri organizatorice se refera la:
Examenul medical
Examenul psihologic
Isntruirea personalului
Propaganda in domeniul securitatii muncii
Organizarea activitatii si a locului de munca
Masurile tehnice de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale pot fi grupate
in:
Masuri de protectie intrinseca
Masuri de protectie colectiva
Masuri de protectie individuala

a) Masuri organizatorice
Examenul medical: constituie una din cele mai importante masuri de prevenire deoarece
contribuie la eliminarea cauzelor accidentelor si bolilor profesionale datorate lipsei,

23
insuficientei sau deficientei unor insusiri fizice si psihice ale executantului, respectiv
starii anormale a sanatatii acestuia.
Obligativitatea examenului medical la angajare este inscrisa in Legea 53/2003 Codul
muncii, Legea 319/2006, coroborat cu HG 255/2006 cu modificarile si completarile
ulterioare. Repartizarea la locurile de munca se face de catre un angajator cu luare in
considerare a rezultatului examenului medical, in urma caruia, avand in vedere riscurile
care caracterizeaza viitorul loc de munca, medicul de medicina muncii stabileste dac noul
angajat este apt.
In urma examenuljui medical, subiectii care au susceptabilitati la actiunea unor noxe
profesionale sau care au deficiente care pot constitui factori favorizanti pentru accidente
sunt orientati catre profesiuni sau locuri de munca fara riscuri profesionale. De asemenea,
prin examenul medical se pot depista boli profesionale intr-un stadiu incipient,
prevenindu-se agravarea sau chiar instalarea invaliditatii.
Examenul medical se efectueaza la angajare, periodic si, in functie de recomandarea
medicului, pentru a constata daca angajatul s-a adapatat la locul de munca.
Examenul medical la angajare are ca scop identificarea oricarei afectiuni care ar putea
impiedica activitatea noului angajat. Acest examen trebuie sa furnizeze informatii despre
starea de sanatate a personalului in momentul repartizarii la locurile de munca, inclusiv
aspectele carora trebuie sa li se dea atentie la examenele medicale ulterioare. Acest
examen constituie termen de referinta pentru examenele medicale ulterioare.
Examenul medical la angajare, potrivit legislatiei in vigoare trebuie sa cuprinda:
Anamneza completa (fiziologica, patologica, profesionala, heredocolaterala);
Examenul clinic: aspect general, masuratori antropometrice, temperatura, tensiune
arteriala, puls, frecventa respiratiei, tegument, mucoase, ganglioni limfatici, aparat
locomotor, aparat cardiovascular, aparat digestiv, organe genitale, sistem nervos,
tiroida, O.R.L.
Investigatii de soecialitate ale sistemelor, aparatelor si organelor.
Datele furnizate de examenul medical se compara cu caracteristicile profesiei si ale
viitorului loc de munca, din punct de vedere al cerintelor fizice, psihice si al riscurilor
profesionale. Din comparare, rezulta daca persoana examinata este:
Apta pentru orice munca
Apta pentru anumite munci efectuate in conditii normale
Apta pentru anumite munci efectuate in conditii speciale
Inapt temporar pentru orice munca
Examenul medical periodic are ca scop:
o Determinarea starii de sanatate la un moment dat;
o Stabilirea termenului de comparatie pentru aprecierea corecta a modificarilor
ulterioare ale starii de sanatate;
o Verificarea concluziilor examenului de incadrare;
o Depistarea in faza incipienta a efectelor noxelor la locul de munca, inainte de
declansarea bolii profesionale;
o Descoperirea afectiunilor neprofesioanle care constituie contraindicatii pentru o
annumita munca;
o Propunerea de masuri pentru inlaturareea cauzelor care au dus la aparitia unor boli
profesionale.
Periodicitatea examenului medical periodic este fixata pein Norme Generale de Protectie
a Muncii pentru anumite activitati si meserii.

Examenul psihologic: urmareste asigurarea concordantei dintre cerintele si sarcinile


postului de munca si capacitatile reale ale individului, asigurand astfel detectarea si
prevenirea cauzelor de ordin psihologic ale disfunctiunilor si accientelor in cadrul
sistemului de munca.
Examenul psihologic are loc in mai multe situatii, respectiv:

24
In orientarea scolara si profesionala;
In selectia profesionala;
In repartitia la locul de munca;
In avizarea mentinerii in functie;
In promovarea pe anumite locuri de munca cu nivel inalt de competenta sau cu
indice ridicat de risc;
In expertiza si recuperarea capacitatilor de munca.
Examenul psihologic are un caracter complex, utilizandu-se metode si procedee stabilite
de instantele care il efectueaza, dar avand la baza principii generale care sa impiedice
posibile distorionari, denaturari, exagerari.

Instruirea personalului: este o masura de prevenire, prin care se urmareste eliminarea


sau micsorarea numarului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficienta
cunostintelor de protectie a muncii.
Instruirea reprezinta totalitatea activitatilor organizate, pentru ca angajatii sa isi
insuseasca cunostintele si sa-si formezae deprinderile de securitatea muncii, si se
realizeaza prin intermediul proceselor de instruire.
Instruirea in domeniul protectiei muncii face parte din pregatirea profesionala si se
realizeaza prin:
Invatamantul tehnic profesional, liceal si superior
Invatamantul superior de specialitate
Invatamantul de securitate si sanatate in munca
Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze:
Instruirea introductiv generala
Instruirea la locul de munca
Instruirea periodica

Propaganda: in domeniul protectiei muncii reprezinta ansamblul de actiuni, metode si


mijloace de influentare a comportamentului uman, in raport cu cerintele de securitate a
muncii. Prin propaganda, se urmareste mai ales influentarea atitudinii necoresponzatoare
fata de pericolele si sarcina de munca prin diseminarea unor idei si informatii menite sa
consolideze opinii, atitudini si comportamente corespunzatoare, in ceea ce rpiveste
cunoasterea, respectarea si aplicarea legislatiei de sanatate si securitate in munca.
Obiectivele propagandei sunt, in principal:
Modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu cerintele de
securitate a muncii
Crearea unei atitudini corespunzatoare fata de riscuri
Influentarea receptivitatii individuale si colective fata de prevenirea accidentelor
de munca si bolilor profesioanle.
Principalele forme si mijloace prin care aceste obiective pot fi realizate sunt: informarea,
popularizarea, reamintirea, atentionare, avertizarea, mobilizarea, educarea,
constientizarea.
Cele mai eficiente mijloace de propaganda sunt mijloacele de propganda vizuala.

Organizarea activitatii si a locului de munca: in acceptiunea generala, organizarea


muncii reprezinta modalitatea de concepere a sarcinilor de munca si de repartizare a
acestora intre execuntanti, astfel incat sa asigure realizarea procesului de munca in
conditii de productivitate si de securitate.
Organizarea rationala a muncii se bazeaza pe studiul muncii si pe ergonomir si multe
dintre eproblemele pe care le solutioneaza prezinta interes si ca masuri de prevenire a
acceidentelor de munca si imbolnavirilor profesionala, astfel :

25
Amplasarea optima a locurilor de munca urmareste realizarea circuitului rational
in prelucrarea reperelor, evitarea actiunii factorilor de risc proprii mijloacelor de
productie, ai mediului de munca asupra executantilor.
Rationalizarea activitatii executantului urmareste reducerea ciclului de munca,
ocuparea optima a acestuia prin eliminarea miscarilor inutile, reducerea
distantelor pe care se executa, inlaturarea cauzelor care duc la aparitiaq si
accentuarea prematura a oboselii.
Metodele de munca ce se utilizeaza trebuie sa se bazeze pe aplicarea principiilor
ergonomice fundamentale si suplimentare ale economiei miscarii
Principiile ergonomice fundamentale sunt:
o Simetria, simultaneitatea si continuitatea miscarilor efectuate cu mainile si cu
bratele. Procesele de munca trebuie concepute astfel incat mainile executantului
sa lucreze simultan si simetric, incepand si terminand in acelasi timp gesturi
simultane cat mai continue. Solutiile tehnologice trebuie sa fie concepute asa
incat mainile sa fie eliberate de orice sarcina care poate fi facuta mult mai usor
printr-o comanda a piciorului;
o Miscarile efectuate de execuant trebuie sa fie cat mai usoarem cat mai scurte si cat
mai rare, evitandu-se pe cat posibil schimbarile bruste si repezi ale directiei
gesturilor, acest principiu, legat de cel anterior, are la baza gruparea miscarilor in
mici categorii pe criterii fiziologice si biologice. Miscarile sunt cu atat mai
obositoare, mai lente si mai imprecise cu cat ele angajeaza mase musculare mai
importante si cu cat creste lungimea miscarii.
Miscarrile executantului trebuie sa fie efectuate intr-o succesiune logica
acest lucru impune asezarea materialelor si uneltelor in zonele de lucru
astfel incat sa impuna o succesiune logica a miscarilor, necesara pentru
respectarea ritmului normal de munca;
Principiul gravitatiei imoune folosirea gravitatiei oricand acest lucru este
posibil si evitarea cazurilor cand aceasta trebuie invinsa, folosind suprafete
de lucru cu aceeasi inaltime sau prin unirea planurilor de munca;
Principiul gruparii: alimentarea, prelucrarea si evacuarea se fac dintrodata
pentru mai multe piese;
Principiul securitatii muncii orice masura tehnica organizatorica ce
regleaza economic seria miscarilor trebuie sa conduca la securitatea
muncii.
Rationalizarea activitatii axecutantului necesita si respectarea unor principii referitoare la
sarcina de munca:
Repartizarea sarcinii de munca numai executantilor care sunt apti din punct de
vedere al capacitatii de munca sa o indeplineasca
Varietatea sarcinii asigurarea unui nivel optim de varietate a sarcinii, deoarece
un nivel prea mare conduce la suprasolicitare, iar unul prea mic la monotonie,
plictiseala si, implicit, oboseala. Individul trebuie sa aiba posibilitatea de a se
odihni dupa o activitate cu grad inalt de atentie, executand operatii care solicita
foarte putina atentie si invers.
Coerenta sarcinilor intre diversele sarcini ale unui executant trebuie sa existe
legaturi logice, executarea unei sarcini sa favorizeze executarea alteia sau sa
contribuie concret la ameliorarea sarcinii globale
Durata optima a ciclului de munca
Asigurarea unui grad optim de independenta in repartizarea sarcinii
Gruparea sarcinilor
Asigurarea unui mediu fizic si psihic neobositor si nepericulos se realizeaza prin
aplicarea masurilor tehnice de protectie impotriva factorilor de risc proprii mediului fizic,
respectiv, temperatura aerului, viteza curentilor de aer, precum si prin respectarea

26
principiilor de psihologie si sociologie a muncii la realizarea unui climat de munca
motivat.
Organizarea timpului de odihna si pentru necesitati firesti poate avea un efect important
asupra capacitatii de munca, a productivitatii muncii, si, mai ales, asupra prevenirii
oboselii, care poate duce la accidentare.
Stabilirea corecta a numarului, duratei si continutului pauzelor de odihna si repartizarea
acestora pe durata unei zile de lucru, durata si perioada concediului in raport cu munca
depusa, au un efect benefic asupra recuperarii capacitatii de munca.

b) Masuri tehnice
Protectia intriseca: reprezinta integrarea principiilor de securitate cu cele de
productivitate si fiabilitate inca din faza de concepere a siastemelor tehnice, astfel
incat foecare element component este proiectat pentru a asigura, in acelasi timp,
functia de productie si cea de securitate. Protectia intrinseca este dependenta de nivelul
de dezvoltare al stiintei si de progresul tehnic.
Solutia de viitor a preocuparilor legate de protectia intrinseca o reprezinta
automatizarea completa a intreprinderilor, unde omul este exclus din desfasurarea
procesului de productie
Protectia colectiva: reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor tehnice prin care se
previne sau diminueaza actiunea factorilor de risc asupra a doi sau mai multor
executanti.
Protectia colectiva se realizeaza prin dotarea instalatiilor, masinilor, cu dispozitive si
aparate concepute cu scopul de a proteja lucratorii in timpul desfasurarii procesului de
munca.
Protectia colectiva apare ca necesara din cauza imperfectiunilor tehnologice actuale.
In functie de riscurile pe care le previn, distingem:
Metode si mijloace de detectie si analiza a noxelor chimice
Metode si mijloace de combatere a noxelor chimice si imbunatatire a
microclimei (ventilare industriala)
Metode si mijloace de prevenire a electrocutarii (electrosecuritate)
Metode si mijloace de combatere a zgomotului si vibratiilor
Metode si mijloace de combatere a electricitatii statice
Metode si mijloace de combatere a riscurilor mecanice
Metode si mijloace de prevenire a iradierii (radioprotectie)
Metode si mijloace de imbunatatire a iluminatului
Protectia individuala: totalitatea mijloacelor de protectie cu care este dotat lucratorul
in timpul lucrului alcatuieste echipamentul sau de protectie individuala.
Protectia individuala este o masura complementara masurilor de protectie intrinseca si
colectiva. Prin protectia individuala se diminueaza sau elimina actiunea cauzelor
potentiale accidentogene.
Protectia individuala estee necesara datorita:
Deficientelor tehnologiilor sau aspectul securitatii muncii
Deficientelor protectiei colective
Uzurii fizice a utilajelor in timpul proceselor de productie
Deoarece mijloacele individuale de protectie pot ele insele sa fie o sursa de
accidentare, trebuie sa indeplineasca doua conditii majore:
Sa asigure o protectie eficienta
Sa asigure confort purtatorului

27
CAPITOLUL 5: REALIZAREA SEMNALIZARII DE SECURITATE I/SAU
DE SANATATE LA LOCURILE DE MUNCA

Semnalizarea de securitate si/sau sanatate in munca reprezinta una dintre metodele


organizatorice de prevenire si se aplcia atunci cand riscurilor nu pot fi evitate sau reduse prin
mijloace tehnice de protectie instrinseeca sau colective. Angajatorii au obligatia sa prevada
semnalizarea de securitate si sa verifice existenta acesteia.
Semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata la locul de munca trebuie sa fie in
conformitate cu cerintele legale in vigoare aprobate prin HG 971/2006. Acestea cuprind reguli
si masuri obligatorii privind modurile de semnalizare su caracteristicile lor principale,
interschimbabilitate si complementaritatea semnalizarilor, conditiile de utilizare si de
mentinere a eficacitatii acestora.
In scopul semnalizarii de securitate, angajatorul are obligatia sa ia in consideratie orice
evaluare a riscurilor realizata in conformitate cu prevederile Legii 319/2006.
Respectarea semnalizarii de securitate si sanatate in munca nu trebuie sa afecteze respectare
obligatiilor legale, prevazute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la
evacuare, salvare si ajutor, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante sau
preparate periculoase, ca si alte materiale specifice.
Daca este cazul, in interiorul intreprinderilorr sau cladirilor trebuie prevazuta, conform
normelor in vigoare, semnalizarea corespunzatoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim
si aerian, daca nu este efectuata semnalizarea prevazuta prin norme.
Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de averizare, de obligare, de
salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz, in mod permanent sau ocazional.
Semnalizarea permanenta trebeuie sa se realizeze astfel:
a) Prin panouri (indicatoare, placi) si/sau culori de securitate care se refera la o intedictie,
un avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor si
la riscurile de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor;

28
b) Prin eticheta (pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau
aceasta pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin substante
periculoase; aceste mijloace trebuie plasate pe peartile vizibile, sub forma rigida,
autocolanta sau pictata si intr-un numar suficient de mare pentru a asigura securitatea
zonei;
c) Prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct b) in cazul suprafetelor, salilor
sau incintelor utilizate pentru incarcarea, descarcarea si depozitarea substantelor
periculoase in cantitati mari; mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafata
de depozitare sau pe usa de acces in hala;
d) Prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie.
Semnalizarea ocazionala trebuie sa se realizeze astfel:
a) Prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare
asuora unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o actiune
specifica sau evacuare de urgenta;
b) Prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor care
efectueaza manevre ce presupun un risc de pericol.
Angajatii si/sau reprezentantii acestora vor fi informati privind toate masurile ce trebuie luate
in consideratie in scopul asigurarii semnalizarii de securitate si/sau sanatate la locul de
munca.
Angajatorii au obligatia sa asigure angajatilor instruirea adecvata, in special prin instructiuni
precise, in ceea ce priveste semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata. Instruirea se va
axa in special pe semnificatia samnalizarii, mai ales cand acesasta presupune utilizarea
cuvintelor, precum si pe comportamentul general si specific care trebuie adoptat. Aceasta
instruirea trebuie repetata periodic, ori de cate ori se considera necesara reimprospatarea
cunostintelor salariatilor, ca urmare a unor verificari.
Angajatorii au obligatia consultarii si asigurarii pareticiparii angajatilor si/sau
areprezentantilor acestora in problemele referitoare la semnalizarea de securitate si sanatate la
locul de munca. Aceasta consultare se face prin mijloace diverse, inclusiv in cadrul
Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca.

Semnificatia culorilor de securitate este urmatoarea:


Culoare Semnificatie
Rosu Interzicere, oprire
Galben Atentie, risc pericol
Albastru Obligativitate, informare
Verde Siguranta

Semnificatia formelor geometrice este urmatoarea:


Forma geometrica Semnificatie
Rotunda cu diagonala (rosie) Interzicere
Rotunda Obligativitate
Triunghiulara Avertizare

Angajatorii sunt obligati sa verifice eficienta semnalizarii astfel incat aceasta sa nu fie
insuficienta, confuza, gresita sau excesiva. De asemenea, trebuie verificata periodic existengta
si functionarea semnalizarii.
Semnalizarea prin panouri: se face pentru: interzicere, avertizare, obligativfitate, salvare sau
prim ajutor.
Panourile trebuie confectionate dintr-un material cat mai rezistent la socuri si intemperii.
Caracteristicile de culoare si marime trebeuiesc adaptate astfel incat sa asigure o vizibilitate si
intelegere cat mai buna.

29
Panourile trebuie amplasate la o inaltime si un unghi de vedere care sa asigure o vizibilitate
cat mai buna, tinandu-se seama de veentualele obstacole, trebuie amplasate la intrarea intr-o
zona in cazul unui risc gerenal, in imediata apropiere a unui obiect ce trebuie semnalat, sau
in imediata apropiere a unui risc determinat. Locul trebuie bine iluminat, accesibil si vizibil.
In cazul in care conditiile naturale de iluminat sunt precare, panoul trebuie iluminat sau, dupa
caz, prevazut cu culori fosforescente sau reflectorizante.
Pictogramele trebuie amplasate la mijlocul panoului, iar textul in partea de jos a panoului.
Semnalizarea pe recipiente si conducte: trebuie efectuata cu etichete conform prevederilor
OUG 200/2002 aprobat de Legea 451/2001.
Semnalizarea trebuie sa fie: amplasate pe partea vizibila a recipientului sau a conductei,
trebuie sa fie rigida, autocolanta sau pictata. Etichetele sau celelalte mijloace de semnalizare
trebuie amplasate in vecinatatea locurilor care prezinta cel mai mare pericol ca: zonele de
racordare si vanele.
Salile unde sunt amplasate mai multe conducte si recipienti trebuie semnalizate printr-un
panou. In caz ca niciunul nu este adecvat se va utiliza panoul pericol general.
Semnalizarea privind identificarea si localizarea mijloacelor de stins incendiu. Pentru
localizarea mijloacelor de stins incendiu se utilizeaza o culoare, respectiv culoarea rosie si
prin amplasarea unui panou de localizare.
Aceste panouri au forma dreptunghiulara sau patrata, care la mijloc au o pictograna de culoare
alba, pe fond rosu (partea rosie reprezentand cel putin 50% din suprafata panoului).
Semnalizarea obstacolelor, a locurilor periculoase si pentru marcarea cailor de circulatie.
Obstacolele si locurile periculoase din interiorul intreprinderii se semnalizeaza prin benzi de
dimensiuni egale, cu culori galben-negru sau alb-rosu, inclinate la 45. Amplasarea acestor
marcaje se face pe acele obstacole si locuri periculoase unde lucratorii au acces in timpul
lucrului.
Semnalizarea prin lumini. Aceasta semnalizarea trebuie sa produca un contrast luminos fata
de mediu, fara orbire prin intensitate prea mare sau vizibilitate redusa prin iluminare
insuficienta. Suprafata care emite semnalul luminos poate fi uniforma, culoarea emisa avand
semnaificatia culorilor aratata anterior sau poate fi o pictogramna pe un fond determinat.
Semnalul poate fi continuu sau intermitent, durata si frecventa sa ffiind aleasa in functie de
nivelul pericolului sau al urgentei pe care o impune, astfel incat sa asigure o buna percepere a
mesajului si sa evite confuziile.
In cazul in care semnalul luminos este utilizat pentru un pericol grav, functionarea acestuia
trebuie supravegheata sau prevazuta cu un bec de rezerva.
Semnalizarea acustica. Semnalul trebuie sa aiba: un nivel sonor, considerabil mai inalt decat
cel al mediului ambiant, astfel incat sa nu fie excesiv de suparator sau sa nu poate fi auzit; sa
poate fi recunoscut si diferentiat usor fata de alte semnale ambientale prin durata impulsului si
numarul acestora.
Semnalizarea prin comunicare verbala. Aceasta semnalizare insemna transcrierea, prin
limbaj, a unor texte scurte, grupuri de cuvinte izolate, eventual codificate. Mesajele verbale
trebuie sa fiee cat mai scurte si clare, difuzate direct prin vocea umana sau amplificata cu
ajutorul unor dispozitive.
Pentru asigurarea eficientei comunicarii, persoanele implicate trebuie sa cunoasca bine
limbajul utilizat. Exemple de cuvinte cod: start, stop, riddica, coboara, inainte,
inapoi, dreapta, stanga, pericol, repede. Aceste cunvinte cod pot fi utilizate
impreuna cu gesturi semnal.
Semnalizare prin gesturi semnal. Acest tip de semnalizare inseamna transmiterea unor
instructiuni de la un agent de semnalizare la un operator cu ajutorul bratelor. Gesturile trebuie
sa fie simple, ample, usor de executat si de inteles si sa nu poata fi confundate.
Agentul de semnalizare trebuie sa vada direct, in caz contrar se prevad mai multi agenti de
semnalizare, pentru ca manevrele efectuate de operator sa fie facute fara a exista vreun
pericol.

30
In cazul in care operatorul nu a inteles foarte clar gestul semnal, acesta nu trebuie sa execute
manevra, asteptand noi instructiuni.
Agentul de semnalizare trebuie sa poarte elemente de recunoastere adecvate ca de exemplu:
vesta, casca, mansoane, banderole, palete.
Gesturile semnal pot fi cele recomandate in reglementarile nationale sau diverse coduri
aplicate intr-o activitate sau chiar intreprindere.

Propaganda in domeniul securitatii muncii


Alaturi de instruire si selectie profesionala, propaganda constituie o importanta masura
organizatorica de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale. Ea consta intr-un
ansamblu de actiuni, metode si mijloace de influentare a comportamentului uman in raport cu
cerintele de securitate ale muncii.
Prin propaganda se urmareste, in principal, eliminarea factorilor de risc care decurg din
atitudini necorespunzatoare fata de pericole si sarcina de munca, din compartimentele riscante
in general.
Propaganda constituie principala cale de diseminare a unor idei si informatii menite sa
consolideze opinii, atitudini si comportamente corespunzatoare in ceea ce priveste
cunoasterea, respectarea si aplicarea legislatiei de securitate a muncii.
Principalele obiective ale activitatii de propaganda in domeniul securitatii muncii pot fi
formulate astfel:
Modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu cerintele de
securitatea muncii
Influentarea si corectarea caractweristicilor personale si colective care pot conduce la
accidente de munca
Cultivarea instinctului de securitate (autoaparare) individuala si colectiva in procesul
muncii
Promovarea unei atitudini crespunzatoare fata de riscuri
Crearea si mentinerea unei dispozitii de receptivitate individuala si colectiva pentru
activitatea concreta de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale.
Transpunerea in practica a acestor obiective se realizeaza prin: informare, popularizare,
reamintire, atentionare-avertizare, mobilizare, educare (amendare a actelor de inCapitolul, a
aspectelor negative in aplicarea si respectarea normelor de securitate a muncii, formarea
opiniei de masa, etc.) , constientizare. Pentru realizarea, in ultima instanta a unei atitudini si
opinii constiente in prevenirea accidentelor de munca si bolilor profesionale, propaganda in
domeniu securitatii muncii trebuie sa evidnetieze factorii de risc ce apar ca urmare a
neaplicarii masurilor sau incalcarii normelor de securitate a muncii, sa prezinte, in mod
convingator, realitatea, adevarul, sa mobilizeze personalul in activitatea de prevenire a
accidentelor de munca si bolilor profesionale.
Formele si mijloacele prin care se concretizeaza activitatea de propaganda in domeniul
securitatii muncii la nivelul unitatilor economice sunt diverse. Exemple: conferinta,
simpozionul, consfatuirea, concursul, festivalul, afisul, macheta, panoul, publicatii speciale,
filmul, emisia TV, brigada artistica, informarea, pliantul, gazeta de perete, instructiunea scrisa,
expozitia, brosura, mulajele grafice, fotomontajele, etc.
O influenta deosebita asupra celor carora li se adeseaza o au mijloacele de propaganda
vizuala. Eficienta acestora este in maree masura determinata de nivelul realizarii grafice, care
trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
i. Claritate si expresivitate a imaginii, pentru a fi inteleasa usor, chiar daca nu exista un
text care sa o exepliciteze; la realizarea grafica a imaginii se va tine seama de faptul ca
partea de jos a acesteia este privita de circa 10 ori mai mult decat jumatatea de sus, iar
centru imaginii capteaza atentia de circa 2 ori mai mult decat extremitatile
ii. Corelatia dintre imagine si text, astfel ca textul sa sustina mesajul transmis prin
imagine;

31
iii. Completarea imaginii cu ajutorul textului; in cazurile in care tema propusa nu poate fi
ilustrata explicit, imaginea trebuie realizata grafic, astfel incat aceatsa sa retina atentia,
sa o canalizeze asupra textului;
iv. Concizia si claritatea textului; cu cat un text este mai scurt, cu atat el va fi retinut mai
usor. S-a demonstrat ca un text de cinci cuvinte este retinut in proportie de 65%, in
timp ce unul de 10 cuvinte doar in proportie de 21%.
v. Utilizarea unei culori adecvate; sa se tina seama de influenta combinatiilor de culori
asupra senzatiilor subiectului, a perceperii iamginii si a lizibilitatii textului de la
distanta.
In cazul materialelor scrise (brosuri, pliante, etc), valoare propagandistica deosebita o au
prima si utlima pagina; importanta deosebita prezinta caracterul literelor, intervalele dintre
ele, utilizarea contrastului, a spatiilor albe,a chenarului si culorilor, marimea figurilor, etc.
In ansamblul mijloacelor de propaganda vizuala in domeniul protectiei muncii, afisul este cel
ami adesea utilizat si nu in rere cazuri, cu influenta educativa ridicata. Pentru a fi eficace, este
necesar ca afisul sa fie realizat intr-o grafica simpla, originala, reprezentand numai elemente
care au legatura directa cu scopul urmarit. El trebuie sa fie atractiv, viu colorat si realizat intr-
o maniera grafica care sa-l faca usor de inteles de la prima vedere, sa nu constituie enigme sau
subiecte de gandire pentru privitori.
La realizarea afisului pe probleme de securitate a muncii trebuie sa se tina seama de
urmatoarele cerinte:
Subiectul afisului trebuie sa fie corect utilizat grafic, fara greseli tehnice, subliniindu-
se elementul principal al temei si suprimandu-se detaliile nesemnificative
Afisul trebuie sa fie realizat in culori vii, pe cat posibil contrastante si in concordanta
cu subiectul. In general, se recomanda sa se utilizeze culori deschise pentru situatiile
pozitive si culori inchise pentru situatiile negative. Textul trebuie scris intr-o culoare
care sa contrasteze cu fondul afisului, iar dimensionarea loterelor sa fie astfel aleasa
incat sa permita citirea textului de la 4-5 m departare. Pe cat posibil, textul trebuie sa
fie concis, scurt, eventual pe o singura linie, sprea a fi cuprins dintr-o singura privire:
de regula, se va plasa in partea inferioara a afisului;
Este indicat ca subiectul sa cuprinda 60% din suprafata afisului, lasandu-se margini
suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
Marimea afisului este variabila si se alege in functie de scopul urmarit si de locul in
care va fi expus. Pentru incaperi si hale industriale se recomanda afise de marime
mijlocie, 50x70 cm, in timp ce in exterior si in general in aer liber se recomanda afise
de dimeniuni mari, sub forma de panouri.
Afisele pe probleme de protectia muncii sunt de multe feluri: unele pot prezenta imagini
pozitive, care sa popularizeze metode corecte de lucru, altele pot avea la baza imagini
negative, care sa dezvaluie modalitati incorecte de lucru, sau pot fi alcatuite din imagini
combinate: pozitive si negative. De obicei, in acest utlim caz, imaginea negativa (mult mai
mica) se inscrie intr-un medalion. Se recomanda utilizarea simultana a tuturor acestor trei
categorii de afise, proportia optima fiind, dupa parerea unor specialisti, de 60%, 15% sim
respectiv 25%.
Textele afiselor pot fi inddicative, de interzicere, de prevenire si combinate.

32
CAPITOLUL 6: INSTRUIREA LUCRTORILOR N DOMENIUL SNTII
I SECURITII N MUNC

1. Informatii generale privind instruirea


Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca reprezinta ansamblul de activitati
organizate prin care se urmareste insusirea cunostintelor si formarea deprinderilorde
securitatea muncii.
Statisticile accidentelor de munca arata ca, intr-un numar covarsitor de mare de cazuri,
executantul a fost vinovat de producerea accidentuluifie din necunoasterea sau nerespectarea
normelor de securitate a muncii fie din necunoasterea modului in care trebuie utilizate
mijloacele tehnice puse la dispozitie pentreu realizarea sarcinilor de productie.
Pregatirea si instruirea personalului este mijlocul prin care se poate influenta hotarator, in
sensul scaderii, atat numarul accidentelor de munca cat si al inbolnavirilor profesionale.
Considerata una din cele mai importante masuri de prevenire, instruirea are ca scop
eliminarea sau micsorarea numarului erorilor umane care decurg din lipsa sau ineficienta
cunostintelor de protectia muncii. Ea se realizeaza practic prin intermediul proceselor de
instruire- procese de transmitere a informatiei de securitate si sanatate in munca.
Continutul procesului de instruire este format din totalitatea informatiilor aferente sferei
securitatii si sanatatii in munca, prin asimilare si repetare, conduc la formarea
comportamentuluinormal, optim, in munca, dezvolta orientarea corecta fata de riscuri si
stimuleaza capacitatea de mobilizare in raport cu acestea.
Forme de instruire
Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca face parte din pregatirea profesionala si
se realizeaza prin:
Invatamantul tehnic profesional (liceal si superior), care urmareste asigurarea unei
pregatiri generale privind protectia muncii a populatiei potential active;
Invatamantul superior de specialitate, prin care sunt pregatiti specialistii in protectia
muncii;
Instructajul de securitate si sanatate in munca, prin care se constituie pregatirea
specifica a activitatii desfasurate a populatiei active.
Primele doua forme de instruire se realizeaza in baza unor cursuri de specialitate incluse in
programa analitica in invatamantul tehnic de toate gradele, a cunostintelor de protectia muncii
predate in cadrul unor discipline tehnice, precum si a unor cursuri de formare a specialistilor.
In unele tari, primele notiuni generale de securitatea muncii sunt induse populatiei inca din
faza prescolara si de invatamant mediu.

2. Instruirea privind securitatea si sanatatea in munca


Potrivit legislatiei, angajatorul este obligat sa asigure si sa controleze prin personal propriu,
cunoasterea si aplicarea, de catre toti angajatii si participantii la procesul de munca, a
masurilor tehnice, sanitare si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in
domeniul protectiei muncii, sa asigure materiale necesare educarii si informarii angajatilor, sa
asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care
aceasta va fi expusa. De asemenea, legea impune angajatorului sa asigure pe cheltuiala unitatii

33
instruirea, testarea, si perfectionarea profesionala a persoanelor cu atributii in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
Instruirea privind securitatea si sanatatea in munca la nivelul unitatii se efectueaza fie in
cadrul unitatii, fie in afara sa, in functie de posibilitati, in timpul programului de lucru, fara ca
cei instruiti sa suporte costul instruirii.
Instruirea se face de catre specialisti care trebuie sa utilizeze mijloace, metode si tehnici de
instruire adecvate (expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diafilme,
proiectii la retroproiector, instruire asistata de calculator ).
Angajatorii au obligatia de a asigura baza materiala pentru o buna instruire , respectiv,
mijloace audio vizuale si materiale de instruire, testare ce trebuie sa fie la dispozitia
specialistului care face instruirea.
2.1. Instruirea introductiv- generala
Scopul instruirii introductiv generale este de a-i informa pe cei carora li se adreseaza despre
activitatile specifice unitatii respective si despre principalele masuri securitate aplicabile,
existente in normele aflate in vigoare sau dispuse de conducatorul intreprinderii, care trebuie
respectate in timpul lucrului in vederea eliminarii sau reducerii riscului.
Instruirea introductiv generala se face:
noilor incadrati in munca, angajati cu contracte de munca, indiferent de forma
acestora;
celor transferati de la o unitate la alta;
celor veniti in unitate ca detasati;
elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor pentru practica
profesionala;
persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii;
persoanelor angajate ca angajati sezonieri, temporari sau zilieri;
persoanelor delegate in interesul serviciului;
persoanelor care viziteaza sectoare productive;
lucratorilor pusi la dispozitie de catre un agent de munca temporara.
Instruirea introductiv generala se face in spatii special amenajate, de angajator (in cazul in
care acesta si-a asumat atributii in domeniul sanatatii si securitatii in munca), de lucratorii
desemnati,de catre lucratorii de la serviciile internede prevenire sau de catre reprezentanti ai
serviciului extern contractat de catre angajator.
Instruirea introductiv generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv generale depinde de specificul activitaii, complexitatea proceselor
tehnologice, de gradul de mecanizare si automatizare si nivelul de pregatire a noilor incadrati.
Aceasta durata se stabileste prin instructiuni proprii si ju va fi mai mica de 8 ore. Sunt
exceptate de la aceste prevederi persoanele care viziteaza sectoarele productive, carora li se
vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire din unitatesi care vor fi
insotite pe toata durata vizitei.
In cadrul instructajului introductiv general se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:
riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
legislatia de securitate a muncii in vigoare;
consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectie a muncii;
masuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, interventie, evacuare si prim
ajutor.
Continutul instruirii introductiv generale si programul de desfasurare se intocmesc de catre
persoanele cu atributii in domeniu si stabilite de angajator.
In prima parte a instruirii se prezinta celor care se instruiesc, regulile de securitate a muncii,
rolul acestora in prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.
De asemenea se prezinta prevederile din Codul muncii si prevederile din Regulamentul intern,
cu scopul de cunoastere a indatoririlor pe care lucratorii le au precum si drepturile stabilite in
favoarea lor.

34
In cea de-a doua parte a instruirii se face prezentarea regulilor tehnice specifice unitatii,
punandu-se accentul pe: circulatia in interiorul unitatii, restrictii, cunoasterea semnalizarii de
securitate, respectarea normelor de prevenire a incendiilor, manipularea maselor, curatenia la
locurile de munca, igiena muncii si igiena corporala.
Instruirea se incheie cu mentionarea faptului ca angajatii sunt obligati sa cunoasca si sa
respecte normele de securitate si sanatate in munca, sa actioneze astfel incat sa nu puna in
pericol persoana proprie sau pe cei care vin in contact, sa participe la toate actiunile de
securitate si sanatate in munca organizate de angajator, sa furnizeze informatii solicitate de
organele statului in legatura cu producerea unor accidente si despre care au cunostinta.
Dupa terminarea perioadei de instruire introductiv generale, personalul instruit va fi supus
verificarii cunostintelor de securitate a muncii pe baza de teste.
Rezultatul verificarii se consemneaza in fisa individuala de instruire, urmand ca lucratorul sa
se prezinte la locul de munca pentru instruirea la locul de munca.
Daca persoana instruita dovedeste ca nu si-a insusit cunostintele prevazute pentru aceasta
forma de instruire, nu va putea fi repartizata in munca urmand a i se face o noua instruire.
Nu vor fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductiv
generala.
Niciun lucrator, indiferente daca este permanent sau nu, nu va fi admis la lucru fara efectuarea
instruirii generale.
In cazul accesului ocazional al unor persoane venite in interes de serviciu, vizite cu caracter
didactic sau de alt gen si care nu sunt incadrate in unitatea respectiva, instruirea introductiv
generala poate fi redusa atat in ceea ce priveste volumul cunostintelor predate cat si ca durata.
Conducatorul intreprinderii va insarcina persoana care va insoti vizitatorii sa le faca o insusire
succinta asupra specificului unitatii si locurilor de munca respective, la care vor avea acces, a
masurilor de securitate a muncii ce trebuie sa fie respectate pe parcurs si la locurile de munca,
luand si masuri de echipare a lor cu mijloace de productie corespunzatoare desfasurarii vizitei
in conditii de securitate. In acest caz, se va intocmi fisa colectiva de instruire care va fi
semnata de vizitatori.
In situatia in care in unitate se desfasoara o vizita cu caracter oficial sau vizita este efectuata
de persoane din alte tari, raspunderea luarii masurilor de protectie revine delegatului numit in
mod special in acest scop. In acest caz, nu este necesara intocmirea fisei colective de instruire,
dar delegatia va fi insotita permanent de persoana anume desemnata, care va furniza indicatii
pe toata durata vizitei.
2.2. Instruirea la locul de munca
Dupa efectuarea instruirii introductiv generale, persoana nou angajata in intreprindere este
repartizata la locul de munca unde i se efectueaza instruirea la locul de munca.
Instruirea la locul de munca are ca scop prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire
specifice locului de munca unde este repartizata persoana respectiva.
Instruirea la locul de munca se face tuturor persoanelor carora normele prevad ca li se face
instruirea introductiv generala si, in plus, personalului transferat de la un loc de munca la altul
in cadrul aceleiasi unitati, in grupe de maximum 20 de persoane si se efectueaza de catre
conducatorul direct al locului de munca respectiv.
Durata instruirii la locul de munca depinde de complexitatea echipamentului tehnic sau a
locului de munca la care se va lucra si nu va fi mai mica de 8 ore repartizate pe timpul
perioadei de lucru de proba. Aceasta durata se stabileste de seful compartimentului respectiv
(atelier, sectie, sector etc. ) impreuna cu angajatorul/ persoana desemnata/ serviciul intern/
serviciul extern de securitate si sanatate in munca.
Instruirea la locul de munca se efectueaza pe baza tematicilor de instruire, a instructiunilor
proprii elaborate pentru locul de munca la care va lucra persoana respectiva. Se vor efectua
exercitii practice privind utilizare echipamentului individual de protectie , a mijloacelor de
alarmare , interventie, evacuare si prim ajutor.
Instruirea la locul de munca cuprinde informatii privind:
prevederi nationale de securitate a muncii;

35
riscurile de accidentare si imbolnavirile profesionale specifice locului de munca;
prevederile instructiunilor proprii;
masuri de prim ajutor in caz de accidentare.
Lucratorului i se vor prezenta: procesul tehnologic la care va participa, tipul utilajelor,
instalatiilor, mecanismelor, dispozitivelor, sculelor etc. pe care le vor folosi, modul de
organizare a locului de munca, partile periculoase ale echipamentelor folosite, modul corect
de operare cu acestea, modul de utilizare a materialelor inflamabile sau toxice, modul de
actiune in caz de incendiu s.a.
Prezentarea problemelor se face pe baza unui material scris.
Se recomanda ca instruirea la locul de munca sa fie cat mai pe intelesul celor instruiti si cat
mai convingator, folosind un limbaj si un vocabular adaptat pregatirii celor instruiti.
Instruirea la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe
care persoana respectiva o va desfasura.
De o mare importanta este siefectuarea de exercitii privind utilizarea echipamentului
individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, evacuare si de prim ajutor.
Dupa terminarea instruirii la locul de munca, persoana instruita va fi supusa unor testari, chiar
daca prevederile actuale nu prevad in mod expres acest lucru ca la instruirea introductiv
generala, pentru a vedea intr-adevar daca aceasta are cunostintele necesare pentru
desfasurarea lucrului fara probleme.
Admiterea definitiva la lucru a persoanei instruite se va face numai dupa ce seful ierarhic
superior celui care a facut instruirea a verificat ca persoana supusa instruirii si-a insusit
cunostintele de securitate si sanatate in munca.
2.3. Instruirea periodica
Instruirea periodica se face intregului personal si are drept scop reinprospatarea si actualizarea
cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Aceasta instruire se completeaza in
mod obligatoriu cu demonstratii practice.
Responsabilitatea efectuarii instruirii periodice revine conducatorului locului de munca.
Intervalul intre doua instructaje periodice pentru angajati va fi stabilit prin instructiuni proprii,
in functie de conditiile locului de munca respectiv, dar nu va fi mai mare de 6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instructaje periodica va fi de cel
mult 12 luni.
Potrivit normelor, rezulta ca angajatorul trebuie sa stabileasca prin instructiuni proprii la ce
interval de timp va efectua instruirea luand in considerare conditiile de munca, riscurile
specifice, categoriile de personal avute in vedere s.a.
Instruirea periodica se face suplimentar celui programat in urmatoarele cazuri:
cand un angajat a lipsit peste 30 zile lucratoare;
cand s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele tehnice ori s-au
adus modificari la echipamentele existente;
cand au aparut modificari ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca sau ale
instructiunilor proprii de securitate a muncii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau
aparitiei de noi riscuri in unitate;
la executarea unor lucrari speciale.
Instruirea periodica se efectueaza pe baza unei tematici care se pastreaza de persoana care
face instruirea.
3. Alte informatii privind mijloacele de instruire
Pentru completarea instruirii realizata in intreprindere se mai practica informari, filme,
conferinte etc. ,pe teme de securitate a muncii.
Transmiterea informatiilor la subiectii supusi procesului de instruire se face utilizand mijloace
in cadrul unei metode de instruire.
Mijloacele de instruire sunt reprezentate de totalitatea aparatelor audiovizuale ( magnetofon,
casetofon, radioreceptor, cineproiector, televizor, video, diaproiector, retroproiector), a

36
materialelor didactice ( tabla, planse, pliante etc.), si demonstrative ( machete, diapozitive,
mijloace individuale de protectie etc.), care pot fi intrebuintate in procesul de instruire.
Printre materialele didactice utilizate in procesul de instruire, rolul principal il detin
manualele, cursurile si testele cu caracter general si specific de protectia muncii, diapozitivele
diafilmele, panourile grafice, filmele.
In ultimul timp, filmul, ca mijloc audiovizual de educatie, s-a impus tot mai mult, datorita
calitatilor sale deosebite de a influenta afectiv spectatorul. Realizand o sinteza intre
perceptibilul vizual si cel auditiv, el actioneaza asupra mecanismului de baza al cunoasterii,
ceea ce permite o mai buna sensibilizare a subiectului( spectatorului) la continutul mesajului
transmis si deci la insusirea corecta si cat mai completa a acestuia. Totodata, filmul permite
transmiterea mesajului unui numar mare de subiecti, atat simultan, cat si prin repetare. Pe
langa acestea, mai prezinta si alte avantaje:
largeste aria de intelegere a fenomenelor, proceselor, din activitatea productiva,
punand accentul pe cerintele de securitate a muncii;
prezinta informatia intr-o forma accesibila, usor de asimilat, la obiect si completa;
continutul sau informational poate fi adaptat la nivelul de pregatire profesionala a
cursantilor;
se apropie cel mai mult de realitate, subiectul avnd posibilitatea sa vada pe viu
fenomenul prezentat, dandu-i-se senzatia ca este pus direct in contact cu realitatea,
putand concretiza si notiuni abstracte, altfel mai greu accesibile;
are capacitatea de areda fenomene, procese, care se petrec in realitate extrem de rapid
sau nu pot fi demonstrate direct, fiind inaccesibile in mod normal.
Filmul destinat activitatii de securitate a muncii poate fi clasificat dupa mai multe criterii:
a. dupa conditiile de realizare:
film profesionist ( realizat de studiorile de specialitate);
film semiprofesionist ( realizat de utilizatori cu mijloace proprii, cu
concursul unor specialisti);
film de amatori ( realizat de cinecluburi);
b. dupa latimea peliculei:
film pe banda normala ( de 35 mm);
film pe banda ingusta ( de 16 mm);
film pe banda de 8 mm;
film pe caseta video.
c. dupa continut si destinatie:
film de instructaj;
film de opinie;
film documentar tehnic.
Cu toate facilitatile sale, filmul nu poate insa inlocui materialele clasice-manualul, cursul,
singurele care pot oferi o imagine completa si aplicatii detaliate asupra intregii tematici a
securitatii muncii.
Metoda de instruire desemneaza ansamblul demersurilor instructorului in vederea transmiterii
si receptionarii informatiei de catre subiectul supus procesului de instruire; ea contine anumite
reguli si principii referitoare la procedeele utilizate, etapele parcurse, succesiune acestora etc.
Metoda, inteleasa ca un complex de acte sau procedee didactice cu o succesiune logica,
planificata si indreptata spre un scop, constituie instrumentul operativ de care dispune
instructorul in demersul sau educational, ea reprezentand latura pedagogica a procesului de
instruire.
In principal, metodele folosite pentru instruirea in procesul muncii sunt urmatoarele:
Metode de asimilare - totalitatea modalitatilor prin intermediul carora subiectii instruirii sunt
ajutati sa-si insuseasca cunostintele de protectia muncii, sa le fixeze si sa-si formeze priceperi
sei deprinderi, deci sa le inteleaga, sa le prelucreze si sa le aplice in practica in raport cu
cerintele de securitatea muncii. Metodele de asimilare pot fi: active ( cursantul este mobilizat

37
sa participe direct la actul de instruire; instructorul doar asista, dirijand activitatea); intuitive
( ce contribuie la formarea unor notiuni concrete, a unor reprezentari si modele operationale
etc., in care, functia de receptie se realizeaza direct, nemijlocit, intre cursant si mesajul dat);
verbale ( care utilizeaza cuvantul vorbit si/sau scris).
Metode de verificare prin care se urmareste surprinderea performantei in instruire a
individului la un moment dat- convorbire, chestionare verbala, lucrari de control, masini de
testare, teste de cunostinte etc.
Metode de urmarire prin care se asigura feed-back-ul cu ajutorul caruia instructorul constata
nivelul si calitatea stocajului informational al cursantului.
Metodele, mijloacele si materialele de instruire in sine nu au valoare, daca nu sunt alese
corespunzator scopului urmarit si capacitatii de invatare a subiectilor. In general, calitatea
instruirii in domeniul protectiei muncii depinde de o serie de factori prin care se inscriu:
nivelul pregatirii profesionale a instructorului;
nivelul pregatirii profesionale si in domeniul s.s.m. a persoanei instruite;
capacitatile intelectuale si aptitudinale ale persoanei instruite motivatia instructorului;
motivatia persoanei instruite.

4. Fisa individuala de instruire


Fisa individuala de instruire este documentul care atesta ca persoana angajata a fost instruita
din punct de vedere al securitatii muncii. Aceasta se intocmeste pentru toate persoanele carora
li se efectueaza instructajul introductiv general cu exceptia celor carora li se intocmeste fisa
colectiva.
Modelul fisei individuale de instructaj este unic fiind stabilit de normele de aplicare a legii
securitatii si sanatatii in munca.
Fisa contine in primul rand elementele de identificare ale persoanei instruite, respectiv:
numele si prenumele, codul numeric personal, data si locul nasterii, calificarea, locul de
munca, legitimatia, domiciliul, grupa sanguina, traseul de deplasare la si de la serviciu.
Pentru cele trei faze ale instruirii sunt prevazute a fi completate: data la care a avut loc
instruirea, numele si prenumele persoanei care a efectuat instruirea si functia acesteia, precum
si semnaturile persoanei instruite, a persoanei care a efectuat instruirea si a celei care a
verificat insusirea cunostintelor.
Fisa individuala de instruire se completeaza dupa verificarea insusirii cunostintelor predate in
cadrul instruirii introductiv generale, consemnandu-se rezultatul testarii. In fisa se va
consemna de asemenea numele si prenumele angajatorului sau a persoanei desemnate de
acesta, care a admis la lucru salariatul, semnatura, precum si data admiterii la lucru.
Completarea fisei se face cu pixul sau cu cerneala.
Fisa se intocmeste obligatoriu pentru lucratorii permanenti sau detasati, sezonieri, temporari
sau zilieri, fiind pastrata de catre cel care are obligatia efectuarii instructajului la locul de
munca, respectiv seful locului de munca.
Pentru vizitatorii in grup se intocmesc fise colectivede instructaj, avand modelul unic aprobat
de Normele de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca.
Persoana care face obiectul instruirii semneaza fisa dupa ce a fost instruita prin instruirea
introductiv generala si prin instruirea la locul de munca si dupa ce prin verificarea
cunostintelor s-a dovedit ca are cunostintele necesare prestarii muncii in conditii de securitate.
Legislatia prevede ca fisa individuala de instruire sa se completeze si la terminarea instruirii
periodice cu urmatoarele informatii: continutul instruirii, durata, data la care a avut
loc,semnaturile persoanei instruite si a celei care a efectuat instruirea.
Pentru instruirea periodica fisa individuala de instruire trebuie semnata si de cel ce verifica
pentru calitatea instruirii, respectiv seful ierarhic al celui care a efectuat instructajul. Aceasta
semnatura reprezinta confirmarea insusirii cunostintelor, precum si faptul ca prin continutul
materialelor predate si al demonstratiilor practice efectuate au fost avute in vedere toate
pericolelor existente si riscurile care pot sa apara in timpul activitatii pe care persoana
instruita urmeaza sa o desfasoare.

38
Legiuitorul acorda o importanta deosebita efectuarii instruirii privind securitatea si sanatatea
in munca si pastrarii evidentei prin completarea corecta si completa a fisei individuale de
instruire, astfel incat nerespectarea acestor prevederi, constituie contraventie si se
sanctioneaza ca atare.

CAPITOLUL 7: INFORMAREA LUCRTORILOR N DOMENIUL


SECURITII I SNTII N MUNC

innd seama de mrimea ntreprinderii i/sau a unitii, angajatorul trebuie s ia msuri


corespunztoare, astfel nct lucrtorii i/sau reprezentanii acestora s primeasc, n
conformitate cu prevederile legale, toate informaiile necesare privind:

a)riscurile pentru securitate i sntate n munc, precum i msurile i activitile de


prevenire i protecie att la nivelul ntreprinderii i/sau unitii, n general, ct i la
nivelul fiecrui post de lucru i/sau fiecrei funcii;
b)msurile luate n conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) i (3).
Angajatorul trebuie s ia msuri corespunztoare astfel nct angajatorii lucrtorilor din orice
ntreprindere i/sau unitate exterioar, care desfoar activiti n ntreprinderea i/sau n
unitatea sa, s primeasc informaii adecvate privind aspectele la care s-a fcut referire la alin.
(1), care privesc aceti lucrtori.
Angajatorul trebuie s ia msuri corespunztoare pentru ca lucrtorii desemnai sau
reprezentanii lucrtorilor, cu rspunderi specifice n domeniul securitii i sntii
lucrtorilor, n vederea ndeplinirii atribuiilor i n conformitate cu prevederile prezentei legi,
s aib acces la:

39
a)evaluarea riscurilor i msurile de protecie, prevzute la art. 12 alin. (1) lit. a) i
b);
b)evidena i rapoartele prevzute la art. 12 alin. (1) lit. c) i d);
c)informaii privind msurile din domeniul securitii i sntii n munc, precum i
informaii provenind de la instituiile de control i autoritile competente n
domeniu.

Consultarea i participarea lucrtorilor

Angajatorii consult lucrtorii i/sau reprezentanii lor i permit participarea acestora la


discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea i sntatea n munc.
Aplicarea prevederilor alin. (1) implic:
a)consultarea lucrtorilor;
b)dreptul lucrtorilor i/sau reprezentanilor lor s fac propuneri;
c)participarea echilibrat.
Lucrtorii i/sau reprezentanii lucrtorilor definii la art. 5 lit. d) iau parte n mod echilibrat
sau sunt consultai n prealabil i n timp util de ctre angajator cu privire la:
a)orice msur care ar afecta semnificativ securitatea i sntatea n munc;
b)desemnarea lucrtorilor la care s-a fcut referire la art. 8 alin. (1) i la art. 10 alin.
(2), precum i cu privire la activitile la care s-a fcut referire la art. 8 alin. (1);
c)informaiile la care s-a fcut referire n art. 12 alin. (1), art. 16 i 17;
d)recurgerea, dup caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);
e)organizarea i planificarea instruirii prevzute la art. 20 i 21.
Reprezentanii lucrtorilor cu rspunderi specifice n domeniul securitii i sntii
lucrtorilor au dreptul s solicite angajatorului s ia msuri corespunztoare i s prezinte
propuneri n acest sens, n scopul diminurii riscurilor pentru lucrtori i/sau al eliminrii
surselor de pericol.
Reprezentanii lucrtorilor cu rspunderi specifice n domeniul securitii i sntii
lucrtorilor sau lucrtorii nu pot fi prejudiciai din cauza activitilor la care s-a fcut referire
n alin. (1)-(3).
Angajatorul trebuie s acorde reprezentanilor lucrtorilor cu rspunderi specifice n domeniul
securitii i sntii lucrtorilor un timp adecvat, fr diminuarea drepturilor salariale, i s
le furnizeze mijloacele necesare pentru a-i putea exercita drepturile i atribuiile care decurg
din prezenta lege.
Reprezentanii lucrtorilor cu rspunderi specifice n domeniul securitii i sntii
lucrtorilor i/sau lucrtorii au dreptul s apeleze la autoritile competente, n cazul n care
consider c msurile adoptate i mijloacele utilizate de ctre angajator nu sunt suficiente
pentru asigurarea securitii i sntii n munc.
Reprezentanilor lucrtorilor cu rspunderi specifice n domeniul securitii i sntii
lucrtorilor trebuie s li se acorde posibilitatea de a-i prezenta observaiile inspectorilor de
munc i inspectorilor sanitari, n timpul vizitelor de control.
n vederea realizrii prevederilor art. 16, 17 i ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se
nfiineaz, se organizeaz i funcioneaz comitete de securitate i sntate n munc.

40
CAPITOLUL 8: STABILIREA MIJLOACELOR MATERIALE I TEHNICE
NECESARE SECURITII I SNTII N MUNC

Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentaii cu caracter tehnic de


informare i instruire n domeniul securitii i sntii n munc care se supun avizrii, a
cerinelor care stau la baza realizrii acestora, precum i a procedurii de avizare.
Documentaiile care se supun avizrii sunt:
filme sau imagini, pe pelicul sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul
securitii i sntii n munc;
Afise, pliante, brouri din domeniul securitii i sntii n munc;
Suporturi de curs destinate instruirii n domeniul securitii i sntii n munc,
elaborate de prestatorii de servicii;
diapozitive, diafilme i altele asemenea.

Cerinele generale pentru realizarea documentaiilor sunt:


coninutul s fie n concordan cu legislaia n domeniul securitii i sntii n
munc n vigoare;
sa prezinte informaia ntr-o form accesibil, complet i uor de asimilat;
coninutul i realizarea s fie n concordan cu nivelul de pregtire al subiecilor
crora li se adreseaz.

41
Cerinele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitii i
sntii n munc sunt:
scenariul i regia s asigure perceperea corect i clar a mesajului;
imagine clar i sugestiv;
sonor clar i sugestiv;
forme de prezentare: filmare real sau animaie;
durata proieciei: 10-20 de minute.

Cerinele specifice pentru realizarea afielor i pliantelor din domeniul securitii i


sntii n munc sunt:
grafic simpl, fr greeli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei
i eliminndu-se detaliile nesemnificative;
utilizarea unor culori vii, contrastante, n concordan cu subiectul, respectiv culori
deschise pentru situaii pozitive i culori nchise pentru situaii negative;
sa nu aib text sau textul s fie scurt, concis i vizibil, cu dimensiunea literelor
aleas astfel nct s permit citirea textului de la o distan de 4-5 m;
subiectul s ocupe circa 60% din suprafaa afiului, iar marginile s fie suficient de
mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
mrimea afiului va fi aleas n funcie de scopul urmrit i locul n care va fi
expus;
materialele din care sunt realizate s fie adecvate mediilor n care vor fi utilizate,
respectiv s fie rezistente la aciunea factorilor din mediul n care sunt amplasate
i/sau utilizate (umiditate, ageni chimici etc).

Cerinele specifice pentru realizarea brourilor din domeniul securitii i sntii n


munc sunt:
sa prezinte informaiile clar i concis;
sa se axeze pe o tem concret;
sa prezinte un interes practic ct mai larg.
Cerinele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucrtorilor n
domeniul securitii i sntii n munc sunt:
sa fie elaborat n baza unei documentri bibliografice la zi;
sa utilizeze terminologia specific securitii i sntii n munc;
sa fie elaborat pe o tematic orientat spre grupuri-int de lucrtori i tipul
instruirii, dezvoltat efectiv pentru nlturarea problemelor de securitate i sntate
n munc ce rezult din evaluarea riscurilor i adaptat evoluiei riscurilor sau
apariiei de riscuri noi;
sa fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregtire al grupului-int
cruia i este destinat;
informaiile s fie sistematizate ntr-o organizare logic a coninutului, orientate spre
situaii concrete de munc;
sa cuprind ilustraii, desene, scheme, pictograme i tabele explicative, dac este
necesar;
sa evidenieze consecinele neaplicrii i/sau nerespectrii legislaiei din domeniul
securitii i sntii n munc.

Cerinele specifice pentru realizarea diapozitivelor i diafilmelor sunt:


pe ct posibil s fie realizate color i s fie clare;
sa fie nsoite de scheme explicative;
sa fie nsoite de texte redactate clar i concis, fr a da natere la interpretri;
sa fie realizate ntr-o succesiune logic.

42
Documentaiile prevzute anterior pot fi difuzate sau comercializate numai dac sunt
avizate de ctre Comisia de abilitare i avizare, din judeul n care i are sediul elaboratorul.

CAPITOLUL 9: PARTICIPAREA LA CERCETAREA EVENIMENTELOR


CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORAR DE MUNC

Legislatia in vigoare stabileste o serie de obligatii in seama angajatorilor si a organismelor


statului privind comunicarea, cercetarea si inregsitrarea accidentelor de munca si a bolilor
profesionale.
Prin norme metodologice se stabilesc procedurile prin care se comunica, cerceteaza,
inregistreaza, evidentiaza si declara accidentele de munca, incidentele periculoase si bolile
profesionale, precum si modul in care se colecteaza si prelucreaza informatiile referitoare la
acestea, fiind obligatorii pentru toate persoanele juridice si fizice din toate domeniile de
activitate, cu exceptiile prevazute de lege.

Comunicarea evenimentelor. Ca regula generala, conducerile persoanelor juridice si


persoanele fizice trebuie sa asigure ca orice eveniment produs pe teritoriul lor sau in orice alt
loc de munca organizat de ele, le va fi comunicat de conducatorul locului de munca sau de
orice alta persoana care are cunostinte de producerea evenimentului.
Accidentele suferite de persoane care au actionat din proprie initiativa pentru salvarea de vieti
omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public, daca
au loc in afara unei persoane juridice si nu au avut nici o legatura cu acestea, se comunica
conducatorului primariei pe raza careia s-a produs, de catre orice persoana care are cunostinta
de producerea evenimentelor.
Comunicarea evenimentelor este obligatorie, indiferent daca acestea intrunesc sau nu
conditiile unui accident de munca.
Accidentul mortal, cel care produce vatamare grava, cel colectiv si incidentul periculos se
comunica, potrivit normelor, imediat, de catre conducatorul persoanei juridice sau de catre
persoana fizica la care s-a produs evenimentul, la Inspectoratul Teritorial de Munca din
judetul pe teritoriul caruia s-a produs, precum si celui din judetul pe teritoriul caruia isi are
sediul persoana juridica unde era angajata victima, asiguratorului, precum si organelor de
urmarire penala, competente teritorial.
Accidentul urmat cu incapacitate temporara de munca se comunica, imdeiat dupa producere,
de catre angajator, la Inspectoratul Teritorial de Munca pe teritoriul caruia a avut loc, precum
si celui in judetul pe teritoriul caruia isi are sediul persoana juridica unde era angajata victima.

43
In situatia in care un accident urmat de incapacitate temporara de munca, ulterior, are drept
consecinta invaliditattea sau decesul victimei, confirmate prin actele medicale, angajatorul
trebuie sa comunice acest lucru imediat, Inspectoratului Teritorial de Munca din judetul pe
teritoriul caruia s-a produs, precum si Inspectoratului Teritorial de Munca din judetul pe
teritoriul caruia are sediul persoana juridica.
Comunicarea operativa a accidentului trebuie sa contina, potrivit normelor, urmatoarele
informatii:
Denumirea persoaneijuridice sau a persoanei fizice la care s-a produs accidentul si,
dupa caz, denumirea persoanei juridice la care este sau a fost angajat accidentatul,
daca acestea sunt diferite;
Adresa si numarul de telefon a persoanei juridice;
Locul unde s-a produs accidentul;
Data si ora la care s-a produs accidentul;
Datele personale ale accidentatului (nume, prenume, ocupatia, varsta, starea civila,
vechimea in ocupatie si locul de munca);
Imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
Consecintele accidentului;
Numele si functia persoanei care comunica accidentul;
Data comunciarii.
Pentru incidentele periculoase nu se comunica decat informatiile referitoare la eveniment.
Angajatorul este obligat sa ia masuri pentru ca stare de fapt, rezultata din producerea
evenimentului, sa nu fie modificata, cu exceptia cazurilor cand acest lucru ar genera alte
evenimente, ar agrava starea accidentatilorr sau ar pune in pericol viata celorlalti participanti
la procesul muncii.
Atunci cand se impune modificarea starii de fapt, rezultata din producerea evenimentului,
angajatorul este obligat sa ia masuri pentru a se face schite, fotografii, culegerea de probe care
sa ajute la cercetarea evenimentului, consemnandu-se intr-un proces-verbal modificarile
efectuate pe propria raspundere.
Inspectoratulele Teritoriale de Munca pe teritoriul carora s-au produs accidentul mortal, cel
colectiv, incidentul periculos sau la disparitia de persoane trebuie sa comunice despre acestea
la Inspectia Muncii (IM), indiferent daca intrunesc sau nu conditiile unui accident de munca.
In situatia accidnetului urmat de invaliditate, Inspectoratul Teritorial de Munca ce il are in
evidenta trebuie sa comunice la Inspectia Muncii, la primirea deciziei de incadrare intr-un
grad de invaliditate.
Pentru asigurarea fluxului informatiei, normele impun unitatilor sanitare competente
respectarea termenului de 3 zile de la solicitarea organelor care efectueaza cercetarea, pentru
pronuntarea, in scris, asupra diagnostticului provizoriu in cazurile de vatamare grava, iar
pentru situatiile cand sunt necesare recoltari de probe pentru determinarea cosumului de
alcool si droguri, 5 zile; pentru cazurile de deces, unitatile medico-legale competente trebuie
sa comunice, in termenele prevazute de lege, faptul ca decesul a fost ssau nu urmarea unei
vatamari violente.
In cazul accidentelor urmate de invaliditate, unitatea de expwertiza medicala trebuie sa trimita
o copie a deciziei de incadrare in grad de invaliditate, in termen de 3 zile de la data eliberarii,
la Inspectoratul Teritorial de Munca.

Cercetarea evenimentelor. Are ca scop stabilirea imprejurarilor si cauzelor care au condus la


producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce
trebuie luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare, si, respectiv, pentru
determinarea caracterului accidentului.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie, chiar daca se presupune ca acestea nu au caracter
de accidente de munca.
Normele prevad ca, in fucntie de gravitatea consecintelor evenimentelor, cerectarea sa se faca
astfel:

44
a) De catre persoana juridica la care s-a produs evenimentul, pentru accidentele urmate
de incapacitate temporara de munca. Daca accidentele sunt urmare de vatamare grava,
Inspectoratul Teritorial de Munca va supraveghea cercetarea;
b) De catre Inspectoratul Teritorial de Munca din judetul in raza caruia s-a produs
evenimentul, in cazul accidentelor mortale, a situatiilor cu persoane date disparute, a
accidentelor care produc invaliditate, a celor colective, precum si in cazul inidentelor
periculoase. Inspectoratul Teritorial de Munca cerceteaza si accidentele care produc
incapacitate temporara de munca suferite de angajatii persoanelor fizice;
c) De Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective si a incidentelor periculoase care
prezinta un grad ridicat de complexitate;
d) De catre organele proprii, in unele cazuri prevazute expres de lege (armata, SRI, SIE,
s.a)
Conducatorul persoanei juridice are obligatia ca la aflarea informatiei sa numeasca de indata,
prin decizie scrisa, comisia de cercetare.
La nominalizarea mombrilor comisiei se va tine seama de urmatoarele:
Comisia va trebuie sa fie alcatuita din cel putin trei persoane, din care una este
angajatul cu atributii speciale de protectie a muncii;
Persoanele numite trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie
implicate cu raspunderi in producerea evenimentului.
Cercetarea accidentului urmat de incapacitate temporara de munca trebuie sa se incheie in 5
zile de la data producerii, iar in situatia in care sunt necesare expertize, termenul se
prelungeste cu cel mult 5 zile.
Persoanele care au fost imputernicite sa cerceteze evenimentul trebuie sa ia declaratii scrise,
sa solicite si sa consulte acte si documente, sa preleveze sau sa solicite prelevare de probe
necesare elucidarii evenimentului, iar cei carora li se adreseaza sunt obligati sa raspunda
solicitarii. Atunci cand in accident sunt implicate victime angajate la angajatori diferiti, la
cercetare pot participa si persoane delegate de angajatorii respectivi.
In urma cercetarii evenimentului, se intocmeste dosarul de cercetare, care va cuprinde:
1. Opisul actelor aflate la dosar;
2. Procesul verbal de cercetare;
3. Schite, fotografii, referitoare la accident;
4. Declaratia accidentatului, dupa caz
5. Declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea
imprejurarilor si cauzelor reale ale producerii evenimentului
6. Declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor copii ale
actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si cauzelor reale ale
evenimentului;
7. Orice alte documente, declaratii necesare pentru a determina caracterul accidnetului;
formularul pentru inregistrarea accidnetului de munca (FIAM).
Dosarul de cercetare pentru accidentele care produc incapacitatea temporara de munca se
intocmesc intr-un exemplar si se pastreaza in arhiva persoanei juridice sau fizice care
inregistreaza evenimentul.
In cazul in care faptele care au generat accidnete urmate de incapacitate temporara de munca,
inclusiv vatamare grava sau incidentele periculoase au fost comise in astfel de conditii incat
potrivit legii, sa fie considerate infractiuni, dosarul de cercetare se incheie in doua exemplare,
originalul inaintandu-se la organul de urmarire penala.
In cazul accidentelor cu incapacitatea temporara de munca dosarul de cercetare al accidentului
intocmit de comisia persoanei juridice sau fizice la care s-a produs evenimetul, se inainteaza
pentru verificare si avizare la Inspectoratul Teritorial de Munca din judetul respectiv, in
termen de 5 zile de la finalizarea cercetarii.
Inspectoratul Teritorial de Munca poate aviza sau dispune completarea dosarului ori refacerea
acestuia, dupa caz.
Procesul verbal de cercetare a evenimentelor trebuie sa contina urmatoarele informatii:

45
Data incheierii procesului verbal;
Numele persoanelor care efectueaza cercetarea accidentului, calitatea acestora, precum
si documentul pe baza caruia se face cercetarea si institutia unde lucreaza;
Perioada de timp si locul unde s-a facut cercetarea;
Obiectul cercetarii;
Data, ziua, luna, anul, ora producerii;
Locul producerii evenimentului;
Datele de identificare a persoanei juridice / fizice la care s-a produs evenimentul,
activitatea principala desfasurata de acesta, si, daca este cazul, datele de identificare a
persoanei juridice la care este sau a fost incadrat accidentatul;
Datele de identificare a accidentatului: nume, prenume, cetatenia, varsta, starea civila,
numarul de copii minori, domiciliul stabil, locul de munca, profesia de baza, ocupatia
in momentul accidentarii, vechimea in munca, profesia de baza, ocupatia in momentul
accidentarii, vechimea in munca, in ocupatie si la locul de munca, iar pentru
persoanele care in momentul accidentarii desfasoara o activitatea pentru care este
necesara autorizarea, se face referire la acestea;
Descrierea detaliata a locului, echipamentului tehnic, a imprejurarilor si a modului in
care s-a produs evenimentul, luand in considerare:
o Constatarile facute la locul accidentului
o Declaratia conducatorului locului de munca
o Declaratia accidentatului sau accidentatilor, cand este posibil;
o Declaratiile martarilor;
o Verificarea altor acte si documente necesare stabilirii imprejurarilor
Urmarile evenimentului si urmarile suferite de accidentati;
Cauzele reale ale evenimentului, reglementarile legale in vigoare incalcate si codul
cauzelor, conform instructiunilor de completare a FIAM;
Alte constatarri facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
Persoanele raspunzatoare de incalzarea reglementarilor legale, cu trimitere la actele
normative si articolele incalcate, precizate la punctul 1;
Sanctiunile contraventionale aplicate, cu precizarea procedurilor legale incalcate si,
dupa caz propuneri pentru sanctiuni administratove si/sau Capitolulre;
Persoana juridica/fizica ce va inregistra si va declara accidentul de munca;
Masurile stabilite pentru prevenirea altor evenimente similare si termenul de raportare
la Inspectoratul Teritorial de Munca privind solutionarea deficientelor;
Numarul de exemplare in care s-a incheiat procesul verbal de cercetare si repartizarea
acestora;
Semnatura persoanelor care au efectuat cercetarea;
Viza conducatorului persoanei juridice sau a unei persoane cu delegatie decompetenta.
Procesul verbal dew cercetare a unui evenimet se intocmeste in doua exemplare, unul pentru
dosarul de cercetare a persoanei juridice sau fizice la care s-a produs accidnetul si unui la
Inspectoratul Teritorial de Munca ce a avizat dosarul.
Normele metodologice stabilesc, de asemenea, procedurile si termenele pentru cercetarea
evenimentelor, avand drept consecinta vatamari grave, invaliditate, deces, precum si a
incidentelor periculoase si a disparitiilor de persoane, pentru care cercetarea este in sarcina
Inspectoratelor Teritoriale de Munca si Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
Inspectia Muncii, dupa caz.

Inregistrarea, evidenta, declararea accidentelor de munca si incidentelor periculoase.


Procesul verbal de cercetare este documentul primar care sta la baza inregsitrarii accidentelor
de munca si a incidentelor periculoase, de la nivel de intreprindere pana la nivel national.
Persoana fizica sau persoana juridica la care se inregistreaza accidentul, potrivit procesului

46
verbal de cercetare, completeaza Formularul pentru inregistrarea accidentului de munca
(FIAM), conform unui model tipizat aprobat prin norme nationale (vezi Anexa 1).
FIAM-ul se completeaza pentru fiecare persoana accidentata si reprezinta documentul oficial
de declarare a accidentului de munca, purtand semnatura si stampila conducatorului persoanei
juridice sau a unei persoane cu delegare de competenta si semnatura si stampila inspectorului
sef al Inspectoratului Teritorial de Munca ce a verificat formularul.
FIAM-ul se compelteaza in patru exemplare care se distribuie astfel:
1. La persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul;
2. La Inspectoratul Teritorial de Munca
3. La asigurator
4. La persoana accidentata
In situatia in care victima unui accidnet de munca este propusa pentru pensionare se mai
completeaza un exemplar pentru dosarul de pensionare, care se inainteaza la unitatea de
expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.
Evidenta accidentelor de munca si a evenimentelor se tine in registru de evidenta a caror
modele sunt aprobate prin norme nationale.
Registrele de accidente cuprind evidenta nominala a persoanelor accidentate.
Inspectoratele Teritoriale de Munca si asiguratorii (CJP), inregistreaza, pe baza FIAM-urilor,
in registre proprii, toate accicdentele de munca si incidentele de munca au obligatia de a
intocmi rapoarte trimestriale privind situatia persoanelor care si-au incheiat perioada de
incapacitate temporara de munca, pe care sa o transmita, in termen de 5 zile de la incheierea
semestrului, la Inspectoratul Teritorial de Munca.

47
CAPITOLUL 10: VERIFICAREA RESPECTRII PREVEDERILOR LEGALE
N DOMENIUL SNTII I SECURITII N MUNC

In sens juridic, atributii de control, pe linie de securitate a muncii la nivelul intreprinderii au


functiile de conducere apartinand structurii organizatorice de productie patronul,
presedintele, directorul general, directorul si prin delegare de autoritate, responsabilul cu
protectia muncii si medicul specialist in medicina muncii.
La modul general, dreptul de a urmari si controla nivelul securitatii muncii revine si celorlalte
elemente conducatorul direct al locului de munca si executantul; ele nu au insa dreptul de
sanctionare si recompensare.
Controlul se realizeaza de catre factorii desemnati, in mod permanent, relativ la:
conceperea, dispozitia si amenajarea constructiilor si a altor locuri de munca, inclusiv
proiectele de investitii in domeniu;
conceperea, proiectarea si achizitionarea utilajelor, instalatiilor etc.;
transportul, manipularea si depozitarea substantelor periculoase;
instalarea, exploatarea si intretinerea mijloacelor de munca(utilaje, instalatii etc.);
periculozitatea mediului de munca;
dotarea si utilizarea in cazul mijloacelor de protectie colectiva si individuala;
organizarea muncii conform prescriptiilor de securitate;
dimensionarea si repartizarea sarcinii de munca;
realizarea instructajelor si propagandei de protectia muncii;
comunicarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a imbolnavirilor
profesionale;
controlul medical la angajare si periodic etc.
in functie de relatia cu procesul de productie si modalitatea de implicare in realizarea acestuia,
fiecarei functii din structura organizatorica a unei unitati economico-sociale ii corespund
atributii specifice pe linia controlului securitatii muncii.

Patron, presedinte, director general, director. Deoarece conducerii unitatii ii revine


raspunderea principala pentru realizarea unor conditii normale de munca, ea trebuie sa
urmareasca permanent indeplinirea planului anual de securitatea muncii, precum si gradul in
care sunt satisfacute in mod curent cerintele privind prevenirea accidentarile si imbolnavirilor
profesionale.
Pentru aceasta, patronul, respectiv directorul, va exercita supravegherea, in cea mai mare
parte indirecta, a desfasurarii tuturor proceselor de munca, va analiza periodic, cu factorii de
raspundere, studiul realizarii masurilor de prevenire, situatia accidentelor de munca si a
imbolnavirilor profesionale, solicitarile si propunerile personalului relativ la imbunatatirea
conditiilor de munca.
In vederea cunoasterii obiective si rapide a nivelului securitatii muncii in propria unitate,
conducatorul acesteia poate dispune compartimentului de protectie a muncii sarcina elaborarii
si completarii unor chestionare cu grad de complexitate si arii de cuprindere a problematicii
specifice variate.
De asemenea, poate solicita testarea inopinata a personalului pe diverse problematici de
protectia muncii, independent de testarile practicate cu ocazia instructajelor obligatorii prin

48
norme, efectuarea unor exercitii implicand stimularea de situatii accidentogene, prin care sa se
controleze modul de insusire de catre lucratori a comportamentului adecvat in caz de pericol.
O modalitate de control, mai putin eficienta relativ la gradul de cunoastere a realitatii, dar
importanta prin impactul stimulativ si coercitiv asupra personalului, o reprezinta inspectarea
efectiva a intreprinderii de catre conducatorul acesteia, pentru verificarea utilizarii
echipamentelor, dispozitivele si aparatelor de protectie colectiva si individuala, a starii
tehnice, a utilajelor, instalatiilor etc., a modului de organizare si intretinere a locurilor de
munca, semnalizarea corecta a diverselor pericole, comportamentul lucratorilor etc.

Conducatorul direct al locului de munca. Data fiind pozitia sa in structura organizatorica de


productie, se poate spune ca rolul conducatorului direct al locului de munca este esential
pentru realizare securitatii muncii si aceasta, deoarece el se confrunta in mod real, concret si
permanent, cu desfasurarea procesului de munca si are obligatia de a asigura, prin repartizarea
sarcinilor, supravegherea si corectarea abaterilor elementelor microsistemului de munca
atribuit, indeplinirea obiectivelor de productie, dar si privind securitatea muncii, a instalatiilor
etc.Astfel, conducatorul direct al locului de munca are posibilitatea de sesizare si interventie
cea mai rapida in cazul aparitiei unor neconformitati cu cerintele de securitatea muncii.
Pentru o mai clara delimitare a rolului sau in prevenirea accidentelor si imbolnavirilor
profesionale, reglementarile legale in vigoare prevad explicit principalele atributii ce revin in
acest sens conducatorului locului de munca, inclusiv pe linie de control, dupa cum urmeaza:
controleaza si admite la lucru numai personalul aflat intr-o stare corespunzatoare de
sanatate, odihna etc., instruit si, dupa caz, autorizat;
controleaza permanent respectarea de catre personalul din subordine a cerintelor de
securitate a muncii la indeplinirea sarcinii de munca;
controleaza permanent mentinerea utilajelor, instalatiilor etc. intr-o stare
corespunzatoare din punct de vedere al securitatii muncii;
controleaza dotarea locului/ locurilor de munca din subordine cu mijloacele de
protectie colectiva necesare si mentinerea lor intr-o stare corespunzatoare de
functionalitate;
controleaza dotarea personalului din subordine cu echipament individual de protectie
adecvat si utilizarea corespunzatoare a acestuia;
controleaza mentinerea in stare corespunzatoare a cailor de acces si a mediului fizic de
munca, in conformitate cu cerintele securitatii muncii;
controleaza, in cazul punerii in functiune a unor instalatii, utilaje, masini iesite din
revizii si reparatii sau a celor noi, daca satisfac cerintele de securitate a muncii; idem
pentru lucrarile de constructii-montaj.
Modaliatatile prin care conducatorul locului de munca realizeaza controlul securitatii muncii,
constau in inspectarea vizuala, citirea indicatiilor aparatelor de masura si control, masuri
simple ale unor parametri, probe si/sau verificari la mersul in gol al masinilor, instalatiilor
etc., precum si verificarea si testarea verbala a personalului din subordine asupra starii fizice,
psihice, a cunostintelor si modului in care s-a inteles cum trebuie sa se execute diversele
operatii, ca si supravegherea directa a comportamentului si activitatii lucrarilor pe parcursul
zilei de munca.

Executantul . Raspunderea atribuita conducatorului locului de munca privind controlul


securitatii muncii, nu-l absolva pe executant de obligatia de a verifica, la randul sau, daca
celelalte elemente ale sistemului de munca cu care intra direct sau indirect in relatie,
corespund cerintelor de securitate. Si in acest caz reglementarile legale in vigoare prevad
expres indatorirea lucratorului de a controla, inainte de inceperea activitatii, daca instalatiile,
utilajele, uneltele etc. sunt intr-o stare adecvata, astfel incat sa nu existe posibilitatea aparitiei
riscurilor de accidentare sau imbolnavire profesionala.

49
In general, modul in care trebuie sa procedeze executantul in vederea controlarii nivelului de
securitate al componentelor locului de munca este detaliat in instructiunile de lucru. Daca
activitatea se desfasoara in conditii deosebite( de exemplu, in industri chimica, minerit s.a.),
unde exista un potential accidentogen ridicat prin natura proceselor de munca,de regula in
normele specifice sau in instructiunile de securitatea muncii este inclusa detaliat procedura de
predare preluare a schimbului, ca moment si modalitate principala pentru executantii de
control al securitatii muncii.

Serviciul intern de securitate si sanatate in munca. Controlul securitatii muncii este una din
functiile cele mai improtante ale serviciului intern de securitate si sanatate in munca, este o
conditie esentialain indeplinirea rolului sau de consiliator al conducerii unitatii pe linie de
prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Controlul permanent al modului in care sunta sigurate conditiile pentru protejarea omului
impotriva posibilelor riscuri generate de procesele de munca asigura personalului acestui
serviciu capabilitatea de a identifica factorii accidentogeni si de morbiditate in vederea
stabilirii directiilor majore ale politicii de prevenire si a masurilor concrete care trebuie
incluse in Programul anual de protectie a muncii.
Reglementarile legale prevad in mod explicit obiectul si limitele atributiilor serviciilor de
securitate a muncii, privind controlul de profil care constau in:
Controlul modului in care se respecta la angajarea perdonalului cerintele de securitatea
muncii;
Controlul periodic al starii mediului fizic de munca, prin masuratori efectuate cu forte
proprii sau de institutii autorizate ale nivelului de gaze, pulberi si praf in
atmosfera,zgomot, vibratii, radiatii;
Controlul dotarii si al calitatii de protectie in cazul mijloacelor de protectie colectiva;
Controlul, prin sondaj, al modului de respectare a cerintelor de securitate la
organizarea si desfasurarea proceselor de munca;
Controlul indeplinirii Programului de protectia muncii la nivelul unitatii;
Controlul efectuarii si calitatii instruirilor la locul de munca si al instruirilor periodice;
Controlul utilizarii si intretinerii echipamentelor individuale de protectie.
Personalul din cadrul compartimentului de securitate si sanatate in munca trebuie sa
controleze daca:
Exista autorizatie de functionare a intreptinderii emisa de Ministerul Muncii,
Solidaritatii Sociale si al familiei, sub aspectulprotectiei muncii; in cazul in care
aceasta a fost obtinuta, trebuie verificat daca se mentin conditiile pentru care
autorizatia a fost acordata;
Masinile, utilajele, instalatiile, uneltele si echipamentele de lucru sunt conforme
standardelor si celorlalte Prescriptii legale in vigoare, sub aspectul constructiei si al
modului de intretinere si exploatare;
Sunt utilizate si mentinute in stare corespunzatoare sb aspectul protectiei muncii
mijloacele de protectie colectiva;
Sunt mentinute si respectate indicatoarele de securitate
Sunt mentinute degajate si in stare de curatenie caile de acces;
Spatiile de depozitare respecta cerintele de securitate a mincii; acelasilucru este valabil
si pentru depozitarea materiilor prime, materialeor, reperelor si produselor finite;;
Sarcinile de munca sunt dimenzionate corect si repartizate adecvat in functie de
capacitatea de munca si de pregatorea executantilor; in cazul in care pentru anumite
lucrari este necesaraautorizatia de lucru, trebuie verificat daca aceasta se foloseste
numai de catre personal autorizat;
Fiecare conducator al locului de munca isi indeplineste obligatiile privind acceptarea
la lucru numai a personalului cu stare corespunzatoare de sanatate si pregatre
profesionala precum si celelalte indatoriri privind protectia muncii.

50
Elementele pe care le implica acest obiectiv de control prezinta particularitati concrete, in
functie de natura activitatii inreprinderii.
Chiar frecventa si amploarea controlul;ui efectuat de compartimentul de protectia muncii sunt
determinate de dimensiunea si factorii de risc propriii fiecarei intreprinderi.
In unele cazuri (al firmelor mici), cu un numar redus de salariati si potential accidentogen si
de morbiditate redus, nu exista un asemenea compartiment. Ca urmare, indeplinirea
atributiilor specifice acestuia revine unei persoane desemnate ca responsabil cu protectia
muncii.

Serviciul medical. In unitatile in care exista un serviciu medical, acesta are dretul si obligatia
de a controla permanent parametrii mediului de munca si celelalte elemente care ar putea
constitui surse potentiale de imbolnavire profesionala: starea de snatate a personalului,
dimensionarea si repartizarea corecta a sarcinilor de munca, pozitiile de lucru, deci conditiile
de igiena a muncii.
In vederea indeplinirii obiectivelor proprii pe linia controlului de securitate a muncii, serviciul
medical utilizeaza proceduri specifice, stabilite de Ministerul sanatatii.
Eliminarea tuturor accidentelor si imbolnavirilorprofesionale cu ajutorul prevenirii este
obiectivul general al securitatii si sanatatii in munca. Acest obiectiv cuprinde si reducerea
consecintelor in cazul producerii accidentelor si/sau imbolnavirilor profesionale.
Prevenirea trebuie sa cuprinda toate situatiile care afecteaza integritatea sistemului de munca
si continuitatea proceselor de munca.
Actiunea preventiva cuprinde ansamblul de mijloace umane, tehnice, economice si
organizatorice cu efect pozitiv in eliminarea sau, cel putin, reducerea rezultatului urmatoarei
ecuatii:
Pericol/Risc + Imprejurari favorizante = Accident / Incident.
Aplicand acestei ecuatii principiile generale de prevenire ale Directivei cadru 89/391/CEE, se
pot determina urmatoarele obiective specifice:
Eliminarea pericolelor/riscurilor sau reducerea consewcintelor potentiale la sursa;
Eliminarea sau modificarea imprejurarilor favorizante, in vederea scaderii
probabilitatii de producere;
Prevenirea de masuri si mijloace adecvate pentru a face fata situatiilor de urgenta.
Fiind un important factor de crestere economica, asigurarea securitatii si sanatatii in munca a
tuturor lucratorilor este o cerinta de egala importanta si in deplina concordanta cu obiectivele
orientate spre profit si calitate ale intreprinderilor.
Controlul securitatii si sanatatii in munca la nivel de intreprindere cuprinde ansamblul
actiunilor de verificare si de reglare a proceselor de management si de executie in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
Acesta presupune evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele stabilite, depistarea
cauzala a abaterilor si neconformitatilor si adoptarea unor decizii cu caracter corectiv sau
profilactic in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Controlul securitatii si sanatatii in munca. Este un proces care se desfasoara in vederea
mentinerii nivelului de securitate si sanatate in munca in limitele prevazute de norme la
momentul dat.
De maxima imprtanta sunt urmatoarele aspecte ale controlului securitatii si sanatatii in
munca.:
Juridic, prin totalitatea actiunilor de legiferare vizand mentinerea riscului de
accidentare si de imbolnavire profesionala in limitele de acceptabilitate de la
momentul respectiv;financiar, prin folosirea parghiilor financiare pentru a corela
nivelul de securitate si sanatate in munca dintr-o intreprindere cu rezultatele financiare
ale acesteia;
Tehnic (tehnologic), [rin aplicarea unor masuri tehnico-organizatorice pentru
reducerea sau eliminarea expunerii lucratorilor la factori de risc determinati de modul
de concepere si realizare a mijloacelor de productie sau de mediul de munca;

51
Tip de inspwectie al activitatii preventive, efectuat de catre institutiile de specialitate
centrale si teritoriale ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si al Familiei si
respectiv de Ministerul Sanatatii, pentru verificarea respectarii legalitatii in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
Activitatile de control SSM in intreprindere efectuate pentru indeplinirea obligatiilor de ce
revin angajatorilor ca unici responsabili pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca a
propriilor lucratori, este denumita Control intern.
Controlul intern reprezinta o atributie a angajatorului pe care o poate realiza el insusi si, in
acest caz, este vorba despre un control intern direct sau prin decizie manageriala de delegare
de competenta, cand poate transmite aceasta atributie altor decidenti aflati pe niveluri
ierarhice inferioare si/sau specialistilorin scuritate si sanatate in munca, situatie in care se
considera control intern indirect.
In cea de a doua situatie, raspunderea angajatorului nu este diminuata in nici un fel chiar daca,
pe cale ierarhica, acesta a delegat atributii subalternilor.
In functie de zona de desfasurare a controlui intern, acesta este:
La nivel de intreprindere (unitate economica);
La nivel de diviziune economica a intreprinderii (sector de activitate);
La nivel de compartiment (sectie, atelier, serviciu);
La nivel de loc de munca (instalatie, masina).

Controlul intern poate fi axat pe identificarea unui singur irsc, intrinsec unei activitati sau
caruia i se apreciaza o consecinta maxima previzibila extrem de grava sau pe identificarea
riscurilor profesionale la care sunt expusi lucratorii in indeplinirea sarcinilor de munca.
Controlul total inseamna parcurgerea intregii intreprinderi, gradul de acoperire al acesteia
fiind total. In cazul intreprinderilor mici si mijlocii si chiar a celor mari care un prezinta
riscuri importante pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, parcurgerea intregii arii supuse
controlului SSM de acest tip un trebuie sa ridice probleme deosebite, fiind chiar recomandata.

Controlul prin sondaj este un control SSM partial care presupune parcurgerea unei anumite
zone de intreprindere care se stabileste in functie de riscurile existente sau se delimiteaza
fizic.
In functie de motivatia care il genereaza, controlul SSM este:
control de rutina, atunci cand se efectueaza in mod curent, conform graficului de control;
control exceptional, ocazionat de evenimente nedorite, negative si antoieconomice (accidente,
imbolnaviri, avarii, catastrofe, incendii, explozii).
Instrumentele utilizate pentru efectuarea controlului sunt diverse, dezvoltarea tehnicilor si
metodologiilor de control fiind in atentia cercetatorilor si specialistilor cu preocupari in acest
domeniu.

Controlul calitativ presupune utilizarea unor instrumente de control de care dispune


specialistul sau echipa de specialisti in securitatea muncii din acea intreprindere pentru a
determina neconformitatile, disfunctionalitatile si/sau problemele care ar putea sa apara in
sistemul de munca, generatoare de accidente sau imbolnaviri ale lucratorilor.

Controlul vizual este aproape nelipsit din orice inspectie si permite detectarea rapida a
eventualelor nereguli vizibile cu ochiul liber si permite aprecierea situatiei deansamblu
privind conditiile de lucru de la locurile de munca.
Ca metoda de control calitativ se poate utiliza anchetarea personalului prin intrebari tinta
(interviu, testare) azate pe identificarea aspectelor negative si/sau prin fise de control
(chestionare sau liste de control) elaborate pentru depistarea disfunctionalitatilor lor.
Controlul prin testare presupune testarea elementelor din sistemul de munca la aparitia unor
factori perturbatori si verificarea comportamentului preventiv al acestora.

52
Testarea mijloacelor de munca (ex:a echipamentelor tehnice) inseamna supunerea acestora la
incercari in conditii anormale de functionare xare ar putea determina aparitia unor situatii
periculoase.
Testarea mediului si sarcinii de munca se efectueaza mai dificil datorita caracteristicilor
acestor elemente ale sistemului de munca.
Testarea personalului este cel mai usor de efectuat si in practica se aplica foarte des atat
verificarea cunsotintelor teoretice cat si a celor practice, prin simularea unor situatii de
pericol.
Se pot aplica si metode mai complexe de control calitativ, bazate pe analize teoretice
(doagnoze de securitate) de simulare a aparitiei unor fenomene nedorite, negative, in sistemul
de munca si studiul comportarii sistemului de munca in diverse situatii de risc.
Controlul calitativ se realizeaza prin masuratori, determinari, analize, expertize care au
dreprt scop determinarea existentei sau/si a nivelului unor factori nocivi care ar putea afecta
ssecuritatea si sanatatea lucratorilor.
Angajatorii au obligatia, conform Normelor Generale de protectia Muncii, de a asigura
periodic dsau ori de cate ori este cazul, verificarea incadrarii nivelului noxelor in limitele de
nocivitate admise pentru mediul de munca, prin masuratori efectuate de catre organisme
abilitate sau de laboratoare proprii abilitate. Aceasta verificare periodica trebuie sa se
realizeze cel putin o data pe an si trebuie sa fie urmata de propuneri de masuri tehnice si
organizatorice de reducere a noxelor, acolo unde este cazul.
Prevenirea riscurilor profesionale la nivel de intreprindere trebuie sa cuprinda cel putin
identificarea, evaluarea riscurilor si controlul riscurilor profesionale. Se identifica astfel, drept
componenta de baza a activitatii de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor
profesionale intr-un sistem de munca, activitatea de control a riscurilor efectuata in sistemul
respectiv.

Pericolul reprezinta sursa unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii angajatilor in timpul
lucrului. De fapt, aceasta este caracteristica unui sistem / proces / echipament / element cu
potential de afectare a sistemului de munca sau a unor elemente ale acestuia.
Anumite pericole au caracter general, fiind prezentate in mai multe din activitatile economic,
dintre acestea mentionam:
Caderi de la inaltime sau la acelasi nivel
Caderi, proiectari de materiale, obiecte
Manipularea inadecvata a maselor
Incendii, explozii
Contact, inhalare, ingerare de substante
Pericole asociate montarii, operarii, intretinerii, repararii, demontarii de instalatii si
echipamente tehnice
Transport cu vehicule in incinta sau in exteriorul unitatii
Electericitate, zgomot, vibratii, radiatii
Iluminat necorespunzator
Temperaturi scazute sau prea ridicate, etc.
In urma controlului riscurilor profesionale se pot stabili masurile de prevenire care pot anula
posibilitatea accidentarii sau imbolnavirii profesionale, prin eliminarea pericolului la sursa,
prin reducerea probabilitatii sale de manifestare sau diminuandu-i consecintele nedorite.
Controlul riscurilor trebuie sa fie un proces continuu, care sa faciliteze procesul decizional:
este riscul acceptabil sau sunt necesare masuri preventive ?
Masurile preventive care se adopta sunt, in general, urmatoarele:
Modificari de proiectare fizica;
Prevederea sau modificarea unor sisteme de detectie, control si securitate;
Revizuirea procedeelor de lucru;
Modificarea conditiilor de lucru, a echipamentelor tehnice sau a materialelor;
Intensificarea verificarilor, reglajelor si intretinerii echipamentelor tehnice;

53
O mai buna informare, instruire, formare si perfectionare a personalului;
O mai buna comunicare si coordonare.
Tinand cont de clasificarea prezentata anterior, spre exemplu, un control s.s.m. intr-o
intreprindere poate fi caracterizat astfel: intern, indirect, la nivel de intreprindere, total, de
rutina si complex.
Cerintele fundamentale ale unui proces de control a sanatatii si securitatii muncii eficient sunt
urmatroarele:
Sa fie continuu
Sa aiba un caracter preventiv, adica de preintampinare a deficientelor
Sa aiba un caracter corectiv, de reducere pana la eliminare a deficientelor
In prezent, controlul s.s.m. tip constatativ tinde sa dispara, fiind inlocuit de un control acrtiv,
concretizat in decizii si actiuni manageriale orientate spre eficientizare si o evaluare stiintifica
axata pe analiza relatiilor cauza-efect.
Eficienta si eficacitatea activitatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot fi
determinate si cunoscute fara un control adecvat al indeplinirii obiectivelor propuse, al
asigurarii nivelului preconizat de securitate si al rezultatelor masurilor de prevenire luate in
intreprindere.
Controlul s.s.m. are drept scop aflarea raspunsurilor la intrebarea cu ce rezultate s-au
finalizat actiunile desfasurate pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca in
intreprindere? Aceasta vizeaza maximizarea parametrilor ce se refera la cantitatea si calitatea
rezultatelor obtinute, precum si a vitezei de realizare a acestora.
Principalele prioritati in realizarea controlului s.s.m. sunt:
Verificarea continua a rezultaelor partiale obtinute la implementarea programului
anual de protectie a muncii
Compararea realizarilor programului anual de protectie a muncii cu obiectivele initiale
ale acestuia, cu evidentierea abaterilor propuse
Determinarea cauzelor ce au generat abaterile constatate
Adoptarea masurilor de corectie si urmarirea efectelor produse la aplicarea acestor
masuri.
Pentru evaluarea exacta a situatiei privind asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor si
pentru determinarea mijloacelor celor mai adecvate de interventie pentru remedierea
neconformitatilor, este necesar sa se asigure in intreprindere un control s.s.m. obiectiv,
fundamentat stiintific, bazat pe informatii, prompt si orientat spre analize profunde ale
situatiilor de risc care ar periclita securitatea si sanatatea lucratorilor.
Caracterul complex al controlului s.s.m. si odata cu aparitia si manifestarea noilor riscuri
(stres, factori psiho-sociali, etc), de surprindere a personalului cu atributii in domeniul
protectiei muncii prin noutatea problemelor, determina necesitatea perfectionarii profesionale
continue in domeniu securitatii si sanatatii in munca a acestui personal.
Controlul s.s.m. trebuie sa fie continuu, activ, bine organizat si sa se concretizeze in decizii si
actiuni eficace. Acest lucru presupune:
Accentuarea caracterului preventiv al controlului, de preintimpinare a deficientelor si,
daca acestea s-au manifestat, corectarea lor cat mai curand posibil
Realizarea unui control axat pe analiza relatiilor cauza-efect si nu tip constatativ
Flexibilitate si adaptabilitate in realizarea controlului, fara a se pierde din rigurozitate
Intre elementele de considerat, in cadrul controlului, deosebit de importante sunt informatiile
statistice privind accidentele de munca si imbolnavirile profesionale, evaluarile nivelului de
risc / securitate in munca, auditul de securitate.
Statisticile privind accidentele de munca si imbolnavirile profesionale pe activitati economice
trebuie utilizate pentru efectuarea unor controale tinta si in cadrul intreprinderilor. Rezultatele
acestor statistici pot orienta controalele si pot reprezenta fundamentul programarii
viitoarelor actiuni de verificare.

54
Rezultatele evaluarilor nivelului de risc / securitate in munca permit ierarhizarea riscurilor in
functie de dimensiunea lor si orientarea controlului spre zonele cu probleme, in vederea
stabilirii masurilor prioritare.
Responsabilitatea controlului s.s.m. revine conducatorului intreprinderii care are, conform
legii, obligatia sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii,
corespunzator conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca, pentru
asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor.
De asemenea, angajatorul este obligat sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau
prin personal extern abilitat, cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice
si organizatorice stabilite , precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii.
Prin delegare de competenta, atributiile de control al locurilor de munca din intreprindere, in
scopul prevenirii accidentelor de munca si imbolnaviri lor profesionale, revin personalului din
cadrul serviciului de securitate a muncii. Pe baza programului de activitate, trebuie controlate
toate locurile de munca, fara exceptie si trebuie verificata periodic incadrarea valorilor
noxelor in limitele admise pentru mediul de munca.
In indeplinirea obligatiilor legale, angajatorul trebuie sa organizeze si sa realizeze controlul
s.s.m. prin una din modalitatile:
Efectuand personal aceasta activitate
Prin desemnarea a 1-2 persoane cu atributii in domeniul protectiei muncii (specialisti
in securitatea si sanatatea in munca)
Prin organizarea compartimentului de protectie a muncii
Prin contractarea de servicii sau persoane specializate din exterior.
Rezulta deci ca angajatorul poate el insusi sa-si asume atributiile de control s.s.m. sau prin
delegare de competenta sa desemneze persoanele care sa efectueze aceasta activitate.
Pentru aceasta este important ca persoana / echipa din cadrul compartimentului de protectie a
muncii sa aiba o formare adecvata, sa fie impartiala si corecta si sa respecte caracterul
preventiv si corectivo-constructiv al controlului s.s.sm.
Tipul de control s.s.m. care urmeaza a fi efectuat, elaborarea si realizarea graficului de
control, elaborarea planului de control si alocarea resurselor (umane, materiale, financiare, de
timp), adecvate sunt elementele la a caror stabilire se iau in calcul o serie de factori obiectivi,
determinati dew situati economico-financiar a intreprinderii si subiectivi, determinati spre
exemplu de preocuparea angajatorilor pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor, oar
pe cultura de prevenire din intreprindere, pe constientizarea, motivarea si informarea
personalului privind prevenirea, etc.
De asemenea, controlul securitatii si sanatatii in intreprindere se sprijina pe cultura de
securitatea din acea unitate, pe managementul securitatii si sanatatii in munca, pe procedurile
de achizitii de produse si servicii, pe coordonarea muncii, pe cooperarea intre compartimente,
etc.
Cntrolul s.s.m. realizat periodic, in baza unui grafic de control ce poate fi elaborat lunar,
trimestrial, anual si actualizat ori de cate ori este nevoie, pentru a identifica si a corecta
situatiile de pericol, constituie un instrument dintre cele mai eficace al preveniri.
La elaborarea unui plan de control s.s.m.al intreprinderii, trebuie avute in vedere urmatoarele
elemente (recomandari privind realizarea controlului s.s.m.):
Stabilirea periodicitatii controlului in functie de specificitatea fiecarei intreprinderi
(volumul activitatilor desfasurate, numar de personal, volum productie, riscuri de
accidentare si imbolnavire profesionala, modul de organizare teritoriala a activitatii
etc.)
Controlul, pe cat posibil, al intregii intreprinderi, cu acordarea unei atentii deosebite
locurilor de munca unde pot apare riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.
Constituirea unei echipe de control s.s.m. formata din specialisti in securitatea si
sanatatea in munca si conducatorii directi ai locurilor de munca, cu implicarea
lucratorilor respectivi

55
Comunicarea fiecarui compartiment din cadrul intreprinderii , cu suficient timp
inainte, a datei si orei care se va efectua controlul s.s.m.
Neconformitatile, deficientele si problemele depistate in timpul controlului s.s.m. se
vor consemna intr-o fisa de control s.s.m., informatiile cuprinse in acest document
fiind, ulterior, analizate de catre echipa de control. Rezultatul analizei (raportul privind
controlul s.s.m.) va fi prezentat conducerii intreprinderii
Raportul privind controlul s.s.m. va contine neconformitatile, deficientele si
problemele depistate de echipa de control, masurile propuse, precum si termenele de
realizare.
In fisele de instruire se pot inscrie specte privind urmatoarele probleme:
identificarea, evaluarea si combaterea riscurilor profesionale
determinarea nivelului de expunere a lucratorilor la agenti periculosi la agenti
periculosi la locul de munca
interzicerea si limitarea expunerii lucrarilor la agenti periculosi la locul de munca
interzicerea si limitarea utilizarii echipamentelor si/sau procedeelor periculoase
inlocuirea produselor si tehnologiilor periculoase prin altele nepericuloase sau mai
putin periculoase
semnalizarea de securitate
autorizarea personalului
clasificarea si etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase, fisele tehnice
de securitate ale acestora
procurarea si utilizarea adecvata a echipamentelor individuale de protectie
utilizarea unor metode sigure de manipulare, colectare, reciclare si eliminare a
deseurilor periculoase
adaptarea componentelor echipamentelor sau a proceedeelor la capacitatile fizice si
psihice ale lucratorilor, tinand cont de cerintele de ergonomie la locurile de munca
conceperea, constructia, amenajarea, incercarea si verificarea ecgipamentelor cerintele
de securitate a muncii
punerea la dispozitia lucratorilor a unor servicii adecvate, precum si cele sanitare, apa
potabila, cantine, cestiare, etc.
Indiferent de modul si de instrumentele de ivestigare utilizate, controlul s.s.m. presupune
implicarea managerilor aflati pe diferite trepte ale ierarhiei organizationale a intreprinderii, a
specilistilor in securitatea si sanatate in munca, si mai ales a lucratorilor care, prin atitudinea
favorabila si prin cunostintele pe care le posada cu privire la locul de munca, la procedeele de
lucru, pot aduce informatii utile ce ar permite detectarea de noi surse de factori de risc.

56
CAPITOLUL 11: MONITORIZAREA ACTIVITILOR DE EVACUARE I
INTERVENIE N SITUAII DE URGEN

Referitor la primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si


imminent angajatorul are urmatoarele obligatii:
a)sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau
unitatii, tinnd seama de alte persoane prezente;
b)sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce
priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
Angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a
incendiilor si de evacuare a lucratorilor. Numarul lucratorilor instruirea lor si echipamentul
pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice
intreprinderii si/sau unitatii.
Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a)sa informeze, ct mai curnd posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui
pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre
masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
b)sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa
opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o
zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;
c)sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol
grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

57
Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane, atunci cnd seful ierarhic imediat superior nu poate fi
contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu
cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel
de pericol.

Conform legii, prin pericol grav si iminent de accidentare, se intelege situatia concreta,
reala si actuala, careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a deveni realitate in orice
moment.
Cu privire la pericolul grav si iminent de accidentare, legea impune o serie de obligatii pentru
angajatori, astfel:
Sa informeze, cat mai curand posibil, care sunt lucratorii ce pot fi expusi unui pericol
grav si iminent de accidentare, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si
despre masurile luate ori care trebuie luate pentru protectia lor.
Sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care exissta un pericol grav si
iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motivele justificate;
Sa asigure instruirea si formarea lucratorilo, astfel incat acestia sa poate actiona in
sensul aplicarii masurilor preventive pentru prevenirea consecintelor unui asemenea
pericol, chiar daca seful ierarhic superior nu este de fata sau nu poate fi contactat.
Angajatorii nu trebuie sa prejudicieze in niciun fel lucratorii in cazul in care acestia parasesc
locurile de munca in caz de pericol grav sau iminent de accidentare.
Daca lucratorii au fost instruiti si formati dar, in caz de pericol grav si iminent, dau dovada de
neglijenta sau actioneaza imprudent, atunci angajatorul poate lua masuri impotriva lor.
Starea de pericol grav si iminent de accidnetare, poate fi constata de catre orice lucrator din
intreprindere si/sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si protectrie cu care
intreprinderea si/sau unitatea a incheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.
La constatarea starii de pericol iminent, normele dispun luarea imediata a uneia sau mai
multora dintre urmatoarele masuri de securitate:
a) Oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii
b) Evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) Anuntarea serviciilor de specialitate
d) Anuntarea conducatorilor ierarhici
e) Eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent
In vederea opririi echipamenetelor si/sau activitatii, angajatorul va desemna lucratorii
responsabili si va asigura instruirea acestora.
In vederea evacuarii personalului din zona periculoasa angajatorul trebuie sa:
Intocmeasca planul de evacuare a lucrarilor;
Afiseze planul de evacuare in loc vizibil
Instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in
care si-au insusit cunostintele.
In vederea anuntarii serviciilor specializate, angajatorul trebuie sa:
Desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa-i
instruiasca in acest sens;
Asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
In vederea anuntarii conducatorilor ierarhici, angajatorul trebuie sa stabileasca modul operativ
de anuntare la nivel ierarhic superior.
In vederea eliminarii cauzelor care au condus la aparitia pericolului iminent angajatorul
trebuie sa:
Desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si
iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
Stabileasca serviciilor specializate care pot interveni.

58
Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate tinand seama de natura activitatilor,
numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si prezenta altor persoane in afara
celor implicate

Zone cu risc ridicat si specific. In cazul in care in unitate sunt identificate zone cu risc ridicat
si specifice, angajatorul este obligat sa tina evidenta acestora si sa stabileasca masuri
preventive urmare evaluarii riscurilor pentru aceste zone.
Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor
care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific, masurile stabilite in urma
evaluarii riscurilor.
Deasemenea, angajatorul trebuie sa ia masuri tehnice si organizatorice (instuire, semnalizare,
autocontrol) astfel incat accesul sa fie permis numai in cazul lucartorilor care au primit si si-
au insusit isntructiunile adecvate.
Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc
ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de protectie si prevenire.
Legislatia in vigoare prevede sanctiuni contraventionale, in cazul in care faptele nnu imbraca
aspecte penale, pentru incalcarea regulilor referitoare la pericolul grav si iminent de
accidentare.

Echiparea si dotarea cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor. Echiparea si


dotarea constructiilor, instalatiilor si a amenajarilor cu instalatii de protectie impotriva
incendiilor si cu alte mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor, stabilirea categoriilor,
tipurilor si parametrilor specifici, precum si dimensionarea si amplasarea acestora se asigura
conform reglementarilor tehnice s normelor specifice de aparare impotriva incendiilor.
La stabilirea tipurilor de instalatii de protectie impotriva incendiilor si a altor mijloace
tehnice de aparare impotriva incendiilor cu care se echipeaza constructiile, instalatiile si
amenajarile se au in vedere urmatoarele croterii:
Conditiile si cerintele tehnice precizate in reglementarile tehnice specifice;
Posibilitatile de actionare in spatii inchise, in subsoluri, la inaltime sau in medii cu
nocivitate marita;
Caracteristicile si performantele mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor;
Compatibilitatea substentelor de stingere cu clasele de indendiu si cu alte substante de
stingere utilizate simultan sau succesiv;
Influenta substantelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de constructie ale
cladirii si mediului.
La amplasarea mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor, care sunt utilizate de
personalul de pe locurile de munca si/sau de fortele de interventie, in caz de incendiu, se au in
vedere urmatoarele cerinte:
Locurile de amplasare sa fie vizibile, usor accesibile si la distante optime fata de
focarele cele mai probabile;
Inaltimea de montare sa fie accesibila;
Sa fie bine fixata si sa nu impiedice evacuarea persoanelor in caz de incendiu.
Proprietarul / utilizatorul constructiilor, instalatiilor tehnologice si amenajarilor trebuie sa
asigure existenta unui registru de control al instalatiilor de semnalizare, alarmare, alertare,
limitare si stingere a incendiilor, in care sa consemneze toare datele relevante, privind:
Executarea controalelor starii de functionare, a operatiunilor de verificare, intretinere
si reparatii;
Executarea de modificari, extinderi, reabilitari, modernizari, etc.
Producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, intreruperi,
declansari intempestive, etc., cu mentionarea cauzelor care le-au determinat.
Echiparea cu instalatii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranta la foc
elaborate, dupa caz evaluarii capacitatii de aparare impotriva incendiilor, se asigura la
urmatoarele compartimente de incendiu, constructii si incaperi:

59
Toate categoriile de constructii (compartimente de incendiu, incaperi) prevazute,
conform reglementarilor specifice cu instalatii automate de stingere cu apa, tip drancer
sau pulverizatoare, cu ceata de apa si substante speciale, in conditiile in care
actionarea acestora se face prin astfel de instalatii.
Constructii inchise de importanta exceptionala si deosebita incadrate potrivit legislatiei
specifice, neechipate cu instalatii automate de stingere a incendiilor, precum si cele
echipate la care este necesara asigurarea semnalizarii incendiilor inainte de intrarea in
functiune a instalatiilor automate de stingere.
Constructii civile (publice), avand destinatia:
Constructii asministrative si financiar bancare cu peste 600 de persoane;
Constructii de turism cu mai mult de 3 nivele sau care adapostesc peste 150 de
persoane;
Constructii de cultura si invatamant, cu mai mult de 4 nivele sau care
adapostesc mai mult de 600 de persoane;
Constructii de sanatate care adapostesc peste 100 de persoane (avand paturi de
spitalizare stationare);
Constructii comerciale si de sport, cu peste 1500 de persoane;
Constructii de cult cu peste 600 de persoane;
Cladiri inalte si fosrte inalte, cu exceptia locuintelor;
Cladiri cu Sali aglomerate.
Constructii de productie si depozitare (inclusiv incaperi ori spatii de productie si
depozitare amplasate in alte cladiri) cu aria desfasurata mai mare de 600 mp, precum
si depozite cu stive inalte (peste 4 m inaltime).
Activitatea de aparare impotriva incendiilor se analizeaza, de regula, semestrial sau anual,
precum si cu prilejulfinalizarii controalelor si dupa producerea unor incendii.
Analiza se desfasoara pe baza de raport sau informare intocmita de structura care are atributii
in domeniul apararii impotriva incendiilor.
Raportul de analiza va contine in principiu urmatoarele probleme:
Implementarea noilor prevederi legale
Stadiul indeplinirii masurilor stabilite
Deficientele care se manifesta in domeniul apararii impotriva incendiilor
Conccluzii din activitatea de instruire si pregatire a oersonalului prin aplicatii si
exercitii de interventie
Relatiile cu terti privind apararea impotriva incendiilor
Asigurarea dotarii, calitatea si functionarea mijloacelor tehnice de prevenire si
stingere a incendiilor
Eficienta activitatilor desfasurate de structurile cu atributii in domeniul apararii
impotriva incendiilor
Propuneri de masuri pentru imbunatatirea activitatii
Aspectele discutate pe timpul analizeii se consemneaza intr-un proces verbal, iar deciziile care
se iau se aproba printr-o hotarare care se difuzeaza persoanelor interesate.
La analiza participa in mod obligatoriu administratorul, sefii sectoarelor de activitate la care
sunt facute mentiuni in raport si, dupa caz, proprietarii constructiilor, in situatia utilizarii unei
cladiri sau incinte de catre mai multi agenti economici.
Prezenta se consemneaza intr-un tabel convocator din care sa rezulte ca persoanele in cauza
au fost anuntate si au participat efectiv la analiza.

Instructiuni de aparare impotriva incendiilor. Instructiunile de aparare impotriva incendiilor


pentru locurile de munca stabilite de administrator / conducator, obligatoriu pentru toate
locurile cu risc de incendiu.
Instructiunile de aparare impotriva incendiiloor cuprind:
a) Prevederile specifice de aparare impotriva incendiilor din reglementarile in vigoare;
b) Obligatiile salariatilor privind apararea impotriva incendiilor ;

60
c) Regulile si masurile specifice de aparare impotriva incendiilor pentru exploatarea
instalatiilor potrivit conditiilor tehnice, tehnologice si organizatroice locale, precum si
pentru reparatii, revizii, intretinere, oprire si punere in functiune
d) Evidentierea elemengtelor care determina riscul de incendiu sau de explozie;
e) Reprezentarea pericolelor care pot aparea in caz de incendiu, cum sunt intoxicarile,
arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea, etc., precum si a regulilor si
masurilor de prevenire a acestora;
Instructiunile de aparare impotriva incendiilor sa elaboreaza de seful sectorului de activitate,
instalatie, sectie, atelier, se verifica de cadrul tehnic sau de persoana desemnata sa
indeplineasca atributii de aparare impotriva incendiilor si se aproba de administrator /
conducator.
Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se afiseaza, in intregime sau un sinteza, in
functie de volumul lor si de conditiile de la locul de munca respectiv.
Un exemplar al tuturor instructiunilor de aparare impotriva incendiilor se pastreaza la cadrul
tehnic sau la persoana desemnata.
Salariatii de la locurile de munca pentru care s-au intocmit instructiunile au obligatia sa le
studieze, sa le insuseasca si sa le aplice.
Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se completeaza la toate cazurile cu informatiile
din planurile de interventie, acolo unde acestea sunt intocmite.
Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se actualizeaza la modificari, modernizari,
dezvioltari, reprofilari si la aparitia unor noi reglementari.
Fiecare instructiune de aparare impotriva incendiilor trebuie sa aiba inscrisa data intocmirii /
reviziei si data aprobarii.

61
62

S-ar putea să vă placă și