Mihai Eminescu (nascut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1855,[1] Ipote?

ti, Romnia
d. 15 iunie 1889,[1] Bucure?ti, Romnia) a fost un poet, prozator ?i jurnalist
romn, socotit de cititorii romni ?i de critica literara postuma drept cea mai
importanta voce poetica din literatura romna.[3] Receptiv la romantismele europene
de secol XVIII ?i XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, crea?ia sa apar?
innd unui romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu
a recuperat temele tradi?ionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut ?i
pasiunea pentru istoria na?ionala, careia a dorit chiar sa-i construiasca un
Pantheon de voievozi, nostalgia regresiva pentru copilarie, melancolia ?i
cultivarea starilor depresive, ntoarcerea n natura etc., poezia europeana
descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stphane Mallarm,
bunaoara. Poetul avea o buna educa?ie filosofica, opera sa poetica fiind influen?
ata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antica, de la
Heraclit la Platon, de marile sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui
Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la
traducerea tratatului acestuia Critica ra?iunii pure, la ndemnul lui Titu
Maiorescu, cel care i ceruse sa-?i ia doctoratul n filosofia lui Kant la
Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pna la urma) ?i de teoriile lui Hegel.

Radacina ideologica principala a gndirii sale economice sau politice era

conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales n perioada n care a lucrat
la Timpul a reu?it sa-i deranjeze pe c?iva lideri importan?i din acest mare partid
care au lansat sloganul, celebru n epoca, Ia mai opri?i-l pe Eminescu asta!.
Publicistica eminesciana ofera cititorilor o radiografie a vie?ii politice,
parlamentare sau guvernamentale din acea epoca; n plus ziaristul era la nevoie ?i
cronicar literar sau teatral, scri