Sunteți pe pagina 1din 4

ADAPTAREA LA GRADINITA

GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.11, Satu Mare


Educatoare:
Cosarca Maria Camelia

Multi parinti intreaba despre reactiile "normale" pe care un copil le are atunci
cand merge prima data la gradinita. Asta pentru ca majoritatea copiilor plang cel putin 1-2
saptamani dimineata cand se despart de mama sau chiar incepand de acasa sau de la
trezirea de dimineata.
Fireste ca exista foarte multi factori care influeteaza aceste reactii pe care copilul le are
cand ajunge prima data in gradinita.
Vom incerca sa ne referim pe rand la aceste situatii astfel incat fiecare mamica sa
recunoasca in comportamentul copilului sau anumite aspecte si sa-si dea seama cand
evolutia este fireasca si cand ceva este in neregula si ar trebui sa apeleze la ajutor sau sa-
si puna intrebari cum ar fi.
Cand este un copil pregatit sa mearga la gradinita? La ce varsta?
Sunt copii care se adapteaza cu usurinta la gradinita la 3 ani si chiar mai mici si
altii care intampina dificultati in a se desparti de familie si la varsta mai mari. Astfel incat
mai important decat varsta este capacitatea copilului de a-si petrece un numar de ore pe zi
in afara familiei, impreuna cu alti copii si adulti. Asta presupune ca el sa poata comunica
suficient de bine, adica sa inteleaga si sa se faca inteles, sa poata accepta si respecta
reguli, sa poata manca si chiar dormi in alt loc decat acasa.

Ce efort presupune adaptarea la gradinita? Cat de greu ii este unui copil?


Pentru ei va fi o schimbare majora sa se vada fara mama cu care pana atunci
statusera tot timpul. De asemenea, dificultatea unui copil este in functie de gradul lui de
independenta si de anxietate.
Copiii care sunt mai retinuti, tematori, mai putin curiosi se vor obisnui mai greu cu atatea
lucruri noi, diferite de cele cunoscute.
Exista copii care nu se adapteaza la gradinita?
Exista copii care prezinta diferite tultubari, fie o anxietate foarte mare care nu le
permite sa se integreze in grupuri, fie un deficit de atentie sau probleme de comunicare.
Pe de alta parte, intalnim si copii "foarte sensibili", putin toleranti la frustrare, care nu
suporta observatiile din partea educatoarelor, conflictele cu alti copii, nu pot reactiona,
riposta, se simt extreme de vulnerabili.
PRIMUL AN LA GRADINITA
Ce inseamna "Nu mai vreau la gradinita!"? Ce exprima copilul? Sa cedam si
sa nu-l mai ducem sau sa continuam in ciuda protestelor lui?
Copilul incepe sa planga de cand se trezeste dimineata si spune ca nu mai vrea la
gradinita, rugandu-si parintii sa nu-l mai duca, sa ramana acasa, sa mearga la bunici etc.
Uneori copiii pot argumenta cererea lor, sustinand ca "nu le place la gradinita", "nu le
place mancarea", "doamna este rea", "copiii sunt rai", "ii este dor de mama", "ii este
somn", "vrea sa se joace acasa", "prefera sa mearga in parc" etc.
Parintii nu stiu daca sa ia in serios nemultumirile lui, se intreaba daca la gradinita
este bine tratat, daca nu este prea mic, de ce nu-i place cand este asa de frumos acolo,
daca este prea rasfatat sau incearca sa obtina prin orice mijloc ce-si doreste.
Cu toate acestea, de multe ori, educatoarele linistesc parintii spunandu-le ca cel
mic se opreste din plans imediat dupa ce ei pleaca si este vesel toata ziua, lucrand si
jucandu-se cu ceilalti copii.
In aceste conditii, parintii pot spera ca aceste proteste de dimineata sa inceteze in
cateva saptamani si copilul sa mearga cu placere. Acesta este timpul de acomodare, in
care invata numele colegilor, se imprieteneste cu unii dintre ei, se obisnuieste cu
educatoarele, cu interiorul gradinitei si cu activitatile de acolo.
Ce simt copiii? Ce simt parintii?
Copiii pot simti revolta, suparare, uneori chiar furie sau disperare. In acelasi timp,
pot simti curiozitate fata de ce se intampla la gradinita, bucurie cand ceva ii surprinde
placut. Cei care reusesc sa spuna ce simt se adapteaza mai repede si simt ca parintii ii
asculta si ii inteleg.
Parintii simt si ei adesea vinovatie, suparare sau enervare ca nu reusesc, indoiala.
Mamele spun: "mi se rupe sufletul cand il vad cum plange", "daca as avea cu cine sa-l las
acasa, nu l-as mai duce" etc. Putini dintre ei raman indiferenti sustinand ca "toti copiii
plang la inceput". Trairile parintelui sunt foarte importante pentru ca vrea sau nu copilul
le simte.
Ce facem daca cei mici se imbolnavesc?
Pentru un copil tinut mereu in casa, este firesc sa raceasca si sa ia diferite boli de
la ceilalti copii. Copilul va plange din nou cand se va insanatosi si va merge din nou la
gradinita.
Pe langa raceli, pot aparea tulburari digestive pentru ca cel mic nu este obisnuit decat cu
mancarea facuta de mama.
Cu toate aceste imbolnaviri "normale", exista si o alta grupa de afectiuni somatice
care sunt de origine psihologica. Ele se numesc "somatizari" sau "tulburari psihogene" si
pot cuprinde: voma, dureri de cap, insomnii, anorexie, diaree, dureri de burta, enurezis
etc. Se manifestata prin intermediul corpului si cel mai adesea medicul pediatru indruma
parintii catre o psihoterapie sau o consiliere psihologica.
Cat de mare este schimbarea pentru copil?
Pentru copiii care nu au avut relatii cu alti adulti si copii, in afara familiei,
schimbarea este mare. Ei se trezesc deodata intr-o cladire mare in care multi copii se
alearga, plang, se bat, se imping, tipa.
Pentru cei care au participat la petreceri de copii, au fost in vizite, in locuri de joaca, in
parcuri, au intrat in contact cu alti adulti si chiar au stat cu ei, adaptarea este mult mai
usoara.
Pentru cei care au participat la petreceri de copii, au fost in vizite, in locuri de
joaca, in parcuri, au intrat in contact cu alti adulti si chiar au stat cu ei, adaptarea este
mult mai usoara.
Este foarte important programul zilnic. De aceea, de multe ori, atunci cand
programul parintelui permite sau cand exista o persoana de ajutor (bunic, bona, vecina,
alta ruda) sa se inceapa cu un program scurt, pana la pranz, urmand ca dupa ce copilul se
adapteaza, sa se faca trecerea la programul cu masa si somn.
Factori care pot influenta pozitiv atitudinea copilului in fata acestei schimbari
Curiozitatea lui, spiritul investigativ care il pot face sa fie foarte interesat sa
cunoasca alti copii, alt loc, alte jucarii, alte activitati. El are mereu tendinta de a se juca
cu jucariile altor copii, a le pune intrebari, a invata jocuri noi de la ei. In relatiile cu
adultii, se descurca bine, nu este inhibat, ii priveste in fata, vorbeste, pune intrebari. Un
astfel de copil nu va intampina probabil dificultati la intrarea in gradinita.
Atitudinea mamei si a familiei Copilul simte atitudinea mamei sale atat din
cuvintele ei cat si dincolo de ele, in ceea ce ea simte si inconstient ii transmite: daca
mama considera gradinita sau cresa lucruri bune pentru copil, daca are incredere ca va fi
bine ingrijit si ca va avea de castigat sau daca mama priveste cu suspiciune personalul
gradinitei, se teme ca cel mic se va putea imbolnavi, va invata cuvinte urate, va lua bataie
etc
Exista situatii in care mama este obligata sa dea copilul la gradinita pentru a-si
relua serviciul. In aceste conditii, ea este cea care ar trebui sa se obisnuiasca intai cu ideea
gradinitei.
Dependenta de mama sau de alt membru al familiei Aici apar cele mai multe
problelme legate de adaptarea la gradinita. Copilul nu poate deveni interesat de oamenii
noi, de jucariile si activitatile noi pentru ca se teme. Singura lui preocupare este cum sa
evite aceasta situatie sau ce sa faca pentru a ajunge mai repede inapoi in bratele mamei.
Sigur ca este necesara o pregatire pentru aceasta mare schimbare in viata copilului. Din
timp, mama si ceilalti membri ai familiei sa-l duca sa vada gradinita unde va merge, sa
cumpere impreuna lucrusoarele necesare (ghiozdanel, caiet, papuci etc), sa vorbeasca cu
el despre program, despre activitatile din gradinita.
Jocul de-a gradinita este foarte util. Copilul isi pune ghiozdanelul, mama este
educatoare, il pune sa coloreze sau sa construiasca din lego; daca sunt mai multi copii
care participa la acest joc este si mai bine.
Contactul dintre parinti si educatoare este foarte util, astfel incat parintii sa stie ce
se intampla cu copilul la gradinita, ce ii place, ce refuza si sa poata transmite personalului
gradinitei informatii despre copilul lor (sunt copii carora le place foarte mult sa danseze,
altora le plac jocurile in aer liber, altii nu suporta anumite gesturi sau alimente).
Cu cat comunicarea dintre adulti si cea cu copilul este mai buna, cu atat sansele de
reusita sunt mai mari.
COMUNICARE PARINTE COPIL
Evalueaza-i calitatile
Daca esti ingrijorata ca micutul tau nu se va descurca la gradinita, ia
atitudine.Majoritatea copiilor sunt foarte bine pregatiti sa inceapa gradinita. Pentru a afla
daca si copilul tau se incadreaza in aceasta categorie, gandeste-te la dezvoltarea copilului
tau in patru domenii: cunostinte, abilitati sociale, apreciere de sine si comunicarea cu
copiii mai mari.
1. Cunostinte generale
Gradinita este conceputa pentru a dezvolta cunostintele copiilor in vederea trecerii
in clasa intai.
2. Abilitati sociale
Parintii isi fac griji in privinta a doua tipuri de abilitati sociale: cat de bine se
inteleg copiii lor cu ceilalti copii si abilitati legate de munca (gradul de independenta al
unui copil, nivelul de responsabilitate si abilitatea de a coopera).
3. Aprecierea de sine
La inceputul gradinitei, majoritatea copiilor au o parere foarte buna despre ei.
4. Relatiile cu copii mai mari
Cei mai multi copii interactioneaza bine cu alti copii; doar o mica parte au
dificultati in a interactiona in clasa sau la locul de joaca.
Cand copiii mici au emotii complexe, nu stiu cum sa le faca fata. Parintii lor
trebuie sa ii ghideze. Spune-i copilului tau ca isi poate controla aceste sentimente. Spune-
i "Poti sa faci asta!". Pregatirea copilului tau pentru gradinita inseamna sa ii creezi un
mediu placut si plin de afectiune. Copiii trebuie sa stie ce se va intampla cu ei si ce se
asteapta de la ei. Cand stiu aceste lucruri, tranzitiile prin care trec inclusiv acomodarea
la gradinita vor decurge mult mai bine.
Vorbeste cu el
Felul in care percepi inceputul gradinitei si in care comunici cu copilul tau va
avea un impact major asupra modului in care se acomodeaza la gradinita. In primul rand,
gandeste-te la aceasta tranzitie ca la o oportunitate ca micutul tau sa se dezvolte. Incearca
sa raspunzi la toate intrebarile lui! Copiii se tem de ceea ce o sa se intample in viitor
pentru ca nu au nici un fel de experienta pe care sa se bazeze. Nu ii spune doar "Va fi
bine, nu iti face griji!".
Elemente de rutina
Specialistii recomanda sa il duci pe copilul tau la gradinita, sa il lasi sa isi
cunoasca educatoarea, sa vada sala si sa faca un tur al cladirii. Asa il vei familiariza cu
locul si il vei ajuta sa se simta in largul lui.