Sunteți pe pagina 1din 5

Prezentarea temei si viziunii despre lume in nuvela Alexandru Lapusneanul

Nuvela Alexandru Lapusneanul a aparut in anul 1840, in primul numar al revistei Dacia
literara, fiind considerata o opera reprezentativa pentru perioada pasoptismului. Aceasta
ilustreaz una din sursele literaturii romantice, istoria naional, potrivit recomandrilor lui Mihail
Koglniceanu din articolul intitulat Introducie.

Ca si opera epica romantica, nuvela prezinta particularitati cu privire la trecutul istoric,


culoarea epocii, afirmarea individualitatii, constructia personajelor prin procedeul antitezei si
surprinderea personajelor exceptionale in situatii exceptionale.

Evocarea trecutului neamului, numele operei fiind dat de personajul principal, reprezentat
de un domnitor si realizarea culorii locale a epocii prin incercarea de evocare a tuturor
aspectelor perioadei istorice sugereaza trasaturile nuvelei istorice.

De asemenea, in aceasta nuvela se regasesc elemente specifice clasicismului, prin


rigurozitatea compozitionala, gradatia conflictului si echilbrul la nivelul limbajului intre
arhaisme, regionalisme, neologisme, dar si elemente realiste, cum ar fi: sursele de inspiratie:
Letopisetul lui Grigore Ureche si pe alocuri cel a lui Miron Costin, atentia pentru detalii si
crearea pentru prima data in literatura a personajului colectiv.

Tema nuvelei este de inspiratie istorica, prezentand o perioada zbuciumata din istoria
Moldovei ilustrata in lupta pentru putere dintre domnitor si boieri evocata in cea de-a doua
domnie a lui Alexandru Lapusneanu.

Nuvela prezinta o rigurozitate compozitionala, fiind alcatuita din patru capitole, fiecare
anuntat de catre un motto care sintetizeaza esenta capitolului respectiv. Fiecare capitol
incepe cu un scurt rezumat, urmat de o secventa dialogata in care personajele sunt suprinse
intr-o confruntare directa, ca intr-o piesa de teatru: Alexandru Lapusneanul este o mare
naratiune dramatizata (Nicolae Balcescu).

Primul capitol este intitulat Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, replica rostita de catre
Alexandru Lapusneanu si surprinde revenirea la tron a domnitorului. Acesta este intampinat
de cei patru boieri care ii spun ca poporul nu il vrea, insa domnitorul isi da seama ca boierii
vor doar sa-l descurajeze, promitandu-le rasplata cuvenita de indata ce isi va recapata
tronul/ cuprinde expozitiunea si intriga. In acest capitol, Alexandru Lapusneanu se intoarce
in Moldova hotarat sa-si reia tronul si sa se razbune pe boieri. (alege care varianta vrei)

In capitolul al doilea Ai sa dai sama, doamna! se desfasoara actiunea dupa reluarea


tronului de catre A.L.: fuga lui Stefan Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea
armatei, confiscarea averilor boierilor, cat si incercarea Ruxandrei de a pune capat
omorurilor.

Capitol al treilea Capul lui Motoc vrem , replica rostita de popor, ilustreaza punctul
culminant si se deschide cu cererea norodului Capul lui Motoc vrem si contine mai multe
scene romantice printre care si discursul tinut de domnitor la mitropolie, ospatul de la palat
si uciderea celor 47 de boieri, cat si leacul de frica pentru doamna Ruxandra.

Capitolul al patrulea De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu infatiseaza


deznodamantul, retragerea domnitorului la Cetatea Hotinului, imbolnavirea, calugarirea si
moartea tiranului prin otravire.

Textul se remarca printr-o simetrie compozitionala. Autorul distribuie atent evenimentele in


cele patru capitole. Primul capitol si ultimul asigura nuvelei o structura unitara.Paragraful
iniial rezum evenimentele care motiveaz revenirea la tron a lui Lpuneanul. Frazele
finale consemneaz sfritul tiranului n mod concis i obiectiv.

Opera se insipira din fapte reale, istorice, astfel sunt reale personajele, anumite scene.
Costache Negruzzi foloseste ca surse de inspiratie cronicile moldovenesti: din Letopisetul
Tarii Moldovei de Miron Costin preia episodul omorarii lui Motoc. n schimb, imaginea
personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat n Letopiseul rii
Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche, Negruzzi preia scene, fapte i replici
(de exemplu: motto-ul capitolului I i al IV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin
apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia
paoptist.

Concepia autorului nu este subordonat concepiei cronicarilor asupra istoriei. Autorul


aduce anumite modificari in functie de intentiile sale; de exemplu: cu toate ca nu a fost
prezent in cea de-a doua domnie a lui Lapusneanu, autorul il pastreaza pe Motoc pentru a
ilustra tipul boierului lingusitor. De asemenea, Stroici si Spancioc pierisera in Polonia in urma
uneltirilor domnitorului, dar in nuvela ei sunt pastrati pentru a asigura echilibrul
compozitional.

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului


principal. Conflictul central este unul politic si consta in lupta pentru putere dintre
Lapusneanu si boieri, in cadrul caruia se invidualizeaza infruntarile cu Motoc, apoi cu
Spancioc si Stroici.

Reintors in tara pentru o a doua domnie, Alexandru Lapusneanu isi manifesta, chiar de la
bun inceput, vointa de a stapani autoritar, strangand fraiele puterii in propriile maini, fapt
care ii nemultumeste pe boieri deoarce acestia isi doresc un domn pe care ei insisi sa-l ridice
pe tron pentru ca apoi sa guverneze sub numele acestuia.

Conflictul dintre Alexandru Lapusneanu si tinerii boieri Spancioc si Stroici este unul ce opune
o vointa despotica, o personalitate autocrata celor ce reprezinta o boierime iubitoare de tara
si ordine. Fara a fi corupti, precum boierii din jurul lui Motoc, Spancioc si Stroici sunt hotarati
sa-i razbune pe cei ucisi avand convingerea ca, o data cu moarteatiranului, abuzurile vor
inceta, iar asupra tarii vor domni pacea, linistea si dreptatea.
Conflictul puternic intre Lapusneanu si boieri cunoaste nu numai o rezolvare in
deznodamantul nuvelei, prin moartea domnitorului, dar si in punctul culminant, in
momentul uciderii celor 47 de boieri.

Apare conflictul familial, care-l opune pe Lapusneanu doamnei Ruxanda. Cele doua
personaje, ale caror trasaturi se construiesc prin antiteza, nu se afla in conflict de la bun
inceput. Initial doamna Ruxanda nu pune la indoiala dreptatea actelor sotului ei; ceea ce o
determina sa intervina este mai curand blestemul care o urmareste Ai sa dai sama
doamna. Lesinata in fata piramidei de capete, aceasta nu intervine activ in treburile
domniei decat atunci cand Lapusneanu pare sa-si fi pierdut ratiunea devenind o amenintare
pentru toti cei din jur si, mai ales, pentru fiul sau. Ceea ce o determina pe sa ucida, in final,
dupa o lupta interioara (intre datoria de sotie si aceea de mama) este convingerea ca
Lapusneanu il poate ucide pe fiul sau si mostenitorul tronului.

Conflictul interior este surprins vag la nivelul discursului epic, cand protagonistul este singur
cu gandurile sale in sala tronului fiind dominat de ideea razbunarii ce pune stapanire pe un
suflet fara simtire omeneasca.

Timpul i spaiul aciunii sunt precizate i confer credibilitate naraiunii. Timpul fixeaza in
mod realist cea de-a doua domnie a lui Alexexandru Lapusneanu, ultimi cinci ani ( 1564-
1569). Evenimentele sunt urmarite in ordinea desfasurarii cronologice in primele trei
capitole, de la intrarea in tara si pana la ospatul incheiat cu piramida formata din cele 47 de
capete ale boierilor, iar n ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai trziu, la
secvena morii domnitorului. Spatiul este fixat prin toponime reale: Moldova, cetatea
Hotinului, curtea domneasca, mitropolia.

Perspectiva narativa este obiectiva. Naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent,


extradiegetic, dar se implica pe alocuri si subiectiv, mai ales cand isi judeca personajul:
tiran", curtezan", mielul boier", denat cuvntare".

Personajul principal este Alexandru Lapusneanu, fiind surprins in toate momentele


semnificative ale actiunii, celelalte personaje se dezvoltandu-se in jurul lui. Alexandru
Lapusneanu este personaj eponim, numele lui regasindu-se in titlu; personaj specific nuvelei,
fiind surprins in conflicte puternice ireconciliabile declansate de dorinta de putere absoluta;
personaj romantic, exceptional care actioneaza in situatii exceptionale (de exemplu: scena
uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena morii domnitorului otrvit). Este infatisat
intr-o ipostaza demonica, dar in acelasi timp este monstruos si tragic si este construit prin
procedeul antitezei.

Portretul fizic este schitat, cele cateva detalii fizionomice ii subliniaza hotararea si puterea
interioara. Portretul moral ii contureaza principalele trasaturi: intruchipeaz tipul
domnitorului tiran i crud. El este construit din contraste i are o psihologie complex,
caliti i defecte puternice. Crud, hotrt, viclean, disimulat, inteligent, bun cunosctor al
psihologiei umane, abil, personajul este puternic individualizat i memorabil. Este
caracterizat direct (de ctre narator: nenorocitul domn, de alte personaje: mitropolitul
Teofan crud si nemilos este omul acesta, autocaracterizarea: m-am aratat cumplit,rau,
varsand sangele multora) i indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relaii cu alte
personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie). Fora excepional a personajului domin
relaiile cu celelalte personaje, care, n general, sunt manipulate de domnitor.

Personajul colectiv apare pentru prima data in literatura romana, in aceasta nuvela.
Psihologia multimii este surprinsa cu finete in mod realist: strangerea poporului la curtea
domneasca din cauza unor vesti nelamurite; descumpanirea gloatei care venise fara sa stie
pentru ce a venit si ce vrea in fata intrebarii armasului; glasurile izolate exprima
nemultumire si rostesc intr-un sfarsit numele lui Motoc in care vad un vinovat pentru toate
suferintele Capul lui Motoc vrem. Lapusneanu isi dovedeste capacitatea de manipulare a
poporului, astfel ca acesta ii orienteaza in exprimarea unei singure dorinte: moartea lui
Motoc, razbunandu-se pentru tradarea acestuia. Odata satisfacuta aceasta dorinta multimea
s-a imprastiat mutamindu-se de aceasta jertfa, se imprastii

Episodul uciderii boierilor din capitolul al treilea, preluat in tocmai din cronica lui Grigore
Ureche, leacul de frica promis cu cinism doamnei Ruxanda, reprezinta punctul culminant al
cruzimii si al faradelegilor noului stapan al tarii. Maretia ce precede masacrul face parte din
regia spectacolului, pusa la punct in cele mai mici detalii, in taina, impreuna cu armasul
curtii. Imaginea macelului este infricosatoare, un fel de judecata de apoi, pe care
Lapusneanu si-o asuma cu o terifianta cruzime.

De judecata finala nu scapa nici boierul cel mai ticalos al vremii, vornicul Motoc. Scena mortii
sale este un magistral exemplu de manipulare a maselor in timpul unei miscari sociale.
Multimea venita la palat, aparent fara scop, atrasa doar de zvonul si violenta macelului cu
care nu avea atingere directa, identifica un vinovat de toate suferintele sale. Motoc nu
moare demn, dupa cum nu traise cu demnitate, cerand mai intai voievodului sa reprime
sangeros rascoala, sa traga cu tunurile in norod, apoi la refuzul ferm al acestuia prosti, dar
multi, se prabuseste cu totul, avand reactii lamentabile, tinand de spaima animalica a
fiintei.

Asadar, prima nuvela istorica din literatura romana nu aduce in fata contemporanilor un
model de patriotism, ci un antimodel de conducator si reconstituie culoarea de epoca, in
aspectul ei documentar. Valoare nuvelei este exprimata prin afirmatia criticului G. Calinescu:
nuvela istorica A.L ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca ar fi avut in ajutor
prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesturi
patetice adanci, de cuvinte memorabile, de observatie psihologica si sociologica acuta, de
atitudini romantice si intuitie realista.
Coexistena elementelor romantice cu elemente clasice ntr-o oper literar este o trstur
a literaturii paoptiste. Fiind o nuvel istoric n contextul literaturii paoptiste, Alexandru
Lpuneanul este i o nuvel de factur romantic, prin respectarea principiului romantic
enunat n Introducie la Dacia literar - inspiraia din istoria naional, prin specie, tem,
personaje excepionale n situaii excepionale, personajul principal alctuit din contraste,
antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor i al scenelor.

Elementele romantice se mpletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziiei, construcia


simetric, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naraiunii.

S-ar putea să vă placă și